Decizia civilă nr. 4714/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4714/R/2012
Ședința publică din 16 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. C. M., B. L., B. M. și B. P., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr.
(...), privind și pe pârâții intimați N. V. și N. A., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat L. C., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, la f. 5 din dosar și reprezentantul pârâților intimați, domnul avocat C. B., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării în recurs, la f. 23 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții B. C. M., B. L., B. M. și B. P., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost legal timbrat cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 4 din dosar) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform art. 11 alin. 2 liniuța 4 și 5 din L. nr. 1., republicată (f. 6 și 7 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), pârâții intimați, prin intermediul domnului avocat C. B., au formulat și au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâții intimați N. V. și N. A. l-au împuternicit pe domnul avocat C. B. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în recurs.
Instanța înmânează reprezentantului reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamanților recurenți, referitor la împrejurarea dacă acesta dorește lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia întâmpinarea pârâților intimați, reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru că a studiat întâmpinarea în această dimineață, când a solicitat dosarul la studiu.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, o xerocopie de pe sentința comercială nr. 3308/(...) a T.ului
Comercial C., pronunțată în dosar nr. (...) și o xerocopie de pe decizia nr.
5273/(...) a Curții de A. C. - Secția a II-a civilă, pronunțată în dosar nr. (...).
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar xerocopii de pe următoarele hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 16044/CC/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. (...); sentința civilă nr. 13138/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. (...) și ordonanța președințială nr. 4206/(...) a T.ului Comercial C., pronunțată în dosar nr. (...), care vizează litigii purtate între părțile din prezentul dosar.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs prin care se critică direct în recurs, hotărârea pronunțată de către prima instanță.
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar, cu precizarea ca aceștia să se refere și la excepția invocată din oficiu de către C.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că acțiunea formulată de reclamanții B. C. M., B. L., B. M. și B. P. este o acțiune strict de evacuare a pârâților N. V. și N. A. din imobilul în litigiu, astfel încât, nu se poate invoca faptul că acțiunea reclamanților este o acțiune evaluabilă în bani. De asemenea, învederează instanței că în motivarea deciziei instanței de apel se arată că apelul declarat de reclamanți este inadmisibil, însă a fost respins ca nefondat.
De asemenea, reprezentantul reclamanților recurenți arată că instanța de fond nu a stabilit în mod concret cuantumul taxei judiciare de timbru, ci le-a spus reclamanților să timbreze la valoare, iar aceștia au formulat o cerere de reexaminare, care a fost respinsă în mod irevocabil.
T., reprezentantul reclamanților recurenți arată că primul motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea reclamanților este o acțiune în evacuare și nu o acțiune în revendicare, iar acel antecontract de vânzare-cumpărare nu conferă intimaților nici un drept locativ și întrucât intimații nu și-au respectat obligația înserată în acel antecontract de vânzare-cumpărare, nu s-a mai perfectat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. De asemenea, arată că în cauză trebuiau aplicate prevederile art. 3 lit. b din L. nr. 1. și nu art. 2 din aceiași lege, iar acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, nu ca insuficient timbrată.
În concluzie, reprezentantul reclamanților recurenți arată că recursul declarat de reclamanți este fondat și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, iar în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., solicită casarea hotărârii atacate
și drept urmare, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motivele arătate anterior și dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, conform chitanței nr. 10/(...) pe care o depune la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați arată că azi se încearcă a se susține obligația de a face, respectiv o acțiune în evacuare și nu o acțiune în revendicare. De asemenea, arată că reprezentantul reclamanților recurenți a făcut referire la L. specială privind taxa judiciară de timbru, respectiv la L. nr. 1. și, totodată, arată că în cauză, reclamanții puteau formula doar cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 18 alin.
2 din L. nr. 1., iar dacă pe lângă această cale de atac prevăzută de legea specială,încheierea prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de reclamanți, s-ar putea ataca și prin apel, atunci s-ar frânge un drept al părții.
T., reprezentantul pârâților intimați arată că în prezenta cauză, prin apel s- a atacat o încheiere și sentința pronunțată de către instanța de fond, iar apelul vizează aceleași aspecte pe care reclamanții le-au arătat în cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că tribunalul, prin decizia pe care a pronunțat-o în cauză, a arătat foarte clar că nici pe fond apelul formulat de reclamanți nu era întemeiat și a apreciat că față de modul în care s-a formulat acțiunea, având în vedere că s-au invocat prevederile art. 480 C.civ., aceasta era o acțiune în revendicare, iar o astfel de acțiune este evaluabilă în bani și trebuia timbrată la valoare. T., arată că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, a conferit pârâților N. V. și N. A. și posesia acelui imobil, iar acțiunea promovată de reclamanți este o acțiune a proprietarilor neposesori împotriva proprietarilor posesori.
În replică, reprezentantul reclamanților recurenți arată că reclamanții au permis pârâților să locuiască în acel imobil și de 4 ani se judecă cu aceștia pentru a-i evacua din imobilul în litigiu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in înche iere a c iv il ă d in d ata de (...) pro nunț ată de Judec ăto r ia Clu j-Napocîn dosar civil nr. (...), s-a admis excepția nelegalei timbrări, invocată din oficiu, și s-a anulat ca nelegal timbrată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. C. M., B. L., B. M., B. P., împotriva pârâților N. V. și N. A., dispunându-se continuarea judecății cu privire la cererea reconvenționalăformulată de către pârâți.
Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut în considerentele acestei Încheieri, următoarele:
„Cererea formulată este supusă timbrajului la valoare, fiind necesară indicarea valorii de circulație a imobilului, însă reclamanții au formulat cerere de reexaminare, apreciind că acțiunea lor nu constituie o cerere în revendicare, ci una în evacuare, deoarece nu se solicită restituirea posesiei.
Prin încheierea de ședință din (...) a fost respinsă cererea de reexaminare, iar la următorul termen de judecată reclamanții au precizat că nu înțeleg să timbreze la valoare";.
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 20557/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j -Napoca îdosar nr. (...), s-a luat act de renunțarea pârâților reclamanți reconvențional N. V.
și soția N. A. la judecarea cererii reconvenționale formulate împotriva reclamanților pârâți reconvențional B. C. M. și soția B. L., B. P. și soția B. M., având ca obiect drept de retenție.
T., a fost respinsă cererea prin care reclamanții pârâți reconvențional au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin încheierea de ședință din data de (...) a admis excepția nelegalei timbrări și a anulat ca nelegal timbrată cererea de chemare în judecată, având ca obiect evacuare.
La data de (...) a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată în ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvenționali.
Față de manifestarea de voință în plan procesual a pârâților reclamanți reconvenționali, expresie a principiului disponibilității în procesul civil, instanța, având în vedere dispozițiile articolului 246 aliniatele 1 și 2 din C. de procedură civilă a pronunțat o încheiere prin care a luat act de renunțarea pârâților reclamanți reconvențional la judecarea cererii reconvenționale formulate împotriva reclamanților pârâți reconvențional, având ca obiect drept de retenție.
Potrivit dispozițiile articolului 274, aliniatul 1 din C. de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin prisma acestui temei legal, instanța a reținut că obligația de plată a cheltuielilor de judecată este condiționată conform legii procedural civile, de culpa procesuală a părților.
În speță, instanța a reținut că cererea reconvențională a fost formulată de către pârâți ca urmare a formulării de către reclamanți a cererii de chemare în judecată, pretenția pârâților reclamanți reconvenționali fiind strâns legată de pretenția reclamanților pârâți reconvenționali și într-o relație de dependență cu aceasta, dar în cursul procesului, reclamanții au optat pentru netimbrarea propriei lor cereri de chemare în judecată care a și fost prin urmare anulată ca nelegal timbrată. În această succesiune a stării de fapt, imediat după anularea cererii de chemare în judecată, pârâții au renunțat și ei la judecată în ce privește cererea reconvențională, neputând fi astfel reținută în sarcina pârâților o culpă procesuală care să poată justifica obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, culpabili sub acest aspect întrucât au lăsat cererea lor nelegal timbrată și implicit anulată.
Așadar, atât formularea cererii reconvenționale cât și renunțarea la judecarea ei ca urmare a anulării cererii principale de chemare în judecată este imputabilă conduitei procesuale a reclamanților.
În consecință, instanța a putut reține cel mult o culpă procesuală comună care ar atrage incidența art.276 din C. de procedură civilă și implicit compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea prin care reclamanții pârâți reconvențional au solicitat cheltuieli de judecată";.
Împ o tr iv a sen tințe i c iv ile nr. 2 0557/(...) ș i, impl ic it, a înche ier ii de șed inț ă d in
d ata de (...) au f or mul at recurs, rec al if ic at c a ș i apel în șed inț a publ ic ă d in d ata de
(...), reclamanț ii B. C. M., B. L., B. M., B. P., prin care au solicitat admitereaapelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că încheierea prin care a fost admisă excepția nelegalei timbrări, fapt ce a condus la anularea cererii, este neîntemeiată, deoarece acțiunea formulată nu este o acțiune în revendicare, pentru a fi timbrată la valoare, ea având ca obiect doar obligația de a face, în speță, de a evacua imobilul din litigiu.
Ori, pârâții din prezenta cauză nu revendică niciun drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, nici măcar dreptul de folosință și, prin urmare, nu se poate vorbi nici de atributul de proprietate dar nici măcar cel de posesie, posesia fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta, față de toți ceilalți, ca proprietar sau titular al altui drept real.
În prezenta cauză obiectul acțiunii este foarte clar, obligarea pârâților la evacuarea imobilului și, în consecință, se impune admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 pct.2 din L. nr.1..
In timaț ii N. V. ș i N. A. au f or mul at întâmpinare,prin care au solicitatrespingerea apelului, în principal, ca inadmisibil iar, în subsidiar ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu motivarea că în condițiile în care recurenții au uzat de calea de atac a reexaminării, invocând același motive ca și în prezenta cale de atac, calea de atac este inadmisibilă iar, pe de altă parte, recursul este nefondat, acțiunea promovată și susținută fiind o acțiune clasică în revendicare, căreia îi este aferent timbrajul potrivit art.2 alin.1 din L. nr.1..
Normele legale în baza cărora reclamanții au realizat timbrarea acțiunii introductive nu își găsesc incidența în speță și, drept urmare, acțiunea este insuficient timbrată, iar sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din L. nr.1. a fost corect aplicată de instanța de fond.
În consecință, dreptul real de proprietate al reclamanților nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, ce necesită a fi timbrată potrivit art. 2 alin.1 din L. nr.1., întrucât soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală
și față de cele ce preced, se impune respingerea apelului ca neîntemeiat.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 3. (...), pronunț ată în d os ar nr. (...), arespins ca nefondat apelul reclamanților B. C. M., B. L., B. M., B. P. împotriva sentinței civile nr. 20557/(...) și a încheierii civile din data de (...), pronunțate în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., pe care le menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
M.ivând decizia pronunțată, T.ul a reținut în considerentele acesteia,următoarele:
„Prin întâmpinarea formulată s-a invocat excepția inadmisibilității recursului din perspectiva faptului că reclamanții au uzat de calea reexaminării, excepție pe care tribunalul o va admite potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Astfel, este inadmisibil ca o parte să se prevaleze de dispozițiile dreptului comun, respectiv de posibilitatea de a uza de calea de atac a recursului, atâta timp cât a promovat anterior calea specială a reexaminării.
Chiar dacă s-ar face abstracție de această chestiune a inadmisibilității, tribunalul apreciază că acțiunea este timbrabilă la valoare.
Așa cum de altfel arată apelanții în cuprinsul motivelor formulate, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, prin aceasta, adaugă tribunalul, urmărindu-se exercitarea dreptului de proprietate din perspectiva atributelor ce îl caracterizează, potrivit art.480 Cod civil.
În acțiunea introductivă, reclamanții au arătat că pârâții în calitate de promitenți cumpărători nu au achitat integral prețul dar i-au tolerat să locuiască în imobil, ceea ce nu înseamnă că li s-a transmis vreun drept asupra acestuia.
Este binecunoscut faptul că, de regulă, antecontractele de vânzare- cumpărare presupun clauze anticipatorii privind prețul și posesia bunului, pârâții intrând în posesia imobilului în virtutea actului încheiat, reclamanții recunoscând că au tolerat această stare.
Însă, este evident că ceea ce se urmărește prin demersul judiciar inițiat este tocmai predarea posesiei de către o persoană care, în opinia reclamantului, nu este îndreptățită, atâta timp cât nu s-a încheiat actul autentic de vânzare- cumpărare în condițiile în care nu s-a achitat restul de preț.
Drept urmare, tribunalul apreciază că acțiunea în discuție este o veritabilă acțiune în revendicare și nicidecum o acțiune în evacuare specifică raporturilor locative care au la bază un contract de închiriere nerespectat din perspectiva clauzei de predare a bunului din momentul în care contractul nu mai produce efecte sau caracteristică situațiilor în care există cu adevărat o tolerare apersoanei pârâtului în imobilul litigios din partea proprietarului reclamant în lipsa unui alt act juridic.
În atare situație, fiind o acțiune evaluabilă în bani, se impunea achitarea unei taxe judiciare de timbru la valoare, conform prevederilor art. 2 alin.1 din L. nr.1., sancțiunea aplicată de către judecătorie ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru fiind temeinică și legală.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate";.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanț iB. CM., B. L., B. M., B. P., solicitând, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9
C.pr.civ., susținându-se că instanța de fond, precum și instanța de apel, au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât, așa cu au susținut reclamanții la fond și în apel, acțiunea formulată de reclamanți nu este o acțiune în revendicare, pentru a fi timbrată la valoare, ea având ca obiect o obligație de a face, în speță, de a evacua imobilul din litigiu.
R. nu revendică niciun drept de proprietate sau de altă natură, întrucât ei au deja dreptul de proprietate asupra imobilului.
R. doresc doar ca acest imobil să fie evacuat de către pârâți. R. nu cer restituirea posesiei imobilului din litigiu, ci doar evacuarea acestuia.
Se știe foarte bine faptul că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului, ea mai fiind definită și acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Ori, pârâții din prezenta cauză nu revendică nici un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, nici măcar dreptul de folosință.
Nici nu se poate pune în discuție vreun drept de proprietate sau de folosință al pârâților din această cauză. Aceștia folosesc imobilul în litigiu fără niciun fel de titlu. Prin urmare, nu se poate vorbi nici de atributul de proprietate, dar nici măcar cel de posesie. P. fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta, față de toți ceilalți, ca proprietar sau titular al altui drept real.
Așadar, chiar dacă intimații-pârâți ar avea elementul material - corpus, lipsește celălalt element al posesiei, elementul psihologic, intenționat - animus.
Nici măcar calitatea de detentori precari nu o au pârâții fiindcă nu dețin nici un fel de titlu asupra imobilului în litigiu. Prin urmare, nu se poate spune că intimații pârâți exercită o posesie asupra imobilului în cauză.
În conformitate cu art. 480 C.civ., dreptul de proprietate conferă reclamanților atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra imobilului din litigiu, iar pârâții nu pot să prezinte niciun titlu valabil, înscrierea în cartea funciară având întâietate fată de orice antecontract.
În acord cu cele sus ținute de reclamanți a fost și Curtea de A. C., care a statuat în Decizia nr. 5273/2011, anexată recursului, că, chiar dacă un antecontract de vânzare-cumpărare este în vigoare și nu a fost desființat, acest antecontract nu are aptitudinea de a transfera dreptul de proprietate, ci doar creează în sarcina promitentului vânzător obligația de a încheia ulterior contractul de vânzare-cumpărare autentic, în baza căruia sa se transfere proprietatea, iar până "la acest moment promitentul - cumpărător nu justifică nici un titlu locativ pentru a folosi bunul pe care s-a obligat să-l cumpere.
R. arată că, în această speță, timbrajul a fost unul fix, de 10 lei, respectiv,
0,3 lei, timbru judiciar și nu la valoare.
În prezenta cauză evident că nu este pus în discuție nici dreptul de proprietate și nici posesia asupra imobilului, obiectul acțiunii fiind foarte clar, obligarea pârâților la evacuarea casei subsemnaților deoarece, în mod evident, le creează reclamanților un prejudiciu, prin încălcarea dreptului de proprietate și uzufruct viager asupra imobilului, cât și a posibilității efective de a uza de prerogativele acestor drepturi.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au pronunțat hotărârile prin aplicarea greșită a legii.
În primul rând, în ceea ce privește excepția inadmisibilității apelului, excepție admisă de către instanța de apel, cu toate că în dispozitivul hotărârii aceasta respinge apelul ca nefondat și nu ca inadmisibil, recurenții arată că, în opinia lor, calea de atac a apelului nu poate fi catalogată ca inadmisibilă, întrucât, reclamanții au atacat hotărârea prin care instanța de fond a anulat cererea reclamanților ca insuficient timbrată, și nu încheierea prin care reclamanților li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru la valoare.
De altfel, instanța fondului nici măcar nu a calculat taxa de timbru și s-a rezumat de a le pune reclamanților în vedere să achite o taxă de timbru la valoarea imobilului, nespecificând cuantumul acestei taxe de timbru.
Chiar daca motivele au fost aceleași, nu se poate face confuzie între încheierea prin care se stabilește o taxă de timbru, încheiere ce poate fi atacată printr-o cerere de reexaminare și încheierea prin care se anulează acțiunea ca insuficient timbrată. Altfel, ar fi încălcat dreptul de a mai beneficia de căile de atac în această situație.
Așa cum reclamanții au mai arătat, atât instanța fondului, cât și cea din apel, au aplicat greșit legea, întrucât, în prezenta cauză, în ceea ce privește timbrajul, trebuiau aplicate dispozițiile art.3 lit. b din L. 146/ 997, respectiv art.3 alin.1 din OG 32/1995 privind timbru judiciar și art. 2 din L. 1., respectiv art.3 alin.2 din O.G. nr. 32/1995 întrucât, în cauză, nu suntem în prezența unei acțiuni evaluabile în bani, obiectul cererii reclamanților fiind doar strict de evacuare.
În concluzie, raportat la cele evocate mai sus, reclamanții solicită admiterea recursului și, drept consecință, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă , in timaț ii N. V. ș i N. A.au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că, în mod corect instanța de apel a reținut că apelul apare ca inadmisibil, potrivit principiului specialia generalibus derogant, întrucât, împotriva modului de stabilire a taxei de timbru recurenții au formulat cereri de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea irevocabilă nr. 13258/CC/2011.
Cererea reclamanților este una în revendicare imobiliară, întemeiată pe prevederile art. 480 C.civ., având astfel o natură eminamente evaluabilă în bani,
și deci supusă timbrajului conform art. 2 din L. nr. 1., nefiind o acțiune în evacuare, specifică raporturilor juridice de locațiune.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește acele critici din memoriul de recurs prin care se critică direct în recurs hotărârea pronunțată de către prima instanță, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din (...), a invocat excepția inadmisibilității acestor motive de recurs, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 137 alin. 1
C.pr.civ., coroborat cu art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ.
Cu privire la criticile din recurs prin care se invocă natura juridică a acțiunii introductive de instanță, pe motiv că aceasta ar fi o acțiune în evacuare, iar nu o acțiune în revendicare, Curtea constată că acestea nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs, întrucât aceste critici au fost reiterate de cătrereclamanții recurenți doar pentru a sublinia împrejurarea că nu datorau taxă judiciară de timbru la valoarea imobilului și că, pe cale de consecință, în mod nelegal, cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată.
Curtea constată că aceste critici din memoriul de recurs intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, practic, prin aceste motive de recurs, reclamanții criticând implicit și expres încheierea prin care le-a fost soluționată cererea de reexaminare.
Reclamanții au învestit instanța J. C.-N. cu o acțiune, așa zis în evacuare, prin care au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la a evacua imobilul situat în localitatea F., str. P. I. R. nr. 39, apartament 2, pe motiv că, reclamanții sunt beneficiarii nudei proprietăți ai acestei proprietăți, iar pârâții nu au achitat integral prețul stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare, locuind astfel, fără niciun drept în imobilul în litigiu.
Este știut faptul că acțiunea în revendicare - prin care se valorifică dreptul de proprietate cu toate atributele ce intră în componența sa, posesie, folosință și dispoziție materială și juridică -, este acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar.
Instanța de fond, la termenul de judecată din (...), le-au pus reclamanților în vedere să indice valoarea imobilului aflat în litigiu și să facă dovada achitării taxelor judiciare de timbru raportat la această valoare, potrivit art. 2 alin. 1 din L. nr. 1., instanța de fond apreciind că acțiunea principală este o acțiune în revendicare, timbrabilă la valoarea imobilului revendicat (f. 63 dosar fond).
Printr-un script intitulat „Note de ședință";, înregistrat la dosarul de fond la data de (...), reclamanții au arătat că nu au formulat o acțiune în revendicare, pentru a fi timbrată la valoare, ci doar o acțiune având ca obiect o obligație de a face, în speță, de a evacua imobilul în litigiu (f. 64 dosar fond).
La termenul de judecată din (...) reprezentantul reclamanților a arătat că își precizează notele de ședință ca fiind „. de reexaminare a taxei judiciare de timbru"; (f. 75 dosar fond).
Prin Î. civilă nr. 13258/CC/(...), dată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), în ședința Camerei de consiliu din (...), a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanți, reținându-se în această încheiere că acțiunea reclamanților este una în revendicare, timbrabilă la valoare, conform art. 2 alin. 1 din L. nr. 1., iar nu una în evacuare (f. 76 dosar fond).
La termenul de judecată din (...), reprezentantul reclamanților a precizat în instanță că refuză să achite taxele judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (f. 79 dosar fond).
Dreptul urmare, instanța a invocat excepția nelegalei timbrări, excepție care a fost admisă prin Î. de ședință din (...), cu consecința anulării ca nelegal timbrată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți (f. 78-80 dosar fond).
Reclamanții au formulat apel împotriva Încheierii de ședință din (...) - prin care cererea introductivă de instanță a fost anulată ca nelegal timbrată -, cât și împotriva sentinței nr. 20557/(...) a aceleiași instanțe, prin care s-a luat act de renunțarea pârâților la judecarea cereri reconvenționale, arătând în motivarea apelului, în esență, că nu datorau taxa judiciară de timbru la valoare, întrucât acțiunea pe care au promovat-o nu este una în revendicare, timbrabilă la valoare, ci una în evacuare, care se timbrează cu taxă fixă.
Se constată, așadar, că prin apelul pe care l-au formulat, reclamanții au criticat, practic, dispoziția primei instanțe, prin care s-a stabilit în sarcinareclamanților obligația de a timbra cererea introductivă de instanță la valoarea imobilului revendicat.
Or, această dispoziție a instanței de fond putea fi contestată doar pe calea cererii de reexaminare formulată în condițiile art. 18 din L. nr. 1., cerere de reexaminare de care, de altfel, reclamanții au uzat și care le-a fost respinsă prin Î. civilă nr. 13258/CC/(...).
Potrivit art. 18 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 2 din același act normativ, cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa, sau de la data comunicării sumei datorate.
Art. 18 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, prevede că cererea de reexaminare se soluționează în Camera de C., de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.
Prin urmare, împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru, respectiv, cu privire la determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru, printr-o lege specială, L. nr. 1., s-a instituit o cale de atac specială, aceea a reexaminării, reexaminare care trebuie formulată și soluționată în conformitate cu prevederile art. 18 din L. nr. 1., republicată.
Reexaminarea prevăzută de art. 18 din L. nr. 1., republicată, reprezintă, așadar, singura cale de atac prin care se poate contesta determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru ori modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar încheierea prin care se soluționează reexaminarea este irevocabilă și, deci, nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac.
Existând o cale de atac specială împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respectiv, împotriva determinării cuantumului taxelor judiciare de timbru, aceea a reexaminării reglementate de art. 18 din L. nr. 1., republicată, este evident că problema modului în care s-a stabilit taxa judiciară de timbru, ori a modului în care s-a determinat cuantumul taxelor judiciare de timbru, nu mai poate fi contestată prin intermediul căilor de atac reglementate de C. de procedură civilă, respectiv pe calea apelului oi a recursului, astfel de contestări, formulate în cadrul apelului ori a recursului, apărând ca inadmisibile.
În virtutea principiului specialia generalibus derogant nu este permis niciuneia dintre părțile unui litigiu să se prevaleze de căile de atac prevăzute de dispozițiile dreptului comun, în speță, de calea de atac a apelului ori a recursului, atâta timp cât printr-o lege specială s-a instituit o cale de atac specială, în speță, aceea a reexaminării.
Drept urmare, Curtea constată că toate acele critici din recurs, referitoare la natura juridică a acțiunii introductive de instanță, respectiv, că ar fi o acțiune în evacuare, iar nu una în revendicare și că, pe cale de consecință, acțiunea reclamanților nu este timbrabilă la valoare, reprezintă, în realitate, critici aduse Încheierii civile nr. 13258/CC/(...), prin care a fost soluționată cererea de reexaminare formulată de reclamanți.
Or, problema naturii juridice a cererii introductive de instanță, respectiv, necesitatea legală a timbrării acestei cereri în revendicare la valoarea imobilului revendicat, au fost tranșate irevocabil prin Î. civilă nr. 13258/CC/(...) a J. C.-N., încheiere care este irevocabilă în temeiul art. 18 alin. 3 din L. nr. 1., republicată.
Prin urmare, reclamanții nu mai pot, pe calea unui recurs de drept comun, adică printr-o cale de atac de drept comun, să critice nici modalitatea de stabilire a taxelor judiciare de timbru, nici modul în care s-a determinat cuantumul taxelor de timbru - aceste contestări putând fi făcute doar pe calea cererii de reexaminare, în condițiile art. 18 din L. nr. 1., republicată -, dar nici nu pot sămai conteste Î. civilă nr. 13258/CC/(...), prin care a fost respinsă în mod irevocabil cererea de reexaminare.
Așa fiind, Curtea constată că în aceste limite, recursul reclamanților apare ca fiind inadmisibil.
Prin motivele de recurs reclamanții recurenți au susținut că instanța de fond nici măcar nu a calculat taxa judiciară de timbru pe care reclamanții trebuiau să o achite și s-a rezumat să le pună în vedere să achite o taxa judiciară de timbru la valoarea imobilului, nespecificând cuantumul aceste taxe de timbru, susținere care, deși apare ca fiind corectă, totuși, nu poate constitui un argument suficient în sprijinul soluției de admitere a recursului reclamanților, câtă vreme, această critică a fost formulată pentru prima dată în recurs, fără să fi fost invocată prin motivele de apel, ori prin cererea de reexaminare formulată în fața J. C.-N..
Drept urmare, Curtea constată că această critică intră sub incidența excepției inadmisibilității, în virtutea principiului omisso media.
Pe cale de consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., așa cum nefondat susțin reclamanții recurenți.
Nu este prezent nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
8 C.pr.civ., și care, în opinia reclamanților recurenți, s-ar justifica prin aceea că instanța a interpretat greșit natura juridică a acțiunii deduse judecății de către reclamanți, ca fiind o acțiune în revendicare, în loc de una în evacuare, câtă vreme, pentru incidența art. 304 pct. 8 C.pr.civ., este necesar ca instanța să interpreteze greșit un act juridic dedus judecății - iar nu natura juridică a cererii deduse judecății -, ori să schimbe natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin act juridic avându-se, evident, în vedere manifestarea de voință făcută cu intenția de a da naștere, modifica ori stinge un raport juridic între părțile contractante.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., coroborat cu art. 1169 C.civ., reclamanții recurenți vor fi obligați să le plătească pârâților intimați N. V. și N. A. suma de
1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța de plată nr. 335964/(...) (f. 24, 23 dosar).
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. C. M., B. L., B. M.
și B. P. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților N. A. și N. V. suma de
1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.apel: O.C.Tatu/A.F.Doica
Judecător fond: M.G.Moț
| ← Decizia civilă nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2481/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
