Decizia civilă nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/RC/2012
Ședința publică din data de 7 septembrie 2012
Instanța constituită din:
P. : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Judecători : A. C.
V. M.- reședintele Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul C. I. împotriva deciziei civile nr. 1834 din 26 aprilie 2012,pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul C. J. C. PRIN P.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta contestatorului C. I., doamna avocat B. J. în substituirea domnului avocat I. L. F., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind contestatorul și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată constatând că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 317 ( 2) C.pr.civ și 318 (1) C.pr.civ, reținerea cauzei spre rejudecare , admiterea recursului și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată și completată.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 1834/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 12 din 11 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Motivând decizia, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și precizată reclamantul C. I. a chemat în judecată în calitate de pârât J. C. prin C. J. C., solicitând următoarele:1) să se constate că are calitatea de moștenitor legal, ca fiu, al defunctei C. M., decedată la data de (...), cu ultimul domiciliu în C.-N., str. Morii nr.34; 2) să se dispună obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în deplină posesie o parcela de teren în suprafață totală de 885 mp, situată în C.-N., str. Parașutiștilor nr.10, jud. C. și evidențiată actualmente în CF nr.1117 S., CF nr.1118 S. și CF nr.1092 S., conform raportului de expertiză întocmit în cauză deing. C. G. 3) să se dispună rectificarea următoarelor cărți funciare prin revenirea la situația anterioară operării abuzive a D.ui C. de S. RPR nr.235/(...): a) CF nr.1092 S. prin radierea înscrierii de sub A+5 a nr. topo 798/1/1/94/1 și reînscrierea la A+4 a nr. topo 798/1/1/94 în suprafață de 1360 mp; b) CF nr.1117 S. prin radierea înscrierii de sub A+2 a nr. topo 798/1/1/95/1 și reînscrierea la A+1 a nr. topo 798/1/1/95 în suprafață de 1360 mp; c) CF nr.1118 S. prin radierea înscrierii de sub A+2 a nr. topo 798/1/1/96/1 și reînscrierea la A+4 a nr. topo 798/1/1/96 în suprafață de 1360 mp; d) CF nr.2890 S. prin radierea înscrierii de sub A+1 a nr. topo 798/1/1/94/2,
798/1/1/95/2, 798/1/1/96/2 și a suprafețelor aferente acestor numere topografice; 4) să se dispună dezmembrarea parcelelor cu nr. topo reînscrise astfel cum s-a precizat la pct.3 din precizarea de acțiune, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. C. G. 5) să se constate că terenul revendicat în suprafață totală de 885 mp se include în masa succesorală rămasă după defuncta C. M., antecesoarea sa și să se dispună comasarea parcelelor cu nr. topo 798/1/1/94/2 din CF nr.1092 S., nr. topo 798/1/1/95/2 din CF nr.1117
S. și nr. topo 798/1/1/96/2 din CF nr.1118 S. într-o singură parcelă având nr. topo nou 798/1/1/94/2, 798/1/1/95/2, 798/1/1/96/2, în suprafață cumulată de 885 mp; 6) să se dispună înscrierea dreptului său de proprietate asupra parcelei cu nr. topo nou 798/1/1/94/2, 798/1/1/95/2, 798/1/1/96/2 într-o carte funciară nouă, cu titlu de drept de moștenire, ca bun propriu; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 11335 din (...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al
J. C.-N., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul J. C. prin P. C. J. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Suprafețele de teren revendicate de către reclamant prin acțiunea în revendicare dedusă judecății în prezentul dosar, astfel cum a fost aceasta completată și precizată la data de (...) fac parte din terenurile înscrise inițial în CF nr.1092 S., CF nr.1117 S. și CF nr.1118 S.
Contrar celor susținute de către reclamant, rezultă că suprafețele de teren de câte 1360 mp fiecare, înscrise în CF nr.1092 S., CF nr.1117 S. și CF nr.1118
S. au făcut obiectul D.ui de expropriere nr.2., chiar dacă acestea au fost expropriate de la C. S., ca urmare a faptului că la data exproprierii acestea se aflau în patrimoniul acestei cooperative agricole de producție în urma înscrierii proprietarilor tabulari în această unitate.
Astfel, întrucât modalitatea în care antecesorii reclamantului au pierdut dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu nu a fost aceea a exproprierii, ci aceea a aducerii acestor suprafețe de teren în cooperativa agricolă de producție rezultă că în privința lor sunt incidente legile fondului funciar.
De altfel, instanța a constatat că reclamantul, împreună cu sora sa, numita
C. M., în calitate de moștenitori legali ai defunctei C. M., au uzat de prevederile L. nr.2., demersul lor pe cale administrativă finalizându-se prin emiterea titlului de proprietate nr.3350/5227/(...), pentru suprafața de 1 ha și 5423 mp, printre care și parcelele nr. 798/1/1/94/1, nr. 798/1/1/95/1, nr. 798/1/1/96/1 și nr.
798/1/1/97/1, fiecare în suprafață de 320 mp, situate în vecinătatea A.ui I. C.- N. și propunerea formulată de C. L. pentru Stabilirea Dreptului de P. asupra Terenurilor C. în sensul includerii pe A. 23 a diferenței de suprafață de 3120 mp, transcrisă în CF nr.2890 conform D.ui de expropriere nr.2., în vederea acordării de despăgubiri (fila 109).
De asemenea, instanța reține că reclamantul a formulat, în temeiul art.53 din L. nr.18/1991, plângere împotriva hotărârii nr.117/(...) a Comisiei J.e pentru Stabilirea Dreptului de P. asupra Terenurilor C. (prin care a fost respinsăcontestația formulată de reclamant împotriva modului de soluționare a cererilor sale de reconstituire a dreptului de proprietate de către comisia locală de fond funciar), plângere înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr.(...) și soluționată în mod irevocabil în sensul respingerii prin sentința civilă nr.9680/(...) (devenită irevocabilă prin respingerea de către Tribunalul Cluj a recursului promovat de reclamant).
Prin urmare, constatând netemeinicia petitului nr.2 din cererea introductivă, având ca obiect ". suprafeței de teren în litigiu, astfel cum a fost acesta precizat prin precizarea și completarea de acțiune depusă în ședința publică din (...) și ținând cont de caracterul subsidiar al celorlalte petite deduse judecății de către reclamant în prezentul dosar, instanța respinge în întregime cererea de chemare în judecată formulată de către acesta, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)s-a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantul C. I. împotriva Sentinței civile nr. 11335 din (...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., pe care a menținut-o în totul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I. solicitând modificarea deciziei civile nr. 1. a T. C. în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precizată și completată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a stabilit greșit regimul juridic al terenului dedus judecății, reținând că acesta ar fi fost inclus în patrimoniul CAP
S., formând obiectul legilor fondului funciar.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul nu a fost niciodată trecut în proprietatea S. Român, fiind înscris abuziv în CF în favoarea pârâtei.
În cazul în care terenul ar fi fost inclus în perimetrul CAP S. era imposibil să fie dobândit de către antecesoarea reclamantului prin moștenire în baza certificatului de moștenitor nr. 4. eliberat de N. de S. J. C., terenul fiind folosit de către aceasta până la decesul său survenit în 2008.
Instanța de apel a reținut în mod corect că expertiza tehnică întocmită în cauză de către expertul C. G. a concluzionat că terenul în litigiu nu a fost inclus în perimetrul CAP S. și nici în perimetrul A.ui S., lipsind însă de valoare această probă și ignorând în consecință concluziile raportului de expertiză fără nicio justificare pertinentă.
T. instanța de apel nu a dat valoare juridică situației de CF și tabelului anexă la D. nr. 2., reținând în mod greșit că terenul în litigiu a format obiectul patrimoniului CAP S., fapt probat de titlul de proprietate emis în favoarea antecesoarei reclamantului referitor la terenuri învecinate celui în litigiu. Această interpretare este urmare a raționamentului deductiv al instanței și nu poate sta în picioare.
Opinia instanței de apel conform căreia împrejurarea că terenul în litigiu este folosit de apelant nu are relevanță, întabularea dreptului de proprietate al statului după 36 de ani de la expropriere neafectând valabilitatea înscrierii este contradictorie atâta timp cât anterior s-a reținut că terenul în litigiu nu a făcut obiectul D.ui de expropriere nr. 2..
S-a mai arătat că în cazul în care terenul ar fi făcut obiectul patrimoniului CAP S. nu s-ar fi înscris dreptul de proprietate al statului în CF, fiind de notorietate că asupra terenurilor cooperativizate în regimul comunist statul nu și- a înscris niciodată dreptul de proprietate în CF.
Realitatea juridică este că acest teren nu a fost niciodată trecut în proprietatea S. Român, înscrierea în CF a dreptului de proprietate a pârâtului C.
J. C. fiind nelegală.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului.
În motivare s-a arătat că în mod corect Tribunalul Cluj a stabilit faptul că modalitatea prin care antecesorii reclamantului au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu nu a fost exproprierea prin D. nr. 2. ci aducerea suprafeței de teren în C.
În tabelul aferent planului parcelar anexă la decret se prevede expres că se expropriază de la C. L. și C. M., GAC S., C. I. și P. I. terenul în suprafață de
4.080 m.p. identificat cu nr. topo. 798/1/1/95, 96, 97 înscrise în CF nr. (...), terenuri situate în parcelele nr. 3 și 4, în tabelul anexă la decret parcelele 3 și 4 figurând ca fiind expropriate de la CAP S.
Rezultă deci că terenul în litigiu a intrat în patrimoniul CAP S., iar apoi în patrimoniul S. Român în urma exproprierii în temeiul D.ui nr. 2..
Referitor la întabularea S. Român în anul 2001 s-a precizat că este de notorietate că S. Român nu și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor anterior anului 1989. Terenul aferent aeroportului a intrat în domeniul public al județului C. în anul 2001 prin hotărârea C. J. nr. 1., an în care s-a întabulat dreptul de proprietate.
Reclamantul C. I. a uzat de procedura prevăzută de L. nr. 2. pentru reconstituirea dreptului de proprietate, cererea acestuia fiind soluționată de C. locală de fond funciar C.-N. în sensul restituirii în natură a suprafeței de 960 m.p., pentru suprafața de 3.120 m.p. ocupată de A. I. C.-N. propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii. Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei soluții, respinsă de C. județeană de fond funciar C. prin hotărârea nr. 1., hotărârea comisiei județene fiind atacată în instanță, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 9. a J. C.-N., menținută prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia.
Analizând recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr.
12 din 11 ianuarie 2012 a T. C., Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate de către reclamantul C. I. se critică în principal modalitatea în care instanțele de fond au stabilit care este regimul juridic al imobilului în litigiu, regim juridic stabilit pe baza probelor administrate în cauză, prin coroborarea acestora, punându-se deci problema criticării temeiniciei hotărârii instanței de apel, recurentul solicitând practic stabilirea de către instanța de recurs a unei alte stări de fapt în cauză. Aceasta rezultă din solicitarea reclamantului recurent din finalul cererii de recurs, arătându-se că ceea ce trebuie să facă instanța de recurs este să stabilească că acest teren nu a fost niciodată trecut în proprietatea statului sub nici una din cele două forme cunoscute în timpul regimului comunist, socialistă de stat sau cooperatistă.
Or, după abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ. hotărârea instanței de apel nu mai poate fi criticată în recurs din perspectiva temeiniciei ci numai din cea a legalității conform pct. 1-9 ale art. 304 C.pr.civ.
Deși reclamantul recurent susține că toate motivele de recurs se subsumează pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. Curtea apreciază că majoritatea motivelor de recurs tind la restabilirea situației de fapt în cauză, acest demers fiind astfel cum s-a precizat anterior inadmisibil raportat la normele procedurale în vigoare.
Poate fi considerat ca și motiv de nelegalitate al hotărârii atacate critica prin care se invocă că Tribunalul Cluj nu a luat în considerare expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză în momentul stabilirii stării de fapt, neluând în considerare nici situația de CF și tabelul anexă la D. nr. 2., susținându-se practic că nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției toate probele administrate în cauză.
Această critică nu se verifică însă, din considerentele deciziei atacate rezultând că la pronunțarea soluției instanța de apel a avut în vedere atât certificatul de moștenitor emis în anul 1991 cât și decretul de expropriere și tabelul anexă la acesta. T., instanța de apel a avut în vedere și raportul de expertiză întocmit în cauză, înlăturând însă din acest raport concluziile pe care expertul nu avea competența să le tragă, respectiv cele referitoare la legalitatea sau nelegalitatea înscrierii dreptului de proprietate al statului în cartea funciară. A fost avută în vedere totodată și împrejurarea că terenul este folosit în continuare de către reclamant, împrejurare apreciată însă ca fiind fără relevanță în soluționarea cauzei.
Nu este întemeiată nici critica din recurs în sensul că ar exista contradicții în considerentele deciziei atacate, motiv de recurs prevăzut de pct.7 al art.304
C.pr.civ., instanța de apel reținând coerent că terenul în litigiu a intrat în patrimoniul CAP S. de la antecesorii reclamantului, ulterior fiind expropriat de la aceasta în favoarea statului conform D.ui nr. 2., concluzionând în sensul că în aceste condiții restituirea acestuia se poate face numai în temeiul legilor speciale în materie iar nu prin formularea unei acțiuni de drept comun, legi speciale de care reclamantul a uzat.
Prin urmare recursul declarat de către reclamant apare ca fiind parțial inadmisibil și parțial nefondat,urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1
C.pr.civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, în termenul legal, reclamantul C. I., solicitând instanței să constate că sunt incidente în cauză prevederile art. 317 alin. 2 și ale art. 318 alin. 1 C. și pe cale de consecință, consecutiv admiterii acestei căi extraordinare de atac, să admită recursul, astfel cum a fost formulat.
În cuprinsul motivelor contestației în anulare, se arată că instanța de recurs „nu a judecat în fond recursul";, mai precis a reținut în mod eronat că recurentul a solicitat stabilirea unei alte stări de fapt în cauză. În realitate, critica adusă hotărârii ce a făcut obiectul recursului viza aplicarea greșită a legii, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. Or, respingând recursul pe considerentul că s-au adus critici ce viza starea de fapt a terenului, instanța a omis să cerceteze fondul recursului, motiv de contestație reglementat prin art. 317 alin. 2 C.
Regimul juridic care guvernează terenul în litigiu reprezintă, în opinia contestatorului, un aspect de nelegalitate a hotărârii, consecința unei greșite aplicări a legii, nu vizează sub niciun fel starea de fapt.
Se afirmă că sunt incidente și dispozițiile art. 318 alin. 1 C., prin aceea că motivând în această manieră decizia, instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii, întrucât a apreciat greșit printr-o confuzie între starea de fapt și starea de drept a terenului în litigiu.
În același context, se circumscrie și concluzia din partea finală a considerentelor decizie de recurs, conform căreia recursul este parțial inadmisibil
și parțial nefondat or, nu poate pune problema unei inadmisibilități a recursului dacă motivele acestuia sunt apreciate corect și complet, ceea ce instanța de recurs nu a făcut.
Verificând hotărârea atacată, din perspectiva textelor de lege invocate prin prezenta contestație în anulare, instanța apreciază că nu poate fi admisă aceastăcale extraordinară de atac.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 C. hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*)
1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii;
2. cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Cu toate acestea, contestatia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, in cazul cand aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
Textul reglementează contestația în anulare obișnuită, fiind evocate numai două situații în care această cale extraordinară de atac de retractare poate fi utilizată, și anume: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, și când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publice privitoare la competență.
Pentru promovarea contestației în anulare, în temeiul art. 317 C., apare necesar, așadar, ca cele două motive menționate la punctele 1 și 2 ale aliniatului
1 să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În mod excepțional, contestația în anulare este admisibilă și în ipoteza în care cele două motive au fost invocate pe calea recursului însă instanța le-a respins, fie pentru că erau necesare verificări de fapt ori recursul însuși a fost respins fără a fi judecat în fond.
Textul nu face vreo distincție după cum recursul a fost respins sau nu din culpa părții, stabilind doar dreptul acesteia la promovarea contestației în anulare în cazul în care motivele care justifică exercitarea acestei căi de atac au fost invocate pe calea unui recurs respins fără a fi judecat în fond. Or, nejudecarea fondului înseamnă respingerea recursului ca tardiv formulat, anularea recursului ca netimbrat ori ca nemotivat sau constatarea perimării cererii de recurs.
În cauză, Curtea observă că prezenta contestație în anulare nu a fost fundamentată pe niciunul dintre motivele prevăzute de art. 317 alin. 1 punctele
1 și 2 C., acestea nu au fost, de altfel, invocate nici în fața instanței de recurs, și, mai mult decât atât, prin decizia atacată recursul s-a respins ca nefondat, iar nu ca tardiv, inadmisibil, nu a fost anulat și nici nu s-a constatat perimarea cererii de recurs. Prin urmare, nu se verifică ipoteza art. 317 C., fiind exclusă incidența acestui text normativ.
Referitor la art. 318 alin. 1 C., potrivit acestei norme, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Textul reglementează contestația în anulare specială, cale extraordinară de atac care poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs și poate fi utilizată în următoarele situații: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul susține aplicarea celei de-a doua teze reglementată prin art. 318 C., și anume, instanța de recurs a omis cercetarea unuia dintre motivele de modificare.
Esențial este a se reține că această omisiune a instanței de recurs trebuie să fie consecința unei greșeli pe care instanța de recurs a săvârșit-o, iar pe de altă parte, omisiunea instanței de recurs de a examina distinct fiecare motiv de recurs nu constituie prin ea însăși omisiune în sensul legii de procedură atâta timp cât s-a răspuns motivelor de recurs printr-un considerent comun.
În cauză, din analiza considerentele hotărârii instanței de recurs rezultă cu evidență că această instanță nu a omis, nu a ignorat din greșeală cercetareaacelui motiv de recurs prin care se critica în principal modalitatea în care instanțele de fond au stabilit regimul juridic al imobilului în litigiu. Dimpotrivă, este invocat acest motiv în considerente însă instanța de recurs a apreciat, în limitele competențelor ce i-au fost conferite prin lege, că acest motiv nu se încadrează în niciunul dintre cele reglementate prin art. 304 C. punctele 1-9, punându-se problema temeiniciei hotărârii atacate prin stabilirea, de către instanța de recurs, a unei alte situații de fapt în cauză. Aceasta rezultă, afirmă textual instanța de recurs, „. solicitarea reclamantului recurent din finalul cererii de recurs, arătându-se că ceea ce trebuie să facă instanța de recurs este să stabilească că acest teren nu a fost niciodată trecut în proprietatea S. sub niciuna din cele două forme cunoscute în timpul regimului comunist, socialistă de stat sau cooperatistă";.
Instanța de recurs a apreciat așadar, cu privire la motivul de recurs care viza regimul juridic al imobilului în litigiu, considerând că acesta nu este un motiv de legalitate și din perspectiva acestui motiv, instanța de recurs nu mai poate efectua un control jurisdicțional al hotărârii recurate, abrogate fiind punctele 10 și 11 ale art. 304 C.
Nu se poate reține, prin urmare, omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de verificare sau de casare, în înțelesul art. 318 C., care presupune o omisiune totală fără a lăsa posibilitatea unei verificări a legalității hotărârii instanței de recurs sub aspectul încadrării pe care aceasta a făcut-o în motivele de recurs reglementate prin art. 304 C. O concluzie contrară ar conferi prezentei contestații în anulare valoarea unui recurs la recurs, inadmisibil în actualul cadru legislativ.
Pentru motivele ce succed, văzând și dispozițiile art. 319 și urm. C., Curtea va respinge contestația și va menține în tot decizia civilă nr. 1834/R/(...) a Curții de A. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul C. I. împotriva deciziei civile nr.1834 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
P. JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red. DB/dact. MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3488/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
