Decizia civilă nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/R/2012
Ședința publică din data de 24 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr.
7152 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de pârâta C. DE C. V. împotriva sentinței civile nr. 726 din 06 noiembrie
2008 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați K. J. W. K. A., W. A. V., V. G. Ș. și S. T. L., având ca obiect legea 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 10 mai 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 mai 2012 și, ulterior pentru data de 24 mai 2012.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții K. J. W. K. A.,
W. A. V., W. G. Ș. și S. T. L. au chemat-o în judecată pe pârâta SC C. de consum V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în baza probelor administrate :
- să constate legalitatea notificării nr. 67/(...), transmisă prin B. E. judecătoresc E.n Ivanov;
- să constate faptul că imobilul notificat a fost preluat la stat fără titlu valabil în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, în mod ilegal și abuziv;
- să constate faptul că imobilul notificat și menționat în extrasul din
Procesul-verbal asupra dezbaterii de moștenire nr. 17-1930 aflat în CF nr. 2
S. nr. de ordine A+12 cu nr. topo 115/3 și 1. cu mențiunea drept de locuință în favoarea lui S. I. și familiei sale până la data morții lui J. S. este unul și același cu imobilul identificat ca magazin și bar aflat în administrarea pârâtei și transcris în cf nr. 560 S.;
- să oblige pârâta, ca unitate deținătoare să emită decizia de retrocedare a părții deținute din imobilul solicitat, în natură, către reclamanți ca moștenitori testamentari ai notificatorului W. G.;
- să dispună pentru partea de teren ocupată și care nu poate fi retrocedată în natură acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor;
- să constate nerespectarea de către entitatea investită cu soluționarea notificării a obligațiilor prevăzute de L. 1., pentru a cere sancționarea celor vinovați conform legii, cu cheltuieli de judecată.
Precizarea de acțiune
Urmare a depunerii la dosar a deciziei cu nr. 32 din (...), reclamanții
și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat „menținerea"; capetelor de cerere formulate în acțiunea introductivă, iar, pe fondul cauzei, anularea deciziei menționate și obligarea pârâtei să emită o altă dispoziție de restituire în natură către reclamanți a imobilului magazin și bar și a terenului aferent din localitatea componentă S., aflate în administrarea și posesia pârâtei, iar pentru diferența de teren ocupat, care nu se poate retroceda în natură, au solicitat acordarea de despăgubiri; astfel că practic au înlocuit solicitarea de obligare a pârâtei la soluționarea notificării cu cea de anulare a dispoziției.
În motivarea precizării de acțiune, s-a arătat că pretinsa decizie cu nr.
32 din 2002 nu a fost comunicată niciodată reclamanților sau cu antecesorilor acestora și este netemeinică și nelegală, deoarece reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea imobilului identificat prin notificare.
Față de precizarea intervenită, pârâta, prin note de ședință, a invocat excepția tardivității plângerii față de data comunicării deciziei, excepție ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2008, iar pe fond a reiterat pe larg apărările formulate în întâmpinare, subliniind că imobilul nu a fost proprietatea antecesoarei reclamanților ci el a revenit în baza procesului verbal de predare a moștenirii din 1930 A. E. din Ardeal, iar pe de altă parte pârâta nu poate fi obligată la restituirea acestuia, deoarece a fost dobândit cu titlu de transfer de patrimoniu cu plata contravalorii acestuia.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 726 din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului B. N., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții S. T. L., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților K. J. W. K. A., W. A. V., W. G. Ș. împotriva pârâtei C. de C. V., și în consecință:
- a fost anulată decizia nr. 32 din (...) emisă de pârâta C. de C. V.
- s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în B., cartier S. nr. adm. 7, constând în construcții și teren aferent în suprafață de 1642 mp, identificate ca făcând parte din nr. topo 1./b/2/2/2/2/3, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul N. P.
Au fost respinse celelalte petite din acțiunea precizată.
Starea de fapt
Prin decizia nr. 32 din (...), emisă de președintele pârâtei, s-a respins cererea de restituire a imobilului Magazin și B. S., cu motivarea că unitatea deținătoare a cumpărat acest imobil de la I. în anul 1990, iar imobilul nu este intabulat pe cel care îl revendică.
La dosar, a fost depusă și adresa purtând același număr și aceeași dată, prin care s-a susținut că s-a comunicat dispoziția executorului judecătoresc, însă o astfel de nu poate fi considerată valabilă, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 25 alin.3 din L. 1., republicată, excepția tardivității fiind respinsă, cu atât mai mult cu cât pretinsa comunicare nu poartă vre-o semnătură sau ștampilă, nici măcar din partea executorului, iar în cuprinsul adresei nu se face referire la vreo comunicare a deciziei, ci doar de anexarea fișei de calcul, a cererii de transfer cu plată și a procesului- verbal de predare a imobilului.
Prin notificarea expediată la (...) și înregistrată la pârâtă în (...), în termen legal, prin intermediul executorului judecătoresc E.n Ivanov, defuncții W. G. și W. Iudita au solicitat de la C. de C. C. V. ( actuala C. de consum) restituirea imobilelor casă, anexe și teren aferent situate în mun. B., cartier S., identificat în cf. nr. 2 S. cu nr. top 115/3, ce a aparținut defunctei F. S. E. (E.), căsătorită K., antecesoarea petenților.
Deși în cuprinsul notificării nu s-a specificat destinația actuală a imobilului, este cert că s-a solicitat restituirea imobilului, care, în prezent, are destinația de magazin sătesc, singurul dintre imobilele fostă proprietate a defunctei F. S. E. (E.) deținut de către pârâta, unitate notificată.
Expertiza topografică efectuată în cauză a identificat imobilul cu nr. topo 1./b/2/2/2/2/3, constând în casă și teren aferent în suprafață de
1642 mp, cu mențiunea că edificatele nu sunt localizate în cartea funciară.
Contrar susținerilor pârâtei, faptul că antecesorii reclamanților au indicat un nr. top greșit 115/3 în loc de 1. ( cu menținea că nr. top 1. s-a dezmembrat pentru prima dată în anul 1959, conform înscrierii de sub B 16, când nr. top 115/3 și nr. top nou 1./a au fost transcrise în alt CF în favoarea numitei S. M., iar nr. top nou 1./b s-a reînscris în același CF în favoarea vechiului proprietar, cu toate că faptic imobilul fusese deja preluat la stat) nu este de natură a conduce la respingerea notificării, atâta timp cât cererea și actele anexă, coroborate, conțin date suficiente pentru identificarea imobilului.
Din copia cărții funciare nr. 2 S. coroborată cu copia hărții de CF, rezultă că imobilele identificate cu nr. top 115/3 și 1., constând în casă, curte și grădină în suprafață totală de 29740 mp au constituit un singur corp de avere, fiind înscrise sub A+12, și au constituit proprietatea tabulară a defunctei L. Irma, născută S..
Terenul având o suprafață mare, pe el existau mai multe construcții, neînscrise în cf, fiind localizată doar o casă de lemn, alta decât cea care constituie obiect al prezentului litigiu.
De altfel, chiar și decizia nr. 32 din 2002, emisă de pârâtă, are în vedere imobilul identificat mai sus, denumindu-l „. și B. S. dovedind încă o dată că nu exista dubiu asupra identității imobilului solicitat.
După decesul proprietarei tabulare, intervenit la 1 februarie 1924, moștenirea s-a dezbătut potrivit procesului-verbal nr. 1., depus la dosar în extras, act în care s-a reținut că mai multe imobile, printre care și cele cu nr. top 115/3 și 1. revin A. E. din Ardeal, cu drept de uzufruct viager în favoarea numitei F. S. E. (E.), notându-se asupra acestor imobile și dreptul de moștenire al soției lui L. K., născută F. S. E. ( E.), pentru cazul în care A. numită din orice caz se va desființa sau din orice caz nu va fi în stare a moșteni imobilele acestea.
Înscrisurile depuse de către reclamanți, respectiv adresa nr.
15156/2005 a DGFP C., adresa nr. 3662/2005 a DGFP B.-N., coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, atestă faptul că imobilul în litigiu nu a fost preluat de A. E. din Ardeal, asociație care în prezent nici nu există, ci el a rămas în patrimoniul defunctei F. S. E. (E.).
Mai mult, același probe au relevat că imobilul în litigiu a fost cel în care a locuit numitul S. J., și probabil și cel pentru care în procesul-verbal de predare a moștenirii, amintit mai sus, s-a instituit în favoarea acestuia un „drept de locuință";.
Deși construcțiile nu sunt localizate în CF, ele au fost indiscutabil în proprietatea același F. S. E. (E.), ea fiind proprietara terenului, moștenit de la proprietarul tabular.
Aspectele învederate de martorii propuși de pârâtă cu privire la edificarea de către numitul S. J. a construcției în litigiu, au fost înlăturate, deoarece aceste declarații nu se coroborează cu nici o altă probă și sunt contrazise nu numai de către declarațiile martorilor propuși de reclamanți, ci și de faptul că proprietara terenului era moștenitoarea proprietarului tabular, nefăcându-se dovada vreunui drept real propriu al numitului S. J. asupra terenului ( acesta având doar un drept de locuință al construcției, așa cum s-a arătat mai sus).
Numita F. S. E. (E., Erzsebet) a decedat la (...), singura moștenitoare a acesteia fiind O. S. M., în calitate de soră, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 100/(...), eliberat de BNP G. A. V.
După cel de-al doilea război mondial, imobilele ce au aparținut defunctei O. S. M. au fost preluate la stat, așa cum rezultă și din avizul nr.
2763/1946 dat de P. județului N., coroborat și cu probatoriul testimonial administrat în cauză.
Imobilul în litigiu a fost folosit de diverse persoane fizice imediat după reformă, pentru ca mai apoi să primească destinația de magazin sătesc și bufet, pe care o are și în prezent.
Potrivit mențiunilor efectuate în cartea funciară, după transcrierea imobilului cu nr. top nou 1./b/2, constând în grădină în intravilan cu suprafața de 2 ha 8008 mp, în cf nr. 560 S., această suprafață de teren a fost preluată la stat în baza Decretelor nr. 218/1966 și nr. 712/1966, cu toate că, în fapt, atât terenul, cât și construcția în litigiu au fost preluate cu mult timp înainte, încă din anul 1946, cum s-a arătat mai sus.
Așa fiind, este incontestabilă preluarea la stat a imobilului, ceea ce atrage incidența prevederilor Legii 1., fiind o preluare abuzivă, fără titlu valabil, conform art. 2 alin.1 lit. i din lege.
De menționat că numita O. S. M. a decedat la 3 iulie 1980, moștenitorii acesteia fiind notificatorii W. G. și W. Iudith, conform certificatului de moștenitor nr. 293 din 24 septembrie 1980, eliberat de fostul N. de stat B.-N.
Pârâta C. de consum V. a preluat imobilul cu plată, în anul 1990, de la fostul I. B., așa cum rezultă din fișa de calcul, procesul verbal de predare primire întocmit la (...) și dispoziția de încasare din 11 decembrie 1990.
Dezlegarea în drept
După formularea notificării, anterior prezentului proces, notificatorii
W. Iudith și W. G. au decedat, având moștenitori după cum urmează: defuncta W. Iudita ( în CF W. Iudith) decedată la 12 martie 2005, pe W. G., în calitate de frate, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 21 din
27 iunie 2005 eliberat de notarul public G. G.-Sorin, iar defunctul W. G., decedat la 26 iunie 2006, pe reclamanții K. J. W. K. A., în calitate de legatară cu titlu universal, în cotă de 4/8 părți; W. A. V., în calitate de legatar cu titlu universal în cotă de 1/8 părți, W. G. Ș., legatar cu titlu universal în cotă de 1/8 părți și S. T. L., în calitate de legatar cu titlu universal în cotă de 2/8 părți, conform certificatului de legatar nr. 13 din 24 august 2006, eliberat de același notar.
Prin urmare, reclamanții sunt îndreptățiți să solicite restituirea în natură a imobilelor, fiind în final moștenitori ai proprietarului tabular, așa cum s-a arătat mai sus.
Contrar susținerilor pârâtei, imobilul poate fi restituit în natură.
Potrivit art. 9 din legea 1., republicată, „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini";, iarart.21 alin.1 din același act normativ prevede că „imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare";, pentru ca art. 12 să prevadă că „în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4), dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
Pârâta este o organizație cooperatistă, organizată conform Legii
1/2005 și, anterior acesteia, conform Legii 109/1996, astfel că obligația de restituire îi revine în baza textelor citate mai sus, fără a se face vreo distincție în funcție de modalitatea în care bunurile au fost incluse în patrimoniul său cu sau fără plată.
Prevederile art. 18 alin. 2 din L. 1., invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile în speță, deoarece ele se referă la înstrăinări ale imobilelor preluate de stat în mod abuziv către terțe persoane, respectiv altele decât cele care potrivit art. 9 și 21 din lege au obligația de restituire.
Având în vedere starea de fapt și de drept reținută mai sus, tribunalul a constatat că decizia nr. 32 din (...), atacată, este netemeinică și nelegală, reclamanții fiind îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului solicitat, sens în care tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, a anulat decizia și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în B., cartier S. nr. adm.
7, constând în construcții și teren aferent în suprafață de 1642 mp, identificate ca făcând parte din nr. topo 1./b/2/2/2/2/3, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul N. P.
Multitudinea de petite din acțiunea precizată, formulate de către reclamanți, cu excepția celui care a fost admis, sunt fie inadmisibile, cum ar fi cele de constatare a faptului că notificarea este legală, sau că preluarea este abuzivă, ilegală și anticonstituțională, prin prisma prevederilor art. 111 din Codul de procedură civilă, aspectele reprezentând condiții de fond de admitere a pretenției de restituire în natură a imobilului și nu pretenții distincte, fie nefondate, cum ar fi cea de acordare a unor despăgubiri pentru partea de teren ocupată și care nu poate fi restituită în natură, dat fiind faptul că întreaga suprafață solicitată de către notificatori, și aflată în detenția pârâtei este restituită în natură.
Ultimul petit de constatare a nerespectării de către entitatea investită cu soluționarea notificării a obligațiilor prevăzute de L. 1., a fost apreciat ca inadmisibil, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă, dată fiind posibilitatea reclamanților de a promova o acțiune în realizare, în despăgubiri pentru daunele suferite sau de a sesiza organele competente pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute art. 38 din L. 1., republicată, instanța de judecată neavând o astfel de competență în procedura plângerii împotriva deciziei de respingere a solicitării de restituire în natură.
Deși inițial reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, la fondul cauzei o astfel de cerere nu s-a mai susținut, declarându-se expres că nu se solicită cheltuieli de judecată.
A.ul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâta, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii și obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului ei, pârâta învederează că, prin hotărârea primei instanțe s-a restituit un alt imobil decât cel solicitat prin notificare.
Reclamanții au solicitat restituirea imobilelor casă, anexe și teren cu nr. top 115/3. Acest imobil a fost transcris din Cf nr. 2 S. în CF nr. 549 S., în favoarea numitei S. M., fiind în prezent proprietatea altor persoane fizice.
Prima instanță greșit a reținut faptul că cererea și actele anexă, coroborate, conțin date suficiente pentru identificarea imobilului, ca fiind altul decât cel menționat în notificare.
Un alt motiv de apel vizează faptul că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, în sensul Legii nr.1., întrucât imobilul solicitat nu a fost proprietatea antecesoarei lor.
Potrivit procesului verbal asupra dezbaterii de moștenire nr. 1., imobilele cu nr. top 115/3 și 1. au revenit în proprietatea A. E. din Ardeal, cu titlu de moștenire și partaj succesoral.
Actele luate în considerare de prima instanță - adresele emise de D.
G. a F. P. C. și B. N. și de Judecătoria Cluj-Napoca - atestă faptul că menționata asociație nu există în prezent, însă nu și faptul că nu a existat la data deschiderii succesiunii, 1929.
Reclamanții nu au făcut dovada că la data deschiderii succesiunii asociația în favoarea căreia antecesoarea lor a testat era desființată sau nu putea moșteni imobilele lăsate prin testament.
Un ultim motiv vizează faptul că reclamanții nu au dovedit că imobilul construcție a fost dobândit, prin edificare sau alt mod, de antecesoarea lor.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că imobilul având destinația de magazin sătesc, aparținând pârâtei, este situat pe o parcelă de 1642 mp, identificată cu nr. top 1./b/2/2/2/2/3, care nu e înscrisă în Cf nr. 560 S..
Martorii audiați în cauză au arătat că din câte se știe de la săteni, această construcție a aparținut grofoaicei, care a deținut și castelul, fiind locuită de o persoană pe nume S.
Alte probe testimoniale au relevat faptul că aceeași construcție a aparținut numitului S., care a cumpărat loc de casă de la grof și a edificat această construcție.
Aceste declarații au fost înlăturate pe motiv că nu se coroborează cu nicio altă probă, în realitate, constituind probe care dovedesc faptul că reclamanții nu au probat în mod concludent că imobilul a aparținut antecesoarei lor.
Întâmpinarea
Prin întâmpinarea formulată (f.27-32), reclamanții intimați au solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtei apelante la plata de daune cominatorii pentru lipsa de folosință a imobilului, reprezentând contravaloarea chiriei încasate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la predarea efectivă a imobilului către reclamanți.
Imobilul a fost preluat fără titlu valabil în baza Decretelor nr.
218/1960 și 712/1966, statul nu putea să-l transmită în proprietatea pârâtei în baza principiului potrivit căruia nimeni nu poate conferi altuia mai multe drepturi decât are el însuși.
Afirmația pârâtei potrivit căreia în notificare s-a indicat greșit numărul topografic nu este fondată, cererea și actele anexate, coroborate, conținând date suficiente pentru identificarea imobilului.
Din Cf nr. 2 S. rezultă că imobilele identificate cu nr. top 115/3 și 1. - casă, anexe, curte și grădină în suprafață de 29.740 mp - au constituit un singur corp de avere, proprietatea tabulară a defunctei L. Irma, născută S..
Aceste imobile au fost moștenite de către antecesoarea reclamanților, potrivit procesului verbal asupra dezbaterii moștenirii nr. 1., întrucât A. E. din Ardeal nu era legal constituită.
Prin notificarea adresată pârâtei, reclamanții au solicitat retrocedarea imobilelor aflate în posesia sa, așa cum au fost menționate în procesul- verbal asupra dezbaterii moștenirii, cu indicarea situației de CF existentă la
(...).
În procesul verbal nr. 1., imobilele cu nr. top 115/3 și 1. sunt menționate ca revenind A. E. din Ardeal, notându-se asupra acestor imobile și dreptul de moștenire al numitei F. S. E. (E.), pentru cazul în care respectiva asociație se va desființa sau din orice caz nu va fi în stare de a moșteni imobilele.
Toate celelalte imobile menționate în acest proces-verbal ca revenind
A. E. din Ardeal, au fost retrocedate reclamanților, prin decizia civilă nr. 2. a
C. de A. C.
Din probațiunea administrată, a reieșit că imobilul în litigiu nu a fost preluat de A. E. din Ardeal, ci a rămas în patrimoniul defunctei F. S. E. (E.), după decesul acesteia fiind moștenite de sora sa, de la care au fost expropriate.
Din aceleași probe a rezultat că imobilul în litigiu a fost cel în care a locuit numitul S. J., în favoarea căruia în procesul verbal al moștenirii s-a instituit un drept de locuință.
Soluția instanței de apel
Prin decizia civilă nr. 334/(...), Curtea de A. C. a admis apelul pârâtei, schimbând sentința apelată, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii formulată de reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 32/(...) emisă de pârâtă, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de acordare a daunelor cominatorii.
În considerentele acestei decizii, curtea a reținut că, cu privire la solicitarea intimaților formulată prin întâmpinare, în sensul obligării pârâtei apelante la plata daunelor cominatorii pentru lipsa de folosință a imobilului, reprezentând contravaloarea chiriei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la predarea imobilului, curtea a invocat excepția inadmisibilității acesteia, ca fiind formulată pentru prima dată în apel.
Potrivit prev. art. 294 alin. 1 Cod proc. civ., în apel nu se pot face alte cereri noi, limitarea fiind valabilă atât în ceea ce îl privește pe apelant, cât și pe intimat, în speță, intimații fiind reclamanții, titulari ai acțiunii introductive în fața primei instanțe, care nu au formulat o astfel de cerere la fond.
Pentru aceste considerente, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul litigiului, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe prin care în urma anulării deciziei nr. 32/(...) emisă de pârâtă s-a dispus restituirea în natură a imobilului construcție și teren aferent în suprafață de 1642 mp, identificate sub nr. top 1./b/2/2/2/2/3, nu este legală.
Potrivit inventarului întocmit la data de (...) (f. 62 dosar fond), de la antecesoarea reclamanților, E. F. au fost preluate bunurile menționate în cuprinsul acestui inventar, printre acestea regăsindu-se și casa nr. 2, actual cârciumă și prăvălie, cu 3 camere, bucătărie, cămară de alimente și pivniță, construcție din cărămidă, acoperișul din tablă de tinichea.
În baza expertizelor efectuate, cea extrajudiciară în fața primei instanțe(f. 173-175 dosar fond), cât și în apel (f.104-112), reiese că imobilul ce face obiectul notificării este evidențiat sub nr. top actual
1./b/2/2/2/2/3, intabulat în Cf 560 S., în favoarea Statului Român, în administrarea Consiliului P.ular al orașului B., în baza art. III din Decretul nr. 218/1966 și Decret nr. 712/1966 (f. 51 și urm. dosar fond, f. 113 și urm. dosar apel).
În ce privește nr. top inițial 115/3 și 1., acestea au fost evidențiate în
Cf nr. 549 S., proprietar tabular inițial fiind S. M. (f. 116 dosar apel), dreptul de proprietate al acesteia fiind obținut prin reforma agrară și fiind intabulat în baza procesului verbal dresat în ziua de (...) (f. 74-78 dosar apel).
În ce privește construcția, care, tot din raportul de expertiză efectuat în apel reiese că se identifică cu imobilul casă cu destinația de magazin și bar, compusă din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente și pivniță, fără anexe gospodărești și teren, a fost preluată în anul 1990, de la fosta I. B. de către pârâtă.
Preluarea s-a făcut cu plată, pârâta achitând prin dispoziția nr.
886/(...) suma de 29.910 lei, către I. B. (f. 150 dosar fond).
În baza procesului verbal de predare-primire nr. 14820/(...) (f. 152 dosar fond), imobilul a fost predat de către I. B. C. de C. V., fiind înscris în evidența mijloacelor fixe (f. 153 dosar fond).
Reiese din cele expuse anterior că asupra terenului a dobândit drept de proprietate în baza reformei agrare o terță persoană - S. M. - iar construcția ce face obiectul notificării (f. 75 dosar fond), a fost transmisă cu titlu oneros, în anul 1990, pârâtei.
Față de această situație, în speță nu devin aplicabile disp. art. 21 alin.
1 din L. nr.1., cum a statuat prima instanță, întrucât această prevedere este incidentă în ipoteza în care organizația cooperatistă deținea la data intrării în vigoare a legii un imobil preluat în mod abuziv. Or, potrivit celor arătate, C. de C. V. deținea la data intrării în vigoare a Legii nr. 1. imobilul construcție, ce face obiectul notificării, însă, titlul său l-a dobândit în mod oneros, prin cumpărarea imobilului de la fosta I. B.
În aceste condiții, raportat și la împrejurarea că titlul în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate este valabil, pârâta nu poate fi obligată să restituie în natură bunul pe care l-a dobândit plătind la rândul său în anul
1990 suma de 29.910 lei.
Curtea apreciază că, în această situație, sunt aplicabile prin similitudine disp. art. 29 din L. nr.1., persoana care se consideră îndreptățită putând beneficia numai de despăgubiri, prin procedura și în condițiile reglementate de L. nr.1., procedură pe care reclamanții nu au urmat-o.
Referirea reclamanților la cele statuate prin decizia civilă nr.
213/A/(...) a C. de A. C., nu este pertinentă în cauză, cele dispuse prin hotărârea evocată vizând alte imobile, aflate într-o altă situație juridică decât cea din prezenta speță.
Recursul
Prin decizia civilă nr. 7152/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 3. a C.de A. C., ce a fost casată parțial și apelul trimis spre rejudecare, fiind menținută dispoziția referitoare la respingerea cererii de despăgubiri formulată de reclamanți.
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 32/2002 emisă de pârâtă și restituirea imobilului compus din construcții și teren aferent, în suprafață de 1642 mp, ceea ce prima instanță a și dispus.
În apel, instanța a admis apelul pârâtei și a respins acțiunea, analizând doar criticile referitoare la construcție, pentru care a statuat că se identifică cu cea care are în prezent destinația de magazin și bar și a fost preluată de pârâtă în anul 1990 de la I. B., astfel că pârâta are calitatea de unitate deținătoare pentru construcție.
Instanța de apel nu a analizat însă criticile referitoare la imobilul teren, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, acesta fiind motivul pentru care apelul a fost trimis spre rejudecare.
A.ul în rejudecarea după casare
Imobilul obiect al litigiului este terenul în suprafață de 1642 mp, parcela cu nr. top. 1./b/2/2/2/2/3 cu construcții neînscrise în cartea funciară, acesta constituind obiectul notificării formulate de antecesorii reclamanților și al deciziei emise cu privire la aceasta de către pârâtă.
Instanța de apel, în judecarea primului apel, a reținut că imobilul ar fi fost proprietatea numitei S. M., fiind, în prezent proprietatea altor persoane
și nu a pârâtei.
În realitate, așa cum rezultă din cuprinsul CF 549 S., S. M. a fost proprietara parcelei cu nr. top. 1./a (f. 55-57 dosar tribunal), or parcela obiect al litigiului a fost dezlipită din parcela cu nr. top. 1./b, ce a constituit proprietatea tabulară a văduvei lui L. I., născută Zsombori Irma sub B1 din CF nr. 2 S. (f. 38-39 din același dosar), fiind transcrisă în CF nr. 560 S., în proprietatea Statului român (f. 51 dosar tribunal).
Prima instanță a reținut în mod corect succesiunea după proprietara tabulară și calitatea procesuală activă a reclamanților, pârâta invocând în apel apărări referitoare doar la faptul că nu s-a făcut dovada clară a condiției alternative, respectiv a desființării asociației care era chemată, potrivit testamentului proprietarei tabulare, să culeagă moștenirea, doar în caz de încetare a personalității juridice a acesteia moștenirea revenind antecesoarei reclamanților.
În realitate, reclamanții au dovedit că antecesoarea lor a fost singura care a intrat în posesia bunului obiect al litigiului, acesta nefiind, așadar, preluat de A. E. din Ardeal, pârâta neproducând probe contrare. Faptul că adresa nr. 15156/2005 a DGFP C. și cea nr. 3662/2005 a DGFP B. N. și declarațiile martorilor audiați este o probațiune insuficientă este o simplă afirmație, instanța apreciind că, date fiind condițiile istorice ale preluării, probațiunea administrată este suficientă pentru a dovedi că antecesoarea reclamanților a intrat în posesia moștenirii și aceasta a edificat apoi construcția existentă în prezent, în care funcționează magazinul sătesc.
În cartea funciară, imobilul figurează ca fiind proprietatea tabulară a Statului român, în administrarea Consiliului P.ular al Orașului B., însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară, ca și din recunoașterile pârâtei, aceasta este persoana deținătoare, atât a construcției, cât și a terenului aferent acesteia, o parte din teren fiind deja predată reclamantului S. T. L.
Faptul că a preluat cu plată construcția (f. 183-185 dosar tribunal) nu o exonerează de obligațiile revenind din dispozițiile art. 21 din Lege nr. 1.,întrucât, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați de prima instanță (f. 207, 209), construcția a existat, în fapt, în patrimoniul pârâtei, având destinația de magazin sătesc încă de la data preluării de către stat, astfel că procesul verbal de predare primire, deși întocmit la (...), nu face decât să legalizeze o stare de fapt preexistentă.
În condițiile în care reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituire
și pârâta este persoana deținătoare, imobilul fiind în patrimoniul ei, deci putând fi restituit în natură, soluția primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art. 296 C. pr.civ., apelul pârâtei urmând, în consecință, să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr.civ., pârâta va fi obligată să le plătească reclamanților suma de 1644 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Întrucât reclamanții au achitat în plus 200 lei pentru onorariului încuviințat expertului pentru completarea la expertiză, dispusă în apel în rejudecare, curtea va dispune restituirea acestuia reclamantului S. T. L. (f.
94, 95).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. DE C. V. împotriva sentinței civile nr. 7. din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă apelantul să le plătească intimaților K. J. W. K. A., W. A. V., V. G. Ș. și S. T. L. suma de 1644 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Dispune restituirea onorariului expert achitat cu chitanța nr.
2715243/1, CEC Bank SA.
Decizia este definitivă și irevocabilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță:
| ← Decizia civilă nr. 2567/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 57/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
