Decizia civilă nr. 724/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 724/R/2012
Ședința publică din 17 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta I. A., împotriva deciziei civile nr. 5./(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantele intimate B. D.-A. și B. V., având ca obiect evacuare.
Se constată că la data de (...), reprezentanta pârâtei recurente, doamna avocat M. A. M. a înregistrat la dosar ". scrise";, prin care solicită respingerea excepției tardivității în declararea recursului, repunerea pe rol a cauzei și stabilirea unui termen de judecată în vederea susținerii recursului.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12011 din data de (...) a J. C.-N., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucrujudecat invocată de pârâta I. A.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de defunctul B. V.
și continuată de B. D. A. și B. V., în contradictoriu cu pârâta I. A. și în consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în C.-N., str. Sălajului, nr. 12, înscris în CF nr. 24798 C., sub nr. top. 20915/1.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la 22 aprilie 1992, pârâta 1. A. a înstrăinat reclamantului defunct B. V., întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., str. Sălajului, nr. 1, constând din casă și grădină, pentru prețul de 500.000 lei, urmând ca posesia întregii curți și grădini să fie predată imediat, iar casa urma să fie predată la data la care vânzătoarea urma să primească garsoniera la care e înscrisă la C..
Prin Sentința civilă nr. 8. a J. C.-N., pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în
CF nr. 24798 C., sub nr. top. 20915/1, cu titlul de cumpărare și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului B. V. asupra imobilului.
În anul 1999, defunctul reclamant a înregistrat pe rolul J. C.-N. o cerere privind evacuarea pârâtei din imobil, arătând că prin posesia acestuia de către pârâtă îi este limitat dreptul său de proprietate, însă prin D. civilă nr. 1. a C. de A. s-a admis recursul pârâtei și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtei I. A.
Excepția puterii lucrului judecat este o excepție de fond, fiind în legătură cu condițiile de exercițiu ale acțiunii, peremptorie șt absolută.
Potrivit art. 1201 cod civil „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate."
Or, în D. civilă nr. 1. a C. de A. C. s-a reținut faptul că instanța nu poate face aplicarea art. 1012 alin. 2 Cod civil și să aprecieze că în mod sigur nu i se va repartiza pârâtei o garsonieră, netranșându-se pe fond raporturile dintre părți, astfel că aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
Față de cele de mai sus, având în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 166 Cod procedură civilă, raportat 1 art. 1201
Cod civil, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta I. A.
Potrivit înțelegerii părților din antecontractul de vânzare-cumpărare, pârâta vânzătoare s-a obligat să predea de îndată în posesie cumpărătorului reclamant întreaga curte și grădină, casa urmând a fi predată la primirea garsonierei la care este înscrisă la fabrică.
Potrivit art. 1012 Cod civil, „. obligația este contractată sub condiția să un eveniment oarecare se va întâmpla într-un timp fixat, condiția este considerată ca neîndeplinită, dacă timpul a expirat fără ca evenimentul să se întâmple. Când timpul nu este fixat, condiția nu este „considerată ca căzută, decât când este sigur ca evenimentul nu se va mai întâmpla .
Potrivit art. 48 lit. B) din Legea nr. 1., nu pot beneficia de locuințe sociale, potrivit prezentei legi, persoanele sau familiile care au înstrăinat o locuința după data de 1 ianuarie 1990, astfel că raportat la dispozițiile legale existente, condiția inserată de părți în convenția dintre ele este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla, cu atât mai mult cu cât societățile comerciale nu mai oferă garsoniere angajaților în sensul avut în vedere de către părți.
Având în vedere și principiul de interpretare ce rezultă din dispozițiile art. 978 Cod civil, în sensul că o convenție se interpretează în sensul în care poate avea o finalitate, instanța a mai reținut că pârâta a efectuat demersuri sporadice, ultimul în anul 2000 în vederea dobândirii unei (locuințe, astfel că în beneficiul acesteia nu se poate reține o executare cu bună credință a obligațiilor asumate.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond și faptul că prestațiile părților erau echivalente, raportat la data încheierii contractului, având în vedere faptul că părțile nu au intenționat ca această predare să fie sine die, având în vedere și faptul că pârâta utilizează efectiv acest spațiu, fără a avea nici un astfel de drept (amânarea obligației de predare neimpunând nici un drept în favoarea vânzătorului de a utiliza acest bun ci doar de a-l păstra).
A., în lipsa unui titlu locativ, pârâta are doar calitatea de tolerată, motiv pentru care s-a dispus evacuarea pârâtei I. A. din imobilul situat în
C.-N., str. Sălajului, nr. 12, înscris în CF nr. 24798 C., sub nr. top.
20915/1.
Prin decizia civilă nr. 5. din 18 noiembrie 2011 a T. C. pronunțată îndosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta I. A.împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dos. (...) al J. C.- N., pe care a păstrat-o în întregime. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate tribunalul a apreciat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
In ceea ce privește primul motiv de apel, așa cum rezulta si din practicau sentintei apelate, reclamantele au arătat ca au înțeles să formuleze o acțiune în evacuare si nu o acțiune in revendicare. Având în vedere principiul disponibilității, având în vedere ca o solicitare de predare a unui imobil poate fi formulata pe mai multe temeiuri juridice, tribunalul a apreciat că în speță nu se poate da o altă calificare juridică acțiunii decât calificarea pe care reclamantul cu ajutorul unui avocat a dat-o acțiunii sale .
T. a apreciat că în speță acțiunea în evacuare este admisibilă. A. între parți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privata având ca obiect imobil compus din casa si teren .
Asupra acestui imobil în favoarea reclamantelor s-a recunoscut dreptul de proprietate prin sentința civila nr. 8. a J. C.-N.
Pârâta nu invoca alt titlu de proprietate ci arată ca în baza actului de vânzare-cumpărare ar fi rămas proprietar datorita neîndeplinirii unei condiții suspensive stipulate în acest contract, apărare ce nu poate fi avuta în vedere raportat la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucura în speță sentința sus menționată.
In realitate, în contractul încheiat între părți, aflat la f. 15 dosar fond,
"condiția"; la care se referă pârâta apelanta vizează si afectează exclusiv obligația de predare a casei nu si obligația de a transfera proprietatea asupra ei, obligație care nu a fost afectată de nici o condiție sau termen si care a fost si realizată si recunoscuta conform hotărârii judecătorești mai sus menționate.
Așadar, îndeplinirea sau neîndeplinirea respectivei condiții nu pune în discuție dreptul de proprietate care în mod neechivoc aparține reclamantelor, ci pune în discuție doar dacă reclamantele sau pârâta au dreptul de a folosi casa în discuție. Or, pe acest palier a apărării folosinței bunului proprietatea lor, reclamantele au deschisa calea acțiunii în evacuare întrucât nu discută în petitoriu, discuția juridica rezumându-se la a stabili care dintre părțile litigante va folosi pe mai departe imobilul .
Analizând convenția aflata la f. 15 dosar fond nu rezultă ca obligația de a preda casa ar fi afectata de o condiție suspensivă. A., așa cum este redactat actul este neechivoc că pârâta si-a asumat obligația de predare a casei câtă vreme a vândut acest imobil pur si simplu dar întrucât aștepta să primească o locuința de la stat si nu știa când anume o va primi a arătat ca va preda casa la primirea garsonierei la care este înscrisă .
Din modul de redactare a clauzei contractuale ar rezulta așadar că obligația de predare este afectata de un termen suspensiv nedeterminat fiind exclusa varianta unei condiții suspensive întrucât nu se arată că obligația de predare se va executata doar dacă pârâta va primi garsoniera respectivă.
De altfel, aprecierea clauzei respective ca o condiție suspensivă duce la concluzii absurde întrucât este posibil ca reclamantele, deși proprietare ale imobilului în speță, datorita faptului că această condiție suspensiva nu se va mai îndeplini să nu poate obține niciodată folosința imobilului bun al lor. Consecințele neîndeplinirii condiției suspensive mai sus menționate nu s-ar putea produce în speță întrucât obligația de a transfera proprietatea nu este afectata de aceeași condiție, astfel că reclamantele ar fi lipsite permanent de bunul lor deși o asemenea consecință nu a fost avută în vedere de către părti.
Ca atare, tribunalul a apreciat că clauza respectiva cuprinde un termen suspensiv nedeterminat. Acest termen s-a împlinit întrucât este sigur că niciodată pârâta nu va primi o locuința de la stat. A., ea nu a făcut în speță dovada ca în anul 1992 avea pe rol o cerere de a primi o garsoniera sice s-a întâmplat cu această cerere. Singura cerere care se retine ca a formulat-o pârâta (asa cum se retine si în litigiul anterior) este cererea din anul 2000 care însă este contrara legii si astfel nu poate fi admisă, respectiv este contrară art. 48 din Legea 1.. Ca atare, în prezent, obligația de predare a imobilului este pură si simplă si poate fi executată prin admiterea acțiunii în evacuare .
Intre părti s-a mai purtat un litigiu având ca obiect evacuarea pârâtei
(litigiu judecat pe fond deci acțiunea a fost apreciată a fi admisibilă), litigiu în cuprinsul căruia s-a apreciat ca obligația de predare este afectata de o condiție suspensiva mixta pozitiva.
Privită astăzi din perspectiva răspunsului dat cererii pârâtei de atribuire a unei locuințe (f.3,44 dosar fond), această calificare duce la consecințe absurde, respectiv dacă condiția suspensiva nu s-a împlinit si este sigur ca nu se va împlini în speță, ar trebui să se considere că actul nici nu s-a născut (în speța obligația de predare) și ca atare pârâta ar putea folosi imobilul illo tempore, deși proprietare sunt reclamantele.
Pentru ipoteza în care s-ar retine că inspeță calificarea clauzei data în litigiul anterior s-ar bucura de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat tribunalul a apreciat că această condiție pozitiva mixtă este una imposibilă si ilicită si ca atare, clauza privind obligația de predare sub condiție afectata de nulitate.
A., așa cum s-a arătat mai sus, pârâta nu a făcut dovada că în anul
1992 avea o cerere de acordare a unei locuințe. Si în litigiul anterior calificarea sus menționată s-a făcut cu referire la cererea depusa în anul
2000. Ca atare, la momentul stipulării sale în lipsa unei cereri de atribuire a locuinței, era imposibil din punct de vedere juridic ca pârâta să primească o locuință. După anul 1996 această condiție a devenit si contrara legii întrucât raportat la prevederile L. 1. acordarea unei locuințe pârâtei nu este legal posibilă.
In aceste condiții, conform art. 1008 din vechiul Cod civil, obligația contractata sub aceasta condiție este nulă, altfel spus, în speță clauza privind obligația de predare afectata de aceasta condiție este lovită de nulitate si astfel ineficientă în sensul că nu mai permite pârâtei ca în baza ei să continue a locui în imobil. In condițiile ineficientei acestei clauze, pârâta nu justifică nici un titlu care să îi permită să folosească imobilul în litigiu si astfel ea poate fi evacuată.
Nu rezulta din contractul părților că în speță cauza determinanta a vânzării imobilului era obținerea unei locuințe de către pârâtă întrucât dacă era așa ea condiționa transferul proprietății de obținerea acestei locuințe sau s-ar fi opus admiterii acțiunii de recunoaștere a dreptului de proprietate .
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse si care sintetizează toate motivele de apel expuse exhaustiv si repetat, tribunalul în temeiul art. 296 C., a respins apelul ca nefondat si a menținut sentința atacată ca fiind legală si temeinică. Intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel .
Împotriva acestei decizii, pârâta I. A. a declarat recurs expediat prin fax la data de (...), orele 11,16 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de (...), solicitând instanței admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, pârâta a învederat instanței că în mod greșit instanțele de fond nu au calificat acțiunea reclamantelor ca fiind o acțiune înrevendicare și au stabilit că este o acțiune în evacuare, fără a motiva în mod expres această calificare.
Această împrejurare rezultă și din faptul că acțiunea reclamantelor a fost timbrată în mod derizoriu și nu la valoarea imobilului cum se procedează în cazul acțiunilor în revendicare.
Reclamantele și antecesorul lor nu au folosit niciodată imobilul și nu au avut posesia asupra acestuia, iar încât acțiunea lor este o acțiune clasică în revendicare deoarece reclamantele se pretind proprietarele tabulare ale imobilului și și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 480 și art. 481 Cod civ., astfel încât evacuarea apare ca o consecință a admiterii acțiunii în revendicare.
Pentru aceste motive, pârâta solicită recalificarea acțiunii reclamantelor ca fiind o acțiune în revendicare și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pune în discuție dreptul de proprietate al părților întrucât probațiunea în caz de revendicare este diferită de probațiunea care se administrează în cazul unei acțiuni în evacuare.
Raportat la calificarea corectă a prezentei acțiuni, pârâta înțelege să invoce excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare raportat la inexistența unei acțiuni în revendicare.
În ipoteza în care nu se va trimite cauza spre rejudecare, recurenta solicită instanței de recurs să observe că prima instanță în mod eronat a interpretat clauzele contractuale, nefiind aplicabile raționamentele expuse în pagina 4 a hotărârii judecătoriei cu privire la aplicarea art. 1012 C. și art. 48 lit. b din Legea nr. 1..
Antecontractul în baza căruia s-a întabulat antecesorul reclamantelor este afectat de o condiție suspensivă care, în caz de nerealizare a acesteia, operează ca o veritabilă condiție rezolutorie. Consecința acestei situații este repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului astfel încât imobilul construcție va reintra în proprietatea pârâtei, cu radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamantelor și antecesorului reclamantelor, precum și, reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului. În aceste condiții, pârâta se consideră proprietara tabulară asupra imobilului având și posesia acestuia.
Condiția suspensivă prevăzută în antecontract consta în aceea că pârâta, în calitate de vânzătoare, s-a obligat să obțină o locuință, astfel că potrivit art. 1017 C., obligația sub condiție suspensivă depinde de acest eveniment viitor și incert, fără a prezenta relevanță despre ce locuință este vorba, socială sau de serviciu.
În speță, ținând seama de faptul că primăria a refuzat acordarea unei locuințe coroborat cu faptul că angajatorul nu a acordat o locuință, având în vedere prevederile art. 48 lit. b din Legea nr. 1., apare în mod evident că, deficiente conditione, condiția suspensivă nu s-a realizat și că este sigur că nu se va realiza. Prin urmare, se consideră că obligația sub această condiție nu a fost concepută niciodată, astfel încât părțile se află în aceeași situație juridică în care s-ar fi găsit dacă nu ar fi contractat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 301, art. 304 pct. 8 și urm. C. art.282 și urm. C., art. 1017 C.
Reclamantele intimate B. D.-A. și B. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.11-13).
Pe cale de excepție, intimatele au invocat nulitatea recursului raportat la dispozițiile art. 306 alin. 3 C. întrucât din memoriu de recurs nu rezultă nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.
Practic, pârâta a copiat motivele de apel, schimbând doar denumirea înscrisului, care nu cuprinde nicio critică de nelegalitate a deciziei atacate.
Pe fondul cauzei, intimatele arată că instanța de apel a calificat în mod corect prezenta acțiune ca fiind o acțiune în evacuare, prin care proprietarul tinde la redobândirea atributului folosinței imobilului, element al dreptului de proprietate prevăzut de art. 480 C. și care nu implică o comparare a titlurilor, specifică acțiunii în revendicare întrucât pârâta nu poate invoca un titlu de proprietate asupra imobilului.
Antecontractul de vânzare-cumpărare invocat de pârâtă a fost validat prin sentința civilă nr. 8. a J. C.-N. prin care pârâta a fost obligată să recunoască antecesorului reclamantelor dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu cu titlu de cumpărare, dispunându-se întabularea în
C.F. a dreptului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantelor.
Pe de altă parte, condiția la care se referă recurenta vizează în mod exclusiv obligația de predare a casei și nu obligația de a transfera proprietatea asupra imobilului, obligație care nu a fost afectată de nicio condiție sau termen care a fost realizată și recunoscută conform hotărârii mai sus arătate.
În ședința publică din (...) Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1
C. coroborat cu art. 301 C., a invocat și a pus în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de pârâta I. A. având în vedere că decizia atacată a fost comunicată pârâtei la data de 06 decembrie 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a deciziei anexată la f. 52 din dosarul instanței de apel, pârâta semnând personal pentru primirea deciziei civile nr. 5. a T. C., iar cererea de recurs a fost expediată prin fax la data de 23 decembrie 2011, orele 11,16 și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 27 decembrie 2011.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității recursului declarat de pârâtă, excepție de procedură care face de inutilă analizarea excepției nulității recursului invocată de intimate, precum și cercetarea în fond a recursului.
A., contrar susținerilor pârâtei recurente care a afirmat că hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 06 ianuarie 2012, Curtea constată că decizia atacată a fost comunicată pârâtei la data de 06 decembrie 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a deciziei anexată la f. 52 din dosarul instanței de apel, pârâta semnând personal pentru primirea deciziei civile nr. 5. a T. C.
Cererea de recurs formulată de pârâta I. A. a fost expediată prin fax la data de 23 decembrie 2011, orele 11,16 și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 27 decembrie 2011.
Potrivit art. 301 C., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere că decizia recurată a fost comunicată pârâtei la data de 06 decembrie 2011, iar termenul de recurs de 15 zile, calculat potrivit art.101 alin.1 C., a început să curgă de la această dată și s-a împlinit la data de 22 decembrie 2011, Curtea constată că expedierea cererii de recurs la data de 23 decembrie 2011 s-a realizat după împlinirea termenului de recurs, motiv pentru care în temeiul art. 137 alin. 1 C., va admite excepția tardivității recursului, iar în temeiul art. 312 alin. 1 C. coroborat cu art. 301
C. va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta I. A. împotriva deciziei civile nr. 5. din 18 noiembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta I. A. împotriva deciziei civile nr. 5. din 18 noiembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud. fond C. G..
Jud.apel: A.A.M.;O.R.Ghișoiu.
| ← Sentința civilă nr. 98/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
