Decizia civilă nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/A/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul B. D.-A., împotriva sentinței civile nr. 787 din 3 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj , în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că la data de 20 februarie 2012, reclamantul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
15 februarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 787/(...) a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. D. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 2539/(...) C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus emiterea titlului de despăgubiri în favoarea reclamantului în calitate de moștenitor a defunctului B. R. pentru suma de 2.293.486 lei, iar în baza acestei decizii ANRP a emis titlul de conversie nr. 1990 /(...) în cuantum de
1.793.486 lei, reprezentând un număr total de 1.793.486 acțiuni la o valoare de 1 lei pentru fiecare acțiune. A fost emis și titlul de conversie nr.
1148/(...) pentru suma de 500.000 lei reprezentând 500.000 acțiuni la valoarea de 1 leu/acțiune.
În perioada 16-18 februarie 2011 reclamantul a vândut pe bursă aceste acțiuni atribuite prin titlurile de conversie și suma obținută este cu
947.920 lei mai mică decât suma stabilită prin decizia C. C. pentru
Stabilirea Despăgubirilor.
Instanța a reținut că nu se poate imputa statului încălcarea dreptului de proprietate sau aplicarea unui tratament discriminatoriu în raport cubeneficiarii unor titluri de conversie emise ulterior OUG nr. 61/2010, deoarece creșterea sau scăderea valorii acțiunilor sunt în rizico-pericolul reclamantului, nu numai acțiunile F.ui P. au cunoscut oscilații de valoare în această perioadă, ci și alte acțiuni care nu au avut legătură cu procesul de despăgubire. Mai mult, pentru suma de 500.000 lei reclamantul putea aștepta plata în numerar, dar reoptând pentru convertirea sumei în acțiuni la F. P. și-a asumat și riscul unei pierderi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. D., solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 947.920 lei.
În motivarea apelului reclamantul a invocat încălcarea art. 1
Protocolul nr. 1 C.E.D.O. din perspectiva cauzei Velikovi ș.a. c. Bulgariei;
B.ovi și cazul Eneva și Dobrev c. Bulgaria, în care s-a statuat că valoarea de piață a acțiunilor trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea de piață a bunului care a făcut obiectul ingerinței, obligând statul bulgar să plătească despăgubiri echivalente cu diferența de valoare a bunului și valoarea la care reclamanții au vândut acțiunile. A fost invocată în acest sens și cauza Todorova șa. c. Bulgarie și cauza Koprinarovi c. Bulgariei, arătând că instanța de fond a ignorat aceste hotărâri și nu le-a analizat.
Apelantul a apreciat considerentele sentinței ca fiind în contradicție cu cauza Velikovi și cauza Koprinarovi c. Bulgariei, întrucât Curtea E. a statuat că „faptul că ulterior prețul acțiunilor sau legea aplicabilă a fost modificată instituind plata acțiunilor la valoarea nominală, nu poate conduce la concluzia că autoritățile le-ar fi asigurat reclamantelor o despăgubire adecvată";. S-a mai arătat că „reclamantele nu puteau prevedea prețul acțiunilor sau modificările legislative și curtea nu poate specula cu privire la cazul în care ele ar fi așteptat 4 ani sau mai mult pentru încasarea acțiunilor, arătându-se că legislația privind despăgubirile nu era previzibilă";.
Reclamantul a considerat că aceste principii sunt aplicabile și în speța dedusă judecății, acțiunile F.ui P. nu au crescut, ci au scăzut și mai mult.
Reclamantul a arătat că prin acțiune nu au invocat faptul că au scăzut acțiunile, ci a arătat că niciodată acțiunile nu au avut valoarea nominală de
1 leu pe acțiune, pe care S. R. a pretins că le au când le-a acordat în scopul stingerii creanței.
S-a mai arătat că dreptul de creanță izvorât din decizia administrativă are valoare patrimonială și caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 Protocolul 1 adițional la C. E. cauza Elias c. R.iei paragraful 21.
S-a invocat că lipsirea de bun se justifică doar dacă îndeplinește concomitent trei condiții: să fie în interes general, să fie legală și să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor omului, însă acest just echilibru a fost rupt, când persoana este supusă unei sarcini disproporționate, generată de plata unei sume mai mici decât valoarea bunului.
Pentru lipsirea de bun reprezentată de cele peste 40 de procente neachitate din creanță în valoare de 947.920 lei, apelantul nu a primit nici un fel de compensație, apreciind că a fost supus unei sarcini disproporționate și excesive.
Pe de altă parte, a fost invocată cauza Demetrescu c. R.iei 2009, unde C.E.D.O. a statuat că trecerea unei perioade de 2 ani și jumătate de la dobândirea dreptului la despăgubiri prin decizia administrativă, fără acordarea efectivă a vreunei despăgubiri nu este rezonabilă și rupe justul echilibru care trebuie să existe între cerințele interesului general și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor persoanei.
Apelantul a apreciat că a optat pentru reconversia sumei de 500.000 lei, deoarece a așteptat plata sumei în numerar circa 2 ani, iar cererea de reoptare a fost făcută după ce despăgubirea în numerar a fost suspendată pentru încă 2 ani, situația în care s-ar fi ajuns la o perioadă de așteptare nerezonabilă de 4 ani, ceea ce ar fi constituit o sarcină disproporționată și excesivă.
În cauza Koprinarovic se arată că persoanele îndreptățite trebuie să aibă o atitudine activă și să facă demersuri necesare pentru a obține tot ce le oferă procedura administrativă, urmând să se adreseze instanțelor de judecată doar pentru a recupera diferența până la valoarea bunului care a făcut obiectul ingerinței. Faptul că persoana acceptă o despăgubire administrativă mai mică decât valoarea bunului, nu înseamnă că statul și-a achitat obligațiile față de acesta.
Apelantul a invocat și încălcarea art. 14 din C.E.D.O., deoarece titlul de valoare a fost convertit la valoarea supraevaluată de 1 leu pe acțiune, în timp ce în 2 mai 2001 conform art. 187din Titlul 7 al Legii nr. 247/2005, au fost convertite titlurile la prețul de piață al acțiunilor (între 0,5 și 0,4 lei pe acțiune), situație în care este evident tratamentul diferențiat și discriminarea reclamantului. Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță. Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Reclamantul apelant a invocat încălcarea art. 1 Protocolul 1 la C. întrucât valoarea de piață a acțiunilor emise de F. P. trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea de piață a bunului care a făcut obiectul ingerinței, invocând în acest sens cauzele Velikovi și Koprinarovi c. Bulgariei. Prin Decizia nr. 1990/(...) s-a emis titlul de conversie în cuantum de 1.793.486 lei, reprezentând un număr total de 1.793.486 acțiuni , la o valoare nominală de un leu pentru fiecare acțiune. Împotriva acestei decizii reclamantul apelant avea posibilitatea să formuleze plângere în ipoteza în care nu era mulțumit. Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 deciziile adoptate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului. În cadrul acelei plângeri reclamantul apelant putea critica decizia în ipoteza în care valoarea bunului preluat de S. R. era mai mare decât valoarea de piață a acțiunilor. Critica potrivit căreia niciodată acțiunile F.ui P. nu au au avut valoarea nominală de 1 leu/acțiune reclamantul o putea valorifica dacă uza de procedura prevăzută de dispozițiile legale mai sus invocate. Reclamantul nu a folosit această procedură legală, nu a contestat titlul de conversie, din contra a optat ca și despăgubirile în numerar pe care le putea primi să fie transformate în titlu de conversie. În ipoteza în care nu era mulțumit de valoarea acțiunilor raportat la valoarea imobilului reclamantul putea formula plângere împotriva deciziei emise de A. N. pentru Restituirea Proprietăților și în acest context să valorifice jurisprudența CEDO relevantă. Dar, chiar făcând abstracție de această problemă se constată că în ceea ce privește restituirea bunurilor trecute, de drept sau de fapt, în stăpânirea fostelor state comuniste Curtea de la S. a statuat că art. 1 Protocolul 1 nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili statelor contractante o obligație generală de restituire a bunurilor care le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice C.. De asemenea dispozițiile acestui text nu impun statelor contractante nuci o restricție în exercițiul libertăților de a determina cadrul normativ în materia restituirii bunurilor trecute în proprietatea statului și nuci condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele îndreptățite. Astfel cauzele Velikovi și Koprinarovi c. Bulgariei. vizează legislația reparatorie a Bulgariei pentru persoanele a căror contracte de vânzare cumpărare încheiate de aceștia cu statul au fost anulate și acțiunile acordate în compensație în 2000 nu reflectau valoarea bunului de care au fost lipsite acele persoane, iar după modificarea legii reparatorii în 2006, plata acțiunilor se făcea la valoarea nominală. În aceste cauze statul bulgar a fost condamnat pentru lipsa de previzibilitate a acelei legi reparatorii. Reclamantul putea invoca eventuala lipsă de previzibilitate a legii reparatorii prin plângerea pe care o putea formula împotriva titlului de conversie. Pe de altă parte reclamantul arată că acțiunile au fost vândute la un preț mai mic decât valoarea nominală a acțiunii menționată în titlu de conversie însă această problemă nu poate fi imputată statului român, reclamantul fiind acela care stabilește momentul în care își valorifică acțiunile la bursă. Este real că reclamantul a vândut acțiunile la o valoare mai mică de un leu/acțiune, însă în fluctuațiile pe piețele bursiere în februarie 2011 s-au datorat crizei economice mondiale care a afectat acțiunile tuturor societăților nu numai cele ale F.ui P.. Reclamantul ar fi avut posibilitatea să aștepte ca prețul acțiunilor să crească și abia ulterior să-și valorifice acțiunile într-un context favorabil. Împrejurarea că reclamantul a fost discriminat pentru că i s-a convertit titlul la valoarea apreciată ca supraevaluată de 1 leu pe acțiune și după data de 2 mai 2011 s-au convertit titlurile la 0,4 0,5 lei /acțiune nu poate fi primit, deoarece dispozițiile art. 18 indice 7 și 8 din Titlul VII, Legea nr. 247/2005 vizează procedura de stabilire a prețului mediu de tranzacționare a acțiunilor F.ui P. pentru a se realiza o corectă convertire a titlului. Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. D.-A. împotriva sentinței civile nr. 787 din 3 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. D.-A. împotriva sentinței civile nr. 787 din 3 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A.-T. N. T. D. M.-L. T. Red. A.T.N. dact. GC 4 ex/(...) C.V B.
| ← Sentința civilă nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
