Sentința civilă nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 20/D/2012
Ședința Camerei de C. din data de 9 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între
Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Cluj cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamanții O. H. F. și alții în contradictoriu cu pârâții
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL P. R., I. DE P. AL J.
C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și C. N. P. C. D.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat conform art. 22 alin.5
C.proc.civ., în Camera de C., fără citarea părților.
C U R T E A
Asupra conflictului de competență de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3905/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis excepția necompetenței materiale a T.ui C. de a soluționacererea de chemare în judecată.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții
O. H. F., C. I., M. G. M., C. D. M., C. A. G., M. C. N., S. J. P., H. M. C., P. O., C. I., D. R. M., B. P. A., P. R., P. D. A., M. D. C., F. P., O. R. O., P. V. A., M. S., B. A. G., P. I. L., O. C. V., C. C., S. B. D., N. M. E., A. C. N., G. I. A., Man E. T., I. C. M., S. I. M., T. A. C., C. R. V., B. D. D., B. D. I., Ș. C. L., L. R. C., L. A. C., M. I. D., N. G. A., B. G. A., R. D. C., R. R. A., G. Dan, F. I., în contradictoriu cu pârâții M. A. și I., I. G. al P. R., M. F. P., I. de P. al J. C., C. N. P. C. D., în favoarea J. C.-N..
P. a pronunța această hotărâre T. a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat constatarea stării de discriminare în care se află, față de colegii omologi din cadrul unor structuri echivalente, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri egale cu 30% din indemnizația de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant începând din iulie 2007 până la zi, să oblige pârâții de rd. 1-3 la anularea situației create prin discriminare prin plata în continuare a acestor sume, plata dobânzii legale, alocarea sumelor necesare plății.
S-a mai reținut că în cadrul Comisiei de U. a P. J. a C. S. al M., la
ședința din data de 24 noiembrie 2010, participanții au căzut de acord, cu scopul de a se evita practica neunitară, că cererile de chemare în judecată vizând înlăturarea discriminării, chiar vizând drepturile salariale ale funcționarilor publici, sunt de competența instanțelor civile de drept comun, iar nu de competența instanțelor de contencios administrativ, astfel cum în mod explicit prevede art. 27 alin. 1 din OG nr. 1..
Membrii comisiei de unificare a practicii judiciare au achiesat la interpretarea potrivit căreia „judecarea unei cereri pentru acordarea dedespăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anulareasituației create prin discriminare este de competența instanței de drept comun, respectiv judecătoria - secția civilă";. Instanța s-a raliat la această interpretare a art. 27 alin. 1 din OG nr. 1., reținând că această interpretare unitară aintervenit în același context precum cel din speță, respectiv cu privire la situația de discriminare invocată între funcționarii publici, cu privire la drepturisalariale cuvenite acestora.
În urma declinării de competență dosarul s-a înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. (...), iar prin sentința civilă nr. 4840/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), s-a admis excepția necompetenței materiale a J. C.-N., invocată de pârâții I. G. al P. R. și I. de P. al J. C., și în consecință:
A fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanții menționați, în contradictoriu cu pârâții M. A. și I., I. G. al P. R., M. F. P., I. de P. al J. C., C. N. pentru C. D. în favoarea T.ui C. - Secția Mixtă de C. A. și F., de C. de M. și A. S.
A fost constatat conflictul negativ de competență, sens în care a dispus înaintarea dosarului nr. (...) la Curtea de A. C., instanța în drept să hotărască asupra conflictului.
A fost suspendată orice altă procedură în cauză.
P. a hotărî astfel, J. a reținut că prezenta cauză reprezintă un litigiu în legătură directă cu executarea raporturilor juridice de muncă și cu existența relațiilor de serviciu, cu motivele ce urmează:
Reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile O. nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare solicitând constatarea existența stării de discriminare între aceștia și colegii lor omologi și urmărind în consecință obligarea pârâților la plata unor despăgubiri egale cu valoarea de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară a fiecăruia dintre reclamanți.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 3. reclamanții au statutul de funcționar public civil, cu statut special, iar în conformitate cu art. 78 din același act normativ coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Astfel, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, în speță trebuie să se țină seama de faptul că, soluționarea acțiunii implică și o verificare a raporturilor născute din contractele individuale de muncă și respectiv din actele administrative de numire în funcție a funcționarilor publici, și că în ipoteza admiterii acțiunii, raportul juridic dintre salariat și angajator urmează a fi modificat, invocarea existenței unei stări de discriminare neputând schimba natura acțiunii, care urmărește în mod clar recunoașterea unui spor de 30% din salariul brut de încadrare, și nu doar obținerea unor despăgubiri.
Totodată, în aprecierea cadrului procesual de soluționare a acțiunii trebuie avut în vedere și dispozițiile art. V din O.U.G. nr. 75/2008, care, modificând O. nr. 1., stabilesc că sesizările referitoare la politicile de salarizare a personalului bugetar nu mai pot fi cercetate în procedura prevăzută de legislația referitoare la combaterea formelor de discriminare.
Așadar, controlul legalității și implicit verificarea temeiniciei cererii reclamanților, nu se mai poate realiza, direct sau pe cale incidentală, de o instanță ce nu are competențe în materia raporturilor de muncă, sau înmateria dreptului administrativ, cum ar fi judecătoria, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, sau de modul în care aceștia au caracterizat și denumit acțiunea, competența de soluționare revenind instanțelor specializate.
Prin sintagma „potrivit dreptului comun"; folosită de legiuitor în art. 27 alin. 1 O. nr. 1. nu se înțelege neapărat dreptul civil, ci prin termenul folosit de legiuitor trebuie să se înțeleagă dreptul comun, adică instituția juridică aplicabilă pretenției concrete dedusă judecății. Cum prin acțiune s-au formulat pretenții salariale, dreptul comun aplicabil raporturilor juridice dintre părți este dreptul muncii, astfel că rezolvarea conflictului ivit este de competența jurisdicției muncii.
Soluționând conflictul negativ de competență de față în baza dispozițiilorart. 20 pct. 2, raportat la art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de A. constată că instanța competentă să soluționeze acțiunea formulată de reclamanți este Tribunalul Cluj - secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în complet specializat în materia contenciosului administrativ, având în vedere următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că reclamanții au calitatea de lucrători de poliție al căror statut este reglementat de dispozițiile L. nr. 3., iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din acest act normativ „polițistul este funcționar public civil, cu statut special";.
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat constatarea stării de discriminare în care se află, față de colegii omologi din cadrul unor structuri echivalente și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri egale cu 30% din indemnizația de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant începând din iulie
2007 până la zi, obligarea pârâților de rd. 1-3 la anularea situației create prin discriminare prin plata în continuare a acestor sume, plata dobânzii legale și alocarea sumelor necesare plății, invocând ca temei de drept al acțiunii lor, printre altele, și dispozițiile OG nr. 1..
Se reține astfel că pretențiile bănești ale reclamanților derivă din raporturile de serviciu existente între aceștia și pârâți, iar potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 3. coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Într-adevăr, art. 27 alin. 1 O. nr. 1. prevede că „persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun";, însă Curtea de A. reține că norma de procedura consacrată de textul de lege menționat nu se refera la judecătorii, ca instanțe cu plenitudine de competenta în materie civilă, ci la instanța de drept comun ce are competențe în sfera raporturilor juridice specifice deduse judecății.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 22 Cod procedură civilă, cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, Curtea de A. va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea instanței de contencios administrativ, respectiv în favoarea
T.ui C..
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții O. H. F., C. I., M. G. M., C. D. M., C. A. G., M. C. N., S. J. P., H. M. C., P. O., C. I., D. R. M., B. P. A., P. R., P. D. A., M. D. C., F. P., O. R. O., P. V. A., M. S., B. A. G., P. I. L., O. C. V., C. C., S. B. D., N. M. E., A. C. N., G. I. A., MAN E. T., I. C. M., S. I. M., T. A. C., C. R. V., B. D. D., B. D. I., Ș. C. L., L. R. C., L. A. C., M. I. D., N. G. A., B. G. A., R. D. C., R. R. A., G. DAN, F. I., în contradictoriu cu pârâții M. A. SI I., I. G. AL P. R., I. DE P. AL J. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și C. N. P. C. D., în favoarea T.ui C. - secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER G.-L. T. N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2835/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
