Decizia civilă nr. 10/2013. Rectificare carte funciară

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 10/A

Ședința publică din 17 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.

J. ECĂTOR: H. D. M.

GREFIER: B. D.

Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelurile civile formulate de pârâtul F.

A., cu domiciliul în L., nr. 145, județul M. și intervenientul F. G., cu domiciliul în R. C., nr. 127, județul M., împotriva sentinței civile nr. 902/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.

Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 10 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 17 ianuarie 2013, când a decis următoarele:

Asupra apelurilor civile de față:

Prin sentința civilă nr. 902/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost: admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul M. V. - P. C. C. -M., în contradictoriu cu pârâtul

A., domiciliat în com. C. -M., sat L. nr. 145, județul M., după cum urmează:
A fost obligat pârâtul F. A. să lase în deplină proprietate, posesie și folosință publică drumul comunal ce desparte proprietatea pârâtului de proprietatea intervenientului accesoriu F. G. .
A fost obligat pârâtul F. A. să ridice/desființeze porțile ce împiedică accesul pe drumul mai sus identificat.
S-a dispus rectificarea cărții funciare nr. 296 L., în sensul că radiază înscrierile de sub B 4 și B 5 și înscrierile de sub A+2 - 5, urmând a se reveni la situația anterioară acestor înscrieri.
Au fost respinse celelalte capete ale acțiunii.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul accesoriu F. G., domiciliat în R. C. nr. 127, jud. M. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat rezultă că defunctei F. Hermina - mama pârâtului F. A. și a intervenientului accesoriu F. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, inclusiv pe terenul din locul Grădina casei, unde a fost pusă în posesie cu două parcele care sunt despărțite de un drum. Titlul de proprietate se află la fila 43.
În acest sens este procesul verbal de punere în posesie din_ verso (f. 7 dosar). Titlul de proprietate se emite în condițiile Legii nr. 18/1991 pe baza procesului-verbal de punere în posesie. Comisia locală de fond funciar întocmește procesul-verbal de punere în posesie, iar pe baza acestuia se eliberează titlul de proprietate.
Titlul de proprietate respectă punerea în posesie, în acesta existând două parcele; una de 1.900 mp și una de 750 mp, exact cum figurează în procesul-verbal de punere în posesie.
Titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu a fost contestat de mama pârâtului F. A., respectiv de defuncta F. Hermina.
Pârâtul F. A. a întabulat titlul de proprietate în cartea funciară, pe numele defunctei sale mame, întocmind o documentație topografică și înregistrată sub nr. 627/_ (f. 56 dosar). Pe această documentație nu a marcat drumul în litigiu. Între parcelele cu numere topografice 86/1/3 și parcela 86/1/1 nefiind consemnat drumul existent.în baza acestei documentații topografice, a întabulat terenul în C.F. 296 L. (f. 9 dosar).
Apoi, numerele topografice 86/1/1 și 86/1/3 au fost transcrise în C.F. 696 L.
, în favoarea lui F. Hermina. La cartea funciară ținând cont că la data respectivă documentația topografică se făcea la scară, neavând suficiente elemente de precizie, nu s-a putut verifica corectitudinea ei, de către Oficiul J. ețean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M. .
Topograful care a efectuat lucrarea înregistrată sub nr. 627/_, în mod greșit nu a consemnat existența drumului în litigiu, cu toate că el exista la data întocmirii documentației. Ulterior, fratele pârâtului, respectiv intervenientul F.
și-a întabulat și el proprietatea limitrofă cu cea a pârâtului F. A., care îi este frate. În acest caz s-a întocmit o documentație cadastrală, a cărei corectitudine a putut fi verificată de către O.C.P.I. M. . Pe această documentație apare drumul în litigiu (f. 89-90, 94). Documentația a ținut cont de Planul de încadrare în zonă valabil în luna iunie 2010 și în vigoare din anul 1981 (f. 16 și 98 dosar). documentația înregistrată sub nr. 627/_ nu a ținut cont de

Planul de încadrare în zonă în vigoare din anul 1981, incident inclusiv în anul 2001.

Se reține că documentația cadastrală este necesar a fi întocmită la întabularea proprietăților, numai începând cu anul 2006, conform adresei O.C.P.I

M. de la fila 54 dosar.

În cauză au fost audiați și martori, respectiv la filele 63-66 și filele 111, 112.

Martorii Coruiean Ș., Boloș I. N., F. Grigore, P. Terezia, propuși de către reclamant au arătat în esență că într-adevăr între pârât și intervenientul accesoriu există un drum, care permite accesul la casele altor săteni, precum și la terenurile agricole deținute de proprietarii din zonă. Acest drum deservește încă 4- 5 case. Drumul este pietruit și este acolo de peste 100 de ani, fiind folosit inclusiv de străbunici. Dacă s-ar închide acel drum, cei care sunt deserviți de acesta nu vor mai avea acces la proprietățile lor, decât dacă vor ocoli peste un deal circa 4 km. Pe drumul în litigiu se poate circula cu mașina. Pe drumul în litigiu, la confluența cu drumul principal există montată o poartă. Până recent nu au fost probleme cu acel drum, dar acum poarta este închisă de către pârâtul A. . Se arată că la început a fost doar casa pe partea dreaptă a drumului, ulterior s-a făcut casa din partea stângă a drumului.

Martorii F. N. și F. Augustin, de la filele 111, 112, propuși de către pârât au arătat că într-adevăr proprietatea pârâtului de cea a intervenientului acccesoriu sunt despărțite de un drum care face legătura la cele 5 case din spatele proprietății celor doi frați F., față de drumul principal. Dacă se va închide drumul, nu se știe pe unde vor umbla proprietarii acelor case. Se confirmă existența porților, care însă se afirmă că sunt deschise, la început fiind din lemn acele porți, având o vechime de circa 20-25 de ani. Înainte accesul era liber pe acel drum. Dacă se va închide drumul, persoanele care sunt deservite de acesta nu vor mai avea acces la proprietățile lor, decât dacă se va face alt drum pe terenul altor persoane. Atât pârâtul cât și intervenientul accesoriu au față de drum un gard numai pe lângă grădină. Înainte a fost drumul, după aia casele celor doi frați. Drumul este unul pietruit.

Intervenientul F. G., în interogatoriul luat (f. 67), a arătat că într- adevăr pe documentația cadastrală în baza căreia și-a întabulat el proprietatea apare drumul în litigiu. El nu a fost interesat de ce s-a consemnat pe schița cadastrală, dar știe că terenul este al mamei sale - defuncta F. Hermina.

Din pozele de la filele 61-62, prezentate de către reclamant se observă drumul și porțile în litigiu.

Prin prisma celor de mai sus, instanța a reținut că mamei intervenientului accesoriu și a pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru două parcela: una de 750 mp iar alta de 1.900 mp, despărțite de un drum. Împrejurarea că în titlul de proprietate nu apare ca și vecinătate a terenului în litigiu drumul, nu îndreptățește pe pârâtul F. A. să ocupe acest teren. Pârâtul nu poate invoca

un drept de proprietate decât pentru suprafața reconstituită în calitate de succesor legal al mamei sale F. Hermina.

Faptul că prin numerele topografice 86/1/3 și 86/1/1 s-a întabulat dreptul de proprietate conform schiței topografice înregistrate sub nr. 627/_, inclusiv pe drumul în litigiu, rezultă în mod evident din această schiță, fără a fi necesară părerea unui specialist.

Prin documentația topografică înregistrată sub nr. 627/_, s-a dispus dezmembrarea nr. topografic 86/1 din C.F. 296 L., în patru numere topografice: 86/1/1, 86/1/2, 86/1/3, 86/1/4; totodată a mai fosdt dezmembrat și numărul topografic 18 din C.F. 125 L., care nu formează obiectul cauzei.

În această situație se impune rectificarea cărții funciare, prin anularea celor două numere topografice și revenirea la situația anterioară, urmând ca întabularea dreptului de proprietate al defunctei F. Hermina să se facă conform procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate eliberat acesteia cu consemnarea drumului în litigiu.

Este dovedit că drumul în litigiu era consemnat ca drum public din anul 1981, el făcând parte din domeniul public al Unității administrativ teritoriale al comunei C. M., conform Anexei nr. 28 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C. -M., publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 665 bis din_ . Totodată, existența drumului în litigiu este dovedită cu copia cadastrală a localității încheiate în anul 1981, care se are în vedere și la vizarea documentațiilor cadastrale actualmente, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care susțin că drumul are o vechime de peste 100 de ani.

Faptul că suntem în fața unui drum public de interes local, se dovedește cu declarațiile martorilor, care arată că acesta deservește proprietăți situate dincolo de proprietate pârâtului și a intervenientului accesoriu față de drumul principal unde mai există case de locuit și terenuri agricole exploatate de săteni și care nu au altă cale de acces decât drumul în litigiu.

Reclamanta are tot interesul, în calitate de proprietară a domeniului public, să revendice această proprietate/cale de acces și să solicite lăsarea ei în deplină folosință publică locuitorilor comunei.

În acest sens, art. 5 din Legea nr. 18/1991 arată că aparțin domeniului public printre altele și rețelele stradale. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

În condițiile Legii nr. 213/1998 art. 11 bunurile - domeniu public nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite și nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune.

Anexa 1 pct. 3 din Legea nr. 213/1998 arată că domeniul public local al comunelor include și drumurile comunale, vicinale și străzile.

Ca urmare, pârâtul are obligația de a lăsa în deplină folosință ca și cale de acces publică oricărei persoane interesate drumul în litigiu, sens în care este obligat să nu tulbure folosința acestuia, precum și să-și demoleze porțile montate ce despart drumul principal de drumul în litigiu și care împiedică accesul publicului pe drumul secundar. Pârâtul nu a contestat punerea în posesie și amplasamentul, astfel că la această dată el nu poate formula pretenții vis a vis de proprietatea drumului în litigiu.

Reclamanta justifică calitatea procesuală activă în formularea pretențiilor sale, în contextul în care unitatea administrativ teritorială este proprietara domeniului public local și are nu numai dreptul dar și obligația de a proteja această proprietate.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 480 Cod civil, art. 3 alin. 2 și 5 din Legea nr. 18/1991, și art. 2 și 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, a admis capătul de cerere formulat de către reclamantă privind obligarea pârâtului de a lăsa drumul în litigiu în deplină folosință publică, fiind în fața unei acțiuni în revendicare a unui bun public.

Admițând acest capăt de cerere, în condițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 a dispus și rectificarea înscrierii din C.F. 296 L., în sensul că a dispus radierea înscrierile de sub B 4 și B 5 și înscrierile de sub A+2 - 5, urmând a se reveni la situația anterioară acestor înscrieri, reținându-se că, în mod greșit în numerele topografice 86/1/1 și 86/1/3 a fost inclus și drumul - domeniul public al comunei C.

M. . Urmează ca, persoanele interesate să refacă documentația, urmând a se întocmi o documentație cadastrală, în care "să fie pozat"; drumul în litigiu.

Pentru considerentele de mai sus, cererea accesorie în interesul pârâtului, a fost respinsă ca neîntemeiată, în condițiile art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, în contextul în care s-a dovedit că drumul revendicat de către reclamant este domeniu public și că înscrierea în C.F. 296 L. s-a făcut în mod greșit, fără a se respecta realitatea faptică și juridică.

Instanța a respins capătul reclamantei de a rectifica schița de dezmembrare vizată de ONCGC - Oficiul J. ețean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M., sub nr. 627/_, pe considerentul că în cazul de față nu suntem în fața unui act juridic ca manifestare de voință, pentru a se putea solicita rectificarea/anularea lui.. Pentru a fi în fața unui act de voință trebuie îndeplinite condițiile art. 948 Cod civil, drept pentru care nu se poate rectifica/anula această schiță topografică și se poate solicita doar rectificarea de carte funciară, în condițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996. În fapt, prin rectificarea cărții funciare documentația topografică criticată rămâne fără valoare juridică, dar instanța nu poate în mod direct anula această documentație, nefiind în fața unui act juridic. În acest sens este și punctul de vedere exprimat cu ocazia ședinței din_ de unificare a practicii judiciare consemnate în minuta din_ pct. 11 publicată pe SITE ul CSM.

Instanța a respins și obligarea pârâtului, ca pe cheltuiala lui să întocmească o nouă schiță de dezmembrare în care "să fie pozată"; strada domeniu public, deoarece reclamanta nu are un interes procesual în exercitarea unui astfel de capăt de cerere. Este liberatatea pârâtului de a face demersurile pe care le consideră necesare în vedere publicității proprietății sale. Mai mult, în condițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin succesiune este opozabil și terților, fără înscrierea în cartea funciară, fiind necesară înscrierea lui în cartea funciară numai dacă titularul înțelege să dispună de el, respectiv să-l înstrăineze în tot sau parte.

În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța nu a acordat cheltuieli de judecată părților.

Împotriva sentinței civile nr. 902/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, în termen legal, a formulat recurs recalificat în baza art. 282 indice 1 și art. 84 Cod procedură civilă drept apel, apelantul-pârât F. A., solicitând: admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în totalitate a sentinței atacate dispunând respingerea acțiunii reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.

În motivarea apelului apelantul-pârât F. A. a arătat următoarele: acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie, grefată pe acțiunea principală, care constituie suportul său juridic, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr.7/1996 potrivit cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Terenul din CF 296 L. a fost proprietatea tabulară a antecesorilor pârâtului din anul 1907, conform înscrierilor din cartea funciară, teren cooperativizat. Prin titlul de proprietate nr. 60099/77 din_ se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea numitei F. Hermina-mama pârâtului, în baza Legii nr.18/1991, cu privire la terenul intravilan în suprafață de 14250 mp. În această suprafață fiind inclusă și suprafața a două parcele de teren aferente casei de locuit, respectiv parcela numită "Grădina casei"; în suprafață de 1900 mp și o parcelă în suprafață de 750 mp categoria curți-construcții, teren care în prezent este folosit de către pârât, anterior fiind folosit de părinții săi, fiind teren bine delimitat, împrejmuit la stradă cu gard, portiță la intrare și porțile mari ca orice gospodărie țărănească bine individualizată și delimitată.

În titlul de proprietate sunt trecute în mod corect vecinătățile cu privire la aceste parcele fără a fi evidențiat vreun drum în afara drumului județean. În ceea ce privește procesul verbal de punere în posesie de care se prevalează reclamantul, acesta nu este opozabil apelantului nefiind semnat de luare la cunoștință și fiind făcut în birou.

În anul 2001 în urma măsurătorilor efectuate se întabulează cele două parcele de teren conform schiței de dezmembrare vizată ONCGC nr.627/_, identificarea topografică fiind făcută pe numerele top. 86/1/1 cu suprafața de 750 mp și 86/1/3 cu suprafața de 1900 mp numere topo dezmembrate din top. 86/1 din CF 296 L. . Această schiță fiind vizată și de arhitectul șef al județului sub nr. 184/_ . Atât pe schiță cât și în cartea funciară sau în harta cadastrală nu este evidențiat vreun drum în partea de est a numărului topographic 86/1.

Reclamantul invocă faptul că există acel drum care este evidențiat în Registrul cadastral al parcelelor din 1985, registru înregistrat la OCOTA M. sub nr.66/_, depus la dosar.

Acest registru nu a fost operat în cărțile funciare, nu este opozabil apelantului, a fost înregistrat la OCOTA însă nu rezultă că a fost și aprobat, de asemenea nu este trecut numărul Deciziei Consiliului P. ular al J. ețului prin care a fost aprobată această lucrare conform dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 59/1974 în vigoare la acea dată. Terenul pe care reclamantul pretinde că aparține domeniului public intrând în categoria "drumuri"; în cartea funciară nu este evidențiat la această categorie după cum nici proprietar nu apare Statul, parcela 86/1 fiind în întregime întabulată pe persoane fizice.

Deși s-a solicitat de către reclamant efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, probă inițial admisă de instanță, ulterior instanța a revenit asupra acestei probe în mod nejustificat, dând valoare probantă absolută declarațiilor martorilor, interpretate trunchiat de către instanță, registrul cadastral din 1985 care nu este aprobat în conformitate cu dispozițiile legale, care nu este înscris în cartea funciară, nu are corespondență între numerele topografice și numerele cadastrale.

Deși s-a arătat neconcordanța dintre cele două schițe de dezmembrare depuse de reclamant, respective schița din anul 1997 vizată de OCOTA sub nr. 3624/1997 și vizată de arhitectul șef al județului sub nr. 1007 din_ și schița care stă la baza întabulării titlului de proprietate a lui F. Hermina, respective schița vizată sub nr.627/2001 vizată de același architect șef al județului sub nr. 184/2001, arătând că pe schița din anul 1997 este evidențiat un drum, dar în partea de vest a numărului topographic 86/1 și nu în partea de est cum se susține în present, reiterând necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate instanța a respins această probă.

Instanța de fond, la aprecierea probelor testimoniale administrate în cauză nu a luat în considerare declarațiile tuturor martorilor audiați care au declarat că poarta de la drum delimitează proprietatea pârâtului, că pe acea poartă se intră în curtea celor doi frați, că dintotdeauna pentru a intra pe acel "drum"; trebuia să deschizi poarta de la intrare în curtea pârâtului, că acele porți au existat dintotdeauna.

Un aspect iarăși important omis de instanța fondului este relatarea martorilor în sensul că pârâtul nu a interzis să se circule prin curtea lui dar a pretins să fie închisă poarta atât pentru animalele din curte cât și pentru a proteja nepoții pârâtului care ar putea ieși din curte în drumul județean fiind expuși astfel unor posibile accidente.

În raport de aceste declarații, porțile de la intrare sunt porțile care duc în curtea pârâtului, acestea au fost puse nu cu intenția de a închide vreun drum ci pentru delimitarea proprietății pârâtului. Faptul că s-a permis trecerea și a altor persoane prin curtea pârâtului nu transformă acest teren în drum public. Reclamantul nu face dovada existenței în proprietatea sa a acestui teren având categoria de drum public.

Reclamantul susține "mai mult, pârâtul după înscrierea în cartea funciară a acestui teren, a blocat accesul pe această stradă prin amplasarea unei porți";, susținere total neadevărată. Martorii au arătat că aceste porți existau dintotdeauna.

Instanța dispune rectificarea cărții funciare prin anularea celor două numere topografice și revenirea la situația anterioară, urmând ca întabularea în cartea funciară să se facă cu consemnarea drumului în litigiu (în baza cărui act juridic se va înscrie drumul, ce dimensiune va avea acest drum, sunt aspecte omise a fi analizate de către instanță).

Reclamantul nu a dovedit că prin curtea pârâtului trece un drum care este proprietatea comunei, astfel că nu se poate dispune rectificarea cărții funciare în modul arătat.

Nu există niciun argument pertinent în acest dosar care să formeze convingerea instanței că din trei schițe de dezmembrare, una vizată în anul 1997, una în 2001 și alta în 2010, toate vizate de aceleași instituții, una ar fi de preferat alteia, în condițiile în care ultima schiță prin care se întabulează proprietatea intervenientului, măsurătorile se fac pe numere cadastrale fără a exista corespondență cu cartea funciară și respective numerele topografice, vecinătățile din titlul de proprietate nu corespund cu vecinătățile din planul de amplasament. Instanța apreciază în mod arbitrar că schița din 2001 este greșită pentru că nu ține cont de planul de încadrarea în zonă din anul 1981 câtă vreme schița din anul 2010 are în vedere acest plan drept urmare este schița corectă. Această ultimă schiță nu este corectă pentru că se raportează la înscrisuri care nu sunt evidențiate în cartea funciară, nu este evidențiată transformarea numerelor topografice în numere cadastrale, condiții în care nu se poate urmări înscrierea în cartea funciară în raport de înscrierile anterioare, ceea ce încalcă dispozițiile Legii nr.7/1996, republicată, care arată la art.58, în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr.242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare

la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.

Schița din 2001 respectă cerința art. 58 din Legea nr. 7/1996 și aceasta este schița corectă întocmită în conformitate cu cartea funciară.

În ceea ce privește obligarea pârâtului să lase în deplină folosință publică strada comunală, ar fi admisibil un astfel de petit în condițiile în care reclamantul ar fi dovedit dreptul său de proprietate pe terenul aflat în curtea pârâtului și faptul că pârâtul îl deține abuziv. Nu au fost dovedite aceste aspecte, pe acest teren proprietatea este înscrisă în favoarea antecesorilor pârâtului, pârâtul îl deține în mod legal, procesul verbal de punere în posesie nu-i poate fi opus pârâtului câtă vreme nu este semnat de antecesoarea sa.

În ceea ce privește obligarea apelantului să ridice porțile care împiedică accesul pe acest drum, instanța în mod nejustificat dispune obligarea pârâtului să-și ridice porțile montate ce despart drumul principal și care împiedică accesul publicului pe drumul secundar.

Martorii audiați au confirmat că porțile delimitează proprietatea pârâtului, că prin acele porți se intră în curtea pârâtului, că pârâtul nu a interzis și altor persoane să treacă prin curtea sa, însă a pretins ca porțile să fie închise pentru că-i delimitează proprietatea, porțile nu au fost montate de acum, ele au existat dintotdeauna, a dispune altfel se încalcă în mod nejustificat proprietatea pârâtului. La data de_ a formulat recurs, recalificat drept apel în baza art. 282 indice 1 și art. 84 Cod procedură civilă apelantul F. G., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr.902/_ și respingerea acțiunii, cu

cheltuieli de judecată.

În motivare, apelantul a arătat că sentința este nelegală și netemeinică. Prin această sentință, în opinia apelantului, se aduce atingere principiului garantării dreptului de proprietate, înscris în Constituția României.

Apelantul F. G. a arătat că susține apelul declarat de către apelantul- pârât F. A. -fila 13.

La data de_, apelantul-pârât F. A. a depus la dosar o precizare a motivelor de apel, reiterând aspectele invocate și arătând că: depune în probațiune Planul de situație întocmit în anul 1970, care a stat la baza întocmirii proiectului 2594/1970 pentru construcția casă de locuit nr.145, casă în care locuiește pârâtul. În acest plan nu este evidențiat niciun drum pe lângă casa pârâtului, precum și Adeverința nr.424 din 5 august 1970 eliberată de CAP L. prin care se adeverește că terenul pe care urmează să-și construiască casa F. G. din L.

, nr. 145 este proprietatea lor personală în suprafață de 8 ari și este în vatra satului între vecinii F. Gavril, nr. 144 și Dochița M., nr.150.

Față de cele arătate, apreciază soluția instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, administrarea unor probe insuficiente raportat la obiectul

cererii de chemare în judecată, înlăturând o probă esențială în dezlegarea unei astfel de pricini, respectiv o expertiză tehnică în specialitatea topografie care să identifice terenul aflat în proprietatea pârâtului și dacă în acest teren se află inclus terenul drum public revendicat de către reclamant.

Este greșită dispoziția instanței și în privința cheltuielilor de judecată prin raportare la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte instanța trebuia să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului în raport de pretențiile care nu au fost admise.

La data de_, intimatul P. comunei C. M. M. V. a depus la dosar note de ședință, solicitând respingerea apelului.

În motivare s-au arătat următoarele: Legiuitorul prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, la art. 4 alin.4 reglementează ce terenuri aparțin domeniului public, "terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice";, iar la art. 5 alin.1 spune "aparțin domeniului public terenurile care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicație, rețele stradale…";.

În capitolul II al Legii nr.18/1991, Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la art.8, precizează că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

În urma unei cereri depusă la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C. M., de către defuncta F. Hermina, mama pârâtului, Comisia locală a restituit terenurile acesteia, întocmindu-se procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nr.60099/77. Aceste terenuri au fost restituite în baza registrului agricol și a cadastrului agricol din anul 1981.

În vederea reconstituirii acestui drept de proprietate, Comisia locală a măsurat terenurile, a întocmit procesul verbal de punere în posesie, schițele și vecinătățile acestor terenuri.

În parcela numită Grădina casei (I) comisia locală a restituit defunctei F. Hermina suprafața de 0,26 ha, suprafață compusă din 0,0750 ha curți construcții și 0,19 fâneață, fără a atribui și strada comunală, care la acea dată ca și acum, este cuprinsă în planul urbanistic general al localității L., deține utilități (rețea de distribuție a gazului metan) și asigura accesul la încă 3 gospodării.

Măsurarea acestor terenuri s-a făcut în prezența numitului F. Ș., fiul defunctei F. Hermina, fratele apelantului-pârât F. A. și a apelantului- intervenient F. G. . F. Ș. la acea dată era și membru al Comisiei locale C.

M. și reprezentant al proprietatului, în calitate de fiu, și este persoana care a semnat acest proces verbal, pe prima filă, infirmând ceea ce motivează apelantul în precizarea acțiunii, că nu ar fi semnat nimeni procesul verbal de punere în posesie.

Această stradă comunală este domeniul public al comunei C. M., apare în schițele de sistematizare al localității L. și în cadastrul din anul 1981, înainte de apariția Legii nr.18/1991, și nu a fost inclusă în proprietatea lui F. Hermina.

Conform art. 5 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, rețelele stradale fac parte din domeniul public al comunei, și sunt terenuri care conform alin. 2 din același articol sunt "inalienabile, insesizabile și inscriptibile";.

Conform Legii nr.213/1998 și a H.G. nr.934/2001 a Anexei nr.28 a fost confirmat domeniul public al comunei C. M., strada în litigiu făcând parte din acest domeniu.

În anul 2001, apelantul-pârât, a contactat un topograf, solicitându-i înscrierea în cartea funciară a titlului de proprietate nr._ . În urma acestor măsurători la indicațiile apelantului, topograful a întocmit schița de dezmembrare, vizată de către OCPI M. sub nr.627/_, fără a ține cont de strada comunală existentă în acel loc, de schița terenului pus în posesie, schița ce apare în procesul verbal de punere în posesie și în planul cadastral al localității, unde se vede clar existența acestei străzi.

Instanța de fond a apreciat corect când a dispus rectificarea cărții funciare, deoarece schița de dezmembrare a fost întocmită greșit, fără a respecta schița și limitele terenului pus în posesie evidențiat în procesul verbal de punere în posesie, unind cele două parcele, închizând drumul public de acces la gospodăriile din vecini.

Apelantul a blocat accesul pe această stradă prin amplasarea unei porți la racordul străzii cu DJ 182C, nu la curtea casei, așa cum susține în precizarea motivelor de apel. Poarta este din țeavă metalică cu stâlpi și țeava fixată cu beton, deci nu putea exista "dintotdeauna";, așa cum afirmă apelantul. Dacă dorește curte închisă să-și îngrădească terenul față de strada comunală nu față de drumul județean.

Deși Primăria C. M., a avut nenumărate intervenții, pârâtul nu înțelege să lase în deplină folosință publică această stradă, motivând că acel teren pe care a fost construită strada ar fi al lui, și că pe planul cadastral vechi, din anul 1907 nu ar fi existat acel drum. Pârâtul nu s-a opus și în momentul când pe acea stradă s-au făcut investiții de incastrat utilități (de exemplu rețeaua de distribuție a gazului metan ce trece prin acostamentul străzii în cauză).

Planurile cadastrale la care se referă sunt foarte vechi (de aproximativ 100 de ani), nu sunt concludente deoarece acest teren ca și multe altele au fost afectate de sistematizarea localității, făcând posibil accesul la casele din imediata vecinătate, drumul existând încă dinainte de cooperativizare.

Mai mult, pe o altă schiță de dezmembrare vizată tot de către OCPI M., sub nr. 3624/1997, făcută cu 3 ani înaintea schiței pentru care se cere modificarea, apare pozată strada atât pe planul concretual cât și pe planul la scara 1:2000.

De asemenea în schița de dezmembrare pentru întabularea intervenientului

F. G., întocmită recent în anul 2010, acest drum apare schițat, respectând procesul verbal de punere în posesie și planul cadastral și urbanistic al localității.

Motivația apelantului că nici această schiță nu este valabilă este eronată deoarce conform noilor reglementări apărute cu privire la întabularea terenurilor, în localitățile unde nu există hărți topografice la scară, doar niște schițe concrectuale, notarea imobilelor în cartea funciară are la bază cadastrul funciar din anii 1980-1985. Această situație există și în localitatea L., unde nu există hărți cadastrale cu o anumită scară, existând doar niște schițe concretuale.

Primăria comunei C. M. face dovada proprietății pentru această stradă cu H.G. nr. 934/2002 a Anexei nr.28 a fost confirmat domeniul public al comunei C. M., hotărâre în baza căreia se poate nota în cartea funciară această stradă.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.2 și art. 292 Cod procedură civilă, a fost administrată proba cu expertiza tehnică-juridică în specialitatea topografie. Raportul de expertiză întocmit de expert Mocan I. se află depus la filele 78-82 din dosar, cu completări la filele 96-97.

La data de_ apelantul-intervenient F. G. a invocat, prin notele de ședință depuse la dosar, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

P. comunei C. M., având în vedere prevederile art. 34 din Legea nr.7/1996 și art. 89 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În motivare, apelantul a arătat următoarele: În speță, P. comunei C.

M., în calitate de reclamant, nu a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau comunei asupra terenului.

Dreptul de proprietate nu se poate dovedi cu martori sau cu o listă întocmită de primărie, el trebuie dovedit cu înscrisuri, respectiv cu înscrierea în cartea funciară.

Art. 20 alin.1 și art.22 lit.a) din Legea nr.7/1996, republicată, prevăd că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil"; și respective "înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva celui care, la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie efectuată";.

Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr.7/1996 (care preia dispozițiile Decretului- lege nr.115/1938) prevede situațiile de excepție când dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți fără înscrierea în cartea funciară și anume când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită sau

uzucapiune (alin.1), iar drepturile reale dobândite de stat prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâre judecătorească.

Terenul în litigiu, înscris în CF 296 L. top.86 (alături de alte terenuri), a fost proprietatea tabulară a lui F. Luput a lui Alexia încă din anul 1907, transmis apoi urmașilor, respectiv lui F. Visarion, apoi lui F. Augustin căsătorit cu Hermina, părinții apelanților F. G. și F. A. . F. Augustin a decedat în anul 1957, iar terenul moștenit de soția sa, a fost preluat de CAP în anii cooperativizării.

Până la cooperativizare, și chiar și după aceea, terenul a format o unitate parcelară, fiind curtea și grădina casei bunicilor și apoi a părinților apelanților. Suprafața de 800 mp aferentă casei și anexelor gospodărești a fost recunoscută ca proprietatea personală a mamei lor, F. Hermina, potrivit Statutului CAP, iar diferența de teren a primit-o ca lot ajutător.

Cum în spatele casei lor, s-au construit trei case, antecesorii apelanților au permis proprietarilor acestora trecerea prin curtea lor cu piciorul și căruța. Așa s-a bătătorit acel drum, dar, niciodată nu s-a discutat ca acel teren, afectat căii de acces ar fi fost expropriat sau preluat în alt mod de Statul Român pentru a fi transformat în drum public.

Trecerea unui imobil din domeniul privat al unor persoane fizice în domeniul public al statului se putea face și înaite de 1989 și după acest an cu respectarea legislației în vigoare, prin expropriere, după întocmirea unei documentații cadastrale, și numai după o justă și prealabilă despăgubire, ceea ce nu s-a făcut.

Fără a respecta procedura cerută de lege, autoritățile locale ale comunei C.

M. au trecut in tabel, în mod abuziv, printre celelalte străzi și ulițe din domeniul public al comunei și drumul privat, care trece prin gospodăria apelantului-pârât și desparte proprietate lui de cea a fratelui său, apelantul intervenient.

Acest fapt nu este de natură a transforma dreptul de proprietate privată în drept de proprietate publică.

Apelantul-pârât a fost de acord cu admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Intimatul-reclamant, prin scriptul depus la dosar la data de_, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a P. ui comunei C. M.

Intimatul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin.1 și 2

"Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și

privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.";, coroborate cu prevederile art. 62 alin.1 "primarul reprezintă unitatea unitatea administrativ-teritoriala în relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori straine, precum si în justitie.";, din Legea nr. 215/2001, a adminstrației publice locale, republicată, completată și modificată.

În consecință, primarul comunei este cel care, în numele autorității publice (unitatea administrativ-teritoriala) are calitate procesuală activă, prin efectul legii, fără ca aceasta să poată fi contestată, acesta putând promova acțiuni în instanță și susține apărarea și punctul de vedere al unității administrativ-teritoriale, personal, sau, în condițiile art. 21 alin.3 din Legea nr. 215/2001, republicată, completată și modificată, "P., respectiv presedintele consiliului judetean, poate împuternici o persoana cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judetean, sau un avocat care sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale, precum si ale autoritatilor administratiei publice locale respective, în justitie.";

În ceea ce privește invocarea de către apelant a prevederilor unui regulament (în speță Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară) acesta nu poate prima unei legi ordinare, respective Legea nr.7/1996, republicată, (art.34), care stipulează că acțiunea în rectificare de carte funciară poate fi intentată de orice persoană interesată.

În ierarhia actelor normative, legea ordinară este al treilea act normativ cu putere normativă, după Constituție și legea organică.

De altfel Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în anul 2010, distinge în art. 4 (ierarhia actelor normative), după cum urmează: (1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Legea nr.7/1996 este norma generală, ordinul de aprobare a unui regulament fiind un act normativ care reglementează anumite situații numai în temeiul legii.

În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate al comunei C. M. asupra terenului în discuție (stradă) aceasta nu s-a făcut "printr-o listă întocmită de primărie";, cum susțin apelanții ci prin Lista inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C. M., aprobată prin HG nr. 934/2002 (anexa

nr. 28), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 665 bis/2002, care reprezintă un act normativ oficial și nu o listă oarecare, cum insinuează apelanții.

Mai mult, alături de acest document a fost depus și procesul verbal de punere în posesie în baza căruia a fost întocmit titlul de proprietate nr.60099/77/_, care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al apelanților și în care este menționată suprafața care reprezintă strada care face obiectul prezentei cauze și care este un drum public și nu "drum privat";, cum susțin, în mod eronat și tendențios apelanții. Instanța de fond a reținut în mod corect caracterul public al suprafeței în discuție atunci când, prin sentința civilă atacată cu prezentul apel a dispus desființarea porților care împiedica accesul pe drum.

Apelantul-pârât a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr.902/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș prin prisma motivelor de apel invocate și în considerarea dispozițiilor art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

În urma cererii depuse la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C. M. de către defuncta F. Hermina, mama pârâtului și a intervenientului accesoriu, Comisia locală a restituit acesteia terenurile solicitate, întocmindu-se procesul verbal de punere în posesie și, titlul de proprietate.

În parcela numită "Grădina casei"; Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a restituit defunctei F. Hermina suprafața de 0,265 ha, compusă din: 0,0750 ha curți-construcții în intravilan și suprafața de 0,19 ha teren, categoria de folosință fâneață intravilan.

În procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de_ pentru aceste suprafețe de teren sunt trecute vecinătățile: la nord P. Terezia, la est F. Teofil, la sud drum județean și la vest F. Grigore - fila 7 dosar de fond.

La data de_ a fost eliberat de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., titlul de proprietate nr. 60099/77/_, în favoarea defunctei F. Hermina, mama pârâtului F. A. și a intervenientului F. G. - fila 43 din dosarul de fond.

În acest titlu de proprietate sunt menționate, la suprafața primită în intravilan și cele două parcele din "Grădina casei";, în suprafață de 1900 mp și 750 mp, având aceleași vecinătăți, menționate în procesul verbal: P. Terezia la nord, F. Teofil a est, drum județean la sud și F. Grigore la vest- fila 43 verso din dosarul de fond.

Acest titlu de proprietate a fost întabulat în CF 296 L., în baza schiței de dezmembrare vizată de ONCGC-OJCGC M. sub nr. 627/_ - fila 10 din dosar, apoi, imobilele în cauză se transcriu în CF 696 L., conform încheierii CF din 2 martie 2001 în favoarea defunctei F. Hermina, proprietar tabular în CF 696 L. sub B1-fila 55 din dosarul primei instanțe.

La data de_, reclamantul M. V., primarul comunei C. M., înregistrează la J. ecătoria Târgu Lăpuș acțiunea civilă îndreptată împotriva pârâtului F. A., fiul defunctei F. Hermina, acțiune precizată de reclamant la data de_, prin care solicită: rectificarea CF 296 L. fără a preciza în ce mod, rectificarea schiței de dezmembrare vizată de OCPI M. sub nr. 627/_

, obligarea pârâtului ca, pe cheltuiala sa, să întocmească o nouă schiță de dezmembrare în care să fie "pozată"; strada (domeniul public), obligarea pârâtului să lase în deplină folosință drumul public și să ridice porțile care împiedică accesul pe acest drum.

Acțiunea precizată este formulată de către reclamantul M. V., acesta menționează că este primarul C. C. M. și președinte al Comisiei locale de fond funciar - fila 3, 51 din dosarul de fond.

Acțiunea precizată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată și ale Legii nr.213/1998, indicate la modul generic - fila 4, 52 din dosarul de fond.

Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pârâtul F. A. a învederat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - fila 21 din dosarul primei instanțe - însă prima instanță nu a pus în discuție această excepție și nu s-a pronunțat asupra sa.

La termenul de judecată din_, în apel, apelantul F. G. prin apărător a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - fila 104 din dosar în apel.

Această excepție a fost pusă în discuția părților.

Apelantul F. A. a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului - fila 117 din dosar.

Reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active, invocând dispozițiile art. 21 alin.1 și 2, art. 62 alin.1 din Legea nr. 215/2001, art. 34 din Legea nr.7-1996 - filele 114, 115 din dosar.

Examinând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, cu raportare la art. 296 Cod procedură civilă, art. 294 alin.1, art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, se constată că reclamantul este M. V. în nume propriu.

Legea nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, privind administrația publică locală, prevede în art. 21 că unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. În justiție, unitățile administrativ- teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului

județean, însă, pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.

În speță, reclamantul nu are calitate procesuală activă în acțiunea în rectificare de carte funciară, reclamantul nedovedind că a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile în cartea funciară atacate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din Legea nr.7/1996 și ale art. 89 alin.2 din Ordinul 633/2006.

Expertiza efectuată în apel de către expert inginer Mocan I. a concluzionat în sensul identificării parcelei figurată în planul de situație între reperele: B-5-4-3- 8-17-16-15-14-A-B ca aparținând drumului sătesc DS 90 cuprins în Registrul cadastral al parcelelor nr. 66/1985 la poziția: "străzi și ulițe"; - fila 82 în apel.

În această situație, persoana juridică, respectiv Comuna C. M. se impune a acționa conform dispozițiilor legale, în vederea identificării cu date de carte funciară, identificării cadastrale și reglementării situației juridice a acestui drum.

Acest drum nu este evidențiat în CF 296 L. .

În speță, P. comunei C. M., în calitate de reclamant, nu a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau comunei asupra terenului.

Acțiunea în rectificare de carte funciară, așa cum rezultă din art. 33 și art. 34 al Legii nr.7/1996, republicată, este acea acțiune pe care orice persoană care justifică un interes în sens juridic, respectiv un interes legitim, personal, direct, născut și actual, poate solicita, în cazurile prevăzute de lege, radierea sau îndreptarea înscrierilor de carte funciară în scopul restabilirii concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului cuprins în cartea funciară.

Reclamantul nu a indicat niciun temei al cererii de rectificare de carte funciară, nu a arătat în ce fel solicită rectificarea de carte funciară, în ce anume constă neconcordanța dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului.

Potrivit art. 34 din lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. În speță, actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, respectiv titlul de proprietate este valabil, nu a fost anulat; 2.dreptul înscris a fost greșit calificat. Mama apelanților a redobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, potrivit titlului de proprietate eliberat în baza acestei legi; 3.nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Acest caz presupune, pe de o parte, ca titlul și înscrierea sunt valabile, iar pe de altă parte, ca după efectuarea înscrierii a dispărut una din condițiile esențiale de existență a dreptului tabular, care face ca și înscrierea efectuată să devină sau să rămână fără efecte din cauza unor acte, fapte sau evenimente ulterioare (ex: drepturi afectate de termen, de condiții, etc.). Nici acest caz nu se regăsește în speță; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Această cauză este aplicabilă ori de câte ori, din motive ulterioare înscrierii, situația tabulară nu mai corespunde situației juridice reale a imobilului, cum ar fi: situațiile în care adevăratul proprietar a fost vătămat printr-o înscriere făcută fără drept în cartea funciară și solicită rectificarea cărții funciare prin suprimarea înscrierii inexacte, sau în cazul în care, din cauza unor erori de natură tehnică s-au deschis două cărți funciare asupra aceluiași imobil însă pe numele unor proprietari diferiți, sau când construcțiile amplasate pe terenul proprietatea reclamantului sunt evidențiate greșit pe un alt număr topografic decât cel real.

Pentru oricare din cele patru situații prevăzute de art.34 în care se poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, partea interesată, respectiv reclamantul, trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să constate situația reclamată.

Cu privire la petitul în revendicarea "drumului comunal";, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, respectiv că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Din nicio probă de la dosar nu rezultă că terenul pe care reclamantul îl revendica a ieșit în mod legal din proprietatea apelanților sau a antecesorilor lor și a trecut în mod legal în proprietatea statului sau a unității administrativ- teritoriale.

Codul civil de la 1864 prevede în art. 644-646 cod civil modurile de dobândire a dreptului de proprietate, dar reclamantul nu a făcut nicio dovadă de preluare în mod legal a terenului proprietatea comunei, iar art. 481 Cod civil prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Într-o acțiune în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate asupra terenului aflat în posesia pârâtului, pentru a-și justifica

într-o astfel de acțiune calitatea procesuală activă, de asemenea trebuie să dovedească posesia nelegitimă a pârâtului.

Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că apelurile sunt întemeiate și în baza art. 296 Cod procedură civilă, acestea vor fi admise, cu consecința schimbării sentinței apelate, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și va fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant împotriva pârâtului F. A. . Va fi admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de către intervenientul F. G. .

În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata către pârâtul F. A. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanțele depuse la dosar filele 130,131 apel. Va fi obligat reclamantul la cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor de la fila 129 dosar în apel și onorariu pentru expertiză, conform chitanțelor de la filele 132, 133 dosar în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite apelurile declarate de către apelantul-pârât F. A., domiciliat în

L. nr. 145, M. și de către apelantul-intervenient F. G., domiciliat în R.

C. nr.127, M., împotriva sentinței civile nr. 902/_, pronunțată de către J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o schimbă în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. V., primarul comunei C. M. și pe cale de consecință: Respinge ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul M. V., primarul comunei C. M. împotriva pârâtului F. A. .

Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de către intervenientul F. G. .

Obligă pe reclamant la plata către pârâtul F. A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

Obligă pe intimatul-reclamant la plata sumei de 2715 lei către apelantul F.

A. și la plata sumei de 1.000 lei către apelantul F. G., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 1_ .

PREȘEDINTE J. ECĂTOR GREFIER Ț. D. H. D. M. B. D.

Red.Ț.D./_
T.red.B.D./_
5 ex.
J. ecător la fond: F.	M.	D.

#Rectificare Carte Funciara. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 3449/2013. Rectificare carte funciară		Decizia civilă nr. 37/2013. Rectificare carte funciară →

Decizia civilă nr. 10/2013. Rectificare carte funciară

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10/2013. Rectificare carte funciară