Decizia civilă nr. 551/2013. Rectificare carte funciară

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 551/A/2013

Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C. -A. C.

Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant S. W., împotriva Sentinței civile nr. 9606/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.

-N., privind și pe intimat M. C. N. P., intimat O. DE C. SI P.

I. C., având ca obiect rectificare carte funciară.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:

reprezentantul apelantului, avocat M. Costin Lipsă fiind:
intimat Pârât - M. C. N. P.
- intimat Pârât - O. DE C. SI P. I. C.
- apelant Reclamant - S. W. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s- a depus la dosar răspuns la întâmpinare din partea apelantului.

Instanța apreciază faptul că nu se impune comunicarea răspunsului la întâmpinare.

Reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri în probațiune. Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul admiterii cererii introductive de instanță așa cum aceasta a fost precizată prin scriptul depus la dosar pentru termenul din_, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar.

Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.

T. UL

Prin Sentința civilă nr. 9606/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect rectificare CF formulată de reclamantul S. W., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., prin primar.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele

: Potrivit contractului de vânzare - cumpărare încheiat în data de_ ,

depus la filele 6 - 8 din dosar, înregistrat la Administrația Financiară C. la data de_, încheiat între S. W., în calitate de cumpărător, și LADESCU TRAIAN, în calitate de vânzător, locul de casă cuprins în CF nr. 9643 C. -N., cu nr. topo. 9623/189, de sub nr. serial B96, cu extensiunea de 315 stj.p., care corespunde cu imobilele de sub nr. A+1-32, a fost înstrăinat reclamantului din prezenta cauză pentru suma de 2.500 lei.

Conform înscrisului de la fila 50 din dosar, d-l Ladascu Traian era înscris în CF nr. 9643 C. -N., nr. topo. 9623/189, nr. serial B9, cu suprafața de 281 stj.p., iar la data de_, S. W. și-a înscris dreptul de proprietate asupra porțiunii lui Ladascu Traian de sub B96, din imobilele de sub nr. de ordine A+1-32,

cu titlu de drept de cumpărare, cu mențiunea că întabularea definitivă se va face cu ocazia transformării cărții funciare - fila 51.

Imobilul identificat cu nr. topo. 9623/189, în suprafață de 281 stj.p., proprietatea lui S. W., conform înscrierilor din proiectul CF nr. 9643 C. -N.

, a fost transcris în CF nr. 12209 C. -N. - fila 58 din dosar.

Apoi, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na expert Natalia M. Petric - filele 132 - 140, s-a reținut că suprafața cu care a fost transcris terenul în litigiu din CF nr. 9643 proiect C., cu nr. topo. 9623/189, în CF nr. 12209 C. -N.

, cu noul nr. topo. 15479 acordat, este de 281 stj.p., adică 1101 m.p., loc de casă, str. Dunării nr. 33, iar în CF nr. 9643 proiect C. -N., nr. topo. 9623/189 nu a avut niciodată suprafața de 315 stj.p., această suprafață fiind menționată doar în contractul încheiat între părți. Apoi, suprafața de 281 stj.p. a imobilului cu nr. 15479 din CF nr. 12209 C. -N. a fost alipită cu suprafața de 339 stj.p. a imobilului cu nr. topo. 15478 din CF nr. 12208, suprafața totală fiind de 620 stj.p., iar dreptul de proprietate pe bază de lege atât pentru imobilul cu nr. topo. 15478, cât și pentru imobilul cu nr. topo. 15479, s-a întabulat în favoarea Statului Român, în administrarea Sfatului P. ular al Orașului C. .

În baza cererii înregistrată la CF cu nr. 433 din_, față de Decizia nr. 695 din data de_ a Consiliului P. ular al M. ui C. -N., întemeiată pe Legea nr. 9/1968 și a planului de împărțire, imobilul cu nr. topo. 15478 unificat cu imobilul nr. topo. 15479 au format un singur corp funciar care s-a dezmembrat, potrivit înscrisului de la filele 157 - 158 din dosar.

În cuprinsul raportului de expertiză, s-a mai arătat că imobilul înscris inițial în CF nr. 9643 proiect C., cu nr. topo. 9623/189, a devenit în baza reformei agrare nr. topo. 15479, care în urma comasării cu nr. topo. 15478 și a dezmembrării ulterioare, face parte implicit din fiecare parcelă nou formată, care în baza deciziei nr. 695/_ a Consiliului P. ular al M. ui C. -N. și a referatului nr. 38568/_ al Consiliului P. ular al M. ui C. -N., au fost acordate cu titlu de folosință și drept de construire unor persoane fizice pentru a se construi case familiale.

În prezenta cauză, reclamantul a solicitat, în baza art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, prin precizarea depusă la dosar, rectificarea CF 12209 C. -N., în sensul reînscrierii în cuprinsul acesteia a imobilului teren având nr. topo. 15479 cu suprafața de 281 stj.p., așa cum acesta figura înaintea comasării cu imobilul teren având nr. topo. 15478 din CF 12208 C. -N., să se constate că prin efectul dezmembrării acestui imobil în anul 1970 s-au format 7 parcele în care imobilul având nr. topo. 15479 înscris în CF 12209 face parte din fiecare parcelă nou creată, întreaga sa suprafață de 281 stj.p. regăsindu-se în aceste parcele care se identifică 15478/1 și_ 8/2 și_ 8/3 și_ 8/4 și_ 8/5 și _

8/6 și_ 8/7 și 15479/7, să se constate că ulterior dezmembrării imobilului, cele 7 parcele astfel formate au rămas în proprietatea Statului, fiind atribuite de acesta în folosință veșnică cu plată unor persoane fizice, în vederea construirii de case familiale.

Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s- a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Prin Sentința civilă nr. 141/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ (din verificările efectuate de instanță în aplicația ecris) s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei COMISIA PENTRU APL. AREA LEGII 10/2001 și în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului S. W. formulată în contradictoriu cu pârâta COMISIA PENTRU APL. AREA LEGII NR.10/2001, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. W. în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL M. UI C. -N., prin care pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamantului o dispoziție prin care să-i restituie în

natură terenul în suprafață de 300 stj.p. situat în C. -N., str. Oltului nr. 2, înscris în CF 12208 C., cu nr. topo._ 9/7, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titul VII din Legea nr. 247/2005.

Apoi, prin Încheierea civilă nr. 66/CC/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de pârâtul PRIMARUL M. UI

C. N. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din Sentința civilă nr. 141/2008 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, în sensul că suprafața terenului cu nr. topo._ 9/7 este de 300 mp și nu 300 stj.p. Prin Decizia civilă nr. 310/A/2010 a Curții de Apel C. s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii civile nr. 62/CC din 18 iunie 2010 a T. ului C.

, pronunțată în dosarul nr._, care a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7078/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 25 aprilie 2012, reclamantul S. W. a înregistrat la Tribunalul Cluj o cerere de chemare în judecată, prin care a chemat în judecată pe pârâții M. C. -N., prin Primar, și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea dispoziției nr. 886/_ privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 300 m.p. teren, grădină (situat în C. -N., str. Oltului, nr. 2, înscris în CF nr. 12208 C., cu nr. topo 15478/7 și 15479/7), cu obligarea pârâților să emită în favoarea reclamantului o nouă dispoziție privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru suprafața de teren de 315 stj.p. (terenul care este identificat mai sus), iar prin Sentința civilă nr. 447/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de_ în dosarul nr._ s-a admis excepția puterii de lucru judecat și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant pentru anularea dispoziției nr. 886/2012 și obligarea la emiterea unei dispoziții de restituire pentru 315 stj.p.

În cauză, prin raportare la prevederile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 invocate de reclamant, instanța a reținut că pentru a se dispune rectificarea CF 12209 C. -N. în sensul solicitat de reclamant, trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, hotărâre judecătorească irevocabilă ce trebuie să fie pronunțată la data soluționării acțiunii în rectificare, condiție care în cauză nu este îndeplinită.

Față de considerentele expuse, în cauză, nefiind făcută dovada existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, având în vedere și raportul de accesorietate dintre petitele cererii de chemare în judecată, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. W. .

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța, având în vedere că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a respins, ca neîntemeiată și cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reținându-se, totodată, pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. W.

, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii introductive de instanța așa cum aceasta a fost precizata prin scriptul depus la dosar pentru termenul din 22 aprilie 2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata de la fond si apel, conform dovezilor fiscale aflate la dosar si a celor pe care le depunem anexat.

În motivare reclamantul apelant arată faptul că sentința apelata este nelegala sub următoarele aspecte:

Un prim aspect de nelegalitate al Sentinței apelate consta in interpretarea si aplicarea greșita de către prima instanța a prevederilor art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Prin considerentele Sentinței apelate prima instanța retine ca: "in cauza, nefiind făcuta dovada existentei unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile prin care sa se constate ca înscrierea in Cartea Funciara nu mai este in

concordanta cu situația reala actuala a imobilului... instanța va respinge, ca neîntemeiata, cererea de chemare in judecata".

Prin Sentința civila nr. 141/2008 a T. ului C., pronunțata in dosar nr._, ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului, pârâtul M. C. -N. a fost obligat sa îi restituie in natura terenul in suprafața de 300 stj.p. situat in C. -

N., str. Oltului nr.2, înscris in CF nr. 12208 C. -N., nr. top. 15478/7 si 15479/7, iar in cazul in care restituirea în natura nu este posibila, sa se stabilească despăgubiri in condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Aceasta Sentința a rămas definitiva prin Decizia civila nr. 223/A/2008 a Curții de Apel C. si irevocabila prin Decizia civila nr. 4954/2009 a I. .

Prin încheierea Civila nr. 62/CC/_, pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr._ a fost admisa cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de paratul Primarul M. ui C. -N. si, in consecința, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din Sentința civila nr. 141/2008 a T. ului C., pronunțata in dosar nr._, in sensul ca suprafața terenului cu nr. top. 15478/7 si 15479/7 din CF 12208 C. este de 300 mp, iar nu 300 stj.p.

Așadar, in cazul dat cerința existentei unei hotărâri judecătorești definitive prevăzuta de art. 34 din Legea nr. 7/1996 este îndeplinita, astfel încât constatarea făcuta de prima instanța că in cazul dat nu există o atare hotărâre judecătoreasca constituie o eroare de judecata.

Este de subliniat ca prin hotărârile judecătorești, mai sus menționate, s-a stabilit ca deposedarea reclamantului apelant de terenul pe care antecesorul sau S.

W. sr. l-a cumpărat in 1932 de la proprietarul tabular de atunci, Ladescu Traian prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09 decembrie 1932 și înregistrat la Administrația Financiară C. la data de 12 decembrie 1932, a fost abuziva si, pe cale de consecința, reclamantul apelant este îndreptățit sa beneficieze de masuri reparatorii întrucât trecerea respectivului teren in proprietatea statului a fost nelegala.

Chiar daca prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost corectată suprafața de 300 stj.p, care a fost preluată efectiv de către stat în condițiile arătate, la 300 mp, această împrejurare nu putea justifica respingerea ca neîntemeiata a cererii introductive de instanța, ce formează obiectul prezentului dosar, de vreme ce prin hotărârile judecătorești menționate s-a stabilit ca acesta a fost deposedat abuziv de o suprafața de teren de 281 stj.p. cu care era înscris in CF la momentul deposedării.

Ca urmare a acestei deposedări si a dezmembrării ulterioare a acestui imobil în cele 7 parcele menționate, deși Statul a rămas proprietarul fiecăreia dintre aceste parcele, la momentul dezmembrării, ulterior prin acte de dispoziție juridica au fost constituite drepturi reale de folosința veșnica in favoarea unor persoane fizice care și-au construit imobile de construit pe respectivele parcele. Deși întregul imobil la care se face referire se regăsește in toate cele 7 parcele rezultate ca efect al operațiunii de dezmembrare, numai una dintre acestea în suprafața de 300 mp, anume aceea având nr. top. 15478/7 si 15479/7 se mai afla in posesia Statului.

În situația creata, cererea sa privind acordarea de despăgubiri formulata in baza Legii nr. 247/2005 a fost rezolvata numai parțial, mai exact numai pentru parcela care a continuat sa rămână în posesia Statului, invocându-se ca motiv in acest sens ca ar fi îndreptățiți numai la despăgubiri pentru suprafața de 300 mp iar nu la întreaga suprafața de 281 stj.p. de care efectiv au fost abuziv deposedați.

Devreme ce întregul imobil ce i-a aparținut se regăsește parțial in fiecare din cele 7 parcele in care a fost dezmembrat, iar acestuia i-a fost recunoscută îndreptățirea la despăgubiri doar în ceea ce privește numai una dintre aceste parcele (anume aceea având nr. top. 15478/7 si 15479/7), este

necesara prezenta rectificare de CF pentru a putea beneficia de dreptul la despăgubiri raportat la întreaga suprafața a imobilului la care se referă. In caz contrar, dreptul acestuia la despăgubiri consacrat prin legile fondului funciar si in special prin Legea nr. 247/2005 ar fi grav încălcat, fiind împiedicat să-l exercite în deplinătatea lui.

Faptul ca ulterior trecerii în proprietatea statului a acestei suprafețe de organele locale ale administrației de stat au făcut acte de dispoziție cu privire la respectiva suprafața, procedând la comasarea acestei suprafețe de teren cu un alt teren si dezmembrarea ulterioara in 7 parcele a suprafeței comasate, pe care le-au atribuit unor terțe persoane in vederea construirii de locuințe proprietate personala, nu poate anula sau respectiv restrânge dreptul reclamantului apelant ca persoana îndreptățită sa obțină măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru întreaga suprafața de teren de deposedat efectiv. Și e firesc sa fie așa deoarece câtă vreme deposedarea lui de suprafața de 281 stj.p., cu care era înscris in CF, a avut caracter abuziv și actele de dispoziție făcute ulterior deposedării de către menționatele organe de stat au avut de asemenea un caracter abuziv. Nu este nici legal și nici echitabil ca abuzul săvârșit prin deposedarea reclamantului apelant să fie menținut ca urmare a altor abuzuri săvârșite de către aceleași organe de stat.

Promovarea de către reclamantul apelant a cererii de rectificare CF, ce formează obiectului prezentului dosar, a urmărit ca finalitate înlăturarea impactului negativ pe care aceste abuzuri îl produc asupra dreptului sau de a obține masurile reparatorii prevăzute de lege pentru trecerea ilegala in proprietatea statului a întregii suprafețe de teren de 281 str.p., de care este îndreptățit sa beneficieze.

In starea de fapt a cazului dat se regăsește și ipoteza prevăzuta de art. 34l pct. 3 din Legea nr. 7/1996 conform cu care rectificarea de CF poate fi solicitată și în cazul în care "nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea". Potrivit art. 129 alin. 4 si 5 CPC instanței îi revine obligația de a pune în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept precum și de a face corecta încadrare în drept a pricinii. Acest principiu este consacrat și prin art. 22 alin. 1 din NCPC care dispune: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile", precum si prin art. 22 alin.7 care dispune: "Ori de câte ori legea îi rezerva judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității si de buna-credință.

Din analiza coroborata a textelor legale din Vechiul C.P.C; si din N.C.P.C. evocate rezulta ca respingerea cererii introductive de instanța pe motiv ca in cauza nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 a constituit o eroare de judecata, o încălcare a obligației stabilita de legiuitor in sarcina instanței de a pune în discuția părților încadrarea în drept, respectiv temeiul de drept al cererii introductive de instanța si a de a stabili el însuși in mod corect acest temei de drept. Chiar dacă motivarea în drept a cererii introductive de instanța a fost făcuta pe disp. art. 34 pct.4, din analiza stării de fapt a cazului dat rezulta neîndoielnic ca in aceasta speța primește aplicare dispozițiilor art. 34 pct.3 din Legea nr. 7/1996, deoarece în prezent nu mai sunt condițiile de existență ale dreptului Statului înscris în CF, fiind judecătorește constatată deposedarea abuzivă a întregii suprafețe de teren în litigiu de 281 stj.p.

În fine, subliniază apelantul reclamant faptul că datorita premisei greșite pe care instanța a avut-o in vedere, anume inexistenta unei hotărâri judecătorești, raportat la care nu a fost analizată nici măcar în treacăt expertiza administrata in cauza prin care s-a lămurit de ce în prezent Statul este întabulat numai pe 300 mp, sentința apelată este nelegală și sub acest aspect.

La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât M. C. -N., reprezentat prin Primar, E. Boc

, solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.

În motivare intimatul pârât arată faptul că solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat si, pe cale de consecința, menținerea ca temeinica si legala a Sentinței Civile nr. 9606/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, având in vedere următoarele:

Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului

Wilhem, reținând ca pentru a se dispune rectificarea CF12209 C. -N. in
sensul solicitat trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitiva și irevocabila prin care să se constate că înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanță cu situația reala actuala a imobilului.
Reclamantul apelant în mod greșit motivează îndeplinirea cerinței prevăzută de art. 34 din Legea 7/1996, arătând ca prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele având ca obiect legea 10/2001 se stabilește că reclamantul apelant a fost deposedat abuziv de imobilul teren în suprafață de 281 stj.p. În acest sens, învederează instanței de apel ca aceleași pretenții formulate de numitul S. Wilhem au fost analizate in dosarele soluționate definitiv si irevocabil. Astfel, daca s-ar permite criticarea și în alt fel a modului de stabilire a despăgubirilor ca urmare a preluării abuzive atunci caracterul irevocabil al hotărârilor ar rămânere fără relevanță.
Învederează intimatul pârât faptul ca reclamantul a uzat de procedura instituita prin Legea 10/2001 referitoare la imobilele preluate abuziv, prin notificarea formulata, soluționată prin Dispoziția nr. 886/_ privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru 300 mp teren, gradina, emisa de Primarul M. ui C. -N. . Mai mult, reclamantul apreciind ca este nedreptățit prin răspunsul dat notificării formulate, a atacat dispoziția nr. 886/_, litigiu soluționat irevocabil prin Sentința Civila nr._ 2 rămasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 3703/2012 a Curții de Apel C., prin care s-a respins acțiunea civila formulata de reclamantul S. Wilhem.
Astfel, față de dispozițiile art. 46 alin. 4 din Legea 10/2001, introduse prin Legea 1/2009:"Persoana îndreptățita are obligația de a urma calea prevăzuta de prezenta lege [...] prevederile prezentei legi se aplica cu prioritate " apreciază că reclamantul nu mai poate solicita printr-o rectificare C.F. redobândirea fie în natura a întregului teren, fie primirea despăgubirilor
aferente întregii suprafețe a terenului" (solicitări exprimate in răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant la fond) sau obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru întreaga suprafața de teren, a dreptului la despăgubiri consacrat prin legile fondului funciar si in special Legea 247/2005".
In caz contrar, s-ar ajunge la situația în care dispozițiile Legii nr. 10/2001 ar fi golite de conținut, lipsind acest act normativ de orice efecte juridice, în contradicție cu rațiunea pentru care Legea 10/2001 fost adoptata.
În acest context, după data intrării în vigoare a Legii 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu mai este admisibila pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilita de legea speciala. În consecința, legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, numai în condițiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, ce se aplică cu prioritate constituind dreptul comun in materia revendicării. In cazul concursului dintre legea speciala si cea generala, acesta se rezolva in favoarea celei speciale, conform principiului
"specialia generalibus derogant". Mai mult, apreciază intimatul pârât ca nici opțiunea formulării unei cereri de rectificare CF nu poate constitui temei legal pentru acordarea de măsuri reparatorii ca urmare a unei preluări abuzive .
Consideră de asemenea intimatul pârât ca pretențiile exprimate in acțiunea de rectificare CF. vizează redobândirea dreptului de proprietate prin restituirea în natura/despăgubiri aferente întregii suprafețe de 300 stj. p.. făcând abstracție de existenta dreptului la masuri reparatorii stabilite prin Sentința Civila nr. 141/2008 pronunțata de Tribunalul Cluj, in dosarul cu nr._ in favoarea aceluiași reclamant - aspect soluționat deja irevocabil, după cum urmează:
- dosar, nr._ . obiect legea 10/2001. reclamant S. Wilhem, pârât Primam! Mun. C. -N. imobil str. Oltului nr. 2. C. -N., înscris în CF. 12208 C. cu nr. topo. 15478/7 si 15479/7:
  Prin Sentința Civila nr. 141/2008 pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul cu nr._, instanța a obligat pârâtul Primarul M. ui C. -N. sa emită in favoarea reclamantului S. Wilhem o dispoziție prin care sa restituie in natura in favoarea reclamantului terenul în suprafața de 300 stj.p situat in C. -N., str. Oltului nr.2 înscris in CF. 12208 C. cu nr. topo. 15478/7 si 15479/7, iar in cazul
  in care restituirea nu este posibila sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale Legea 247/2005, Titlul VII.
- dosar nr._ . obiect îndreptare eroare materiala din 300 stj. p. in 300 mp, pârât Primarul Mun. C. -N. . imobil str. Oltului nr.2 înscris in CF. 12208 C. cu nr. topo. 15478/7 si 15479/7:
  Prin cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate in considerentele si dispozitivul Sentinței Civile nr. 141/2008 din dos. cu nr._ Primarul M. ui C. -N. a solicitat corectarea suprafeței imobilului teren înscris in C.F. nr. 12208 C. nr. topo. 15478/7 si 15479/7 in suprafața de 300 mp. și nu 300 stj. p.
  Prin încheierea Civila nr. 62/CC/2010 pronunțata in Ședința Camerei de Consiliu din 18 iunie 2010 in dos. nr._ (atacata cu apel- dos. nr. nou _
- soluționat prin Decizia Civila nr. 310/A/2010 a Curții de Apel C. ) rămasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 7078/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție (prin care se respinge recursul declarat de S. Wilhem împotriva Deciziei Civile nr. 310/A/2010, dos._ ) instanța admite cererea de îndreptare a erorii materiale dispunând îndreptarea erorii strecurata in Sentința Civila nr. 141/2008 a
ului C., pronunțata in dos. cu nr._ in sensul ca suprafața terenului cu nr. topo._ 9/7 este de 300 mp. si nu de 300 stj. p.

dosar nr._ . reclamant S. Wilhem obiect Legea 10/2001, pârât M.

C. -N. si Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, imobil str. Oltului nr.2 înscris in C.F. 12208 C. cu nr. topo. 15478/7 si 15479/7:

Prin Sentința Civila nr. 447/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj in dos. nr._ rămasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 3703/2012 a Curții de Apel C. instanța a admis excepția puterii de lucru judecat si in consecința, a respins ca nefondata acțiunea civila formulata de reclamantul S. Wilhem, reținând in considerente ca atât timp cat s-a statuat irevocabil intre aceleași părți, într-un proces având obiectul ca suprafața de teren cu privire la care reclamantul este îndreptățit la masuri reparatorii din terenul situat in C. -N., str. Oltului nr. 2 înscris in C.F. Clu" 12208, nr. topo. 15478/7 si 15479/7 este de 300 mp, acest aspect nu este permis sa fie contrazis.

Apelantul a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:

În esență, apelantul critică sentința civilă atacată sub două aspecte: 1-că exigența unei hotărâri judecătorești definitive prevăzută de art.34 din Legea nr.7/1996 este îndeplinită, astfel încât constatarea făcută de prima instanță că în cazul dat nu există o atare hotărâre judecătorească constituie o eroare de judecată.În susținerea acestei critici apelantul a invocat Sentința Civilă nr.141/2008 a T. ului C., astfel cum a fost îndreptată eroarea materială prin Încheierea Civilă nr.62/CC/2010 a T. ului C., ambele pronunțate în dosarul civil nr._, și prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp. înscris în CF nr.12208 C. nr top_ 9/7.Apelantul a mai arătat că și dacă prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost corectată suprafața de 300 stj.p, care a fost preluată efectiv de către stat în condițiile arătate, la 300 mp, această împrejurare nu putea justifica respingerea ca neîntemeiata a cererii introductive de instanța, ce formează obiectul prezentului dosar, de vreme ce prin hotărârile judecătorești menționate s-a stabilit ca acesta a fost deposedat abuziv de o suprafața de teren de 281 stj.p. cu care era înscris in CF la momentul deposedării; 2-că raportat la starea de fapt se regăsește ipoteza prevăzută de punctul 3 al art.34 din Legea nr.7/1996 chiar dacă motivarea în drept a cererii introductive de instanță a fost făcută pe dispozițiile punctului 4 al art.34 din Legea nr.7/1996.Cu alte cuvinte apelantul arată că instanța de fond și-a încălcat obligația de a pune în discuția părților temeiul de drept al acțiunii precum și obligația de a stabili instanța în mod corect temeiul de drept.

T. ul înțelege să analizeze mai întâi cea de-a doua critică invocată, care expusă mai simplist ar consta în aceea că, instanța de fond dacă a apreciat că nu este îndeplinită ipoteza de la punctul 4 al art.34 din legea nr.7/1996, avea obligația de a stabilit temeiul de drept corect, care prin motivele de apel se arată că este punctul 3 al.art.34 din Legea nr.7/1996, critică total nefondată.

Legea 7/1996 constituie temei de drept în cererea de rectificare a cărții funciare, rectificarea putându-se dispune în condițiile prevăzute în acest act normativ.

Apelantul-reclamant și-a întemeiat acțiunea în rectificarea cărții funciare pe temeiul punctului 4 al art.34 din Legea nr.7/1996.

Instanța de fond s-a pronunțat strict în limitele în care a fost investită de către parte, parte care a fost și asistată de avocat, deci de o persoană având studii juridice, prin urmare asistența a fost oferită de un profesionist.

Niciodată, în fața instanței de fond reclamantul nu a amintit de ipoteza prevăzută de punctul 3 al art.34 din Legea nr.7/1996. Nicăieri în acțiune sau în actele depuse nu se indică că obiect al acțiunii este unul din cele menționate în punctul 3 al art.34 din Legea nr.7/1996, așa că instanța de fond nu avea de unde să cunoască acest lucru, și oricum nu putea să impună părții un alt temei juridic decât cel invocat.

În atare situație, instanța de apel nu poate judeca apelul analizând alte motive ale cererii de chemare în judecată decât cele arătate la fond, nefiind permisă schimbarea cauzei juridice în apel.

În acest context, cu referire la prima critică, tribunalul reține, contrar susținerilor apelantului, așa cum a apreciat și instanța de fond că, nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, hotărâre care trebuie să fie pronunțată la data soluționării acțiunii în rectificare de CF.

Sentința Civilă nr.141/2008 a T. ului C. pronunțată în dosarul civil nr._, îndreptată prin încheierea civilă nr.62/CC/2010 pronunțată în același dosar, recunoaște îndreptățirea apelantului la restituirea în natură, sau dacă aceasta nu mai este posibilă la despăgubiri nu la suprafața de 300 stj.p., ci la suprafața de 300 mp. teren situat în str.Oltului nr.2 înscris în CF 12208 C. cu nr top_ 9/7.

Deși, apelantul invocă bazându-se pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 9 decembrie 1932 că a cumpărat de la Ladescu Traian suprafața de 315 st.p., niciodată terenul nu a avut această suprafață.Potrivit înscrierilor de carte funciară terenul cu nr top.9623/189 înscris în CF nr.9643 C. cumpărat de apelant a avut suprafața de 281 stj.p.

Urmărind cronologia operațiunilor de carte funciară, se constată că terenul cu nr top.9623/189 înscris în CF nr.9643 C. nu a fost înscris în CF nr.12208 C., așa cum susține apelantul, ci a fost înscris în CF 12209 C. sub nr top 15479 cu destinația loc de casă în str.Dunării nr.33 cu suprafața de 281 stj.p., adică 1004 mp.(f.72 dosar fond).

Apoi, în anul 1969 în baza adresei nr.14578/1969/_ și a deciziei nr.695/_ a Consiliului P. ular al mun.C. imobilele înscrise în CF 12208 C. A+1 nr top 15478 cu destinația de loc de casă în suprafață de 1220 mp., proprietatea sub B7 și B8 a Statului Român și în CF nr.12209 C. cu nr top 15479 cu destinația loc de casă în suprafață de 1004 mp. proprietatea sub B2 a comunei Urbane C. se vor alipi într-un singur corp funciar.(f.74 dosar fond).

Apoi, prin încheierea din data de_ imobilul nou format prev. cu nr top nou 15478, 15479 s-a dezmembrat în 7 parcele, parcela din litigiu fiind prevăzută cu nr top nou_ 9/7 cu destinația loc de casă în suprafață de 300 mp. ( 82 stj.p. ) situat în C. -N. str.Oltului nr.2.Această parcelă a fost apoi înscrisă în CF 12208 C. sub A+5, alături de parcelele nou formate_ 9/3;_ 9/4;_ 9/5. (f., 10, 74 dosar fond).

Prin Decizia Civilă nr.310/A/2010 a Curții de Apel C. prin care s-a respins apelul declarat de apelant împotriva încheierii civile nr.62/CC/2010 pronunțată în dosarul civil nr._ a T. ului C., (prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în Sentința Civilă nr.141/2008 a T. ului C., în sensul că apelantul este îndreptățit la restituirea în natură sau la despăgubiri pentru suprafața de 300 mp. și nu de 300 stj.p ) s-a reținut de către Curte, că Cf nr.12208 C., fiind o carte funciară veche, deschisă la data de_ suprafața în formularul tipărit apare ca fiind în iugh. și stj., însă după prima dezlipire a imobilului de sub B10, care a avut loc în_ au fost trecute ca unități de măsură pentru suprafață ha și mp.În aceste condiții parcela cu nr. top_ 9/7, obiect al litigiului este de 300 mp., așa cum rezultă inclusiv din mențiunea de sub B18.

Aceste aspecte au fost reținute și în Sentința Civilă nr.447/2012 a T. ului

C. pronunțată în dosarul civil nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia Civilă nr.3703/2012 a Curții de Apel C. prin care s-a admis excepția puterii de lucru judecat în raport de Sentința Civilă nr.141/2008 a

T. ului C. pronunțată în dosarul civil nr._ și s-a respins acțiunea apelantului pentru anularea dispoziției nr.886/2012 emisă de Primarul mun.C. -N. și obligarea la emiterea unei noi dispoziții de restituire pentru 315 stj.

În concluzie, în ce privește imobilul cu nr top_ 9/7 înscris în Cf nr 12208 C. există hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a statuat că suprafața de 300 mp., astfel că, nu se impune rectificarea potrivit punctului 4 al. art.34 din Legea nr.7/1996.

Cu privire la rectificarea CF 12209 C., în mod corect, a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prev. la art.34 prin raportare la punctul 4 invocat de apelant, în sensul că nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, hotărâre care trebuie să fie pronunțată la data soluționării acțiunii în rectificare de CF.

T. ul arată că din prev. art. 34 din Legea 7/1996 rezultă foarte clar că acțiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară are un caracter subsidiar, constituindu-se într-o cerere subsecventă acțiunii principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației reale. Așadar acțiunea în rectificare este întotdeauna grefată pe o acțiune de fond. Prin urmare, din moment ce nu există o hotărâre judecătorească prin care să se ateste faptul că există o neconcordanță între starea tabulară și situația juridică reală a unui imobil, este absurd a se solicita îndreptarea unei înscrieri care, de altfel, poate fi una corectă. Acțiunea reclamantului-apelant conține un singur capăt de cere, deși acțiunea in rectificare are un caracter auxiliar.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, tribunalul în tem.art.296 cod prpcedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de S. W., împotriva Sentinței civile nr. 9606 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de S. W., împotriva Sentinței civile nr. 9606 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.

, pe care o menține în totul. Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013.

Președinte,

C. -A. C.

Judecător,

C. -V. B.

Grefier,

C. -S. Ș.

RED./DACT./CC/CȘ_ /4 ex.

Jud. fond .I. A. B.

#Rectificare Carte Funciara. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 37/2013. Rectificare carte funciară		Decizia civilă nr. 60/2013. Rectificare carte funciară →

Decizia civilă nr. 551/2013. Rectificare carte funciară

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 551/2013. Rectificare carte funciară