Decizia civilă nr. 3449/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3449/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Judecători: A. C.
A. -T. N. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele T. E. ȘI I.
R. împotriva deciziei civile nr. 23/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ privind și pe pârâții C. L. DE F. F. S. O., C.
J. DE F. F. S., D. F., D. M., M. M. ȘI M. M., având ca obiect rectificare Cf, grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantelor recurente, avocat M. M. din cadrul Baroului S. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâților intimați D. F. și
D. M., domnul avocat Hîrza R. Călin cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantele recurente și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantelor recurente face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă totală de 8 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,30 lei potrivit chitanțelor depuse la filele 25-26 din dosar.
Se constată că pârâții intimați D. F. și D. M. au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 3 septembrie
2013, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantelor recurente precizează instanței că a ridicat de la grefa instanței un exemplar din întâmpinare.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare
T. ui S., cu cheltuieli de judecată 1540 lei.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, susținând pe larg motivele expuse prin întâmpinare.
C U R T E A
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 744/_ a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosar nr._,
a fost admisă în parte acțiunea reclamantelor T. E. și I. R., formulată în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar S. -O.
, C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate, D. F. și M. .
S-a admis în parte acțiunea reclamantei D. M., formulată în contradictoriu cu pârâții T. E., M. M. și M. .
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile reclamantelor T. E. și I.
R. și cea a pârâților D. M. și F. conform anexei nr.3 a expertizei efectuate de dl. expert Panie S., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul în suprafață de 1550 mp din CF nr.634 S. -O., nr. top 97 a fost proprietatea, în cote egale a fraților Opriș A. și Gavrila. În august 1948, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ a lui Opriș A. a fost donat fiicelor, M. și E. și a soției, Ana, transferul de proprietate fiind operat în cartea funciara.
Dreptul de proprietate asupra celeilalte cote de ½, aparținând lui Opriș Gavril, de asemenea a fost donat, în anul 1950, fiului sau Opriș T., transfer operat în cartea funciară.
Pe aceste terenuri, în suprafață de câte 775 mp, au fost construite două case de locuit, în anul 1959, Opriș T. și T. T. împreună cu soția, reclamanta T. E., în anul 1965, așa cum rezultă din autorizațiile de construcție depuse la dosar.
După 1990, asupra terenurilor părților a fost reconstituit dreptul de proprietate, emițându-se TP nr.4588/11588/1993, Opriș T. și TP nr._ ,
T. T. . T. a decedat în 1998, conform CM nr.370/1998 lăsând moștenitori pe reclamanta T. E., soție, cu ¼ din masa succesorală și fiica, reclamanta I.
R. cu ¾ din moștenire. Dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și curte, de 700 mp, reconstituit în baza Legii 18/1991 a fost întabulat în CF nr.50173 S. -O., nr.cad.50173, precum și dreptul de proprietate asupra casei de locuit.
În ceea ce privește terenul de 700 mp, proprietatea def. Opriș T., figurează în două cărți funciare, ca proprietate a pârâtei-reclamante D. M., fiica defunctului, care ulterior a moștenit-o și pe mama ei, Opriș V., fiind singura descendentă, 450 mp în CF nr.50212 S. -O., nr. top 97/2 și CF 634, 250 mp și 150 mp.
Proprietățile părților se învecinează și din cauza diferențelor din teren, față de situația scriptică și a suprafețelor primite, părțile au avut o înțelegere conform căreia au folosit terenurile, stabilind linia de hotar de comun acord .După înțelegerea părților, în momentul în care s-a dorit delimitarea proprietăților în concret, pârâții D. nu au mai fost de acord cu modalitatea de grănițuire convenită cu reclamantele.
În cauză s-a efectuat și o expertiză topografică care a stabilit că există suprapunere între cele două terenuri, dar și faptul că ambele părți folosesc suprafețele numaidecât cele înscrise în CF.
S-a respins de asemenea și cererea reclamantei T. E. și I. R. privind majorarea suprafeței de teren de la 700 mp la 935 mp, motivându-se că atât erau suprafețele menționate în CF și în Registrul Agricol, iar în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 27 din L18/1991.
În ceea ce privește cererea pârâtei Drâmbe M. de radiere din cartea funciară a construcțiilor vechi și notarea celor noi, aceasta a fost respinsă, instanța de fond constatând că în cartea funciara sunt notate construcțiile noi.
Totodată, va fi respins și capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, formulat de reclamanta pârâta Drâmbe M. în contradictoriu și cu pârâții M.
M. și M., sistarea stării de indiviziune între părți făcându-se demult, acești din urmă pârâți arătând acest lucru și declarând că nu mai au nici un fel de pretenții de la celelalte părți din proces.
Cu privire la linia de hotar între proprietățile părților T. E. și I. R. și Drâmbe M., instanța de fond a stabilit-o conform anexei nr.3 de la expertiza efectuată în cauza de dl. expert Panie S., care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Această variantă de linie de hotar este conformă folosinței actuale terenurilor învecinate, și reprezintă o înțelegere mai veche a părților, cu privire la care ulterior s-au ivit neînțelegeri între proprietarii terenurilor învecinate.
Prima instanță a considerat că această variantă de grănițuire, care diferă de vechile semne de hotar, stabilite în anexa nr.4 a expertizei este cea mai echitabilă, având în vedere că suprafețele folosite de părți sunt mai mari decât cele întabulate.
De altfel, cu toată starea conflictuală dintre părți, proprietățile în prezent sunt delimitate și folosite de părți în modalitatea din anexa nr.3 a expertizei. Prin stabilirea liniei de hotar conform anexei nr.3, fântâna este pe linia de hotar, accesibilă ambilor proprietari, iar dimensiunea frontului la strada, mai apropiată. Se observă că în această varianta, reclamantele T. E. și I. R., având în folosință surplusul de 92 mp, beneficiază de 3,47 m în plus la frontul stradal.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta D. M.,
solicitând admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor din cererea introductivă. În subsidiar, se solicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost ea inițial formulată.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 23/_, pronunțată în dosar nr. _
, a admis apelul declarat de pârâta D. M., împotriva sentinței civile nr. 744/_ a Judecătoriei Jibou.
A fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Jibou.
În considerentele hotărârii, se reține că prin acțiunea formulată, reclamanta D. M. a solicitat:
să se constate că cele 2 case de locuit din CF 634 de sub nr. topo 97/1 au fost demolate;
să se dispună radierea din CF a acestora;
să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra terenului situat în CF 634 S. O. de sub nr. topo 97/1 prin formarea a două loturi astfel primul lot: D. M. 250 mp teren și de asemenea tot D. M. în calitate de succesoare a defunctului Opriș T. 300 mp, total fiind 550 mp, propunând număr topografic nou 97/1/1 și lotul nr. 2550 mp, în favoarea pârâților, propunând nr. topografic nou 97/1/2;
să se dispună întabularea în urma formării celor 2 loturi noi;
să se stabilească linia de hotar, în calitate de succesoare legală a defunctei Opriș V., ce desparte proprietatea noastră de sub numerele topografice 97/2 din CF 1378 respectiv 97/1/1 de proprietatea pârâților de sub nr. topo 97/1/2;
De asemenea, și reclamantele T. E. și I. R. au solicitat rectificarea CF 50173 nr. cadastral 50175 și stabilirea liniei de hotar.
La fond, instanța a conexat cele două dosare, iar în final s-a pronunțat în sensul stabilirii liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
În schimb, nu s-a pronunțat nici în dispozitiv și nici în considerentele hotărârii în legătură cu acțiunea în constatare și radierea unor construcții și nici în legătură cu sistarea stării de indiviziune.
Prin urmare, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, fiind incidente prevederile art. 297 C.pr.civ.
În rejudecare, instanța de fond va administra probe referitoare la construcțiile la care se face trimitere în petitul cererii se va pronunța în legătură cu ieșirea din indiviziune și se va pronunța separat în legătură cu fiecare capăt de cerere din cele două acțiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele T. E. și I.
R.
, solicitând, în baza art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 pct. 3 si 5 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei T. ui S., care sa soluționeze apelul pe fondul cauzei; cu plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, cu privire la aspectele procedurale, se arată că potrivit art.281/2 alin.(l) C.pr.civ., "daca prin hotărârea data instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentalele poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acestei hotărâri iar in cazul hotărârilor date in fond după casare cu reținere în termen de 15 zile de la pronunțare."
Potrivit art.282/2a C.pr.civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului ci numai in condițiile art. 281-281/2.
Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor capete de cerere nu echivalează cu soluționarea procesului fara a intra in cercetarea fondului cauzei,motiv pentru care se impune casarea deciziei si trimiterea cauzei spre judecarea apelului.
Cu privire la aspectele de fond ale apelului, se arată că prima instanța a răspuns capetelor de cerere formulate de către reclamanta-parata D. M. prin admiterea in parte a cererilor acesteia, stabilind linia de hotar intre cele doua proprietăți; rezulta per a contrario, ca celelalte capete de cerere au fost respinse. Instanța a si motivat in cuprinsul hotărârii netemeinicia celorlalte cereri ale apelantei.
In motivarea hotărârii, instanța a arătat ca in cărțile funciare sunt notate construcțiile noi si ca sistarea stării de indiviziune intre părți s-a făcut demult, ceea ce corespunde realității si probelor din dosar.
Însăși apelanta D. M. a depus la dosar certificatul de moștenitor nr._ in cuprinsul căruia este inclusa casa noua, înscrisa in CF 634 S. - O., imobil dobândit in 1990.
Extrasele CF anexate cererii introductive de către parata apelanta au fost eliberate in anul 1998 (in urma cu 15 ani), data de la care au existat dezmembrări si intabulări, astfel încât instanța nu era ținuta sa răspundă punctual unor capete de cerere lipsite de obiect încă de la formularea lor.
Admițând in parte acțiunile pârtilor si motivând in cuprinsul hotărârii cererile privind celelalte capete de cerere, si pe fondul cauzei, aceasta critica din apel este neîntemeiata.
Tribunalul Sălaj a admis apelul si a trimis cauza spre rejudecare pentru aceste motive, fara a se mai preocupa de fondul cauzei, motiv pentru care se solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții D. F. și D. M.
au solicitat respingerea recursului părții adverse ca netemeinic și nelegal, cu plata cheltuielilor de judecată .
In mod corect instanța de apel nu a făcut aplicarea art. 281 ind. 2 alin. 1 C.p.c, întrucât instanța nu a omis pur și simplu să treacă în dispozitivul sentinței soluția ce finaliza oarecum concluzia la care a ajuns, ci a omis existența efectivă
a acestor cereri, ele neexistând nici în considerentele sentinței și nici între probele pe care a înțeles să le administreze.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.p.c.
Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele de recurs susținute, Curtea apreciază că recursul este fondat astfel că îl va admite, în considerarea celor ce succed
.
În mod corect instanța de apel a reținut faptul că prima instanță a procedat la conexarea a două dosare civile, și anume:
Dosar nr._, prin care reclamantele T. E. și I. R., în contradictoriu cu pârâții D. F. și D. M., C. L. de fond funciar S.
O. și C. Județean de fond funciar S., au solicitat: rectificarea CF nr. 50173 S. O., cu nr. cadastral 50173, în sensul majorării suprafeței de teren, de la 700 mp la 935 mp; stabilirea liniei de hotar între proprietățile învecinate, aparținând părților în litigiu.
Dosar civil nr._, prin care reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâții M. M., M. M. și T. E. a solicitat: să se constate că cele două case de locuit edificate pe nr. top 97/1 în CF nr. 634, au fost demolate; să se dispună radierea acestor construcții din cartea funciară; să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra terenului evidențiat în CF nr. 634
S. O., cu nr. top 97/1, prin formarea a două loturi și atribuirea lor în favoarea părților litigante; să se dispună întabularea; să se stabilească linia de hotar între proprietățile învecinate, identificate cu nr. top 97/2, 97/1/1 în CF nr. 1378 și respectiv 97/1/2, în aceeași coală funciară.
Constatând faptul că prima instanță nu s-a pronunțat, nici în dispozitiv și nici în considerentele hotărârii, în legătură cu acțiunea în constatare și cererea de radiere a unor construcții și nici în legătură cu cererea de sistare a stării de indiviziune, instanța de apel a considerat că se verifică ipoteza art. 297 C.pr.civ., respectiv o soluționare a procesului fără a se intra în cercetarea fondului și în raport cu acest text normativ a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să administreze probele referitoare la construcții și să se pronunțe cu privire la partajul judiciar.
În raport cu dispozițiile art. 297 alin. 1 teza I C.pr.civ., în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Totodată potrivit dispozițiilor art. 281 2C.pr.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal ori accesoriu ori asupra unei cereri conexe ori incidentale, partea interesată se poate adresa instanței care a adresat hotărârea cu o cerere de completare a hotărârii, formulată în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Procedura de soluționare a unei astfel de cereri este aceea reglementată prin art. 2812alin. 2 C.pr.civ.
Conform art. 281^2a C.pr.civ., în vigoare la data începerii prezentului proces, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281^2.
În speță, instanța de apel, învestită fiind cu o declarație de apel iar nu cu o cerere de completare a hotărârii, reține omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu soluționarea cărora a fost învestită și echivalează această situație cu o necercetare a fondului, în sensul dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza I C.pr.civ., pentru a dispune desființarea cu trimitere spre rejudecare.
Desigur, procedura completării hotărârii este o modalitatea în care partea își poate realiza mai repede și cu un minim de efort dreptul pretins prin cererea rămasă nesoluționată și mai mult decât atât, în cazul proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr.202/26 octombrie 2010, care a introdus art. 281^2a, o asemenea procedură închide dreptul părții la utilizarea căii de atac a apelului sau recursului. Ori de câte ori partea interesată este nemulțumită fie și numai pentru nesoluționarea unei cereri formulate, aceasta poate uza numai de procedura completării hotărârii, nu și de căile de atac pe care legea i le pune la dispoziție.
Existând aceste dispoziții speciale derogatorii care exclud calea de atac a apelului pentru ipoteza nepronunțării asupra tuturor capetelor de cerere, instanța de apel este nu îndreptățită să examineze apelul în condițiile în care se invocă o nepronunțare pe o anumită cerere. Partea nu mai are dreptul de a alege între a declara apel împotriva hotărâri primei instanțe sau a solicita completarea hotărârii ori de câte ori se constată omisiunea instanței de a se pronunța pe o cerere. Prin urmare, cele două instituții se exclud reciproc, mijlocul procedural la îndemâna părții, în cazul în care instanța de fond nu soluționează toate cerile cu a cărui judecată a fost învestită, fiind acela reglementat prin art. 2812C.pr.civ.
Din această perspectivă, soluția admiterii apelului și desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în ipoteza în care se constată că prima instanță a soluționat doar unele capete de cerere, în timp ce altele au rămas necercetate nu era admisibilă, întrucât partea nu a uzat de procedura completări hotărârii, reglementată prin art. 2812C.pr.civ.
Este necesar să reținem însă că norma cuprinsă în art. 297 alin. 1 C.pr.civ. este de strictă interpretare și aplicare, ea neputând fi extinsă prin analogie și altor situații decât cele expres stabilite de legiuitor, astfel că o insuficientă cercetare a fondului din cauza neadministrării tuturor probelor necesare nu echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare și cu atât mai puțin cu omisiunea cercetării pronunțării asupra unor cereri.
În prezentul proces, se poate constata că prima instanță face referire în cuprinsul considerentelor la toate capetele de cerere cu soluționarea cărora a fost învestită, inclusiv la cererea de sistare a indiviziunii însă se poate reține, totodată, necesitatea completării probatoriului administrat pentru o temeinică rezolvare a tuturor acestor cereri inclusiv a celei de partaj judiciar, cu privire la care prima instanță reține că s-a realizat anterior, fără a indica prin ce modalitate și în contradicție cu starea tabulară a imobilului.
Ca atare, în mod greșit instanța de apel, reținând necesitatea completării probatoriului desființează hotărârea primei instanțe și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. O astfel de soluție contravine principiului celerității soluționării cauzelor, fiind de natură să prelungească nejustificat procesul, fără un fundament legal, în condițiile în care s-ar relua judecata în fața primei instanței, deși aceasta a adoptat o soluție cu privire la fondul cauzei, prin admiterea acțiuni în parte în raport cu probatoriul pe care l-a încuviințat.
Soluția legală în prezenta cauză era aceea a admiterii apelului cu consecința reținerii cauzei spre judecare.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 5 C.pr.civ., Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare în apel, la Tribunalul Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele T. E. și I. R. împotriva sentinței civile nr. 23 din_ a T. ui S., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Sălaj pentru rejudecarea cererii de apel.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | -L. B. A. | C. | A. | -T. | N. |
GREFIER
S. - D. G.
Red.DB/dact.MS
3 ex./16 octombrie 2013 Jud.fond: G.M.
Jud.apel: R.M.P. /G.Drăgan
| ← Decizia civilă nr. 184/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 10/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
