Decizia civilă nr. 1007/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1007/R/2013
Ședința publică din 16 Octombrie 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții recurenți V. F. și V. R. împotriva Sentinței civile nr. 702/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat I. S., intimat H.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat Bora M. și reprezentantul intimatului, avocat David Dan C. în substituirea avocatului ales I. t Morar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 octombrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea recurenților un răspuns la întâmpinare, din care se comunică un exemplar reprezentantului intimatului.
Întrebați fiind de către instanță, reprezentanții părților arată că nu există posibilitatea înțelegerii părților.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri d formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nedovedită, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 702 din_ pronunțată de Judecătoria Dej în prezentul dosar
s-a admis în parte actiunea civila formulata de reclamanții I. S. și H. împotriva pârâților V. F. și V. R., și în consecinta:
- au fost obligați pârâtii în solidar sa plateasca suma de 1200 lei catre reclamantul I. S. și obliga pârâtii în solidar sa plateasca suma de 1300 lei catre reclamantul H. E. ,reprezentând despagubiri.
S-a respins capătul de cerere pentru acordarea daunelor morale de 500 lei pentru fiecare reclamant.
Au fost obligați pârâtii în solidar sa plateasca suma de 113 lei către reclamantul I. S. și obliga pârâții în solidar sa plateasca suma de 121 lei catre reclamantul H. E., reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții I. S. și H. E. au chemat în judecată pârâții V.
, V. R. deoarece le-au pășunat terenurile cu turma de oi fără să aibă consimțământul acestora, respectiv reclamantului I. S. i-a fost pășunată o suprafață de aprox. 0,30 ha teren, iar reclamantului H. E. i-a fost pășunată o suprafață de aprox. 0,55 ha teren, iar pârâții nu și-au asumat răspunderea pentru pășunat, fapt ce rezultă și din adresele de cercetare a Poliției comunei U. (f.5,6).Pârâții au folosit terenurile reclamanților, creându-le astfel o pagubă prin pășunarea terenurilor cu oile acestora. Din adresa nr. 1. din_ dată de Postul de Poliție a comunei
rezultă că în urma verificărilor s-a stabilit că terenurile reclamantului
H. E. au fost pășunate de turma de oi aparținând pârâților, de asemenea din adresa nr. 1. din_ emisă de Postul de Poliție U. s-a stabilit că în urma verificărilor terenul aparținând reclamantului I. S. a
fost pășunat de turna de oi a pârâților(f.5,6).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.20,21), rezultă că pârâții au pășunat oile pe proprietatea reclamanților I. S. și H. E., martorul Molnar A. relatează că a văzut personal când oile pârâților au pășunat terenul reclamantului H. E., respectiv 30-40 ari și crede că paguba ar putea fi de aprox. 1300 lei, auzind că și alți cetățeni sunt nemulțumiți că oile pârâților le pășunează terenurile. De asemenea martorul
A. s arată că, cunoaște terenurile reclamantului I. Ș. și a văzut personal când oile pârâților au pășunat terenul reclamantului, respectiv 30 de ari, precizând că paguba s-ar ridica la aprox. 1200 lei.
Având în vedere cele arătate, instanța în temeiul art.998 și urm. din vechiul Cod civil, a admis în parte actiunea civila formulata de reclamanții I.
S., H. E. împotriva pârâților V. F., V. R. și în consecintă: a obligat pârâtii în solidar sa plateasca suma de 1200 lei catre reclamantul I.
S. și va obliga pârâtii în solidar sa plateasca suma de 1300 lei catre reclamantul H. E., reprezentând despagubiri.
Deoarece daunele morale solicitate de reclamanți au rămas nedovedite, instanța a respins capătul de cerere pentru acordarea daunelor morale de 500 lei pentru fiecare reclamant.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâtii în solidar sa plateasca suma de 113 lei catre reclamantul I. S. și va obliga pârâtii în solidar sa plateasca suma de 121 lei catre reclamantul H.
,reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs pârâții (f.3)
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind netimbrată. În subsidiar au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare; admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, respectiv obligarea pârâților la plata unor despăgubiri stabilite la valoarea cu care se plătește pășunatul în zonă, raportat la suprafața pășunată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
au învederat instanței de control judiciar că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece 1: reclamanții nu au făcut dovada posesiei sau proprietății terenului presupus a fi fost pășunat de către pârâți; 2. reclamanții nu au făcut dovada cuantumului prejudiciului
invocat, probele testimoniale fiind absolut subiective și mai mult, nu s-a stabilit în mod concret categoria de folosință reală a acestor terenuri și modalitatea în care animalele recurenților ar fi provocat prejudiciul invocat;
din probațiune administrată în cauză, reclamanții nu au stabilit indubitabil legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților și prejudiciul suferit precum nici vinovăția acestora la producerea acestui prejudiciu, pentru a fi întrunite condițiile cumulative ale răspunderii delictuale, astfel cum sunt cerute imperativ de art. 998 C.civ., temeiul acțiunii reclamanților.
În ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a stabilit obligarea pârâților la plata în solidar a unor sume de bani pe care nu le justifică.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. rap. la art.
312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată (f.14)
intimatul I. S. a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nefundat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În susținerea poziției procesuale
s-a arătat că din probele administrate la dosarul cauzei rezultă fără dubiu faptul că terenurile sunt în posesia intimaților reclamanți și mai mult, din Sentința civilă nr. 334/2012 pronunțată de Judecătoria Dej reiese faptul că V. F. recunoaște că terenurile în suprafață de 0,30 ha respectiv 0,55 ha situate în locurile denumite popular "Szekrenzes, Csepego și Alsoppad"; aparțin intimaților.
De asemenea, cu privire la susținerea că nu s-a făcut dovada prejudiciului, acestea sunt nefondate deoarece fiind vorba de dovedirea unor fapte juridice, este admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori astfel că intimații și-au dovedit pretențiile cu ajutorul probei testimoniale.
Cu privire la critica privind lipsa rolului activ al instanței de judecată invocă statuările Î. prin Decizia nr. 1975/2008 și Decizia nr. 1725/2012 a Curții de Apel Ialomița, instanța neputând să se substituie voinței părților iar neexercitarea acestei facultăți nu reprezintă un motiv pentru desființarea hotărârii.
În drept au fost invocate art. 115 C.pr.civ. (1865), art. 998 și urm.
C.civ. (1864).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
Recurenții critică hotărârea primei instanțe susținând faptul că reclamanții nu au făcut dovada faptului că sunt proprietari sau posesori ai terenului pe care susțin că le-ar fi pășunat cu turmele de oi.
T. ul apreciază aceste critici ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
Din copia TP nr._ rezultă că în favoarea moștenitorilor defunctului H. E., numiților H. Geza, S. Iuhana, Mate Veron, H.
S., H. V., Szatmari Gizella și I. Ilona, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 7 ha 770 mp din care 7 ha 300 mp în extravilan și 4670 mp în intravilanul localității U. .
Astfel nici unul dintre reclamanți nu sunt titulari ai titlului de proprietate mai sus amintit.
De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada că sunt posesori ai terenului pe care susțin că ar fi pășunat recurenții cu turmele de oi, nedepunând probe cum că ar folosi acest teren în arendă sau cu alt titlu, simplele declarații ale martorilor audiați în sensul că au văzut turmele de oi ale pârâților pe terenul care aparține reclamanților, nu poate constitui
dovada existenței vreunui drept asupra acestui teren cu consecinta retinerii in patrimoniului lor a unui prejudiciu determinata de fapta ilicita a paratilor.
Mai mult, nu se poate stabili existența unei legături între mențiunile din titlu de proprietate anexat și locurile terenurilor: Szerenyes, Csepege și Aisapad, pe care susțin reclamanții că ar fi pășunat pârâți cu turmele de oi.
În consecință, în lipsa dovedirii dreptului de proprietate sau a posesiei asupra terenului pe care reclamanții susțin că ar fi pășunat pârâții cu turma de oi, a indeplinirii conditiilor raspunderii delictuale prevazute de dispozitiile art.998-999 C.civ, tribunalul apreciază recursul ca fiind întemeiat și în consecință în baza dispozițiilor art. 312 C. pr. civilă raportat la 305 pct. 9 c. pr. civilă, va admite recursul declarat de V. F. și V. R. împotriva Sentinței civile nr. 702/_, dosar nr._ a Judecătoriei D.
, pe care o modifică în întregime în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții I. S. și H. E. pentru despăgubiri.
In temeiul dispozitiilor art.274, 277 C.pr. civ va obliga intimații în solidar să plătească recurenților 108 lei cheltuieli de judecată, reprezentand onorari avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V. F. și V. R. împotriva Sentinței civile nr. 702/_, dosar nr._ a Judecătoriei D., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții I. S. și H. E. pentru despăgubiri.
Obligă intimații în solidar să plătească recurenților 108 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, G. -C. Ț. |
| ← Decizia civilă nr. 883/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 390/2013. Pretenții → |
|---|
