Decizia civilă nr. 1870/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1870/R/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. -N., PRIN P., și respectiv, de pârâtul L.
I., împotriva deciziei civile nr. 520/A din 8 noiembrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții C. Local al M. C. -N. și M.
C. -N., prin P., a fost introdus în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Recursul declarat de pârâtul L. I. a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data introducerii cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentanților reclamanților recurenți și pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că la termenul de judecată anterior s-a dispus citarea pârâtului recurent L. I. cu mențiunea de a achita pentru recurs o taxă
judiciară de timbru, în cuantum de 2097,89 lei și un timbru judiciar de 10 lei, iar pentru acest termen de judecată pârâtul recurent L. I. a fost legal citat cu această mențiune, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 33 din dosar, însă până la acest moment pârâtul recurent nu a achitat timbrajul aferent recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 și
3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de pârâtul L. I. și reține recursul în pronunțare asupra acestei excepții.
De asemenea, Curtea constată că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține în pronunțare recursul declarat de reclamanții
C. Local al M. C. -N. și M. C. -N., prin P. .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8396/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._
, s-a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamanții M. C. -N. si C. Local al municipiului C. -N.
, in contradictoriu cu pârâtul L. I. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 129.239 lei reprezentând despăgubiri pentru ocuparea abuziva a apartamentului nr. 6 din imobilul situat in C. -N., str. H. nr. 29, jud. C., pe perioada_ - _
, împreuna cu majorările de întârziere de 0,5% pe zi, calculate asupra sumei de mai sus, începând cu data de_ si pana la achitarea debitului.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect majorările de întârziere pentru perioada_ -_ si cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele
:
"Prin actiunea civila înregistrata sub nr. de mai sus, reclamanții M.
C. -N. si C. LOCAL AL M. C. -N. in contradictoriu cu paratul L.
I. au solicitat instantei, ca prin hotararea ce va pronunta, sa fie obligat paratul la plata sumei de 23567 lei reprezentand despagubiri pentru ocuparea abuziva a apartamentului nr. 6 din imobilul situat in C. -N., str. H. nr. 29, precum si la plata majorarilor si penalitatilor de intarziere la plata pana la stingerea obligatiilor si obligarea paratului la plata cotei de despagubire pana la data evacuarii, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamantii arata ca apartamentul sus identificat este proprietatea Statului R., aflat in administrarea C. ui local al municipiului C. -N. si a fost ocupat de parat abuziv, fara nici o forma legala. Prin HCL nr. 48/_ s-a stabilit plata unor despagubiri de 2 lei/m.p./zi pentru ocuparea abuziva a locuintelor din fondul de stat, conditii in care, potrivit fisei de calcul nr. 42858/45240/_, despagubirea datorata de parat pe zi este de 166,76 lei incepand cu data de_, adusa la cunostinta paratului prin scrisoare cu confirmare de primire. Paratul nu a dat curs solicitarilor sale de plata si evacuare a locuintei, astfel ca despagubirea datorata de parat pentru perioada_ -_ este in suma de 22512,60 lei si 1055,23 lei majorari de intarziere, calculate pana la data de_, potrivit art. 115 din Legea nr. 210/2005.
In drept au fost invocate art. 480 C. civ., Legea nr. 114/1996, HG nr.
1275/2000.
Pe cale de intampinare, paratul
solicita respingerea actiunii formulata de reclamanti ca nefondata, cu cheltuieli de judecata, invocand exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata intrucat nu a fost semnata de reprezentantul legal al reclamantilor si invederand ca anterior emiterii somatiilor si Hotararii, obligatia reclamantului C. local al municipiului C. -N. era sa ii puna in vedere obligatia de a intra in legalitate in ceea ce priveste spatiul pe care il detine cu buna-credinta, potrivit Legii nr. 114/1996. De asemenea, in cuprinsul HCL prin care se stabileste contravaloarea despagubirilor trebuie stabilite si modalitatile de
calcul, iar fisa de calcul trebuie sa faca parte integranta din aceasta. Mai mult, data de la care reclamantii pretind obligarea sa la plata despagubirilor nu a fost adusa la cunostinta sa in temeiul art. 1079 C. civ., prin intermediul executorului judecatoresc, singura modalitate prevazuta de lege pentru punerea in intarziere, simpla corespondenta expediata de reclamanti nefiind suficienta in acest sens.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din data de_, instanta a respins ca neintemeiata exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata si a dispus suspendarea judecatii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dos. nr._ al T. ului C., pentru motivele acolo retinute.
Prin Sentinta civila nr. 1427/2011 pronuntata in dos. nr._ al T. ului C. a fost respinsa actiunea in contencios aministrativ formulata de reclamantul L. I. in contradictoriu cu paratul C. local al municipiului C.
-N., avand ca obiect anularea HCL nr. 48/2010, actiune care a fost respinsa fata de paratul M. C. -N., pentru lipsa calitatii procesuale pasive, hotarare definitiva si irevocabila prin respingerea recursului declarat de reclamant, motiv pentru care cererea de repunere a cauzei pe rol formulata de reclamanti a fost admisa.
Prin precizarea de actiune din data de_, reclamantii arata ca inteleg sa isi majoreze pretentiile, solicitand obligarea paratului la plata sumei de 3.
,47 lei, compusa din suma de 1. lei reprezentand taxa de ocupare abuziva aferenta perioadei_ -_ si suma de 2. ,47 lei reprezentand majorari de intarziere calculate pana la data de_, precum si a majorarilor de intarziere pana la data achitarii debitului. In ce priveste majorarile de intarziere, reclamantii arata ca acestea sunt de 0,1% pe zi in temeiul art. 115 din Legea nr. 210/2005, si de 0,5% pe zi, in temeiul HCL nr. 284/_, incepand cu data de_ .
In probatiune au fost anexate inscrisuri.
Din actele si lucrarile dosarului, prima instanță a retinut urmatoarele:
Conform sustinerii reclamantilor, atestate de recunoasterea paratului din intampinare, acesta din urma ocupa locuinta situata in imobilul din C. -N., str. H. nr. 29, ap. 6, jud. C., in suprafata de 83,38 m.p., aflata in administrarea C. ui local al municipiului C. -N., fara nici un drept, cel mai tarziu din data de_ si pana in prezent.
Prin Hotararea nr. 48/_ a C. ui local al municipiului C. -N. - f.
47 dos., s-a stabilit ca pentru ocuparea fara forme legale a locuintelor proprietatea M. C. -N., ocupantii datoreaza despagubiri de 2 lei/m.p./zi, care se stabilesc de la data constatarii ocuparii fara forme legale a imobilului, in baza unei fise de calcul, care se comunica prin scrisoare recomandata si se considera acceptata din momentul comunicarii, iar in caz de refuz, al afisarii acesteia la adresa imobilului.
Apoi, prin Hotararea nr. 284/_ a C. ui local al municipiului C. -N.
- f. 46 dos., s-a aprobat cuantumul de 0,5% ca si procent utilizat in calculul majorarilor de intarziere pentru toate veniturile de natura nefiscala.
Astfel, constatand ca paratul ocupa fara titlu locuinta mai sus identificata, serviciile de specialitate ale reclamantilor au intocmit fisa de calcul a despagubirilor datorate de parat incepand cu data de_, respectiv de 166,76 lei/zi, la care a stabilit si majorari de intarziere in temeiul art. 115 pct. 5 din Legea nr. 210/2005, pe care au comunicat-o acestuia prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire in vederea platii si eliberarii locuintei, atat la data de_ cat si la data de_, potrivit inscrisurilor de la filele 4-11 din dosarul cauzei.
Cum paratul nu a eliberat locuinta pana la data de_, reclamantii au recalculat despagubirile si majorarile de intarziere, astfel ca suma pretinsa este de 1. lei cu titlu de despagubiri pentru perioada_ -_ si 2. ,47 lei majorari de intarziere calculate pana la data de_ .
In drept, conform art. 480, 483 C. civ. sub imperiul carora s-a nascut raportul juridic dintre parti, dreptul de proprietate confera titularului sau plenitudinea atributelor sale, posesia, folosinta si dispozitia, cat si dreptul de a culege fructele acestuia, context in care paratul era tinut la respectarea drepturilor proprietarului, in caz contrar, cum este cazul in speta de fata, acesta fiind obligat la despagubiri, in conformitate cu prevederile art. 998-999 C. civ., in limita stabilita prin HCL nr. 48/2010 si HCL nr. 284/_ sus mentionate.
Apararea paratului potrivit careia detine locuinta in cauza cu buna- credinta nu poate fi primita de instanta cat timp acesta are cunostinta ca nu este un bun proprietatea sa si nu are nici un titlu care sa il indreptateasca la folosinta lui.
De asemenea, faptul ca reclamantii nu l-au notificat pe parat prin executorul judecatoresc asupra platii despagubirilor nu constituie o cauza de exonerare de plata a acestuia intrucat prevederile hotararilor C. ui local ii sunt opozabile si reclamantii au adus la indeplinire intocmai prevederile acestora.
Cu toate acestea, nu se poate retine ca despagubirile pretinse paratului sunt purtatoare de majorari de intarziere din cele prevazute de art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005 deoarece despagubirile in cauza nu se inscriu in categoria obligatiilor fiscale acolo prevazute, asa cum insasi reclamantii recunosc prin aceea ca au inteles sa pretinda paratului majorari de intarziere la plata stabilite pentru venituri de natura nefiscala, stabilite prin HCL nr. 284/2010.
Fata de considerentele de fapt si de drept retinute, prima instanță a constatat ca actiunea formulata de reclamanți este numai in parte întemeiata si pe cale de consecinta, constatand ca paratul beneficiază de folosința spațiului în discutie fara drept si refuza sa isi indeplinesca obligatia de plata a despagubirilor datorate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa, pentru perioada _
-_ ., l-a obligat pe parat la plata catre reclamanti a sumei de 1. lei cu titlu de despagubiri, cat si a majorarilor de intarziere de 0,5% pe zi, calculate asupra sumei de mai sus, începând cu data de_ si pana la achitarea debitului si a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect majorările de intarziere pentru perioada_ -_ si cheltuielile de judecata, care nu au fost dovedite in conditiile art. 1169 C. civ.";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, pe de o p ar te,
recl amanț ii, iar pe de al t ă p ar te, p âr âtul.
Pr in propr iul apel, r ecl amanț ii,
au solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii petitului prin care s-a solicitat obligarea intimatului pârât la plata majorărilor de întârziere în procent de 0,1 % calculate pentru perioada_ -_, precum și obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că debitul principal reprezentând despăgubiri pentru folosirea fără nici un titlu a unui imobil proprietatea lor are natura unui venit la bugetul local și implicit la bugetul general consolidat, fiind creanță bugetară. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 10 și anexa I cap. II A din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Creanța pretinsă reprezintă o despăgubire pentru folosința fără drept a unui bun proprietatea M. C. -N., dar poate fi încadrat și ca un venit din
proprietate sau o taxă pentru utilizarea bunurilor, câtă vreme în cauză s-a pretins o sumă constând în taxa stabilită în acest sens prin HCL nr.48/2010.
De asemenea, art. 2 din Legea nr.500/2002 definește bugetul general consolidat, fiind incluse și bugetele locale, iar din interpretarea coroborată a art.1 alin. 2 și 3 și art. 2 C.pr.fiscală rezultă că acest cod se aplică pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
În prezent nu există o altă prevedere legală care dispună altfel, respectiv să prevadă expres aplicarea unei alte majorări de întârziere pentru această categorie de venituri bugetare.
Totodată, apreciază că o derogare de la regimul de drept comun al oricărei creanțe bugetare respectiv de la prevederile cuprinse în codul de procedură fiscală trebuie să fie expresă și nu dedusă pe cale de interpretare, întrucât numai printr-o prevedere legală expresă se poate institui o excepție care justifică un regim juridic diferențiat pentru diferite categorii de venituri bugetare.
În concluzie, în lipsa unei prevederi legale exprese și creanței din speță i se aplică regimul de drept comun al unei creanțe bugetare.
Toate veniturile încasate din folosința cu titlu sau fără titlu a imobilelor proprietatea M. C. -N. sunt tratate în același mod, prin aplicarea majorărilor de întârziere în conformitate cu prevederile art. 115 din Legea nr. 210/2005 privind aprobarea OG nr. 20/2005, iar începând cu data de_ se percep și majorări de întârziere, conform HCL nr. 284/2010.
Prin apelul propriu, pârâtul L. I.
a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate în judecarea prezentului litigiu, atât în prima instanță cât și în faza de apel.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat, în ce privește debitul principal, că pretinsele despăgubiri care formează obiectul prezentului dosar sunt calculate în mod cu totul aleatoriu, fără o bază de calcul pe care să se poată verifica, ceea ce nu acordă un caracter cert pretențiilor reclamantului. Astfel, prin precizarea de acțiune din_ se arată că debitul scadent la data de_ este de 129.239 lei, după ce anterior se comunicase o adresă din care reieșea suma de 139.244,6 lei scadentă la_, fără a se indica ce reprezintă această diferență, întrucât majorările și dobânzile de întârziere erau adăugate separat.
Referitor la majorările de întârziere, acestea au fost calculate de prima instanță începând cu data de_ în condițiile în care debitul este considerat scadent la data de_ .
De asemenea, precizează că nelegalitatea soluției de admitere a pretențiilor nefondate ale reclamantului constă și în aceea că în somațiile comunicate și în înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată se invocă contractul de închiriere nr. 4 din_, act care nu a fost niciodată depus la dosar și care nu este opozabil pârâtului întrucât nu l-a semnat niciodată iar temeiul invocat de reclamant în justificarea pretențiilor sale sunt art. 480 C.civ., Legea nr. 114/1996 și HG 1275/2000.
Pârâtul a formulat și întâmpinare la apelul declarat de reclamanți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat";.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 520/A/_, pronunțată în dosar nr. _
, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții M. C. -N. prin P. și C. local al mun. C. -N. și de pârâtul L. I. împotriva sentinței civile nr. 8396/_, pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.
M. ivând decizia pronunțată, T. ul a reținut în considerentele acesteia, următoarele
:
"1. Apelul declarat de reclamanții M. C. -N. prin P. și C. local al mun. C. -N. .
Prin HCL nr. 48/_ s-a aprobat nivelul despăgubirilor pentru ocuparea fără forme legale a locuințelor proprietate a municipiului C. -N., de 2 lei/mp/zi.
Prin HCL nr.284/_ s-a aprobat cuantumul de 0,5/zi ca și procent utilizat în calculul majorărilor de întârziere pentru toate veniturile de natură nefiscală, începând cu data de_ .
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere, invocând dispozițiile art.115 alin.5 din Legea nr.210/2005, dar și HCL nr.284/_ .
T. ul constată că dispozițiile legale menționate sunt abrogate, în prezent fiind în vigoare prevederile art.124 ¹ din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscale, conform cărora "prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prevederile art. 119- 124 sunt aplicabile în mod corespunzător";.
De asemenea, consideră nefondate criticile recurenților, în sensul că sumele pretinse constituie creanțe bugetare, prima instanța reținând în mod corect că însăși reclamanții au recunoscut faptul că despăgubirile solicitate nu se înscriu în categoria obligațiilor fiscale, prin emiterea HCL nr.284/2010 prin care s-a stabilit cuantumul majorărilor de întârziere pentru toate veniturile de natură nefiscală.
Pe de altă parte, sumele solicitate au caracterul unor despăgubiri cu caracter civil, pentru încălcarea dreptului de proprietate, neavând caracterul unor creanțe fiscale, chiar dacă după încasare vor intra în bugetul local.
În consecință, tribunalul consideră legală soluția primei instanțe de acordare a majorărilor de întârziere de 0,5 % pe zi, așa cum au fost stabilite prin HCL nr.284/_, începând cu data emiterii acestei hotărâri.
2. Apelul declarat de pârâtul L. I. .
Referitor la susținerile apelantului în sensul că debitul principal nu are caracter cert, tribunalul constată că suma de 129.239 lei a fost stabilită pentru perioada_ -_, în conformitate criteriile stabilite prin HCL nr. 48/_ și ținând cont de suprafața apartamentului ocupat, de 83,38 mp, susținerile fiind nefondate.
În ceea ce privește înștiințarea de plata care se referă la suma de 139.244,60 lei, aceasta nu este anterioară precizării de acțiune din_, așa cum susține apelantul, fiind emisă la data de_, după pronunțarea sentinței atacate.
De asemenea, contrar susținerilor apelantului, prima instanță nu a stabilit scadența debitului principal la data de_, ci perioada pentru care acesta datorează despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a imobilului, respectiv_ -_
.
În fine, în privința mențiunilor din somațiile trimise apelantului referitoare la contractul nr.4/_, este evident vorba despre o eroare materială, în condițiile în care reclamanții au susținut că pârâtul ocupă imobilul în litigiu fără nici un titlu locativ, aspect confirmat de pârât inclusiv prin motivele de apel, în care a arătat că nu a semnat niciodată un contract de închiriere.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că ambele apeluri sunt nefondate, urmând ca în baza dispozițiilor art.296 C.proc.civ. să le respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică";.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte, reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N. prin P., iar
pe de al tă p ar te, p âr âtul L. I. .
Prin propriul recurs, pârâtul L. I.
a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și a obligării intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu in toate fazele procesuale.
M. ivând recursul, pârâtul a arătat că soluția adusa in cauza de instanțele de fond, materializata prin sentința civila nr. 8396/_ si menținuta prin decizia civila nr. 520/A/2012, a admis în parte acțiunea precizata, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 129.239 lei (calculate la data de_ ), precum si a majorărilor de întârziere in cuantum de 0,5%/zi începând cu data de_ si pana la achitarea debitului.
In ceea ce privește debitul principal, se susține în continuare, așa cum a reiterat si in fata instanțelor de fond, ca pretinsele despăgubiri care formează obiectul prezentului dosar, sunt calculate in mod cu totul aleatoriu, fara o baza de calcul pe care sa se poată verifica, ceea ce nu conferă un caracter cert pretențiilor reclamantului.
Astfel, prin precizarea de acțiune din data de_, se arata ca cuantumul debitului scadent la data de_ este de 129.239 lei, după ce anterior, se comunicase o adresa din care reieșea suma de 139.244,60 lei scadenta la_, fara a se indica ce reprezintă aceasta diferența, întrucât majorările si dobânzile de întârziere erau adăugate separat.
Referitor la majorările de întârziere acestea au fost calculate de prima instanța începând cu data de_, in condițiile in care debitul este considerat scadent la data de_ .
De asemenea, nelegalitatea soluției de admitere a pretențiilor nefondate ale reclamantului, consta și în aceea ca in somațiile comunicate pârâtului si in înscrisurile anexate cererii de chemare in judecata se invoca contractul de închiriere nr. 4/_, act care nu a fost niciodată depus la dosar si care nu este opozabil pârâtului întrucât nu a fost semnat niciodată de pârât, iar temeiul invocat de reclamant in justificarea pretențiilor sale sunt art. 480 C. civ., Legea nr. 114/1996 si H.G. nr. 1275/2000.
Prin soluția menținuta de respingere a majorărilor de întârziere pentru perioada_ -_, instanța de fond a pronunțat o hotărâre judicios argumentata, iar criticile aduse acesteia prin apelul declarat in cauza sunt nefondate.
Astfel, raportat la temeiul legal al acțiunii nu se poate accepta ca justificare a unor sume care oricum nu se justifica pana la acest moment, afirmația ca "despăgubirea pretinsa poate fi încadrata si ca un venit din proprietate sau o taxa pentru utilizarea bunurilor, câtă vreme in cauza s-a pretins o suma constând in taxa stabilita in acest sens prin H.C.L. nr. 48/2010".
Astfel, învederează pârâtul că niciodată în fața primei instanțe, H.C.L. nr. 48/2010 nu a fost reținut ca temei legal si nu a fost invocat, iar în faza de apel pretențiile părților nu pot fi modificate.
Raportat la toate aceste considerente, se solicita admiterea acțiunii, cu obligarea intimaților in solidar la suportarea cheltuielilor de judecata.
Prin propriul recurs, reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N. prin P.
au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 312, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, in sensul admiterii apelului formulat, cu consecința admiterii petitului prin care s-a solicitat obligarea intimatului-parat la plata majorărilor de întârziere in procent de 0,1%, calculate pentru perioada_ -_, precum si obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, prin acțiunea introductiva de instanța formulata si precizata ulterior de către recurenți, s-a solicitat instanței de judecata sa oblige intimatul-parat la plata sumei de 351.072,47, formata din
129.239 lei reprezentând taxa de ocupare abuziva aferenta perioadei_ -_ si 221.833,47 lei majorări de întârziere calcula te pana la data de_, precum si obligarea intimatului-pârât la plata majorărilor de întârziere pana la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civila nr. 8396/2012, pronunțata de către Judecătoria Cluj- Napoca in dosar nr._, instanța de judecata a admis in parte cererea de chemare in judecata, obligând intimatul-parat la plata sumei de 129.239 lei reprezentând despăgubiri pentru ocuparea abuziva a apartamentului in litigiu, aferente perioadei_ -_, împreuna cu majorările de întârziere de 0,5%/zi, calculate începând cu data de_ si pana la achitarea debitului, si a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect majorările de întârziere pentru perioada_ -_ si cheltuielile de judecata.
Prin Decizia civila nr. 520/A/2012 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr._, instanța de judecata a respins ca nefondate apelurile declarate de C. local si M. C. -N. si de intimatul-parat L. I., împotriva sentinței civile nr. 8396/2012, pe care o menține in totul.
Recurenții critică legalitatea deciziei recurate prin prisma argumentelor expuse in continuare.
In considerentele deciziei recurate, instanța de apel constata ca majorările de întârziere au fost pretinse in baza dispozițiilor abrogate ale art.115 alin.5 din Legea nr. 210/2005, in prezent fiind in vigoare prevederile art. 1241din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
In acest sens, se aduce in atenția instanței de recurs faptul ca, prevederile art.115 alin.5 din Legea nr.210/2005 erau in vigoare la data la care s-au calculat majorările de întârziere, respectiv pentru perioada_ -_ .
Pe de alta parte, debitul principal reprezentând despăgubiri pentru folosirea fara niciun titlu a unui imobil proprietatea recurenților-reclamanți, are natura unui venit la bugetul local si implicit la bugetul general consolidat, fiind creanța bugetara.
In acest sens, art. 26 alin.10 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, arata ca veniturile la bugetul local al municipiilor, orașelor si comunelor se stabilesc prin anexa nr. I din aceasta lege.
In anexa nr. I Cap. II A din Legea nr. 273/2006 la pct. 7 c), pct. 9, e) si la pct.11 lit. f, se arata ca sunt venituri la bugetul local al unui municipiu si
veniturile realizate din utilizarea bunurilor acestuia, precum si orice alte venituri din proprietate, precum si orice venit cu titlu de despăgubiri.
Creanța pretinsa in speța de către recurenții reprezintă o despăgubire pentru folosința fara drept a unui bun proprietatea M. C. -N., dar poate fi încadrat si ca un venit din proprietate sau o taxa pentru utilizarea bunurilor, câtă vreme in cauza s-a pretins o suma constând in taxa stabilita in acest sens prin HCL nr. 48/2010.
Art. 2 din Legea nr.500/2002 a finanțelor publice definește bugetul general consolidat ca fiind ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg. In același text de lege, se arata ca prin sistem bugetar se înțelege sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art.1 alin.2 si bugetele locale.
Din coroborarea acestor texte de lege, rezulta in mod neechivoc ca si veniturile din speța sunt venituri la bugetul general consolidat, altfel spus venituri bugetare.
Din interpretarea coroborata a art.1 alin.2 si alin.3 si art.2 C.pr.fiscală, rezulta ca acest cod se aplica pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in măsura in care prin lege nu se prevede altfel, deci el se aplica si veniturilor din speța in măsura in care prin lege nu se dispune altfel.
In prezent nu exista nici o alta prevedere legala care sa dispună altfel, respectiv, sa prevadă expres aplicarea unei alte majorare de întârziere pentru aceasta categorie de venituri bugetare, astfel ca si sumelor din speța li se aplica majorările de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală si pretinse in speță, pentru perioada_ -_ .
Totodată, o derogare de la regimul de drept comun al oricărei creanțe bugetare respectiv de la prevederile cuprinse in Codul de procedura fiscala trebuie sa fie expresa si nu dedusa pe cale de interpretare, întrucât numai printr- o prevedere legala expresa se poate institui o excepție care justifica un regim juridic diferențiat pentru diferite categorii de venituri bugetare.
In concluzie, în lipsa unei prevederi legale exprese si creanței din speța i se aplica regimul de drept comun al unei creanțe bugetare.
Toate veniturile încasate din folosința cu titlul sau fara titlu a imobilelor proprietatea M. C. -N. sunt tratate in același mod, prin aplicarea majorărilor de întârziere in conformitate cu prevederile art. 115 din Legea nr. 210/2005, privind aprobarea O.G. nr. 20/2005, iar începând cu data de_ se percep majorări de întârziere conform HCL nr. 284/2010.
Pentru toate aceste motive, se solicita admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, in sensul admiterii apelului formulat, cu consecința admiterii petitului prin care s-a solicitat obligarea intimatului - parat la plata majorărilor de întârziere in procent de 0,1%, calculate pentru perioada_ -_, precum si obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului recurs.
Recursul reclamanților e s te nef ondat, iar recursul p âr âtu lu i e s te
netimbrat
.
Cu privire la recursul pârâtului
.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția netimbrării prezentului recurs, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Pentru primul termen de judecată fixat în vederea soluționării recursului,_, pârâtul recurent a fost legal citat, încă din data de_ (f. 10), de la adresa pe care și-a indicat-o în cererea de recurs, respectiv, din C. -N., Calea Dorobanților nr. 112, bloc G1, apartament 4, cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 2.097,89 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, aspect confirmat de dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 10 dosar recurs.
Pentru primul termen de judecată,_, s-a depus la dosar de către avocatul ales al pârâtului recurent, doamna avocat B. Sime, o cerere prin care a învederat instanței faptul că a reziliat contractul de asistență juridică cu pârâtul, datorită imposibilității acestuia de a achita onorariul avocațial și, raportat la această situație, se impune citarea pârâtului de la domiciliul său, din
-N., str. H. nr. 29 ap. 6, județul C. (f. 12 dosar).
Pentru următorul termen de judecată stabilit în cauză,_, pârâtul recurent a fost citat cu mențiunea timbrării recursului cu aceleași sume anterior arătate, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, încă din data de 5 martie 2013, de la domiciliul său, din C. -N., str. H. nr. 29 ap. 6, județul C. (f. 13 dosar).
La data de_ pârâtul recurent a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a ajutorului public judiciar în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, sub forma scutirii sale de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului, sau sub forma reducerii acestora, cerere care a fost respinsă prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din_, pe motiv că nu au fost depuse toate dovezile cerute de art. 14 din acest act normativ, (f. 14, 30-31 dosar).
Încheierea prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost comunicată pârâtului recurent la data de_, la domiciliul său, din C. -N., str. H. nr. 29 ap. 6, județul C., conform dovezii de comunicare aflată la fila 32 din dosar, însă pârâtul recurent nu a exercitat calea de atac a reexaminării împotriva acestei încheieri.
La termenul de judecată următor,_, pentru când s-a dispus amânarea cauzei, tocmai pentru ca pârâtului recurent să i se poată comunica Încheierea de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar și pentru ca acesta să poată uza de calea de atac a reexaminării, recurentul nu s-a prezentat în instanță, pentru a depune la dosarul cauzei dovezile privind achitarea timbrajului aferent recursului, nu a făcut dovada înregistrării acestora la registratura instanței și nici nu a expediat aceste dovezi la dosar prin poștă, prin fax etc.
Așa fiind, față de împrejurarea că recursul pârâtului nu a fost deloc timbrat, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 20 alin. 3, art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, republicată, art. 35 alin. 5 din OMJ 760/C/1999 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Curtea va admite excepția netimbrării recursului pârâtului și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrat recursul pârâtului.
Cu privire la recursul reclamanț ilor
.
Prin recursul pe care l-au formulat recurenții au criticat decizia instanței de apel cu privire la soluția de neadmitere a petitului prin care s-a solicitat obligarea intimatului pârât la plata majorărilor de întârziere în procent de 0,1%, calculate pentru perioada_ -_, solicitând, totodată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții și-au întemeiat cererea având ca obiect plata majorărilor de întârziere pe dispozițiile art. 115 alin. 5 din
Legea nr. 210/2005, privind aprobarea O.G. nr. 20/2005, conform cărora, nivelul majorării de întârziere era de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și putea fi modificat prin legile bugetare anuale.
Prin art. III din Legea nr. 210/2005 s-a prevăzut că începând cu data de 1 ianuarie 2006, art. 115 din Codul de procedură fiscală se modifică și va avea următorul cuprins:
"Majorări de întârziere.
Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Prin excepție de la prevederile alin. (1), se datorează majorări de întârziere după cum urmează:
pentru impozitele, taxele și contribuțiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plății prețului în rate, majorările de întârziere se calculează până la data întocmirii procesului- verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, majorările de întârziere sunt datorate de către cumpărător;
pentru impozitele, taxele și contribuțiile debitorului declarat insolvabil, până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilității, inclusiv.
Modul de calcul al majorărilor de întârziere aferente sumelor reprezentând eventuale diferențe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere și impozitul pe profit datorat conform declarației de impunere întocmite pe baza situației financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Pentru obligațiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venitul global, se datorează majorări de întârziere după cum urmează:
pentru anul fiscal de impunere majorările de întârziere pentru plățile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăți anticipate se calculează până la data plății debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;
majorările de întârziere pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăți anticipate, majorările de întârziere se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea majorărilor de întârziere în mod corespunzător.
Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale";.
Alin. (5) al art. 115 a fost abrogat de pct. 9 al art. I, Cap. I din Ordonanța de Urgență nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 25
mai 2009.
În prezent, majorările de întârziere datorate în cazul creanțelor bugetelor locale sunt cele prevăzute de art. 124^1 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală - art. 124^1 fiind introdus de pct. 18 al art. I din Ordonanța de Urgență nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 28 aprilie 2010 -, după cum urmează:
"Majorări de întârziere în cazul creanțelor datorate bugetelor locale.
Prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul și modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2)";.
Curtea constată, însă, că prevederile legale mai sus invocate nu sunt aplicabile speței pendinte, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin H.C.L. C. -N. nr. 284/_ s-a aprobat un cuantum al majorării de întârziere de 0,5% pe zi, pentru toate veniturile de natură nefiscală, începând cu data de_ (f. 46 dosar fond).aa
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul instanței de fond la data de_, pentru termenul de judecată din_, reclamanții au precizat cuantumul pretențiilor solicitate prin cererea inițială, arătând că "în conformitate cu H.C.L. C. -N. nr. 284/_, începând cu data de_, se percep majorări de întârziere în cuantum de 0,5%/zi"; (f. 42 dosar fond).
Din modalitatea în care a fost motivată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, se deprinde ideea că reclamanții și-au întemeiat cererea de obligare a pârâtului la plata majorărilor de întârziere atât pe dispozițiile H.C.L. C. -N. nr. 284/_, cât și pe dispozițiile art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005, privind aprobarea O.G. nr. 20/2005.
Susținerea recurenților reclamanți, în sensul că pârâtul datorează majorări de întârziere în temeiul art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005, privind aprobarea O.G. nr. 20/2005, nu poate fi primită, întrucât, aceste majorări de întârziere sunt datorate pentru ocuparea abuzivă a apartamentului în litigiu, locuință fond de stat, de către pârât - despăgubirile pentru ocuparea abuzivă a locuințelor fond de stat fiind stabilite prin H.C.L. C. -N. nr. 48/_ -, iar nu pentru executarea cu întârziere a unei obligații fiscale.
Drept urmare, majorările de întârziere pe care le-ar datora pârâtul nu sunt cele prevăzute de art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005, deoarece aceste majorări de întârziere poartă asupra unor despăgubiri de natură nefiscală, pe care pârâtul le datorează în temeiul H.C.L. C. -N. nr. 48/2010, iar nu în temeiul unei dispoziții fiscale, pentru neexecutarea unei obligații fiscale prevăzute în Legea nr. 210/2005.
Dispozițiile art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005 au fost abrogate, așa cum corect a reținut T. ul, în prezent fiind în vigoare dispozițiile art. 1241din
O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, conform cărora, "prin excepție de la prevederile art. 119 alin. 1 și art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadență, de către debitor, a obligațiilor de plată datorată bugetelor locale, se datorează după acest termen majorării de întârziere. Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, prevederile art. 119 - 124 fiind aplicabile în mod corespunzător";.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 500/2002, coroborat cu art. 1 alin. 2 și 3 și art. 2 din C. pr. fiscală, veniturile
rezultate din chirii se fac venituri la bugetul general consolidat, respectiv, sunt venituri bugetare, și că potrivit art. 26 alin. 10 din Legea nr. 273/2006, sunt venituri la bugetul local orice venituri din proprietate, precum și orice venit cu titlu de despăgubiri, dar nu este mai puțin adevărat că despăgubirilor datorate de către pârât pentru ocuparea abuzivă a unei locuințe fond de stat, nu le sunt aplicabile majorările de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, pentru simplu fapt că aceste despăgubiri nu au natură fiscală, și aceasta pentru că, înșiși reclamanții s-au prevalat în susținerea cererii deduse judecății de dispozițiile H.C.L. C. -N. nr. 284/_, prin care s-a aprobat cuantumul majorărilor de întârziere pentru toate veniturile de natură nefiscală, de 0,5% pe zi, începând cu data de_ .
Cu alte cuvinte, reclamanții înșiși, prin temeiul de drept pe care și-au fundamentat cererea dedusă judecății, au conferit acestor despăgubiri caracterul de venituri de natură nefiscală, C. Local C. -N. recunoscând, prin chiar emiterea H.C.L. C. -N. nr. 284/_, că astfel de despăgubiri nu se înscriu
în categoria obligațiilor fiscale și sunt de natură nefiscală.
Corect a reținut T. ul că aceste despăgubiri, în realitate, au caracter civil, derivând din încălcarea dreptului de proprietate, astfel încât, chiar dacă după încasarea lor efectivă acestea vor intra în bugetul local, totuși, ele nu dobândesc caracterul unor creanțe fiscale.
Chiar dacă, la data la care au fost calculate aceste majorări de întârziere, respectiv, dispozițiile art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005 erau în vigoare, aceasta nu înseamnă că majorările de întârziere pretinse în cauza pendinte vor fi calculate sau ar trebui calculate potrivit acestui text legal, câtă vreme, așa cum am arătat anterior, despăgubirile pretinse pârâtului, și care sunt purtătoare de majorări de întârziere, nu se înscriu în categoria obligațiilor fiscale, ci au caracter civil.
Reclamanții înșiși sunt cei care au derogat de la regimul de drept comun al oricărei creanțe bugetare, respectiv, de la prevederile Codului de procedură fiscală, atunci când s-au prevalat de dispozițiile H.C.L. C. -N. nr. 284/_, prin care s-a aprobat cuantumul majorărilor de întârziere pentru toate veniturile de natură nefiscală, de 0,5% pe zi, începând cu data de_, precum și de
H.C.L. C. -N. nr. 48/_, prin care s-a aprobat nivelul despăgubirilor pentru ocuparea fără forme legale a locuințelor proprietate a municipiului C. -N.
, de 2 lei/mp/zi.
Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art.
304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Față de soluția de respingere a propriului recurs, reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M.
-N. și M. C. -N., prin P., și anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul L. I., împotriva deciziei civile nr. 520/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M.
CONȚ
I.
-D. C.
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: F.M. p
Jud.apel: M.Oncică-S. /D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 530/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 236/2013. Pretenții → |
|---|
