Decizia civilă nr. 236/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.236/R
Ședința publică din 29 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
Judecător A. S. -T. Judecător D. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta Ș. I. Z., domiciliată în localitatea V. i Șomcutei nr. 267, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 8747/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr._ * având ca obiect pretenții.
Intimații au depus la dosar, la data de_, concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8747/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr._ * s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Ș. I. Z., în contradictoriu cu pârâții N. I. și N. M. și a fost obligată reclamanta să achite pârâților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ș. M., la data de_ sub nr._, reclamanta Ș. I. Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâții N.
I. și N. M., obligarea acestora la plata sumei de 5500 euro sau echivalent în lei la data plății, cu dobândă legală calculată începând cu data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că a fost nora pârâților în perioada_ -_, în această perioadă a lucrat în Spania împreună cu fostul soț, N. Alin I., fiul pârâților, iar veniturile realizate de cei doi foști soți în Spania au fost trimise în România, la pârâți, în vederea achiziționării unei case sau a unui teren în vederea construirii unei case.
Reclamanta a arătat că în cursul anului 2007 s-a achiziționat de către pârâți, din resursele financiare trimise de reclamantă și de fostul său soț un teren, înscris în CF 3312 Ș. M., nr. cadastral 3955, în suprafață de 2822 mp, atât valoarea terenului, cât și taxele ocazionate de cheltuielile notariale fiind achitate de câtre cei doi foști soți, suma totală fiind de 11.000 euro, astfel că pretenția reclamantei reprezentând cota sa de contribuție este de 5500 euro.
Reclamanta a învederat că, având în vedere gradul de rudenie care exista între părți la acel moment, a existat o încredere totală, astfel că nu s-a încheiat un act între părți, pârâții achiziționând imobilul pe numele lor dar pentru reclamantă și soțul său, acest fapt fiind de notorietate, astfel că, reclamanta a apreciat că a avut loc o mărire a patrimoniului pârâților prin micșorarea corelativă a patrimoniului reclamantei, fără ca pentru acest efect să existe o justă acuză sau un temei juridic.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1073 și următoarele Cod civil. Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii,
cu cheltuieli de judecată, arătând că imobilul teren a fost achiziționat din bani proprii, tot din bani proprii fiind achitate și taxele notariale ocazionate de încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare. Susținerile reclamantei nu corespund adevărului întrucât aceasta împreună cu fiul pârâților nu au avut un loc de muncă stabil în Spania, muncind sporadic, fapt ce nu le-a permis să economisească sume mari de bani, în condițiile în care aveau de achitat chirie și întreținere.
Prin sentința civilă nr. 46/_, pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare în dosar nr._, instanța a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, care prin decizia civilă nr. 635/R, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. _
, a fost admis, cauza fiind casată și trimisă spre rejudecare Judecătoriei Baia M.
, pe rolul căreia s-a format dosarul nr._ *.
În îndrumarul deciziei de casare s-a arătat că prima instanță nu a pus în discuție încadrarea juridică.
În cele de-al doilea ciclu procesual, la termenul de judecată din data de_, reclamanta, prin reprezentant, a arătat că își menține temeiul de drept invocat, respectiv art. 1073 și următoarele cod civil și art. 992 Cod civil.
Analizând cererea formulată prin raportare la probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, în rejudecare instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică nr. 449/_ de BNP I. M. și C. M., pârâții din prezenta cauză, N. I. și N. M., au cumpărat terenul în suprafață de 2822 mp, situat în localitatea Ș. M., str. 1 Decembrie, înscris în CF 3312 Ș. M., nr. cadastral 3955. În contractul anterior amintit, se face mențiune că suma care reprezintă prețul
contractului a fost primită în întregime de la cumpărători, nefăcându-se nicio altă mențiune cum că aceasta ar fi provenit de la alte persoane. De asemenea, în extrasul CF 3312 Ș. M., nr. cadastral 3955, depus al dosarul cauzei, proprietar tabular al terenului care a format obiectul contractului de vânzare- cumpărare sunt N. I. și N. M., cu o cotă de 1/1 parte, respectiv pârâții din prezenta cauză.
Martorii audiați în cauză, în esență, au aratat că pârâții au achiziționat terenul care a format obiectul contractului arătat mai sus fără a cunoaște proveniența sumei de bani cu care s-a achitat prețul sau că pârâții ar fi împrumutat o sumă de bani în vederea încheierii contractului, sau că pârâții ar fi cumpărat acel teren pentru a construi copiilor o casă, alt martor arătând că știe că reclamanta a trimis suma de bani necesară pentru achitarea diferenței de preț necesară pentru achiziționarea acelui teren, arătând în continuare că, după opinia sa, pârâții nu dispuneau de resurse financiare suficiente pentru achiziționarea terenului, specificând și faptul că nu știe suma exactă trimisă de reclamantă.
Mărturiile date, cum ar fi că simplul motiv pentru care terenul a fost achiziționat și întabulat pe numele pârâților a fost acela de a evita o deplasare a reclamantei din Spania, completată de afirmația că nu știe exact ce venituri obținea reclamanta sau mărturia conform căreia martorul își menține părerea că acest teren a fost cumpărat pentru reclamantă și soțul ei, pentru ca aceștia
să-și construiască o casă, informații pe care martorul a aratat că le-a obținut de la reclamantă și de la fostul ei soț, precum și de la pârâți; nu au fost de natură să probeze incidența instituției îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța a reținut că, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, reclamanta își precizează în mod clar acțiunea pe îmbogățirea fără justă cauză, astfel încât, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a analizat îndeplinirea condițiilor specifice acestei instituții juridice, condiții care odată întrunite ar da naștere la obligația de restituire a prestației în limita îmbogățirii.
Astfel, în cauză reclamanta nu a făcut dovada încheierii niciunui act juridic între părți așa cum prevăd dispozițiile legale în materie, respectiv dispozițiile art. 1191 Cod civil: "dovada actelor juridice al căror obiect depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozitul voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată";, în speță instanța constatând că nu există nici una dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 1197 și art. 1198 Cod civil, respectiv neexistând nici un început de dovadă scrisă în sensul încheierii unui act juridic în condițiile impuse de dispozițiile art. 948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământ valabil al părții care se obligă, obiect determinat și cauză licită; și de asemenea nefăcându-se dovada că, reclamantei nu i-a fost cu putință a-și procura o probă scrisă despre obligația ce pretinde sau a conserva dovada luată; iar în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Cu privire la condițiile care se impun a fi îndeplinite pentru ca instituția îmbogățirii fără justă cauză să-și producă efectele, instanța, analizându-le pe
fiecare în parte, a reținut că, acestea nu sunt îndeplinite în nicio măsură și anume mărirea unui patrimoniu ca primă condiție, nu apare ca fiind îndeplinită, reclamanta nereușind să facă dovada că efectiv a trimis o sumă de bani pârâților și cu atât mai puțin să arate cu ce titlu a fost eventual trimisă suma respectivă; împrejurare care determină în mod implicit și neîndeplinirea celei de-a doua condiții impusă de lege și anume micșorarea patrimoniului reclamantei ca o consecință a măririi patrimoniului pârâtei. Având în vedere faptul că în cauză nu apar ca fiind îndeplinite aceste două condiții esențiale, în privința condiției care impune existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, instanța a constatat că această legătură nu este realizată, având în vedere că, în drept, ceea ce nu poate fi dovedit nu există. Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând ca fiind neîndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se da naștere obligației de
restituire a prestației în limita îmbogățirii, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Ș. I. Z., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, invocând ca temei de drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3910 lei din primul ciclu procesual, 600 lei onorariu avocațial în rejudecare fond și cheltuieli ocazionate de prezentul recurs.
În motivarea recursului recurenta a învederat T. ui că a fost nora pârâților în perioada_ -_ . În această perioadă a lucrat în Spania, împreună cu fostul soț, N. Alin I., fiul intimaților. Veniturile realizate în Spania de către cei doi foști soți au fost trimise în România, la intimați, pentru a fi economisite în scopul cumpărării de către recurentă împreună cu N. Alin I. a unei case sau teren pentru construirea unei case. Recurenta a plecat în Spania în 10 octombrie 2006, unde a lucrat inițial la adunat de piatră și cules de măsline, după care și-a găsit un loc de muncă stabil.
Fostul soț al recurentei respectiv fiul intimaților plecase în Spania în februarie 2006, iar până în octombrie 2006, când a plecat și recurenta, acesta trimisese acasă 3500 euro, bani economisiți de recurentă. La plecarea recurentei în Spania aceasta a lăsat în gospodărie 2 vaci, un vițel, 2 oi și o scroafă. În cursul anului 2007 recurenta a aflat de la sora ei că este de vânzare o grădină în Ș. M. pe str. 1 Decembrie cu prețul de 35.000 ron și a insistat să se cumpere. În acest scop intimatul N. I. a încheiat un act sub semnătură privată cu vânzătorii, fiind de notorietate că terenul îl cumpără în realitate fiul și nora - respectiv recurenta din prezenta cauză, din sursele financiare proprii.
S-a mai arătat că neajungându-le banii trimiși de recurentă și de N. Alin din Spania, intimații s-au împrumutat de la un prieten de familie cu suma de 2000 euro și de la un vecin din V. i Șomcutei pe nume S. I., cu suma de 1000 euro, bani ce au fost returnați celor doi creditori din veniturile realizate de recurentă și fostul soț ulterior în Spania. Recurenta și fostul soț nu au venit în țară la momentul semnării contractului în fața notarului, existând încrederea fermă că acest teren le aparține.
La data de_ intimații au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 449, prin care dobândeau proprietatea asupra terenului în suprafață de 2822 mp, situat în Ș. M. str. 1 Decembrie înscris în CF 3312 Ș.
M., nr. cadastral 3955, prețul trecut fiind de 20.000 ron, echivalentul a 10.000 euro, așa cum arată și martora Gregor M. . Atât prețul terenului cât și cheltuielile notariale au fost achitate din veniturile ce le-a realizat recurenta împreună cu fostul soț. Valoarea totală învestită în acest teren se ridică la suma de 11.000 euro, astfel că pretenția recurentei reprezintă cota sa de contribuție de 5.500 euro.
Recurenta a susținut că a divorțat în_ . Deși inițial atât fostul soț, cât și părinții acestuia, intimații din prezenta cauză, au promis că vor rezolva pe cale amiabilă partajul, aceștia nu și-au respectat promisiunea. Întrucât suma investită în achiziționarea acestui teren reprezintă contribuție comună a celor doi foști soți, recurenta pretinde de la intimați cota de ½ parte din această sumă mai exact 5.500 euro, valoarea însărăcirii recurentei.
În ceea ce privește temeiul juridic al prezentei cauze, consideră că este o
"îmbogățire fără justă cauză"; având loc mărirea patrimoniului intimaților, prin micșorarea corelativă a patrimoniului recurentei, fără ca pentru acest efect să existe o justă sau un temei juridic. Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile promovării unei actio de in rem verso: există o îmbogățire a intimaților, există o însărăcire a recurentei, între îmbogățirea intimaților și însărăcirea recurentei există o strânsă legătură sau o corelație directă, îmbogățirea și însărăcirea sunt lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice (acest teren urma să fie proprietatea recurentei și a fostului său soț), îmbogățiții au fost de bună-credință ei cumpărând acest teren la momentul respectiv nu în nume de proprietari, ci în calitate de mandatari pentru reclamantă și fiul lor, deși acest lucru nu s-a specificat în contract, neexistând o procură în acest sens (având însă în vedere gradul de rudenie în care se aflau părțile, exista o totală încredere, astfel că lipsa încheierii unui act este justificată) recurenta nu are la dispoziție o altă acțiune în instanță pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva intimaților. Contra celor afirmate de instanța fondului în rejudecare, martorii propuși de recurentă au confirmat în fața instanței starea de fapt descrisă în acțiune, respectiv martorii Maries I., S. I., Bozatu M. . S-au depus înscrisuri cu care s-a dovedit că recurenta a realizat în Spania, în intervalul_ -_ suma de 4200 euro, prestând diverse munci agricole, iar până la înscrierea în fals, actul depus face dovada deplină a celor cuprinse.
Între recurentă și fostul soț s-a dezbătut pe cale judecătorească partajul, însă în acel cadru procesual, recurenta nu avea temei juridic de a-i solicita fostului soț contravaloarea de ½ din prețul de achiziție al terenului. Motivul esențial este acela că intimații din prezenta cauză sunt în acest moment proprietarii tabulari ai terenului, aceștia fiind persoane îmbogățite, iar dreptul de creanță este născut în favoarea recurentei împotriva acestor persoane, nicidecum împotriva fostului soț. Recurenta arată că nu avea la îndemână altă acțiune decât cea din prezenta cauză.
De esența mandatului este faptul că actul se încheie pe numele mandatului, prin mandatar. În cazul de față, contractul de vânzare-cumpărare a
fost încheiat pe numele intimaților N. I. și M., nu pe numele recurentei Ș.
I. . Pe de altă parte, promovarea unei acțiuni pe temeiul juridic al contractului de mandat ar fi impus în mod obligatoriu dovedirea acestui contract de mandat ar fi impus în mod obligatoriu dovedirea acestui contract cu un înscris numit procură care, în speța de față, trebuia în mod obligatoriu dată în formă autentică dat fiind faptul că actul încheiat de pârâți este în formă autentică, Or, mandatul dat de recurentă intimaților a fost unul verbal, în familie, dovedirea lui fiind însă inadmisibilă în lumina prevederilor legale incidente.
În ce privește mandatul fără reprezentare sau interpunerea de persoane, recurenta a învederat că era de notorietate faptul că terenul se cumpăra de către recurentă și fostul soț, împrejurarea că vânzătoarea sau mandatara acesteia nu au cunoscut acest lucru fiind doar o simplă coincidență. Recurenta nu a dorit să-și ascundă identitatea. Mai mult, între recurentă și intimați nu există încheiat un act secret, cu care să poată fi dovedită simulația prin interpunerea de persoane - condiție esențială a unei astfel de acțiuni.
Înțelege să invoce art. 1073 și 992 vechiul cod civil, pentru următoarele argumente: în privința art. 1073 Cod civil, arată că în favoarea recurentei s-a născut un drept de creanță împotriva pârâților, iar art. 992 Cod civil vizează solicitarea recurentei de a i se restitui ceea ce îi aparține de la persoanele care nu erau în drept a primi, în concret nu intimații au fost cei care au plătit prețul terenului, ci recurenta împreună cu fostul său soț. Între părțile din această cauză exista la data încheierii contractului în formă autentică un grad de rudenie care explică lipsa încheierii unui act juridic așa cum pretinde instanța fondului: recurenta era nora intimaților, deci nivelul de încredere era maxim.
Instanța fondului afirmă că recurenta nu a reușit să facă dovada că a trimis bani în Spania intimaților și mai ales să arate cu ce titlu a fost trimisă vreo sumă de bani - această afirmație este infirmată de martorii audiați în cauză, a căror depoziție instanța nu a luat-o deloc în calcul la soluționarea cauzei. Însărăcirea recurentei este evidentă, deoarece din banii săi, contribuție comună cu a fostului soț, s-a achiziționat terenul din litigiu.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat a se dispune respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri și concluzii scrise de către cei doi intimați.
Analizând recursul, T. reține următoarele:
Temeiul juridic al acțiunii promovate de reclamanta Ș. I. Z. împotriva pârâților N. I. și N. M. l-a reprezentat instituția îmbogățirii fără justă cauză, invocate fiind totuși prevederile art. 992 din Codul civil de la 1864 relative la plata nedatorată, în contextul în care faptul juridic licit, izvor de obligații al îmbogățirii fără justă cauză nu beneficia de o reglementare legală, fiind o creație doctrinară și jurisprudențială.
Condițiile pentru nașterea obligației de restituire, prin exercitarea actio de in rem verso sunt din punct de vedere material îmbogățirea pârâtului, însărăcirea reclamantului, existența unei corelații directe între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului, iar din punct de vedere juridic
îmbogățirea și însărăcirea trebuie să fie lipsite de un temei juridic, de o cauză justă, îmbogățitul trebuie să fie de bună credință (reaua-credință excluzând actio de in rem verso, fiind vorba de o faptă ilicită); însărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului. Cu alte cuvinte, actio de in rem verso are un caracter subsidiar și poate fi exercitată doar în absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii invocate (bazat pe contract, delict etc).
În ceea ce privește această ultimă cerință, se reține că prin motivele de recurs recurenta a făcut o evaluare anticipată a șanselor sale de a-și recupera suma pretinsă prin invocarea contractului de mandat ori a simulației, concluzionând că aceste acțiuni nu ar avea sorți de izbândă în datele speței, în condițiile în care a persistat în a invoca faptul că pârâții, foștii său socri, au cumpărat terenul pentru ea și fostul ei soț, dar nu poate dovedi contractul de mandat (ce trebuie încheiat în formă autentică), totodată susținând că pentru proba înțelegerii survenite trebuie să se țină seama de relațiile dintre părți, apropiate și care au generat o imposibilitate de preconstituire a probei scrise. Așadar recurenta retrimite prin motivarea în fapt a cererii sale la instituțiile juridice și acțiunile pe care le consideră lipsite de finalitate, alegând actio de in rem verso care, după cum s-a arătat, are un caracter subsidiar.
După cum s-a arătat în doctrină, actio de in rem verso este inadmisibilă în ipoteza în care reclamantul urmărește în realitate obținerea unei reparații pe care ar fi putut să o obțină pe calea unei acțiuni prescrise sau care este paralizată prin altă excepție ce pârâtul este în drept să o invoce.
Reclamanta invocă îmbogățirea fără justă cauză a pârâților, prin folosirea în beneficiul lor a sumei de 11.000 euro pretins trimisă acestora de foștii soți, pentru achiziționarea unei suprafețe de teren, dar se prevalează de existența unei înțelegeri între părți, aflate la acel moment în relații de afinitate, în sensul achiziționării terenului pentru cei doi tineri, care de altfel urma să-l plătească. Așadar reclamanta invocă tot un contract (negotium iuris, acord de voință), aserțiune ipso facto incompatibilă cu actio de in rem verso și cu caracterul subsidiar al acesteia. Argumentația reclamantei face trimitere practic la instituția juridică a simulației prin interpunere de persoană ori a mandatului fără reprezentare, nicidecum la cerințele actio de in rem verso, anterior evocate și care nu se verifică în speță.
De asemenea, se observă că reclamanta susține că i-ar aparține jumătate din suma de 11.000 euro care pretinde că ar fost în realitate plătită ca preț, fără a se judeca însă în contradictoriu și cu fostul soț, pentru a se verifica eventual și întinderea drepturilor pretinse de acesta asupra respectivei sume.
Pe cale de consecință, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să achite intimatei N. M. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată onorariu avocat conform chitanței din_ atașată la dosar. Nu vor fi acordate cheltuielile pretinse de intimați în celelalte cicluri procesuale deoarece aceștia nu au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 8747 din_, care le-a acordat 1000 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Ș. I. Z., domiciliată în V. i Șomcutei nr. 267, județul M., în contradictoriu cu intimații N. I. și N.
M., ambii domiciliați în Ș. M., strada V. nr. 1, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8747 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ *.
Obligă pe recurentă să achite intimatei N. M. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | -T. | A. | Ț. D. | Sas A. |
Red.STA/_
Tred. A.S./_ - 2 ex Judecător la fond: Pop C.
| ← Decizia civilă nr. 1870/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 883/2013. Pretenții → |
|---|
