Decizia civilă nr. 195/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/R/2013
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta L. F. Ș. împotriva sentinței civile nr. 2326/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, având ca obiect pretenții - restituire împrumut.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru pârâta recurentă L. F. Ș. se prezintă avocat Bilan I., reclamanta intimată C. D., asistată de avocat Săsărman Gavril, cu împuternicire avocațială aflată la dosar la fila 12, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține că recursul este declarat și motivat în termen legal, comunicat, potrivit dovezii de la fila 10, însă nu este timbrat. Stabilește în sarcina pârâtei recurente obligația achitării taxei judiciare de timbru de 181,50 lei și a timbrului judiciar de 3 lei, pe care reprezentantul pârâtei recurente le depune la dosar, aspect față de care instanța reține că recursul este legal timbrat.
Se constată că, în data de_, reclamanta intimată C. D. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentantul pârâtei recurente, avocat Bilan I., depune la dosar împuternicire avocațială, factură și chitanțe privind onorariul avocațial. Susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris și învederează instanței faptul că a ridicat un exemplar din întâmpinare, a lecturat-o și nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru studiul acesteia.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat Săsărman Gavril, susține oral întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris și depune la dosar copia cererii de intervenție în interes propriu formulată de numiții Buia I. și Buia V. într-un alt dosar al Judecătoriei Năsăud.
Reprezentanții părților nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul dispune dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente, avocat Bilan I., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii
introductive ca nefondată, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit dovezilor existente la dosar, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat Săsărman Gavril, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar, pentru motivele din întâmpinare, pe care le reiterează.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 2326/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. D. împotriva pârâtei L. F. -Ș. și, în consecință:
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 4400 lei, reprezentând contravaloare împrumut nerestituit, precum și dobânda legală, aferentă acestui cuantum, prin raportare la nivelul dobânzii de referință a BNR pentru tranzacțiile civile, determinat de O.G. nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, pentru intervalul temporal iulie 2008 și până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 1262 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr._ al Judecătoriei Năsăud, reclamanta C. D. a chemat-o în judecată pe pârâta L. F. Ș., solicitând instanței ca în baza probelor ce se vor administra și prin hotărârea ce va fi pronunțată să dispună următoarele: să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 4400 lei, reprezentând contravaloare împrumut nerestituit, precum și dobânda legală aferentă acestui cuantum; să fie obligată pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în cursul lunii iunie/iulie 2008, pârâta L.
F. -Ș. s-a prezentat la locuința reclamantei cu rugămintea de a o împrumuta cu o sumă de bani, fiindu-i necesară pentru achiziționarea materialelor de construcție destinate edificării casei de locuit.
S-a menționat că inițial reclamanta a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 1800 lei, iar după o perioadă de câteva zile, respectiv 2-3 zile, i-a mai împrumutat acesteia cuantumul de 3650 lei, în total fiind vorba de suma de 5450 lei.
În toamna anului 2010, soțul pârâtei a efectuat lucrări (manoperă) de renovare la casa de locuit a reclamantei, iar după un calcul efectuat de părți în care s-a inclus și contravaloarea lucrărilor executate de către soțul pârâtei, în final, a rămas cuantumul de 4400 lei pentru restituire către reclamantă.
Deoarece s-a ajuns la o stare conflictuală între părți, reclamanta deși i-a cerut pârâtei în repetate rânduri să-i restituie suma împrumutată, aceasta nu a înțeles să se conformeze, manifestând o atitudine de refuz, aspect ce a generat promovarea prezentei acțiuni.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1191, art. 1198 Cod civil, cât și argumente de practică judiciară pentru admisibilitatea probatoriului testimonial în ipoteza imposibilității morale pentru preconstituire înscris sub semnătură privată care să ateste împrumutul acordat.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, precum și administrarea unui probatoriu testimonial cu numiții Bob A. și Tahîș M. pentru teza probatorie propusă, respectiv pentru justificare relații de bună vecinătate și a imposibilității morale pentru preconstituire înscris sub semnătură privată, care să ateste împrumutul acordat și respectiv pentru elementele ce vizează împrumutul și ipoteza de restituire sau abordare dialog pentru plata în rate.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în instanță personal și prin mandatar, atât prin poziția exprimată oral, cât și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat instanței respingerea prezentei acțiuni ca nefondată pentru considerentele expuse în detaliu și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente.
În concret s-a apreciat că prezenta acțiune nu are o bază reală, deoarece pârâta n-a împrumutat nicio sumă de bani de la reclamantă, iar în ipoteză afirmativă s-ar fi impus prezentarea unor înscrisuri care să ateste acordarea împrumutului (cuantum, părți contractante, termen scadent pentru restituire).
O altă ipoteză în apărarea formulată de către pârâtă prin mandatar, rezidă în faptul că eventualele materiale de construcție utilizate pentru lucrările de renovare efectuate cu concursul soțului pârâtei la imobilul casă de locuit proprietatea reclamantei, au fost achiziționate din resursele reclamantei, dar manopera pentru lucrările prestate în calitate de meșter constructor de către soțul pârâtei a fost remunerată de către reclamantă și doar sub acest aspect se poate vorbi de predarea unei sume de bani de către reclamantă către soțul pârâtei, dar fără nicio implicație privind un eventual împrumut direct către pârâtă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, pârâta a solicitat instanței administrarea unui probatoriu testimonial cu numiții Costan Leon și Miherța Traian pentru aceeași teză probatorie, în contradictoriu, respectiv pentru justificare relații de bună vecinătate și a imposibilității morale pentru preconstituire înscris sub semnătură privată care să ateste împrumutul acordat și respectiv pentru elementele ce vizează împrumutul și ipoteza de restituire sau abordare dialog pentru plata în rate.
Analizând actele dosarului, judecătoria a statuat că între părți, pe fondul relațiilor apropiate determinate de vecinătatea imobilelor în care locuiesc (limitrofe) și axate pe atitudinea de bună credință și încredere derivată din acest context, a intervenit acordarea unui împrumut în cursul lunii iunie/iulie 2008 și cu ipoteza de restituire a sumei împrumutate într-un termen optim și în raport de deținerea posibilităților pecuniare aferente și cu acutizarea acestui moment scadent, prin asociere cu declanșarea litigiului civil ce a avut ca obiect servitute de trecere.
În consecință, la împlinirea termenului scadent (asimilabil cu momentul expres redat în cuprinsul interogatoriului luat reclamantei C. D. - f. 23 și asociat cu promovarea acțiunii de servitute de trecere, grănițuire - obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud), reclamanta i-a solicitat pârâtei să-i restituie suma împrumutată, dar și în condițiile unor diligențe repetate, pârâta nu s-a conformat obligației de restituire cuantum după momentul scadent concretizat astfel.
În concret, de la data evidențiată pentru efectuare împrumut - perioada iunie/iulie 2008 și până în momentul promovării dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud -_, precum și a prezentului dosar -_, există o încadrabilitate strictă în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Potrivit dispozițiilor art. 2164 Noul Cod Civil, care se regăsesc și în dispozițiile art. 1576, art. 1578, art. 1584 Cod civil, principala obligație a împrumutatului constă în restituirea lucrului împrumutat, în aceeași calitate și cantitate și la timpul stipulat.
Atât elementele principale ale convenției de împrumut - cuantum și termen de restituire, cât și nerespectarea de către pârâtă în calitatea sa de împrumutată a obligației principale contractuale au fost reținute prin corelarea probelor administrate în speță și implicit coroborat cu atitudinea procesuală adoptată de pârâtă și care rezidă în invocarea per a contrario a unei teze axate pe de-o parte în absența preluării împrumutului și pe de altă parte în varianta expusă ce rezidă în contravaloarea manoperei lucrărilor executate de către soțul pârâtei la imobilul casă de locuit al reclamantei și soțului acesteia, dar pentru care probele testimoniale administrate la solicitarea pârâtei nu se coroborează cu starea de facto percepută.
În speță, principala problemă rezidă în veridicitatea susținerilor părților, analizată în paralel și determinarea ipotezei credibile și care apare ca favorabilă pentru reclamantă prin detașarea față de pârâtă cu un element de probațiune și care constă în coroborarea susținerilor din cadrul interogatoriului cu proba testimonială și informațiile furnizate prin intermediul martorei Tahîș M. .
Astfel, această depoziție constituie în speță un element - cheie deoarece se confirmă intervenția acestei persoane intermediare la solicitarea expresă a membrilor familiei L., pentru ca reclamanta să-l împrumute pe L. Grigore și implicit pe soția acestuia, pârâta L. F. Ș., cu o sumă de bani necesară și utilă pentru edificarea casei de locuit și în momentul în care s-au declanșat aceste lucrări.
Totuși, deși această martoră n-a asistat efectiv la predarea sumei acordate cu titlu de împrumut, aspectele relatate prezintă credibilitate cu privire la asocierea momentului temporal în care s-a pretins acordarea împrumutului, plauzibilitatea și necesitatea efectuării acestui împrumut pentru scopul preconizat, cât și acceptul reclamantei pentru acordare împrumut.
Mai mult, s-a uzat în cursul anului 2012 de aceeași diligență a persoanei intermediare, Tahîș M. pentru abordarea unei ipoteze de conciliere în scopul preconizat al restituirii împrumutului în rate și cu manifestarea unei poziții afirmative a reclamantei în acest sens.
De asemenea, tezele invocate în apărare de către pârâtă nu prezintă aceeași valență pozitivă și nu se coroborează cu ansamblul probatoriu administrat fiind ipoteze singulare, deductibile prin manifestarea unei atitudini de rea-credință sau a unei stări de animozitate survenite între părți din momentul sistării căii de acces a familiei C. și care a generat și litigiul civil - obiect al dosarului nr. 874/_ al Judecătoriei Năsăud.
Mai mult, ipoteza că împrumutul se referă la L. Grigore, soțul pârâtei și nu se evidențiază expres numele pârâtei, constituie un aspect irelevant deoarece informațiile vizează în modalitatea de exprimare a martorului - "membrii familiei L. și cu precădere soții Grigore și F. -Ș. "; și prin prisma prezumției comunității matrimoniale de bunuri, cât și a percepției din microclimatul social care asociază o familie cu precădere în mediul cu mentalitate rurală "cu capul de familie - bărbatul";
și cu manifestarea predominantă în acest sens pentru susținerea ipotezei masculine ca exponent de bază al familiei.
În altă ordine de idei, s-a reținut în speță atât din recunoașterile reclamantei în cuprinsul interogatoriului, cât și prin corelare cu depoziția martorei Bob A., faptul că soțul pârâtei L. Grigore a executat lucrările de reparații la imobilul casă de locuit proprietatea soților C. și care rezidă în: revizuire pavaj, înlocuire ușă bucătărie, zugrăvit interior antreu, instalare parchet în antereu în cursul lunilor octombrie și noiembrie 2010 cu achitarea contravalorii prestației (manoperă) estimată la cuantumul cifrat între 1000-1690 lei, ca echivalent pecuniar pentru 13 zile de muncă.
Aspectele anterior evidențiate privind prestarea de activități, componența acestor lucrări, cât și cuantumul estimat pentru manoperă prin prisma activității executate de către pârâtul L. Grigore (domeniul construcțiilor), sunt confirmate și de către martorul Miherța Traian audiat la cererea pârâtei.
În mod corelativ, aspectul disputat și cu rezonanță pentru admisibilitatea probatoriului testimonial și reținerea ipotezei de imposibilitate morală preconstituire înscris care să ateste termenii împrumutului, se confirmă și prin depoziția martorului Miherța Traian care confirmă existența raporturilor de bună vecinătate și chiar de prietenie între cele două familii până în momentul declanșării litigiului civil privind servitutea de trecere.
Din probele administrate în cauză s-a reținut în final existența unui împrumut între părți și neonorarea achitării împrumutului cu toate demersurile efectuate până în prezent de către reclamantă și apare ca plauzibilă ipoteza prezentată pentru imposibilitate morală de preconstituire înscris, în contextul relațiilor apropiate dintre părți și a sentimentelor pe care le atrage o asemenea relație.
Astfel, în mod cert s-a reținut existența unei conveniențe între părțile din litigiu pe fondul relațiilor apropiate și a antrenării unei atitudini de bună credință, încredere și respect reciproc și acordarea efectivă a împrumutului în cuantumul redat, de 4400 lei, soldat cu refuzul de restituire și chiar absența unei alte modalități de concretizare a ipotezei de restituire (rate, un posibil angajament redactat și semnat de pârâtă).
Raportat la starea de fapt expusă, probele administrate și dispozițiile legale incidente s-a admis acțiunea conform dispozitivului.
Deoarece în speță s-a solicitat și acordarea dobânzii aferente acestui împrumut, atașându-se în mod justificativ o adeverință emisă de Banca Cooperatistă Antic Bistrița, privind practicarea dobânzilor referitore la depunerile pe termen ale persoanelor fizice, s-a apreciat că se impune admiterea acestei pretenții prin corelare cu dispozițiile O.G. nr. 9/2000 cu modificările și completările ulterioare, sens în care s-a reținut nivelul dobânzii de referință a BNR pentru tranzacțiile civile, determinat de normele legale invocate și pentru intervalul temporal iulie 2008 și până la data plății efective a debitului principal.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând și culpa procesuală, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 1262 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și constând din taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și respectiv contravaloare onorariu avocat, justificate prin chitanțele aferente.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată ce rezidă în contravaloare zi de prezență și transport la instanță pentru martori, pretinse de către reclamantă, deoarece în cuprinsul depozițiilor niciunul dintre martorii audiați nu au pretins o eventuală sumă.
În temeiul acelorași dispoziții legale și prin prisma soluției adoptate pe fondul cauzei s-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale, pentru motivele ce urmează.
O primă critică pe care o aduce hotărârii instanței fondului este aceea că în speță considerentele hotărârii cuprind statuări confuze, interpretarea probelor se face în mod selectiv, iar soluția este dată exclusiv pe baza opiniei proprii a instanței fondului.
În primul rând este de observat că instanța fondului a făcut o aplicare greșită a
legii.
În considerentele hotărârii sale, instanța fondului reține ca temei de drept al
pretinsului contract de împrumut dispozițiile art. 2164 din Noul cod civil. Această statuare a instanței fondului este greșită.
Reclamanta a susținut că pretinsul contract de împrumut s-ar fi încheiat în lunile iunie/iulie 2008. La acea dată era în vigoare Codul civil. Acțiunea a fost înregistrată la instanță în data de 31 mai 2011. În aceste condiții este evident că în speță erau aplicabile dispozițiile din Codul civil în vigoare la data respectivă.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 6 NCC în ceea ce privește aplicarea Noului cod civil faptelor juridice născute anterior intrării sale în vigoare. Acest fapt juridic nu se încadrează în situațiile strict și limitativ prevăzute de acest text.
În aceste condiții instanța de fond era datoare să analizeze admisibilitatea acțiunii reclamantei prin prisma legii în vigoare la data încheierii pretinsului act juridic.
O altă critică pe care o aduce hotărârii instanței de fond este aceea că instanța a făcut o interpretare eronată art. 1191 Cod civil.
Potrivit art. 1191 Cod civil, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată...
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei s-a opus admiterii acțiunii reclamantei, precizând că niciodată aceasta nu i-a împrumutat pârâtei acele sume de bani pe care le pretinde și că în realitate acțiunea a fost promovată cu rea credință tocmai pentru faptul că soțul pârâtei i-a interzis reclamantei să treacă prin curtea locuinței acestora pentru a ajunge la locuința lor. Pe rolul Judecătoriei Năsăud, reclamanta și soțul său au introdus acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ având ca obiect grănițuire, obligație de a face și servitute de trecere. Deoarece în acest dosar s-a opus instituirii servituții de trecere peste terenul proprietatea recurentei, respectiv prin curtea locuinței acesteia, ca replică, reclamanta a introdus prezenta acțiune prin care cu rea credință a încercat să o sancționeze pentru refuzul de a le permite accesul prin curtea locuinței lor.
De altfel, așa cum a precizat și la instanța de fond, dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud având ca obiect servitute de trecere a avut ca prim termen de judecată data de 31 martie 2011. La acest termen de judecată, pârâții L. Grigore și F. -Ș. au depus întâmpinare prin care s-au opus admiterii acțiunii. Acțiunea
ce a format obiectul prezentei cauze a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud în data de 31 mai 2011, după termenul de judecată din dosarul având ca obiect servitute de trecere.
Face aceste precizări tocmai pentru a demonstra că, în realitate, între părți nu s-a încheiat nici un contract de împrumut.
În aceste condiții este evident că această acțiune a fost promovată cu rea credință.
Deși s-a opus administrării probatoriului testimonial prin care reclamanta tindea să facă dovada împrumutului în lipsa unui înscris, totuși instanța a admis un probatoriu testimonial pentru ca reclamanta să facă dovada unei imposibilități morale a preconstituirii înscrisului.
Împrejurarea invocată de reclamantă ca imposibilitate a preconstituirii înscrisului este ridicolă.
În acest sens, reclamanta a susținut că între aceasta și fetița de 3 ani a pârâtei "a existat o strânsă prietenie și afecțiune";, motiv pentru care a existat o imposibilitate morală a preconstituirii înscrisului. Este evident că această susținere este ridicolă. Împrejurarea că uneori reclamanta "se juca cu fetița"; pârâtei nu poate constitui un motiv de imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris între mama fetiței și reclamantă.
Așa cum a precizat și prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, în practica judiciară s-a acceptat ca imposibilitate morală a preconstituirii înscrisului relațiile de rudenie apropiate, relațiile de concubinaj, relațiile de afinitate. Nu există însă practică judiciară în care să se accepte ca motiv de imposibilitate a preconstituirii înscrisului o relație "de bună vecinătate";. Între toți vecinii care nu sunt în litigii există relații de bună vecinătate, chiar dacă nu sunt nici un alt fel de relații de prietenie sau altfel de relații. A accepta un asemenea punct de vedere ar însemna să se extindă în mod cu totul nejustificat situațiile în care s-ar putea invoca și acest motiv de imposibilitate morală de preconstituire a înscrisului.
Deși "exista o relație de bună vecinătate"; între părți a existat și litigiul care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud. Existența acestui dosar a demonstrat că între părți nu există relații de buna vecinătate, așa cum s-a susținut în mod mincinos de către reclamantă.
Deși s-a opus încuviințării probatoriului testimonial pentru a se face dovada pretinsului împrumut, în final, instanța de fond a încuviințat probatoriul.
Si aceasta "omisiune" a instanței fondului demonstrează nelegalitatea hotărârii Deși a invocat aceste apărări în considerentele hotărârii, instanța de fond
"omite"; să motiveze soluția dată.
Și această "omisiune"; a instanței fondului demonstrează nelegalitatea hotărârii atacate.
Și pe fond hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
În primul rând este de observat că instanța de fond analizează în mod subiectiv și selectiv probele administrate în cauză, iar soluția este motivată prin prisma opiniilor personale ale instanței fondului.
În acest sens este de observat că instanța de fond are în vedere ca probă la adoptarea soluției «veridicitatea susținerilor părților"; "determinarea ipotezei credibile și care apare ca favorabilă pentru reclamantă prin detașarea față de pârâtă și interogatoriul reclamantei.
Mijloacele de probă reținute de instanța fondului în considerentele hotărârii sale nu se regăsesc în Codul de procedură civilă. Probabil că ele sunt extrase din
"pandectele române";.
Din interpretarea acestor considerente rezultă că o acțiune este admisibilă dacă susținerea părții este "veridică";, iar reclamantul pe tot parcursul litigiului "trebuie să fie detașat față de pârât";.
Această interpretare a probațiunii din considerentele hotărârii nu este una filozofică. Prin ea se încearcă "justificarea"; soluției date.
Revenind la obiectul speței este de observat că deși instanța fondului statuează că între părți s-ar fi încheiat acel contract de împrumut, instanța nu stabilește nici data încheierii lui, nu stabilește suma pretins a fi împrumutată și nici data scadentă.
Cu privire la aceste împrejurări instanța determină momentul încheierii convenției prin lunile iunie/iulie 2008. Ca moment al restituirii instanța stabilește
"printr-o ipoteză un termen optim și acutizarea momentului scadent, prin asociere cu declanșarea litigiului civil.
Cu privire la "persoana împrumutată"; instanța o determină în raport de capul familiei - pater familias (lat.) Instanța are o problemă cu capul familiei. În acest sens este de observat că deși "intermediarul"; audiat ca martor respectiv Tahîș M. declară că împrumutul s-ar fi acordat de reclamantă lui L. Grigore, soțul pârâtei, instanța
"traduce"; depoziția martorei, statuând că prin prisma percepției microclimatului social care asociază o familie cu precădere în mediul cu mentalitate rurală "cu capul de familie-bărbatul"; și cu manifestarea predominantă în acest sens pentru susținerea ipotezei masculine ca exponent de bază al familiei.
Prin aceste statuări instanța de fond comite două erori. Una este aceea că Sîngeorz-Băi este localitate rurală, în realitate fiind vorba despre o localitate urbană și cea de-a doua este că nu în toate cazurile capul familiei - pater familias - este bărbatul ca exponent al masculinității
Celelalte statuări din considerentele hotărârii recurate nu-și au nici un suport probatoriu în cauză.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă în mod cert că între părți nu s-a încheiat nici un contract de împrumut.
La cererea reclamantei a fost audiată ca martoră numita Tahîș M. . În declarația sa, această martoră nu face vorbire de vreo sumă de bani pretins a fi dată cu titlu de împrumut. Martora susține că a auzit de o discuție cu privire la o sumă de bani, dar nu poate indica cuantumul, nu știe când s-a discutat și nu a asistat la predarea vreunei sume de bani.
Alți martori nu au fost audiați în cauză cu privire la pretinsul împrumut.
Singura care a făcut vorbire de această sumă este reclamanta în motivarea acțiunii.
Susținerile reclamantei din motivarea acțiunii sale nu pot constitui probe pe baza cărora să poată fi admisă acțiunea.
De altfel, este de observat că martora Tahîș M. a susținut în declarația sa că discuțiile s-au purtat între reclamantă și L. Grigore, soțul pârâtei. Nici unul din martori nu face vorbire de pârâtă. Prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat ca pârâta L. Ș. -F. să fie obligată să-i restituie această sumă de bani. Atâta vreme cât din nici o probă nu rezultă că între reclamantă și L. Ș. -F. s-ar fi purtat vreo discuție cu privire la un pretins împrumut, este evident că aceasta nu poate fi obligată să restituie o sumă pe care în realitate nu a împrumutat-o.
Nu întâmplător martorii fac vorbire în declarațiile lor numai despre L. Grigore. Așa cum a recunoscut și reclamanta la interogatoriul care i s-a luat, în toamna anului 2010 L. Grigore, soțul pârâtei, a executat o serie de lucrări la casa proprietatea familiei reclamantei pentru care a fost plătit. În acest sens este și declarația martorului Treanca Traian audiat la cererea pârâtei.
Raportat la această probațiune este evident că acțiunea reclamantei este nefondată și ea nu putea fi admisă.
Reclamanta, prin întâmpinarea de la fila 11, s-a opus admiterii recursului, ridicând apărările ce succed.
Prima critică care se aduce hotărârii atacate se referă la faptul că instanța de fond ar fi aplicat greșit legea, indicând temeiul de drept ca fiind art. 2164 din Noul cod civil.
Recurenta susține că aplicabile în cauză sunt dispozițiile Codului civil anterior, opinie pe care reclamanta o împărtășește, cu referire la art. 6 alin. 6 din codul civil actual, deoarece în cauză este vorba de niște efecte viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a legii noi, situație în care sunt aplicabile dispozițiile legii noi art. 2164 cod civil actual.
Dar, instanța de fond a făcut trimitere și la dispozițiile art. 1578 și 1584, care au același conținut ca și dispozițiile codului civil actual, astfel că din acest punct de vedere hotărârea atacată nu poate fi considerată nelegală.
O altă critică adusă hotărârii instanței de fond se referă la faptul că aceasta ar fi interpretat dispozițiile art. 1191 cod civil în sensul că a încuviințat și administrat probe testimoniale pentru dovedirea împrumutului în lipsa unui act scris, că această acțiune a fost introdusă cu rea credință, ca urmare a introducerii acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._, având ca obiect servitute de trecere.
Cu privire la admisibilitatea probei testimoniale a unei convenții al cărui obiect este mai mare de 250 lei, au depus în termen util la instanța de fond Note se ședință, însoțite de comentarii teoretice și practică judiciară, prin care a arătat faptul că s-au aflat într-o imposibilitate morală de a preconstitui un act scris care să ateste acest împrumut. Această imposibilitate morală s-a bazat pe faptul că între părți au existat relații de foarte bună vecinătate, inițial cu socrii pârâtei și apoi cu aceasta, de peste 40 de ani, (dovada a făcut-o atât cu interogatorul pârâtei, cât și cu declarația martorei Bob A., iar acest lucru rezultă și din faptul că la intabularea dreptului de proprietate prin uzucapiune a recurentei și a soțului său, C. Flore, a fost martor). A invocat prin Notele de ședință depuse pentru termenul din 6 martie 2011 și practica judiciară în această materie, susțineri și argumente pe care le menține în totalitate, astfel că nu are rost să le reitereze aici.
Instanța de fond a ajuns apoi la concluzia că proba testimonială este admisibilă, astfel că s-a administrat și această probă cu martori.
Din declarațiile martorilor audiați - Bob A. și Tahîș M., coroborate cu interogatorul pârâtei recurente, rezultă că a împrumutat această sumă de bani în vara anului 2008 (luna iunie-iulie) și că pârâta a refuzat să restituie suma împrumutată.
Când susține acest lucru, are în vedere în primul rând răspunsul său la interogator (ședința publică din 19 ianuarie 2012) unde la întrebarea nr. 2
a întrebat-o …este adevărat că sumele de bani despre care faceți vorbire… Prin urmare, recunoaște că a primit de la reclamantă suma de bani 4400 lei. În al doilea rând, are în vedere declarația martorei Tahîș M., cea care a intervenit și a rugat-o să-i împrumute o anumită sumă de bani, de care avea nevoie pentru că se află în construcție cu casa. Apoi, aceeași martoră a declarat că în cursul acestui an (2012) socrul recurentei a rugat-o pe martoră să accepte ca restituirea acestui împrumut să îl facă în rate. A acceptat însă nu i s-a restituit nici-o sumă de
bani).
Recurenta critică hotărârea făcând referire și la persoana împrumutată. Este evident că acest împrumut s-a acordat familiei recurentei, la cererea acesteia și că s-a folosit de această familie, în vederea efectuării lucrărilor la casa lor de locuit, astfel că și această critică nu este întemeiată.
Recursul este fondat și va fi admis așa cum s-a formulat.
Pentru a înlătura aplicarea în speță a dispozițiilor articolului 1191 Cod civil, în situația în care pârâta s-a opus la dovedirea cu martori a unui împrumut de 4400 lei pentru care nu s-a încheiat un înscris, prima instanță a acceptat excepția de la regula instituită de textul legal mai sus evocat (a cărui conținut s-a reprodus în motivele recursului) prevăzută de art. 1198 din același cod, respectiv imposibilitatea morală a reclamantei de a-și preconstitui probe scrise, reținând că între părți a existat o relație de prietenie și de bună vecinătate la momentul contractării împrumutului.
În acest context a dat o eficiență însemnată declarației martorilor Bob A. (f.
27) și Miherța Traian (f. 50), răspunsului dat de pârâtă la interogatoriu (pct. 1 f. 21). Pârâta și ultimul martor recunosc și, respectiv, afirmă o simplă relație de bună vecinătate. În schimb, prima martoră aduce în discuție o reală stare de prietenie între familiile C. și L., de încredere, sprijin și de afecțiune a reclamantei față de fetița pârâtei.
Depoziția se apreciază părtinitoare, văzând pe de o parte că martora este administrator și asociat într-o societate împreună cu soțul reclamantei, prezumându-se că are tot interesul să susțină poziția din proces a reclamantei, dar mai ales pentru că nu se coroborează cu alte dovezi administrate, relevanță primind declarația martorului Costan Leon (f. 28), despre care sentința nu amintește. Acesta relatează că în zonă locuiesc cinci familii: C., L., martorul, Șpaimoc și Ruști. Contrar datelor relevate de Bob A., Costan Leon o caracterizează pe reclamantă ca fiind singuratică, nu prea obișnuiește să iasă din curte, dar se deplasează la rude, că: în general poarta casei acesteia este închisă, soțul pârâtei a lucrat mai mult în străinătate, Spania și Italia, și astfel că nu avea cum să fie în relații de prietenie cu familia C., ci doar ca vecini vorbind peste gard; nu a perceput personal o prietenie între părți. Totodată, remarcă și faptul că fetița este afectuoasă de toți vecinii, îl însoțește și pe martor la magazin, spunând că "este un copil universal";, iar pe reclamantă a văzut-o de vreo două ori jucându-se cu copilul.
Pentru ca o relație de felul celei susținute de reclamantă să fie considerată veridică, suficient de puternică pentru a fundamenta încheierea unor acte juridice în formă nescrisă se apreciază că aceasta trebuie să fie cunoscută într-un mod public, mai ales la nivelul grupului format din ceilalți vecini. Probele în acest sens este necesar să fie suficient de solide, circumstanță de fapt pregnant dovedită, pentru a reprezenta un element suficient de convingere a judecătorului că raportul astfel
stabilit întemeiază imposibilitatea instrumentării unui contract de împrumut pentru o sumă destul de apreciabilă, 4400 lei, în formă verbală.
Aceste elemente nu se pot reține în cauză, atât prin prisma declarației vecinului Costan Leon, dar implicit și din perspectiva mărturiei lui Tahîș M. . Afirmă în declarația de la fila 46 că a intermediat împrumutul între reclamantă și soțul pârâtei. Ori, dacă legătura lor era una atât de apropiată, atunci nu se vede rostul unui intermediar la contractare, fiind îndestulătoare încrederea reciprocă dintre cele două familii și negocierea directă între aceștia.
Procedând la examinarea speței sub toate aspectele, trebuie menționat că această ultimă martoră, nu oferă, cum de altfel nu o fac nici celelalte persoane audiate în această calitate, pe cât posibil exact, elementele și condițiile esențiale ale contractului discutat, în pofida considerațiilor sentinței. Momentul încheierii contractului îl plasează cu o largă aproximație, "în urmă cu circa 3-4 ani";, cel al cererii soțului pârâtei de restituire a sumei de bani în rate îl afirmă fără vreo raportare la o dată aproximativă, "în cursul acestui an după ce părțile s-au certat";, nu oferă indicii asupra scadențe obligației de restituire și nici măcar nu face referire la cuantumul împrumutului. Toate aceste elemente sunt deosebit de importante pentru a putea determina concret și corect raporturile juridice pretins intervenite între părți, efectele pe care le generează, termenul în care creditorul poate cere instanței valorificarea dreptului de creanță.
Sub aspectul tratat, recursul sesizează corect că instanța a fixat condițiile contractării bazându-se preponderent pe susținerile reclamantei, însă necorespunzător dovedite, astfel că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
Apoi, sentința nelegal face trimitere la materia împrumutului din Noul Cod Civil. Situația din litigiu se subscrie articolului 6 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, unde se prevede principiul neretroactivității legii civile și că "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor";, adică, în pricina de față, Codul civil din 1864.
Nu în ultimul rând, dobânda legală s-a acordat începând cu luna iulie 2008 cu încălcarea prevederilor art. 1586 coroborat cu art. 1088 Cod civil, textele legale hotărând că dobânda legală se acordă de la data cererii de chemare în judecată, aici 31 mai 2011.
Reclamanta a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și va fi obligată să plătească pârâtei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs, în sumă de 2085 lei, reprezentând plata onorariului avocațial, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta L. F. -Ș. , domiciliată în localitatea Sîngeorz-Băi, str. S. nr. 1/A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 2326/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de
reclamanta C. D. , domiciliată în localitatea Sîngeorz-Băi, str. S. nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtei recurente.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 2085 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond P. A.T.
| ← Decizia civilă nr. 83/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 346/2013. Pretenții → |
|---|
