Decizia civilă nr. 530/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 530/R/2013
Ședința publică din 14 Mai 2013 Completul este compus din: Președinte: A. -F. D.
Judecător: O. -R. G. Judecător: O. -C. T. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți P. H. -C., P. E. si recurenta intervenientă B. E., în contra Sentinței civile nr. 5017/_ . pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Râmnicu-V., privind și pe intimații reclamanți S. P., T. M. a, P. Ana,
S. I., N. B., S. Ana, C. Ana M., B. A., S.
C. - decedat, S. Ana, S. E., N. I.
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 5017/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Râmnicu-V.,
a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții S. C. - decedat, S. C., S. E., N. I., S. P., T. M., P.
Ana, S. I., N. B., S. Ana, C. Ana M., B. A. împotriva pârâților P. H. -C., P. E. și intervenienta B. E. așa cum a fost precizată în parte.
S-a respins cererea de intervenție în interesul pârâților de la fila 712 dosar.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 85.917 lei, reprezentând contravaloarea sumei de folosință a terenului situat în pct. "La Piuă"; în suprafață de 513 m.p., aferentă perioadei septembrie 2001- septembrie 2004.
S-a respins capătul de cerere privind despăgubirile periodice solicitate de către reclamanți.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 9064,99 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă n. 167/_ pronunțată de Judecătoria Brezoi, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 610/R/2000,
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților, având ca obiect revendicare, prin sentința menționată, pârâții fiind obligați să respecte proprietatea și liniștea de posesie asupra terenului situat în pct. "La piuă"; în suprafață de 531 m.p.
Sentința civilă prin care pârâții au fost obligați să respecte proprietatea reclamanților a fost pusă în executare conform procesului verbal de punere în posesie în tocmit la data de_, aflat la fila 59 dosar.
Astfel, prin sentința menționată mai sus, s-a stabilit în mod irevocabil că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 531 m.p., teren pe care pârâții și-au edificat construcții, așa cum aceștia au recunoscut prin întâmpinare, prin interogatoriu și așa cum rezultă din declarația martorului Vangu Marchilon, audiat în cauză, fila 270 dosar.
Ulterior pronunțări hotărârii, s-a procedat la deschiderea rolului agricol în favoarea reclamanților, fiind înregistrat printre alte suprafețe și cu terenul situat în pct. "La Piuă"; în suprafață de 531 m.p., adeverință aflată la fila 620 dosar, astfel că în prezent impozitul aferent este achitat de către reclamanți.
Prin urmare, s-a stabilit în mod irevocabil că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 531 m.p., teren care este ocupat de construcțiile edificate de pârâți, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți a solicita despăgubiri, constând în lipsa de folosință a terenului.
Așa cum a rezultat din probele administrate, pârâții au edificat pe teren construcții, susținând că sunt constructori de bună credință, însă această calitate a încetat din momentul rămânerii definitive a hotărârii civile pronunțate în cadrul acțiunii în revendicare, când pârâții au cunoscut viciile titlului, potrivit dispozițiilor art. 487 cod civil aplicabile în speță, având în vedere data introducerii acțiunii.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate de către reclamanți, instanța a dispus efectuarea expertizei în specialitate agronomie, în cauză, la cererea părților fiind desemnați și experți observatori, indicați de către părți. Astfel, din actele depuse la dosar, se reține că prețul unui teren situat în intravilanul localității este de 15-20 euro/m.p., iar pentru cel situat în extravilanul comunei este de 5-10 euro/m.p., iar localitatea în care se află situat terenul stăpânit de către părți face parte dintr-o zonă montană de turism rural, astfel că instanța a apreciat că lucrarea efectuată de către expertul observator Cioranu Ion este cea mai concludentă și reflectă realitatea, urmând a fi omologat acest raport de expertiză.
Față de lucrările efectuate de către expertul desemnat și expertul observator al pârâților, instanța a apreciat că experții nu au stabilit corect cuantumul despăgubirilor, având în vedere actele aflate la dosarul cauzei.
În concluzie, instanța a admis cererea privind despăgubirile globale solicitate de către reclamanți, pârâții au fost obligați la repararea prejudiciului cauzat cărora, prin lipsă de folosință asupra terenului, în cuantumul stabilit de către expertul observator.
Prin acțiunea introdusă, reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri periodice, însă această cerere nu poate fi admisă, având în vedere că posesorul nu poate fi obligat la plata fructelor care vor fi culese pe viitor.
Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii principale, cererea de intervenție formulată de către intervenienta B. I.E., s-a respins ca
neîntemeiată, având în vedere sentința civilă prin care pârâții au fost obligați să respecte reclamanților dreptul de proprietate.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., pârâții fiind în culpă procesuală, au fost obligați în solidar la cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pârâții P. H. -C., P. E. si intervenienta B. E. au declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 5017/_
data în acest dosar, arătând că sentința este nelegala si netemeinica si solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata in toate fazele procesuale.
În motivare, recurenții au arătat că invocă nulitatea hotararii in condițiile în care aceasta s-a dat cu încalcarea disp. art. 260 C.pr.civila, faza deliberarii - concretizata prin dispozitivut sentintei din_ -fiind separata de faza dezbaterilor - concretizata prin încheierea de dezbateri din_ - de incheierea din data de_ de reamanare a pronuntarii, încheiere ce nu face parte din sentinta, asa cum rezulta din preambulul acesteia din urma.
În al doilea rand, recurenții invocă faptul ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut si mai mult decat s-a cerut. Astfel, dupa ce în preambulul sentinței instanta retine ca reclamantii au solicitat ,,sa se dispuna obligarea paratilor la plata unor despagubiri civile de cate 15.000 ROL pe luna, începand cu luna septembrie 2001 si pana in prezent, respectiv suma de 294.840.800 ROL pentru suprafata de 531 mp teren constructie si 15 mp ocupat din suprafata de 1074 m, ocupata fara drept, precum și la plata unor despagubiri periodice începand cu data pronuntarii hotararii ..." prin sentinta ,,Obliga pe parati in solidar a plata sumei de 85.917 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului situat in punctul
.a Piua, în suprafata de 531 mp, aferente perioadei septembrie 2001 - scptembrie 2004. Respinge capaml le cerere privind despagubirile periodice solicitate de catre reclamanti."
Hotararea este vadit netemeinica si esențial nelegala fiind data cu incalcarea disp. art. 315 al. 4 C.pr.civila ,,La judecarea recursului precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre instanta de recurs, dispozitiile articolului 296 (Apelantului nu i se poate insa crea in propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata) sunt aplicabile in mod corespunzator in conditiile in care prin sentinta casata, respectiv nr. 546 din_ a Judecatoriei Brezoi s-a dispus ,,Obliga paratii sa plateasca reclamantilor suma de 22482 lei RON, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta pentru terenul de 531 mp constructii, pe ullimli irei cini. Respinge capatul de cerere privind despagubirile periodice." Se observa usor ca sentinta din 2006 are in vedere perioada ultimilor 3 ani raportat la momentul pronuntarii ei si are in vedere cuantumul despagubirilor de 22482 lei RON in timp ce sentinta recurata acum, nr. 5017/_ are in vedere o suma de circa 4 ori mai mare, respectiv 85.917 lei si o alia perioada. respectiv septembrie 2001 - septembrie 2004. Surprinzator este si laptul ca instanta a acordat aceasta suma in dispretul legii, fara ca macar reclamantii sa solicite majorarea in conditii legale a pretentiilor lor si sa timbreze la valoare.
Nelegal a procedat instanta si atunci cand a omologat raportul de expertiza intocmit de expertul consilier al reclamantilor, Cioranu Ion, fara ca acesta sa fie pus vreodata in discutia partilor, în condițiile în care prin incheierea din 13 ianuarie 2012 s-au încuviințat obiecțiunilor la raportul expertului titular, Ceausescu Dorian, singurul pus în discuția partilor de catre instanta iar acesta a raspuns si a concluzionat, în doua variante, cuantumul lipsei de folosinta pentru terenul de 531 m.p. ajungand la suma de
265,6 lei/an cu titlu de lipsa de folosință a terenului având-în vedere natura terenului anterior amplasării construcțiilor, respectiv fânețe și crâng, așa cum rezultă din actul de cumpărare al reclamanților.
De asemenea, expertul consilier, Visalon Ion a apreciat l ipsa de folosință a terenului la suma de 57,55 lei/an, iar din hotărârea
judecătorească depusă de recurenți la dosarul cauzei, rămasă irevocabila, rezultă în preț pe metru pătrat pe an foarte apropiat de cel din raportul de expertiza pentru un teren vecin cu terenul in cauza de față, prin acea hotarare fiind înlăturat raportul de expertiza cu concluzii aberante al lui Cioranu Ion. De altfel, Cioranu Ion are in vedere Comuna Voineasa și nu Comuna M. si nu face distinctie între lipsa de folosinta datorată în urma unui delict civil si chiria convenita de doua parti întractante.
Nelegal a procedat instanța si atunci când i-a obligat la cheltuieli de judecata, in condițiile în care fost admisa cererea reclamantului doar în mică parte, iar cheltuielile acordate de instanta nu sunt reale nu sunt verificate si justificate de instanta de fond.
Nelegal a procedat instanta si cand i-a decazut din proba cu expertiza topo dupa ce o gasise întemeiata si utila cauzei. Instanta și expertul au făcut toate demersurile pentru a nu se efectua aceasta expertiza pentru că ar fi putut duce la concluzia respingerii cererii reclamanților. Astfel, expertul Ion Nicolae în cererea de la fila 445 arata
textual ";Ne-am deplasat la fata locului unde reclamantul i-a pus la dispoziție cu borderou un set de acte in copie xerox si la fel si paratii. Am discutat obiectivele dispuse de instanța si a constatat ca pentru efectuarea masuratorilor nu este timp deoarece in aceeasi zi a mai avut planificata o alta expertiza in Comuna Voineasa"", in conditiile in care in acest dosar avea de masurat numai suprafata de 531 mp.
Greșit instanta de fond a respins cererea de interventie formulata de Blejan I. E. in interesul pârâtilor si lasa impresia ca a avut in vedere aceasta soluție înca de la depunerea cererii în conditiile in are nici macar nu a atasat dosarul solicitat prin aceasta cerere si nu a lost avuta in vedere hotararea si cele invocate de intervenienta.
Prin sentinta civila nr. 393 din 2 mai 2007 data de Judecatoria Brezoi in dos. nr._ s-a stabilit ca terenul in disputa constitute proprietatea intervenientei B. I. E. dobandit prin mostenire legala si s-a respins cererea în revendicare formulata de B. E. si de copii săi
B. I. Ion si Pleseanu E. pe considerentul ca au si stapanirea in fapt a acestui teren. Solutia a fost mentinuta si in rejudecare dupa casare prin sentinta civila nr. 346/2009 data in dos. nr._ prin care s-a respins cererea in revendicarea acestui teren împotriva familiei S. pe motivul ca sunt si proprietarii dar si posesorii acestui teren si deci nu aveau ce revendica de la familia S. . Au depus aceasta hotarare la dosar impreuna cu cererea de interventie formulata de B. 1. E. . A depus un asemenea certificat de rol de la primaria Comunei M. din care rezulta ca recurenții au aveau la rol acest teren și certificatul de moștenitor din care rezulta dobandirea dreptului de proprietate asupra acestui teren de către intervenienta B. I. E. printr-un mod original de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv succesiunea.
Nelegal instanța scrie permanent în hotărâre ca prin sentinta nr. 167/_ ,,a fost admisa acțiunea formulata de reclamanti impotriva paratilor avand ca obiect revendicare ... "desi au invocat tot timpul ca
niciunul dintre recurenți nu a avut calitate de parat in acel dosar si respectiv nu este inclus în hotararea invocată.
Reclamanții au invocat drept t i t l u de proprietate sentința ci vi lă nr. 167/1999 in care s-au judecat și alte persoane si nu cu adevaratii proprietari ai terenurilor revendicate. In acel dosar este parat o persoana necunoscuta P. C., iar in acest dosar au chemat in judecata pe Pleseanu Haralambie C. si pe Pleseanu E., deci alte persoane decat cele d i n hotararea invocata. In dosarul de revendicare niciunul dintre reclamanți nu a fost citat si nu a fost prezent in instanța pentru a-si putea apara drepturile.
Terenul reclamantilor este amplasat in alta parte așa cum s-a statuat irevocabil în dosarele nr. 564 si 2075 din 2000 ale Jud. Brezoi. Nici daca ar fi terenul reclamanților, aceștia nu ar trebui sa obtina castig de cauza în prezentul dosar întrucât recurenții au construit cu buna credinta pe terenul acestora, au edificat gospodaria si a împrejmuit-o cu autorizatii legale anterior vreunei pretentii din partea reelamantilor si o folosesc continuu, public si sub nume de proprietar cu mult timp anterior cererii reclamanților; In dos. nr._ s-a efectuat o expertiza tehnica din care rezulta ca terenul reclamanților are un alt amplasament decât terenul recurenților. De altfel reclamanții ce au act doar pentru 7500 mp stapanesc în realitate 10604 mp si doresc sa acapareze si terenul recurneților pentru a-si dubla suprafața terenului la care au dreptul, suprafața totala pretinsa de reclamanți fiind de 14766 mp fata de 7500 la cat au dreptul.
Lipsa de folosință pretinsa de reclamanti ar trebui sa aiba la baza ca temei legal un delict civil săvârsit de recurenți. Ori asa cum a aratat si cum a dovedit în acest dosar recurenții și-au edificat gospodariile pe terenul lor, iar reclamantii pe terenul lor si atat autorii recurenților, cat si recurenții au stapanit linistiti fiecare terenul sau pana cand familia S. a început campania de acaparare ilegala a terenurilor recurenților. Au depus la dosar certificatul de mostenitor dar si acte de la cadastru si cartea funciara din care rezulta înscrierea dreptului acestora de proprietate si opozabilitatea fata de toata lumea. Partinitor si în mod răutacios instanta nu aminteste, nu analizeaza si nu valorifica hotararea judecatoreasca invocata prin cererea de interventie, hotarare prin care s-a constata ca inrevenienta B. I.
E. (împreuna cu familia ei) este atat proprietarul de drept cat si posesorul de fapt al terenului de 531 mp pentru care reclamantii solicita lipsa de folosinta.
În primul ciclu procesual prin sentinta civila nr. 546/2006 s-a admis în parte actiunea reclamanților si s-a respins capătul de cerere privind despagubirile periodice iar prin decizia civila nr. 413/R/2007 a fost admis recursul paratilor si s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce priveste solicitarea lipsei de folosinta, consideră ca o asemenea cerere este admisibila atunci cand este îndreptată împotriva posesorilor proprietari ai gospodăriilor respective așa cum sunt recurenții statuarea irevocabila ca sunt proprietarii terenului intrand în puterea lucrului judecat, modul lor de dobandire -succesiunea- fiind un mod original de dobandire a dreptului de proprietate. Nu poate nici un expert agronom sa calculeze lipsa de folosinta a unui neproprietar cu privire la gospodaria folosita de adevaratul proprietar, cu gospodaria unei familii neputand a se face acte sau fapte de comert la care sa se obtina vreo suma de bani. Deși în hotararea casata s-a acordat lipsa de folosinta pentru terenul de 531 mp constructii instanta de rejudecare a dispus efectuarea unei expertize de catre un expert agronom pentru ca, în final, sa ignore
concluziile acestei expertize si sa valorifice concluziile aberante intr-o expertiza ne-observata, necomunicata si ne-pusa în discuție niciodata, întocmita de expertul consilier al reclamantilor, care a ajuns la concluzia ca valoarea lipsei de folosinta pe trei ani ar fi mai mare de peste 2 ori decat valoarea terenul cu constructii cu tot.
Daca instanta de fond ar fi fost corecta ar fi observat - ceea ce au susținut permanent ca hotărârea în revendicare nu este data în contra recurenților, nu îi privește pe aceștia si nu le este opozabila si ar fi acceptat efectuarea expertizei topo care sa puna în teren atat actul de vanzare- cumparare al reclamantilor din 1929 cat si actele recurenților si ar fi ajuns la concluzia la care s-a ajuns si în dosarele invocate de recurenți instanței de fond dar ignorate de aceasta (nr. 564;2075/2000) ale Judecatoriei Brezoi. În drept: art. 304 pct. 6 - 9 C.pr.civila, art. 304 indice 1 C.pr.civila, art.
305 C.pr.civ.
Prin Încheierea civilă nr. 6723 din data de_, pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Vâlcea, la Tribunalul Cluj
.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs
, privind nulitatea hotărârii, pentru neindicarea în preambulul sentinței că încheierea de amânare de pronunțare din_ face parte integrantă din hotărâre, nu poate fi admis.
În cauză, dezbaterile în ședință publică au avut loc la data de_, când s-a amânat pronunțarea la data de_, conform încheierii de la fila 7-3 din vol. II dosar fond.
Apoi, la data de_ s-a dispus din nou amânarea pronunțării, pentru data de_, conform încheierii de la fila 791 din vol. II dosar fond.
Conform legii, cele două încheieri de amânare a pronunțării fac parte integrantă din sentință, astfel încât nu este necesar a se indica acest lucru.
Încheierea din data de_ a fost menționată în preambulul sentinței pentru că la acea dată au avut loc dezbaterile în ședință publică și părțile prezente au pus concluzii pe fond.
În cauză, sentința cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute la art. 261 C.pr.civ., astfel încât, nu există motiv de nulitate a acesteia.
Al doilea motiv de recurs
vizează faptul că instanța de fond ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut și mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce privește suma acordată de instanță, Tribunalul reține că, ulterior indicării în cererea de chemare în judecată a sumei de 294.840.800 ROL, reclamanții au formulat o precizare de acțiune, depusă la fila 772 din vol. II, prin care au arătat că suma solicitată pentru lipsa de folosință a terenului este 85.917 lei RON, depunând taxa de timbru pentru această sumă la fila 771.
Cu privire la această din urmă sumă s-a pronunțat instanța de fond.
De asemenea, în ceea ce privește perioada pentru care a fost acordată lipsa de folosință, tribunalul reține că prima instanță s-a pronunțat în mod corect, întrucât, reclamanții au introdus acțiunea la data de_ și au solicitat despăgubiri începând cu luna septembrie 2001 și până în prezent, adică anul introducerii acțiunii.
Dacă instanța fondului ar fi dispus ca plata să se facă până în prezent, iar pronunțarea a avut loc la data de 4 mai 2012, ar fi însemnat să se acorde în plus față de cererea de chemare în judecată, pentru perioada 2004-2012.
Cel de al treilea motiv de recurs
, vizând neagravarea situației în propria cale de atac este întemeiat.
Astfel, prezenta sentință s-a dat în urma admiterii recursului formulat de
P. Haralambie C. și P. E., împotriva Sentinței civile nr. 546/2006 a Judecătoriei Brezoi. Prin Decizia civilă nr. 413/R/2007 a Tribunalului V.
, a fost admis recursul, a fost casată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, prin Încheierea nr. 104/2007 a Tribunalului V., s-a dispus înaintarea dosarului Judecătoriei Râmnicu-V., pentru soluționare, această instanță pronunțând sentința atacată cu prezentul recurs.
Prin Sentința civilă nr. 546/2006 a Judecătoriei Brezoi a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții P. Haralambie C. și P. E. la plata sumei de 22.482 lei RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul de 531 m.p. construcții, pe ultimii trei ani. A fost respins capătul de cerere privind despăgubirile periodice, au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3508,91 lei.
Prin sentința atacată cu prezentul recurs instanța a obligat pârâții la suma de 85.917 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 531 m.p., ajungându-se astfel ca în urma promovării propriului recurs, pârâții să fie obligați la o sumă mai mare.
S-au încălcat astfel prevederile art. 296 C.pr.civ., coroborate cu art. 315 alin. 4 C.pr.civ., potrivit cu care, în calea de atac și în rejudecare după casare, nu se poate crea părții o situație mai grea decât acea din hotărârea atacată.
De asemenea, este întemeiat motivul de recurs privind pronunțarea soluției în baza raportului de expertiză întocmit de expertul asistent
numit de reclamanți, Cioranu Ion, cât timp în cauză a fost întocmit un raport de expertiză de către un expert numit de către instanță.
Astfel, potrivit art. 201 alin. 1 C.pr.civ., când este necesară părerea unui specialist, instanța numește, la cererea părților, ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind în încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, iar, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, la efectuarea expertizei pot participa și experți desemnați de părți.
Din aceste prevederi legale rezultă că expertul asistent nu poate să întocmească singur o expertiză, ci doar să își prezinte punctul de vedere, fără ca acesta să întrunească cerințele unei expertize în sensul reglementat de Codul de Procedură Civilă.
Recurenții au mai invocat că, în mod nelegal, prima instanță i-a decăzut din proba cu expertiza topo.
Acest motiv nu este întemeiat, prima instanță aplicând în mod corect prevederile art. 170 alin. 3 C.pr.civ., întrucât, deși instanța a pus în vedere părților să se prezinte la data de_ pentru efectuarea expertizei topo, pârâții nu s-au prezentat.
Au mai invocat recurenții că în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție formulată de B. I. E. în folosul pârâților.
Nici acest motiv nu este întemeiat, dat fiind că soluția asupra cererii de intervenție formulată în interesul uneia din părți depinde de soluția dată în acțiunea principală.
Față de admiterea în parte a acțiunii reclamanților, în mod corect a fost respinsă intervenția formulată în interesul pârâților.
Recurenții au susținut că prin Sentința civilă nr. 393/2007 s-a stabilit că terenul este proprietatea intervenientei B. I. E. .
Dar, această Sentință cu nr. 393/2007a fost desființată prin Decizia civilă nr. 261/R/2008 a Tribunalului V., prin care s-au admis recursurile, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Or, potrivit art. 311 alin. 1 C.pr.civ., hotărârea casată nu are nici o putere.
Au mai invocat recurenții că prin Sentința civilă nr. 346/2008 s-a reținut că ei sunt și proprietarii și posesorii acestui teren.
Din analiza Sentinței civile nr. 346/2009 a Judecătoriei Brezoi, depusă la f. 707-709, Tribunalul reține că instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanții B. I. E., B. Ion și P. E., în contradictoriu cu pârâții S.
C., T. M. a, P. Ana, S. I., N. B., S. P., Ana M.
, S. Dochia și B. A., ca urmare a admiterii acestei excepții.
În considerentele acelei sentințe s-a reținut doar că pârâții din acel dosar nu au ocupat și nu ocupă suprafața de teren revendicată, fapt ce a rezultat din interogatoriu, declarații de martori și expertiză, ori o acțiune în revendicare trebuie îndreptată împotriva persoanelor care ocupă în mod abuziv bunul altcuiva. Cât timp în cauză persoanele chemate în judecată nu ocupau suprafața de teren revendicată, aceștia nu aveau calitate procesuală pasivă.
Așadar, instanța a arătat doar cine ocupă terenul și nu a analizat dreptul de proprietate, pronunțând soluția pe excepție și nu pe fond.
De altfel, aceeași este situația și în prezent, reclamanții din prezentul dosar nu ocupă terenul, acesta fiind ocupat de pârâți.
Au mai susținut recurenții că Sentința civilă nr. 167/1999, invocată ca titlu de către reclamanții din acest dosar, nu este pronunțată în contradictoriu cu ei, întrucât în acel dosar pârât este P. C., iar în prezentul dosar reclamanții au chemat în judecată pe Pleșeanu Haralambie
C. și Pleșeanu E., deci, alte persoane decât cele din hotărârea invocată. Au mai susținut recurenții că în dosarul de revendicare nici unui dintre ei nu a fost citat și nu a fost prezent în instanță pentru a-și putea apăra drepturile.
Aceste susțineri nu pot fi reținute.
Prin Sentința civilă nr. 167/1999 a Judecătoriei Brezoi (fila 13 - vol. I), a fost admisă în parte acțiunea reclamanților S. Pavel, S. C.
, Muraretu Floarea, T. M. a, P. Ana, S. I., N. B., împotriva pârâților Comuna M., Balaiban Ion, B. Ion, P. C., P. Andrei, P.
G., C. Toma și Loghin Dochia.
A fost obligat pârâtul P. C. să respecte proprietatea și posesia reclamanților, pentru terenul de 531 m.p., situat în punctul "La Piuă", cu vecinii: E - S. C., V- B. Ion, N- C. Toma, S- șoseaua.
Cât timp prezenta acțiune vizează același teren de 531 m.p., situat în punctul "La Piuă", este evident că reclamanții au chemat în judecată aceleași persoane, chiar dacă numele a fost scris greșit.
Recurenții au mai susținut că acțiunea reclamanților nu este întemeiată, întrucât pârâții ocupă alt amplasament și nu ocupă terenul reclamanților.
În plus, au arătat recurenții că au fost de bună-credință, edificând construcția pe baza unei autorizații legale, anterior promovării vreunei pretenții din partea reclamanților.
În ceea ce privește identificarea terenului, aceasta a fost făcută prin raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 1374/1997, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 167/1999 a Judecătoriei Brezoi.
Această sentință a fost menținută prin respingerea apelurilor, prin Decizia civilă nr. 2628/1999 a Tribunalului V. și prin respingerea recursurilor, prin Decizia civilă nr. 610/R/2000 a Curții de Apel Pitești (fila 19-22).
Instanța de recurs a arătat că în mod corect s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului revendicat, pe care l-au dobândit în baza actului autentic de vânzare-cumpărare din_, iar pârâții nu dețin nici un act de proprietate asupra acestuia. În cauză nu s-a dovedit că terenul în litigiu ar fi fost expropriat și nici a trecut în vreun fel în proprietatea statului. Nici împrejurarea că pe teren s-ar afla anumite obiective de interes social- economic, nu duce la concluzia că terenul aparține domeniului public.
De asemenea, și în Sentința nr. 346/2009 a Judecătoriei Brezoi s-a arătat că din interogatoriul luat reclamantei B. E., din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză întocmit la dosar a rezultat că B. Eena, B. Ion și P. E. se află în stăpânirea de fapt a terenului.
Rezultă din toate acestea că pârâții din prezenta cauză ocupă în fapt terenul de 135 m.p., situat în punctul "La Piuă", în privința căruia s-a hotărât anterior, cu putere de lucru judecat, că reclamanții dețin un titlu de proprietate valabil.
Mai mult, Tribunalul reține că, deși recurenții pârâți au invocat că ocupă alt amplasament și nu cel al reclamanților, aceștia nu s-au prezentat la data stabilită pentru efectuarea expertizei topo, deși instanța le-a pus în vedere acest lucru, astfel cum s-a arătat anterior.
Împrejurarea că pârâții au construit în baza unei autorizații legale nu poate duce la respingerea acțiunii reclamanților, ci atestă tocmai împrejurarea că terenul în privința căruia o instanță a stabilit că reclamanții au drept de proprietate, nu poate fi folosit de aceștia, întrucât este ocupat de construcția pârâților.
Așadar, reclamanții sunt îndreptățiți la lipsa de folosință.
În privința cuantumului despăgubirilor, Tribunalul apreciază că expertiza tehnică judiciară întocmită în prima rejudecare a cauzei de expert
M. Ion și depusă la filele 116-118 din vol. I, prezintă criterii obiective de evaluare a lipsei de folosință. Astfel, se observă în conținutul raportului de expertiză că expertul a avut în vedere locul situării terenului, în intravilanul localității C. din comuna M., destinația acestuia - pentru construcții și a folosit metoda comparației directe. Este adevărat că expertul a calculat lipsa de folosință pe anii_, iar în cauză interesează perioada septembrie 2001- septembrie 2004, dar instanța reține că expertul a arătat că în fiecare an valoarea a fost egală, astfel încât se reține că nu au existat fluctuații majore în acea perioadă. Așadar, valoarea totală, pe trei ani, rămâne aceea calculată de expert, de 22.482 RON, chiar și pentru perioada celor 3 ani în discuție, septembrie 2001- septembrie 2004.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenții au arătat că soluția primei instanțe nu este legală, în condițiile în care cererea reclamanților a fost admisă în mică parte. S-a mai susținut că sumele
acordate cu titlul de cheltuieli de judecată nu sunt reale, nu sunt verificate și nici justificate, fără a se arăta ce sume anume nu au fost justificate.
Analizând actele din dosarul de fond, se constată că reclamanții au depus decontul de cheltuieli la fila 781, însoțit de bonuri fiscale și chitanțe justificative.
Verificând decontul de cheltuieli, Tribunalul reține că reclamanții au justificat cheltuielile de transportul, de taxa de timbru și copiere a actelor din dosar.
Dar, având în vedere că, din suma finală solicitată de reclamanți, de 85.917 lei, acțiunea se admite în parte, doar pentru suma de 22.482 lei, Tribunalul reține, în acord cu susținerile recurenților, că suma totală a cheltuielilor de judecată, solicitate de reclamanți, de 9.064, 99 lei, trebuia redusă în mod proporțional cu admiterea pretențiilor principale.
Așadar, raportând pretențiile admise la suma solicitată, cheltuielile de judecată datorate pentru fond sunt de 2.372 lei.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul va admite în parte recursul declarat de recurenții P. Haralambie C., P. E. și B. I. E. împotriva Sentinței civile nr. 5017/_, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-V. în dosarul nr. _
, pe care o va modifica în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii și, în consecință:
Va obliga pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de
22.482 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 531 mp. situat în sat C., comuna M., județul V., punctul "La Piuă", aferentă perioadei Septembrie 2001 - Septembrie 2004.
Va obliga pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de
2.372 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentința atacată.
În baza art. 274 și art. 276 C.pr.civ., Tribunalul va admite în parte cererea recurenților privind cheltuielile de judecată, în limita sumei de 2341 lei, va admite în parte cererea intimaților privind cheltuielile de judecată, în limita sumei de 135 lei, va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei cele mai mici și va obliga intimații să plătească recurenților suma de 2206 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Se are în vedere că recurenții justifică un total de 3170 lei din care, 866 lei taxa de timbru de la fila 32 din dosarul Tribunalului V., 5 lei timbru judiciar, 799 lei taxă de timbru de la fila 134 din dosarul Tribunalului Cluj, și 1500 lei, onorariul de avocat de la fila 21 din dosarul Tribunalului Cluj.
Din acest total, se va acorda proporția de ¾, în care au câștig de cauză recurenții, în urma admiterii în parte a recursului.
Intimații reclamanți au avut cheltuieli de judecată în recurs în sumă totală de 515 lei, conform decontului de la fila 135 din dosarul Tribunalului Cluj, constând în cheltuieli de transport și copiere a actelor din dosar.
Și aceste cheltuieli urmează a fi acordate doar în proporția în care intimații au câștig de cauză, și anume ¼, rezultând suma de 128 lei.
Dat fiind că părțile au obligații reciproce, acestea vor fi compensate până la concurența sumei celei mai mici.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de recurenții pârâți P. Haralambie C., P. E. și B. I. E. împotriva Sentinței civile nr. 5017/_, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-V. în dosarul nr. _
, pe care o modifică în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii și, în consecință:
Obligă pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 22.482 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 531 mp. situat în sat C., comuna M., județul V., punctul "La Piuă", aferentă perioadei Septembrie 2001 - Septembrie 2004.
Obligă pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 2.372 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Admite în parte cererea recurenților privind cheltuielile de judecată, în limita sumei de 2341 lei, admite în parte cererea intimaților privind cheltuielile de judecată, în limita sumei de 135 lei, compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei cele mai mici și obligă intimații să plătească recurenților suma de 2206 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat practicaua A.P.B./14 Aprilie 2013 Pregatit pt. motivat L.C./12 iunie 2013 Red. O.R.G./ Tehnored C.H./_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 1134/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1870/2013. Pretenții → |
|---|
