Decizia civilă nr. 346/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE N. 346/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător O. R. G. Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâții M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N., ambii prin P. în contra Sentinței civile nr. 18081 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar, privind și pe intimata reclamantă A. DE P. C. -NAPOA, S. P. C. N. 1, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatei, avocat Toda M. R., cu împuternicirea la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna faptul că procedura este îndeplinită, recurenții au fost citați cu mențiune de timbraj care a fost depus ulterior, recursul este promovat în termen și comunicat, s-a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri
T. ul, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a C. ui local în promovarea recursului în condițiile în care acțiunea nu a fost admisă față de această parte, după care declară închisă procedura probatorie și acordă cuvântul pe scurt, asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea în întregime a recursului și păstrarea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Reține că prin Sentința civilă nr. 18081/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s
-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. DE P. P. C. N. 1, cu sediul în C. -N., str. P. C.
, nr. 1, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin P., cu sediul în C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4354, 95 lei reprezentând restanțe la cheltuielile comune aferente perioadei ianuarie 2009 - decembrie 2011 precum și a sumei de 3631, 76 lei reprezentând penalități.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, la data de_ s-a încheiat contractul de închiriere între pârâtul C. local al municipiului C. -N. prin Viceprimar, în calitate proprietar și pârâtul B.
, în calitate de chiriaș, având ca obiect apartamentul situat în C. -N., str.
P. C., nr. 1, ap. 80, jud. C. . Ulterior, la data de_ s-a încheiat între același părți un act adițional la contractul de mai sus în baza căruia s-a prelungit termenul de închiriere a locuinței până la data de_ și totodată s-a convenit introducerea unei clauze conform căreia chiriașul este obligat să achite cheltuielile
de întreținere aferente fiecărei luni către furnizorii de servicii sau asociației de proprietari iar în cazul neîndeplinirii acestei obligații timp de trei luni consecutiv s- a prevăzut rezilierea contractului pe calea instanțelor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 16451/_ pronunțată de Judecătoaria C. -N. în dosarul nr._ s-a dispus evacuarea numiților B. A. și B. G. din apartamentul nr. 80 însă conform procesului-verbal încheiat la_ de către BEJ Ș. I. -Călin în dosarul execuțional nr. 351/2011 hotărârea a fost pusă în executare la data de_, astfel încât instanța va reține că deși prin actul adițional încheiat la_ contractul s-a prelungit până la data de_, numitul
A. a folosit imobilul până la data punerii în executare a sentinței civile.
Instanța a reținut că, față de prevederile contractuale, prețul chiriei, locuința închiriată urmează regimul juridic al locuințelor sociale în temeiul Legii nr. 114/1996.
În raport de acestea precum și în temeiul art. 39 și art. 43 din Legea 114/1996 și a extrasului de carte funciară (fila 15), instanța a reținut că apartamentul de mai sus, obiect al contractului de închiriere se află în proprietatea
S. ui român fiind dat în administrarea pârâtului M. C. -N. .
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamanta A. de P. P. C. nr. 1, depuse la dosarul cauzei, rezultă că numitul B. A., în calitate de chiriaș al imobilului nu a achitat integral la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2011, în cuantum total de 4354, 95 lei.
Pe fondul cauzei, instanța a observat că potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De aici rezultă că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere revine proprietarului, chiar dacă de utilități beneficiază efectiv persoane aflate în raporturi contractuale cu acesta (chiriași) sau doar tolerate. Clauza inserată într-un contract de închiriere prin care se prevede că locatarul va suporta cheltuielile de întreținere are valoarea unei stipulații pentru altul și nu îl eliberează pe proprietar (stipulant pentru altul) de propria obligație față de asociația de proprietari (izvorâtă din lege și din statutul asociației), de a plăti costurile de întreținere. Numai asociația, în calitate de terț beneficiar poate invoca în favoarea sa stipulația pentru altul și să acționeze direct împotriva chiriașului-promitent, însă acest fapt rămâne la alegerea sa.
Având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt constatată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut obligația pârâtului de a plăti reclamantei suma totală de 4354, 95 lei reprezentând restanțe la cheltuielile comune aferente perioadei ianuarie 2009 și decembrie 2012.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu instanța a reținut că în temeiul art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, însă penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Prin procesul-verbal al Adunării Generale a Asociației de P. P. C., nr. 1 din_ s-a stabilit aplicarea unor penalități în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantei fiind întemeiată, instanța a admis-o și în consecință a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 4354, 95 lei reprezentând restanțe la cheltuielile comune aferente perioadei ianuarie 2009 și decembrie 2012 precum și a sumei de 3631, 76 lei reprezentând penalități.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în
vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat onorariu avocat în cuantum de 1000 lei conform chitanței nr. 71 din_, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții S. Român prin C. local al municipiului C. -N. și pârâtul M. C. -N.
prin P. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant în principal, pe cale de excepție, a lipsei calității procesuale pasive a acestora, precum și a lipsei capacității de folosință a C. ui local al municipiului C. -N., iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivare arată că, critică legalitatea sentintei civile mai sus mentionate pentru urmatoarele considerente:
Numitul B. A. a detinut locuinta in litigiu, situata in C. -N., str. Profesor C. nr. 1, ap.80, judetul C., in baza unui contract de inchiriere incheiat cu C. Local al municipiului C. -N., respectiv Contractul cu nr. 38679/_ .
O prima critica adusa hotararii instantei de fond este aceea ca nu s-a pronuntat pe exceptiile invocate de catre institutia noastra, astfel ca, sub acest aspect solutia pronuntata in cauza este casabila.
Intelege sa reitereze asadar instantei de recurs lipsa calitatii procesuale pasive a
S. ui R. prin C. Local al mun. C. -N. .
In acest sens invederează onoratei instante faptul ca in conformitate cu prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 "S. este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in mime propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin M. ul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop".
Prin cererea introductiva de instanta reclamanta a inteles sa cheme in judecata S. R. prin C. Local al municipiului Clui-N., dar nu a indicat nici un temei legal pentru aceasta cerere. Astfel, conform textului de lege mai sus citat S. R. este reprezentata prin M. ul Finantelor, si doar in cazul unui text de lege expres poate fi reprezentat prin alte persoane juridice. Si din aceasta perspectiva consider[ ca,
C. Local al municipiului C. -N. nu are calitate procesuala pasiva.
Una din conditiile pentru a fi parte in procesul civil sau pentru exercitarea actiunii civile, alaturi de capacitatea procesuala si existenta interesului judiciar. Este reglementata in art. 41 si urm. Cod de procedura Civila.
Calitatea procesuala consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si intre persoana paratului si cel despre care se p r e t i n d e c a e s t e o b l i g a t i n r a p o r t u l j u r i d i c s u p u s j u d e c a t i i, sarcina indicarii calitatii procesuale revenind reclamantului, care, prin cererea de chemare in judecata, trebuie sa expuna imprejurarile din care sa rezulte ca el este indreptatit sa-1 cheme in judecata pe parat.
Instanta sesizata trebuie sa verifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva.
Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie in tot cursul iudecatii si duce la respingerea actiunii, fiind o exceptie de fond, absoluta si peremtorie.
Instanta de fond nu s-a pronuntat nici pe lipsa capacitatii de folosinta a paratului C. Local al mun. Clui-N. . Astfel, potrivit disp.art. 21 lit. 1 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale, "unitatile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu", iar potrivit art. 20 alin. 1 " comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale." Altfel spus, unitatile administrativ teritoriale sunt comunele, orasele, municipiile si judetele si doar acestea sunt persoane juridice de drept public si au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. In lumina acestor prevederi exprese si in lipsa unor prevederi contrare nu se poate retine faptul ca un consiliu local sau judetean poate fi persoana juridica de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.
Potrivit art. 36 alin. 1 din aceeasi lege, C. Local are mitiativa si hotaraste in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date in competenta altor autoritati ale administratiei locale. In continuare se enumera atributiile
C. ui Local printre acestea nefiind si aceea de a avea capacitate de a sta in justitie.
Capacitatea procesuala de folosinta este una dintre cele patru conditii de exercitiu a actiunii civile, alaturi de afirmarea unui drept, interes si calitate procesuala iar verificarea tuturor acestori conditiii este obligatorie pentru a vedea daca poate fi analizat fondul pretentiilor formulate.
Critică de asemenea sentinta civila si pentru aspectele ce țin de fondul cauzei, in sensul ca:
C. Local al municipiului C. -N. a incheiat contractul de inchiriere nr.38679/_ cu paratul B. A., avand ca obiect locuinta situata in C. -N. ,
P. C. nr. 1, ap.80, jud. C. .
Termenul inchirierii a fost stabilit initial pentru perioada_ -_ .
Prin Actul aditional la contractul de inchiriere mentionat nr. 1 din_ s-a prelungit termenul de valabilitate al contractului de inchiriere pana la data de _
, stabilindu-se totodata obligatia chiriasului la plata cheltuielilor comune aferente fiecarei luni catre furnizorii de servicii, sau asociatiei de proprietari, dupa caz, aratandu- se totodata ca, in cazul neplatii acestora trei luni consecutiv, se va proceda la rezilierea contractului de inchiriere, pe calea instantelor de judecata.
Legea nr.230/2007 stabileste intr-adevar in sarcina proprietarului locuintei obligatia de plata a cheltuielilor comune datorate Asociatiei de proprietari, astfel cum retine si instanta de fond, cu toate acestea, in acele situatii in care locuinta este inchiriata, iar prin contractul incheiat cu proprietaruL chiriasul si-a asumat obligatia de a plati cotele de cheltuieli comune aferente apartamentului ce face obiectul inchirierii, consideram ca A. de proprietari poate pretinde aceste cheltuieli direct de la chiriasul aflat in culpa. Spre aceasta concluzie conduce interpretarea prevederilor art.24 alin.l lit c din Legea nr. 114/1996, potrivit carora rezilierea contractului de inchiriere se poate face, inainte de termenul stabilit, si la cererea asociatiei de proprietari, atunci cand chiriasul nu si-a achitat obligatiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioada de 3 luni, daca au fost stabilite, prin contractul de inchiriere, in sarcina chiriasului. Astfel cum am mai aratat, in opinia noastra, daca A. de proprietari poate solicita rezilierea unui asemenea contract de inchiriere, in mod evident aceasta poate pretinde si executarea acestuia si obligarea chiriasului sa isi indeplineasca obligatiile de plata pe care si le-a asumat. In alta ordine de idei consideram ca fiind de notorietate ca obligatia de a achita aceste sume revine celui care foloseste efectiv imobilul, respectiv chiriasului.
Raportat la dispozitiile art. 1429 cod civil locatarul are doua indatoriri principale: cea de intrebuintare a lucrului inchiriat ca un bun proprietar si cea de a plati pretul locatiunii. Ori, un bun proprietar este acela care, pe langa ca achita cheltuielile de intretinere, face toate acele reparatii ce pot fi necesare uzului imobilului. Asadar consideram ca obligatia de plata a acestor cheltuielilor comune este stabilita in sarcina chiriasului, respectiv a numitului B. A., prin contractul de inchiriere, astfel cum a fost modificat.
Critică sentinta civila contestata in speta si raportat la cuantumul sumei la plata careia institutia recurentei a fost obligata. Astfel, din cuprinsul actiunii reiese faptul ca suma totala de plata, respectiv 7986,71 rezulta din neplata cheltuielilor restante incepand cu anul 2005, astfel incat, in opinia acesteia, sumele pretinse cu titlu de cheltuieli si penalitati calculate pana la data de_ (reprezentand perioada de trei ani anterioara datei la care a fost inregistrata prezenta actiune), nu pot fi primite, fiind prescrise, astfel incat sumele de achitat (cheltuieli si penalitati) fi trebuit modificate avand in vedere acest aspect.
În ceea ce priveste penalizarile solicitate prin cererea de chemare in judecata vederam faptul ca, desi reclamanta A. de P. Strada P. C. .1 are posibilitatea de a impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, aceasta se poate realiza doar prin acordul de asociere sau printr-un act încheiat
ulterior cu proprietarul imobilului. Desi, aparent, este vorba de un act unilateral al asociatiei de proprietari, tocmai pentru ca acesta sa nu fie abuziv si iscretionar, decizia reclamantei privind cuantumul penalitatilor de intarziere nu oate fi impusa neconditionat proprietarului imobilului. Pentru a fi opozabila, roprietarul imobilului ar fi trebuit sa accepte decizia in prealabil, prin semnarea cordului de asociere si a procesului-verbal prin care se stabileste o penalitate de 1,2% pe zi de intarziere.
În drept s-a invocat art. 299 și următoarele C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată
în recurs de către reclamant a solicitat respingerea în întregime a recursului declarat de recurentul M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N. ,, menținerea în întregime a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că se arată că în ce privește excepțiile invocate și
dezvoltate de recurent reprezinta o reiterare a exceptiilor ridicate prin intampinarea depusa la judecata pe fondul cauzei.
Recurentul a solicitat a se constata ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala si ca atare se impune modificarea/casarea acesteia fara a indica textul concret ca si temei legal.
Sustinerea recurentului ca instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a S. ui R. prin C. Local C. -N. este total eronata. Astfel in sedinta publica din_, instanta de fond a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a S. ui R. si a numitului B. Alexandria ramanand ca si parat M. C. -N. prin P. .
Recurentul mai invoca prev. art. 25 din Decretul 31/1954, invocare total eronata intrucat acest act normativ a fost abrogat prin L. 71/2011.
Invocarea de catre recurent a lipsei interesului judiciar prin art. 41 si urm CPC ( art. din Codul vechi din 2008, nu din CPC in vigoare din anul 2010) este absolut hazardanta si nu priveste in nici un fel cauza de fata, exceptia invocata fiind total neintemeiata.
Cu privire la invocarea exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a C. ui Local al mun. Chij-N., aceasta exceptie este nefondata, Instanta de fond pronuntandu-se asupra acestui aspect in sedinta publica din_ .
Invocarea acestei exceptii este netemeinica astfel:" Capacitatea de folosinta este un aspect al capacitatii civile si consta in aptitudinea generala si abstracta a oricarei persoane fizice sau juridice de a dobandi drepturi si a-si asuma obligatii, adica de a deveni subiect de drept in cadral unor raporturi juridice concrete".
Art. 21 lit. 1 din L. 215/2001 - invocat de recurent, stipuleaza" Unit adm.- teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce apartin domeniului public si privat si in care acestea sunt parte precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii". Pet 2 reda " In justitie unitatile adm-terit. sunt reprezentate, dupa caz, de P. sau Presedinte C. J."
Potrivit prev. art. 21 din L 215/2001 si art. 38,39 si 43 din L 114/1996, consiliile locale controleaza, raspund si repartizeaza locuintele sociale care apartin domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale iar art. 36 alin 5 lit a din L. 215/2001" hotaraste darea in administrate, concesionarea sau incbirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orasului sau municipiului".
Pe fondul cauzei:
La data de_ a intrevenit contractul de inchiriere nr. 38679 intre paratii C. Local al municipiului C. -N. in calitate de proprietar si B. A. in calitate de chinas, contract prelungit prin actul aditional nr. 1/_ .
Actul aditional la contractul de inchiriere stabileste obligatia chiriasului de a plati cheltuielile comune aferente fiecarei hini catre Asoc. de P. iar in cazul neplatii a trei luni consecutive se va rezilia contractul de inchiriere pe calea instantelor de judecata. Aceasta cale nu a fost urmata de proprietar, el complacandu-se in situatia creata de a acumula restante catre Asociatie.
Prin recursul declarat, insusi recurentul recunoaste ca obligatia legala de plata revine proprietarului,astfel art. 58 alin 1 din L. 230/2007 reglementeaza calitatea procesuala activa iar alin. 2 prevede expres" raporturile juridice ale chiriasului cu proprietarul..... si nerespectarea obligatiilor contractual de catre chirias nu absolva proprietanil de la obligatiile sale fata de Asoc.de Propr.
Art. 50 alin. 1 din L 230/2007 " A. are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar vinovat de neplata eheltuielilor comune mai mult de 90 zile. Din acest text de lege rezulta ea obligatia de plata a eheltuielilor de intretinere revine proprietamlui chiar daca proprietatea este ocupata de alte persoane aflate in raporturi contractual de cu proprietarul.
Recurentul considera ca obligatia de a cere rezilierea contractului de inchiriere o avea Asoc. de P. . Aceasta aparare trebuie inlaturata ca fiind netemeinica si nelegala prin prisma prev. legale aratate mai sus si prin faptul ca invocarea art. 24 din L. 1114/19% este eronata dat fiind faptul ca art. 20-33 din aceasta lege au fost abrogate.
Face referire si la actul aditional contractului de inchiriere in care se stabileste obligatia proprietarului de reziliere a contractului in cazul neplatii cheltuielilor comune trei luni consecutive de catre chirias.
Recurentul a mai invocat si art 1429 C.Civ., text care in actuala reglementare priveste restituirea prestatiilor, fara legatura cu prezenta cauza, actiunea noastra fiind inregistrata in_ .
Recurentul revine iar, in mod total eronat, contestânt cuantumul sumei la plata careia a fost obligat si considerand ca intrevine institutia prescriptiei și confunda pretentiile privind cheltuielile comune restante si penalitatile aferente datorate din perioada ian.2009-dec. 2011, cu cele din perioada dec. 2005-dec.2008 pentru care exista autoritate de lucru judecat -sent, civ. nr. 7432/2009; pretentiile intimatei, incuviintate de Instanta de fond, au fost clar determinate in timp fiind cert aratate ca suma totala si defalcata.
Recurentul doreste sa se sustraga si de la plata penalitatilor, sustinand inopozabilitatea fata de proprietar a procesului verbal de stabilire a penalitatilor; invocarea acordului de asociere nu face obiectul prezentului litigiu.
Supune atentiei intanței prev art. 24 alin 4 din L. 230/2007-"Hotararile adunarii generate a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generala, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari".
P. itatile trebuie suportate de cel ce suporta si debitul principal, respectiv cheltuielile comune restante.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.137 alin 1 C pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a C. ui local al mun.
C. -N. în promovarea recursului, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată în condițiile în care acțiunea nu a fost admisă față de această parte așa cum rezultă din dispozitivul sentinței recurate, sens în care o va admite ca atare.
În ceea ce privește critica adusă sentinței recurate, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin C. local al mun. C. -N. tribunalul constată că aceasta nu este fondată întrucât prin încheierea de ședință din data de 23 iulie 2012 s-a admis de către instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ui Român prin C. local al Mun. C. -N. .
În condițiile în care, prin aceeași încheiere de ședință, s-a dispus de către judecătorul fondului scoaterea pârâtului S. Român prin C. local al Mun. C.
-N. din prezenta cauză, excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. local al mun. C. -N. nu se impunea a mai fi analizată de către prima instanță.
De asemenea nu pot fi reținute ca fiind fondate criticile formulate de către recurentul M. C. -N. în ceea ce privește fondul cauza având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu dispozițiile prevăzute potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În aceste condiții, în mod judicios prima instanță a statuat că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere revine proprietarului, chiar dacă de utilități beneficiază efectiv persoane aflate în raporturi contractuale cu acesta (chiriași) sau doar tolerate.
De asemenea, contrar opiniei recurentului, și în ipoteza în care într-un contract de închiriere se inserează clauza potrivit căreia se prevede că locatarul va suporta cheltuielile de întreținere( a se vedea actul adițional nr.1 la contractul de închiriere nr.38679 din data de_ -fila 80 din dosarul de fond) are valoarea unei stipulații pentru altul și nu îl eliberează pe proprietar de propria obligație față de asociația de proprietari de a plăti costurile de întreținere, obligație care derivă, așa cum de altfel recunoaște și recurentul direct din lege.
În aceste condiții în mod pertinent instanța de fond a reținut că doar asociația de proprietari, în calitate de terț beneficiar poate invoca în favoarea sa stipulația pentru altul și să acționeze direct împotriva chiriașului-promitent, însă acest fapt rămâne la alegerea sa.
În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căruia sumele solicitate și acordate de către prima instanță până la data de_ sunt prescrise tribunalul apreciază că nu poate fi primită ca fiind pertinentă având în vedere următoarele considerente:
În mod evident ceea ce apreciază recurentul ca fiind prescrise sunt cheltuielile comune aferente lunilor ianuarie 2009, respectiv februarie 2009.
Potrivit art.49 alin 2 din Legea nr.230/2007 termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Or, lista lunară de plată aferentă lunii ianuarie 2009 a fost afișată, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 18 din dosarul de fond, la data de_, astfel că termenul maxim în care se putea efectua plata conform dispozițiilor legale anterior menționate era 19 martie 2009, dată la care obligația de plată devenea scadentă, moment care coincide cu data la care se naște dreptul la acțiune al reclamantei A. de proprietari str. P. C. nr. 1 C. -N.
În condițiile în care prezenta acțiune civilă a fost înregistrată la data de 19 martie 2012, în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani, excepția precripției dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele reprezentând cheltuielile comune aferente lunilor ianuarie 2009, respectiv februarie 2009 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În fine, tribunalul apreciază ca fiind nefondată și critica potrivit căreia prima instanță a obligat recurentul la plata penalităților solicitate prin cererea de chemare în judecată întrucât în conformitate cu dispozițiile 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, însă penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Or, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 17 din dosarul de fond prin procesul-verbal al Adunării Generale a Asociației de P. P. C., nr. 1 din_ s-a stabilit aplicarea unor penalități în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, astfel că în mod judicios prima instanță a dispus obligarea pârâtului recurent la plata sumei de 3631, 76 lei reprezentând penalități aferente debitului principal.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N. în contra Sentinței civile nr. 18081 din _
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga recurenții să plătească intimatei A. de proprietari str. P. C. nr. 1 C. -N. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în promovarea recursului formulat de C. local al municipiului C. -N. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N. în contra Sentinței civile nr. 18081 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei A. de proprietari str. P. C. nr. 1 C. -N. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte, O. -C. T. fiind în CO semnează Președinte Secție Civilă Ana SS | Judecător, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, G. P. |
G.P. 28 Martie 2013 Red.A.F.D./L.C. 2ex./_
Jud. fond:F. C. M. -Jud. C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 195/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 81/2013. Pretenții → |
|---|
