Decizia civilă nr. 101/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/2013
Ședința publică din 05 februarie 2013 Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal Judecător: I. D. ,
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul I. G., cu domiciliul în localitatea B., nr. 66, județul Sălaj, împotriva sentinței civilă nr. 4243 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă contestatorul recurent
I. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că taxele judiciare dispuse în cauză nu au fost achitate, după care:
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 159 Cod procedură civilă, este competentă să judece cauza.
Recurentul arată că va depune la dosar taxele judiciare dispuse, până la terminarea dezbaterilor și arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul solicită admiterea recursului și admiterea contestației, arată că procesul era pe rol și nu trebuia să-l evacueze, greșit s-a procedat cu evacuarea, a plătit taxa judiciară de timbru dispusă în cauză, parohia ar trebui să-i restituie 34 de salarii.
Întrebat fiind recurentul cu ce face dovada pentru această sumă, acesta arată că are chitanța, pentru că dacă nu avea această chitanță îl băga la pușcărie .
Prezintă spre vedere instanței chitanța, și depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare - fila 25.
Instanța în raport cu obiectul cererii a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4243 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul I. G., în contradictoriu cu intimata P. O. B. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. 4731 din data de_ contestatorul I. G. a formulat contestație la executare împotriva somației și a formelor de executare silită efectuate în dosar execuțional nr.237/2012 în baza titlului executor Sentința Civilă nr.3753/2011 a Judecătoriei Z. .
În motivarea contestației se arată, în esență, că actele de executare silită sunt nelegale și netemeinice în condițiile în care a depus contestație la Tribunalul Sălaj în dosarele nr._, nr._ și nr._ având termen de judecată la data de_, soluționarea litigiului de evacuare nefiind finalizată. Precizează că atât plecarea sa din parohia B. cât și desfacerea contractului individual de muncă se datorează abuzului de putere și încălcării legii de către conducerea Episcopiei Sălajului, aspecte ce fac obiectul unor dosare aflate pe rolul T. ui Sălaj, arătând totodată că P. O. B. îi datorează suma de 91.500 lei achitați cu titlu de împrumut pentru lucrările de pictură a bisericii. Menționează că nu datorează suma de 2938,15 lei cheltuieli de executare întrucât litigiul a fost inițiat de preotul Gorgan Stelian și nu de creditorul P. O. B. și că nu va părăsi Casa P. lă B. până la recuperarea banilor datorați de P. B. .
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 3753/_ pronunțată în dosar nr. _
, s-a admis acțiunea intimatei P. B. împotriva contestatorului I. G. și s-a dispus evacuarea acestuia din urmă din imobilul - casă parohială situat în loc. B. nr.66, județul Sălaj, reținându-se în considerentele acestei hotărâri că, prin Decizia nr. 366/_, a Protopopiatului Ortodox Z., pârâtul a fost concediat pentru abateri disciplinare grave, iar în considerarea caracterului accesoriu activității desfășurate și contractului său de muncă, al dreptului de folosință asupra casei parohiale, acesta s-a stins, reclamanta obținând evacuarea pârâtului din imobilul menționat.
Această hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, constituie titlul executoriu pus în executare în dosarul execuțional nr.237/2012 al B. ui E.
J. K. L. F., în considerarea căruia s-a emis somația din data de_ de B.E.J. K. L. F. ( fila 9) și s-a dispus înființarea popririi din data de_ asupra sumelor datorate debitorului de terțul poprit Casa Județeană de Pensii Sălaj.
Dispozițiile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilesc că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Așadar, în raport de prevederile legale enunțate, contestația la executare vizează numai incidente legate de executare, în acest cadru putând fi cercetate doar formele de executare întocmite cu prilejul executării silite, urmând a fi stabilită respectarea prevederilor legale în materie. Pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive care să repună în discuție hotărârea ce se execută, în caz contrar,
aducându-se atingere principiul securității raporturilor juridice care este încălcat atunci când se admite rediscutarea problemelor soluționate prin hotărâri judecătorești definitive. Actele de executare trebuie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale pentru a nu prejudicia dreptul părților sau al altor persoane, prevederi legale care se circumscriu unui scop unic, realizarea efectivă a unui drept recunoscut printr-un titlu executoriu.
Cauza acțiunii deduse judecății o constituie dreptul de retenție invocat de contestator cu privire la imobilul din care s-a dispus evacuarea acestora și constă în obligația intimatei de a plăti contestatorului suma de 91.500 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de pictură a Bisericii B. la data de_ achitate de contestator, cu titlu de împrumut. Prima instanță a reținut că, prin cererea de chemare în judecată contestatorul nu a indicat niciun incident legat de executarea silită propriu-zisă și nu a pus în discuție neregularități legate de modul de efectuare a executării silite.
Analizând conținutul sentinței judecătorești, s-a reținut că, deși debitorul- contestator a invocat și a pus în discuția părților în cadrul procesului având ca obiect evacuare, dreptul său de retenție asupra casei parohiale de locuit, prin care a invocat plata prețului achitat și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la acest imobil, nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa de timbru care i-a fost pusă în vedere în mod expres de instanță la mai multe termene de judecată. Contestatorul nu și-a valorificat așadar creanța referitoare la preț sau îmbunătățiri în litigiul de fond, astfel că instanța nu poate recunoaște debitorului contestator dreptul de retenție în procedura contestației la executare.
Totodată, instanța arată că dreptul de retenție poate fi invocat cu succes pe calea contestației la executare numai dacă s-a născut ulterior hotărârii de restituire sau evacuare, condiție care în speță nu este îndeplinită, argumentele contestatorului privind existența altor litigii pe rolul instanțelor de judecată, neputând anihila efectele procedurii execuționale demarată în scopul aducerii la îndeplinire a titlului executoriu menționat.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, potrivit art. 371 ind.7 alin.3 Cod procedură civilă, sumele ce urmează a fi plătite cu titlu de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Prin urmare, cu ocazia soluționării contestației la executare, instanța urmează a verifica apărarea debitorului referitoare la legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare raportat la aceste prevederi legale.
Astfel, analizând actele dosarului execuțional nr. 237/2012 instanța constată că executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de constatare în temeiul art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de executare (onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art.1 din Ordinul nr._ privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite), însă reținând că nu s-au formulat obiecțiuni de către contestator în
ceea ce privește cuantumul acestora, dând eficiență principiului disponibilității, nu le va lua în discuție sub acest aspect.
Contestatorul a invocat faptul că nu datorează aceste sume creditorului P.
O. întrucât cererea de chemare în judecată a fost promovată de preotul Gorgan Stelian. Asupra acestui aspect, instanța arată că, calitatea de debitor în faza executării silite o are partea care a căzut în pretenții, devenind astfel obligată prin hotărârea judecătorească și împotriva căreia urmează să se pornească executarea silită, ca urmare a neexecutării de bunăvoie a obligației înscrisă în titlu executoriu. În faza executării silite părțile trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și în faza judecății procesului iar calitatea procesuală se determină din cuprinsul titlului executoriu, astfel că în speță, cu privire la P. O. B., fiind constatat prin titlu executoriu că are calitate de reclamantă, aceasta este îndreptățită să obțină, în final, recuperarea cheltuielilor de executare avansate în scopul executării silite a debitorului său.
Împotriva hotărârii astfel rezumare a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare.
În cuprinsul motivelor de recurs recurentul invocă nelegalitatea altor două hotărâri judecătorești, pronunțate anterior celei care face obiectul recursului de față, respectiv aspecte de nelegalitate a executării hotărârii și anume sentința civilă pronunțată la_ în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 4054/25. octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Susține că executorul judecătoresc prezent la fața locului era în stare de ebrietate și că în procesul verbal din 12 septembrie 2012 nu era trecută suma de bani stabilită pentru executare silită de către domnul K. L. F. .
În continuare, recurentul evocă faptul că a formulat recurs contra sentinței civile nr. 3753/2011, i s-a fixat o taxă judiciară de timbru de 2600 lei achitată.
Recurentul susține că nu se impune executarea silită pe 12 septembrie 2012 până când nu se termină judecata proceselor care aveau ca termen 11 septembrie; 18 septembrie, 11 octombrie, și 25 octombrie 2012.
Executarea silită din 12 septembrie 2012 s-a efectuat în mod abuziv netemeinic și nelegal fiind obligat recurentul să achite cheltuielile de executare.
Arată recurentul că a achitat taxa judiciară de timbru de 2600 lei pentru a se judeca procesul și a-și recupera suma de bani de 91.500 lei, bani împrumutați parohiei B. în 5 mai 1993 pentru lucrările de pictură a Bisericii din B. .
În dosar se află chitanța cu suma de 91.500 lei și procesul verbal al Consiliului P. l din_ că banii 91.500 lei împrumutați Parohiei B. de către preot I. G. să-i fie restituiți imediat.
În final recurentul solicită rejudecarea dosarului nr._ și pronunțarea unei hotărâri favorabile.
Prin precizări ulterioare, recurentul solicită corectarea unor mențiuni din carnetul său de muncă, invocă dreptul de folosință asupra casei parohiale din localitatea B. și oprirea reținerilor din pensia sa pentru executarea silită deoarece nu are nicio vinăpentru abuzurile Episcopiei Sălajului.
Recursul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prim a instanță a avut a verifica în cadrul contestației la executare formulată de către contestatorul I. G. legalitatea executării silite în dosarul execuțional nr. 237/2012, în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 3753/2011 a Judecătoriei Z. ,
T. subliniază că această sentință este irevocabilă, a intrat deci în puterea lucrului judecat, încât orice referiri la legalitatea sa apar în momentul de față neavenite.
Verificând actele și lucrările din dosarul execuțional nr. 2317/2012, prima instanță a concluzionat întemeiat că executarea silită s-a desfășurat în conformitate cu prevederile legale care reglementează executarea silită.
Cu privire la dreptul de retenție s-a reținut corect că acesta nu a fost instituit prin hotărârea dată în litigiul de fond iar pe calea contestației la executare acest drept ar putea fi recunoscut debitorului doar dacă s-ar fi născut ulterior judecății în fond, ceea ce nu este cazul în speță.
Tot astfel, în privința cheltuielilor de executare, făcând aplicare principiului disponibilității, întemeiat prima instanță a verificat exclusiv susținerile contestatorului conform cărora nu ar datora aceste sume creditoarei P. O. B.
.
S-a concluzionat astfel că reclamantă în litigiul finalizat cu pronunțarea sentinței ce constituie titlu executoriu este parohia B., deci în mod corect cheltuielile de executare au fost achitate către aceasta și nu preotului paroh.
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea recurată este temeinică și legală cu sublinierea că susținerile recurentului cu privire la conținutul carnetului său de muncă, la abuzurile Episcopiei Sălajului și cererea vizând stoparea popririi pensiei sale nu au făcut obiectul judecății la fond iar în recurs, potrivit art. 294 raportat la art. 316 pct. 7 Cod procedură civilă nu pot fi formulate cereri noi.
Așa fiind în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I. G. împotriva sentinței civile nr. 4243 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
Președinte, Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
D. G. K. M. I. D. | C. P. | E. |
Red. I.D./_ /dact. ECP/_ /jud. fond L. M. D.
| ← Decizia civilă nr. 589/2013. Contestaţie la executare | Sentința civilă nr. 1691/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
