Decizia civilă nr. 381/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 381/R/2013
Ședința publică din data de 3 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul C. A. împotriva sentinței civile nr. 2113/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul recurent avocat Rădăcină S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu contestatorul recurent acoperindu-se lipsa acesteia prin prezentarea în instanță a reprezentantului său.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit de instanță la termenul de judecată anterior, potrivit dovezilor de la filele 2 verso și 9, aspect față de care instanța reține că recursul este legal timbrat.
S-au acvirat dosarele nr._ și 11._ ale Judecătoriei B. .
Prin grija grefierului de ședință s-au atașat la dosar hotărârile judecătorești de la filele 12-30, respectiv: sentința civilă nr. 1058/F/2011 a Tribunalului B. - Năsăud și decizia civilă nr. 3452/R/2011 a Curții de Apel C. pronunțate în dosarul nr. 1576/1122011; sentința civilă nr. 1743/2008 a Judecătoriei B., decizia civilă nr. 93/A/2008 a Tribunalului B. -Năsăud și decizia civilă nr. 592/R/2009 pronunțate în dosarul nr._ .
Reprezentantul contestatorului recurent, avocat Rădăcină S., depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului avocațial. Susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris și arată că nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.
Reprezentantul contestatorului recurent, avocat Rădăcină S., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2113/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul C.
A., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A., prin C. I. de I. P.
I., cu sediul în B., str. A. I., nr.4, județul B. Năsăud, și, în consecință:
S-a dispus anularea parțială a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a somației emise în Dosarul execuțional nr. 63/2012 a Societății civile profesionale de executori judecătorești asociați Andronesi V. n D. & Andronesi
D. a M., la data de_, în sensul reducerii cheltuielilor de executare, respectiv a onorariului avocațial, de la suma de 2.500 lei, la suma de 500 lei.
S-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere formulate în cadrul contestației la executare.
S-a respins ca nefondată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub numărul_, contestatorul C.
A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. prin C. individual de insolvență P. I., să dispună: în temeiul art. 403 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 63/2012 al Societății civile profesionale de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză; în temeiul art. 399 Cod procedură civilă lămurirea întinderii titlului executoriu privind calculul penalităților de întârziere, în cuantum de 1% pe zi de întârziere; anularea parțială a formelor de executare silită, constatând că actualmente singura obligație bănească a contestatorului către intimată, o constituie doar suma de 1,500 lei contravaloare utilități; restrângerea cheltuielilor de executare referitoare la cuantumul onorariului avocațial respectiv la cuantumului onorariului executorului judecătoresc, stabilite în suma totala de 6.000 lei la niște sume rezonabile, apreciind că onorariile avansate sunt exagerate (mai mari de 12 ori) raportat la debitul real de executat, în sumă de 500 lei; suspendarea judecării contestației până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii civile în pretenții, anexate prezentei.
În motivare, contestatorul a arătat că locuiește în apartamentul situat la B., str. G., nr. 3, ap. 46, județul B. -Năsăud, într-un cămin de locuințe de serviciu edificat în regimul politic trecut, din fondurile statului socialist. Ulterior anului 1990, urmare a procesului de privatizare, căminul respectiv a trecut în proprietatea intimatei S.C. C. S.A., care a închiriat toate apartamentele (compuse din câte o cameră, respectiv două camere) atât salariaților săi cât și altor persoane. In cursul anului 2006 împreună cu alți 39 de colocatari, cu toții având calitatea de chiriași au solicitat proprietarului să le vândă fiecăruia apartamentul ocupat cu titlu de chirie, în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992. Întrucât S.C. C. S.A. a refuzat cererea, au acționat societatea în judecată, solicitând instanței să o oblige la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare. Prin sentința civilă nr. 1743/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, acțiunea comună (a chiriașilor - locatari) a fost admisă, instanța dispunând: "obligă pe pârâtă să le vândă de îndată reclamanților la cerere prin contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu fiecare dintre reclamanți în calitate de chiriași, spațiile locative aferente contractelor lor de închiriere ...". Soluția a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea
succesivă atât a apelului cât și a recursului pârâtei. În cursul anului 2009, întrucât
S.C. C. S.A. a refuzat să-și îndeplinească benevol obligația de a încheia contractele de vânzare - cumpărare menționată în dispozitivul susmenționat, au pornit formele de executare silită în dosarul execuțional al executorului judecătoresc Manchevici Marin, forme care s-au suspendat, întrucât în perioada următoare societatea a fost adusă în stare de insolvență, în dosarul comercial nr._ al Tribunalului B. - Năsăud. În data de_ intimata a acceptat - urmare dispoziției judecătorului sindic
- să încheie contractele de vânzare cumpărare cu contestatorul și ceilalți colocatari menționați în sentința civilă nr. 1743/2008, contractul său fiind înscris cu nr. 38/_
. În prezent societatea S.C. C. S.A. se află în procedura reorganizării, prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Contestatorul mai arată că, în cursul anului 2009 și 2010, după intrarea în insolvență judiciară, intimata S.C. C. S.A. a pornit împotriva acestuia și a celorlalți colocatari acțiuni în pretenții bănești, solicitând să plătească suma de 1.600 lei reprezentând "chirii restante" respectiv 4.444 lei cu titlu contravaloarea "utilități". Instanța de judecata a admis integral aceasta acțiune, obligându-l să plătească reclamantei suma de 1.600 lei cu titlu de chirie restanta pentru perioada decembrie 2006 - noiembrie 2009 cu 1% penalități pe zi de întârziere și 4.444 lei utilități, statuând ca "obligația de a face, respectiv de a vinde imobilul obiect al contractului de închiriere, nu are drept efect încetarea contractului de închiriere, încetarea acestuia având loc doar în momentul vânzării efective a imobilului către chiriaș, moment în care încetează și obligația de plată a chiriei". În acest sens s-a apreciat de către instanță că "sentința menționată nr. 1743/2008- si contractul de închiriere au dat naștere unor raporturi juridice distincte".
Dispoziția instanței referitoare la "penalitățile de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere aferente sumei de 1.600 lei de la data scadentei și până la plata efectiva a debitului", nu lămurește suficient întinderea sau aplicarea titlului executoriu, nefiind explicată îndestulător care este data scadentei. În ceea ce privește cheltuielile de executare pretins suportate de către intimată, onorariu avocațial de 3000 lei, respectiv onorariul executorului judecătoresc de 3000 lei, apreciază că sunt vădit exagerate, raportat de la cuantumul real al debitului de executat de 1.500 lei după cum va demonstra mai jos. În ceea ce îl privește are rezerve serioase ca o firmă aflată în stare de insolvență - toți salariații ei fiind disponibilizați, care nu produce nimic, care nu realizează si nici nu a realizat vreo sumă de bani în ultimii trei ani - cu excepția preturilor încasate pe locuințele de intervenție vândute în temeiul sentinței civile 1743/2008- al cărei patrimoniu este atent monitorizat de peste 60 de creditori dornici sa-si îndestuleze propriile creanțe, își poate permite să cheltuiască câte 2.300 -
2.500 lei și chiar 6000 lei, pentru fiecare dintre cei 45 locatari, pentru care s-au demarat formele de executare silită. Pentru acest motiv consideră că se impune a fi depuse la dosar contractele de angajament, atât cu firma de avocatura cât și cu executorul judecătoresc, respectiv dovezile de plată concretă a acestor onorarii amețitoare.
Se impune anularea formelor de executare silită pentru următoarele motive: situația contestatorului este mai "specială" decât a vecinilor săi colocatari - beneficiari ai sentinței nr. 1743/2008. Astfel, a mai fost acționat o dată în judecată de către aceeași intimata S.C. C. S.A., în dosarul nr._, în care se solicită atât
evacuarea acestuia și a soției Ileana precum și obligarea la plata sumei de 1.211 lei - cheltuieli restante.
Prin sentința civilă nr. 1744/2008, pronunțata de același complet, respectiv în aceeași zi în care s-a pronunțat sentința nr. 1743/2008, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. În motivare se arată că "Pârâții C. A. și C. Ileana au achitat suma pretinsă potrivit chitanțelor depuse la dosar, achitând în total suma de 2500 lei, în loc de 1827 lei cu cât au fost datori pârâții, instanța urmând a respinge capătul de cerere vizând pretențiile, ca rămas fără obiect ...Instanța a avut în vedere că pârâții au achitat prin plata la CEC aceste sume, întrucât reclamanta a refuzat sa primească plata, iar pe de alta parte în dosarul_, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii cererii pârâților din prezenta cauza, în sensul obligării S.C. C. S.A. să le vândă garsonierele în cauză, așa încât pârâții au de partea lor aparenta dreptului de proprietate, ca urmare a calității de foști chiriași, deci s-a avut în vedere aceasta calitate la pronunțarea sentinței nr. 1743/2008". Aceasta sentință nr. 1744/2008 a respins acțiunea în pretenții a intimatei, statuând cu puterea lucrului judecat că în realitate contestatorul nu numai că nu era dator, ci achitase chiar în plus (prin consemnarea la CEC - urmarea refuzului de a primi banii) o diferența de 673 lei (2500-1827+673 lei).
În temeiul acestei hotărâri, ulterior, în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2345/2010, considerând că motivarea ei cu argumentația susmenționată este "devastatoare" pentru actualul titlu executor, întrucât statuează fără dubii nu doar caracterul nefondat al pretențiilor bănești ale intimatei, ci stabilește că "pârâții au de partea lor aparenta unui drept de proprietate, ca urmare a calității lor de foști chiriași", ceea ce excludea din start calitatea de "actuali chiriași". Prin sentința civilă nr. 1058/F/2011 a Tribunalului B. -Năsăud, cererea de revizuire a fost admisă, s-a anulat parțial sentința civilă nr._, statuându-se că "cele două sentințe (1744/2008 și 2345/2010), sunt clar potrivnice, raportat la obligarea pârâtului, prin sentința 2345/2010, la plata sumelor vizând intervalul cuprins intre iunie 2007- aprilie 2008, atâta vreme cât în sentința 1744/2008 se prevede ca sumele datorate au fost remise contestatorului, pretenția rămânând fără obiect. Cuantumul lor s-a fixat la 2.500 lei... astfel: 11 luni X 50 lei
/luna =550 lei, restul până la 2.500 lei (1.950 lei), constituind contravaloare utilități ". În final datoria de 1.600 lei este redusă la 1.050 lei, iar contravaloarea utilităților de la
4.444 Iei la 2.494 lei.
Pe cale de consecință, constatând că intimata nu a luat în considerare această hotărâre definitivă și irevocabilă, se impune recalcularea datoriei prin scăderea celor 11 luni pentru care s-a achitat chiria (iunie 2007 - aprilie 2008), respectiv prin scăderea contravalorii utilităților datorate la suma de 2.494 lei. Însă contestatorul în perioada_ -_ a mai efectuat succesiv încă 5 (cinci) plăți a contravalorii utilităților restante, în cuantum total de 950 lei, pe care urmăritoarea S.C. C. S.A. a omis să le ia în calcul. Este vorba de plăți efectuate prin chitanțele din_ - 200 lei;_ - 300 lei;_ -300 lei;_ -62 Iei;_ -50 lei. Si aceste plăți trebuie luate în calcul, respectiv scăzute din suma de 2.494 lei - contravaloarea utilităților, ajungând astfel ca în final totalul sumei datorate cu titlu de "utilități" să fie suma de 540 lei, si nu 4.444 lei cât pretinde intimata.
Prelungirea raporturilor de închiriere în perioada ulterioară înregistrării cererii sale vizând cumpărarea locuințelor, iar apoi chiar și ulterior pronunțării sentinței
civile susmenționate, s-a datorat chiar refuzului intimatei de a încheia "de îndată" contractul de vânzare - cumpărare cu contestatorul. Cu alte cuvinte, dacă intimata ar fi acceptat "de îndată" să-și îndeplinească obligația legală statuată de lege - art. 7 din Legea nr. 85/1992, de a-i transmite dreptul de proprietate prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, la aceeași dată ar fi dispărut implicit și raportul obligațional stabilit prin contractul de închiriere, inclusiv obligația de a mai plăti chiria lunară către S.C. C. S.A.. Pe cale de consecință, actualmente constatarea judecătorească a acestei conduite de refuz nejustificat în îndeplinirea obligației de a încheia imediat ("de îndată") contractul de vânzare - cumpărare cu contestatorul trebuie să producă consecințe juridice în ceea ce privește obligația actuală a acestuia de a-i achita intimatei chiria restantă, inclusiv penalitățile de întârziere, stabilite prin sentința civilă nr. 1198/2011.
Pentru acest motiv, a înregistrat la Judecătoria Bistrița o acțiune civilă în pretenții bazată pe răspunderea delictuală a intimatei, având ca obiect daune-interese moratorii, prin care a solicitat obligarea acesteia să-i plătească cu titlu de despăgubiri suma totala de 34.700 lei reprezentând cuantumul total al sumelor solicitate, stabilite în temeiul sentinței civile pusă în executare silită, datorita refuzului nejustificat de a încheia "de îndată" contractul de vânzare - cumpărare; prin aceeași acțiune a solicitat apoi compensarea în totalitate a celor două obligații corelative (a intimatei fata de contestator cu aceea a contestatorului față de intimată), astfel încât să se statueze că în cauză nu mai există raporturi juridice obligaționale între părți.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea, în totalitate, a contestației la executare formulate de contestator, ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că prin Sentința civilă nr. 2345/2010, contestatorul a fost obligat să achite subscrisei suma de 1.600 lei, cu titlu de chirie restantă pentru perioada decembrie 2006 - noiembrie 2009 și penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadentei fiecărei chirii (lunare) și până la data plății efective. De asemenea, contestatorul a fost obligat să achite și suma de
4.444 lei, cu titlu de utilități. Totodată a fost respinsă și cererea reconvențională a contestatorului.
În baza sentinței menționate mai sus, intimata, prin mandatar, a formulat cerere de executare silită a debitorului, astfel că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a debitorului.
Intimata solicită respingerea petitului de suspendare a executării silite formulate în temeiul art. 403 Cod procedură civilă, ca inadmisibilă, neîntemeiată și nelegală. În principal, solicită respingerea petitului de suspendare motivate de faptul că nu a fost achitată cauțiunea în cuantum de 10% din valoarea sumelor pretinse. În situația în care contestatorul va achita cauțiunea, solicită respingerea ca neîntemeiat a petitului de suspendare, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru admitere, iar contestatorul nu a menționat care sunt motivele pentru care s-ar impune suspendarea executării silite.
Totodată, se solicită respingerea cererii de lămurire a întinderii titlului executoriu privind calculul penalităților, deoarece acestea au fost calculate conform dispozițiilor instanței care a pronunțat sentința rămasă definitivă și irevocabilă.
Solicită respingerea cererii de a fi restrânse cheltuielile de executare silită ca neîntemeiată.
Conform art. 371 indice 1 (3) Cod procedură civilă, executarea silită are loc până la realizarea obligației stabilită prin titlul executoriu, incluse la plata penalităților precum și a cheltuielilor de executare. În ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea se stabilesc de către executorul judecătoresc printr-un proces verbal care constituie titlu executoriu, iar debitorul este obligat să suporte toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, (art. 371 indice 7 Cod procedură civilă). În aceste condiții, cererea contestatorului este neîntemeiată, la dosarul de executare existând procesul verbal care, așa cum a arătat, este titlu executoriu.
Susținerile contestatorului că intimata, fiind în stare de insolvență, "nu produce nimic" sunt total nefondate, motivat de faptul că subscrisa se afla intr-un program de reorganizare, în baza unui plan aprobat de creditorii societății și de judecătorul sindic, plan care a fost respectat în totalitate de la data aprobării lui și până în prezent.
În ceea ce privește motivarea contestației, arată că nu au fost prezentate motive care să impună admiterea contestației, din contră, sunt evidențiate doar aspecte care au fost analizate de instanțele care au pronunțat titlurile executorii și pentru care s-a început executarea silită. Pentru toate aceste aspecte, solicită respingerea contestației la executare formulată de debitor, în totalitate, ca netemeinică și nelegală.
În drept, se invocă prevederile art. 371 indice 1 și 7 Cod procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din 28 august 2012, contestatorul a formulat note de ședință, prin care a arătat instanței că, în ceea ce privește solicitarea sa de clarificare a întinderii dobânzilor penalizatoare, la punctul 2, din întâmpinare, intimata nu înțelege să lămurească maniera de calcul a dobânzilor penalizatoare, limitându-se la afirmația că "acestea au fost calculate conform dispozițiilor instanței care a pronunțat sentința rămasă definitivă și irevocabilă". Nu are nici o îndoială că toate calculele au fost efectuate corect conform formulei de calcul arătată pe desfășurătorul din dosarul de executare. Consideră că deși acest calcul respectă la prima vedere indicațiile date de instanță în sentința ce se dorește a fi executată, totuși, la individualizarea calculului pe fiecare lună, intimata trebuia să țină cont de faptul că lunile de chirie restantă ce au curs până în iunie 2009 au stau sub incidența Legii 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale - care în art. 1. alin. (l) prevede că se aplică atât persoanelor juridice cât și persoanelor fizice, iar în art. 4 alin. (1-4) limitează expres întinderea penalităților pentru întârziere în decontare la maxim cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. Față de prevederile normativului indicat mai sus, consideră că modul în care au fost calculate penalitățile pentru fiecare luna de chirie restanta este nelegal. Instanța prin hotărârea dată a statuat că debitorul obligației de plată a chiriei este obligat la plata penalităților de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadentei fiecărei luni (întrucât în speța este vorba de prestații succesive) și până la data plații efective. În această situație, trebuie apreciat că instanța nu a individualizat pentru fiecare lună în parte întinderea penalităților atât pentru faptul că nu se putea știi data la care se va achita debitul principal (chiria), dar și pentru că nu toată perioada cuprinsă între luna iunie a anului 2008 și până în noiembrie 2009 a stat sub incidența Legii 469/2002, întrucât începând cu luna iunie 2009 acest text normativ a fost abrogat expres prin Legea nr. 246/2009 care a intrat în vigoare la data de_ . Astfel, pentru perioada restantă, ulterior lunii iunie 2009, penalitățile se pot acumula nelimitat, depășind chiar și cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. În speță, pentru fiecare lună de chirie restantă anterior lunii iulie 2009
penalitățile nu pot depăși suma de 50 de lei, indiferent care este data la care se achită debitul, și pentru toate celelalte luni, ulterioare intrării în vigoare a Legii 246/2009 penalitățile trebuie calculate fără a ține cont de eventuale limite.
Pentru termenul de judecată din data de_, contestatorul a formulat note de ședință, prin care, luându-se în considerare dispozițiile Legii 469/2002 solicită să se recalculeze de către organul de executare silită - BEJ Andronesi V. n, debitul total de executat (cuantumul chiriei menționate in dispozitivul sentinței, plus penalitățile de 1% pe zi de întârziere), ținând cont de următoarele, motive: a fost obligat la plata chiriei restante fata de reclamanta S.C. C. S.A., în cuantum de 50 de lei pentru fiecare lună cuprinsă în perioada decembrie 2006 - noiembrie 2009, la care se adaugă penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere, penalități care curg de la data ajungerii la scadenta a debitului chiriei raportat la fiecare lună. Trecând la executarea silită și individualizând debitul penalităților corespunzător fiecărei luni restante în parte, executorul judecătoresc nu a ținut seama de prevederile Legii 469/2002, care îl obliga să limiteze cuantumul penalităților la maximul cuantumului debitului principal. Aceste prevederi legale au caracter imperativ și nu intră în conflict cu conținutul dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța.
Prezenta precizare a depus-o și la un termen anterior, însă intimata nu a înțeles să răspundă în nici un fel la solicitarea sa de a recalcula cuantumul penalităților pretinse, și față de aceasta poziție, prin avocat, se vede nevoit să calculeze debitul contestat, folosind ca mod de calcul graficul expus în dosarul execuțional: începând cu luna decembrie 2006 și până în luna iunie 2009 inclusiv, cuantumul chiriilor restante este de 501ei/luna X 31 luni = 15501ei. La acest debit principal se adaugă penalitățile pentru fiecare zi de întârziere, care potrivit Legii 469/2002 nu poate depăși suma de 50 de lei pentru fiecare lună restantă, fiind egale cu suma de 1550 lei pentru cele 31 de luni. Ulterior lunii iunie 2009 cuantumul chiriei rămâne același, însă penalitățile pentru fiecare lună pot să curgă indiferent de debitul executat, întrucât actul normativ invocat anterior a fost abrogat.
Astfel, calculul pentru lunile iulie 2009 - decembrie 2009 este în sumă de 1976 lei, fiind valabil calculul pe care executorul l-a realizat în grafic. Față de situația expusă mai sus, apreciază că calculul biroului executorului Andronesi V. n este greșit, acesta datorând intimatei cel mult suma de 5056 lei, din care trebuie să se reducă sumele plătite în perioada 2007 - 2008 prin chitanțele cu nr.: 00039591/_
- 300 lei; 00039523/_ - 200 lei; respectiv recipisele de consemnare nr. 261083/_ -500 lei; si nr. 276021/_ - 300 lei în situațiile în care intimata a refuzat să primească chiriile, depuse la dosarul cauzei, în cuantum total de 1300 lei.
Pe cale de consecință, suma totală pe care contestatorul o datorează în prezent urmăritoarei S.C. C. S.A. este de 3.756 lei, nicidecum suma de 22.732 lei, pe care în mod aberant o pretinde.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că prin sentința civilă nr. 2345/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 11_, contestatorul C. A. a fost obligat să plătească intimatei S.C. C. S.A. suma de 1.600 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada decembrie 2006 - noiembrie 2009 și penalități de întârziere corespunzătore acestei sume, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la data achitării efective și suma de 4.444 lei, cu titlu de contravaloare utilități, fără cheltuieli de judecată.
În baza acestei hotărâri judecătorești, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a început executarea silită a contestatorului, fiind întocmit în acest sens dosarul de executare nr. 63/2012 a S.C.P.E.J. Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M. .
La data de_, contestatorul a fost somat să plătească intimatei suma de 34.759,2 lei, fără a se preciza în somație defalcat ce reprezintă această sumă. Din actele dosarului de executare rezultă însă că suma ce se execută se compune din: 1600 lei chirie restantă, 22.732 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței sumei de 1600 lei și până la data de_, 4.444 lei cheltuieli comune, iar suma de 5.983,2 lei, reprezintă cheltuieli de executare, din care 2.500 lei onorariu avocat și 3.472 lei onorariu executor judecătoresc.
Prin contestația la executare formulată și precizată de contestator acesta solicită lămurirea titlului executor reprezentând hotărâre judecătorească în privința penalităților datorate, restrângerea cheltuielilor de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc și onorariu de avocat și anularea tuturor formelor de executare întrucât debitul datorat de contestator a fost achitat integral de către acesta, astfel că s-au analizat actele de executare prin prisma acestor solicitări și motive.
În ceea ce privește lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentând Sentința civilă nr. 2345/2010 pronunțată în dosarul nr. 11_ al Judecătoriei B. privitor la penalitățile datorate de contestator, s-a constatat că potrivit acestei hotărâri judecătorești contestatorul a fost obligat la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 1600, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la data achitării efective.
Astfel, criteriile de determinare a sumei datorate de contestator cu titlu de penalități au fost menționate în hotărârea judecătorească, fiind stabilită suma asupra cărora se calculează penalitățile, cuantumul penalităților și perioada pentru care sunt datorate.
Suma de 1.600 lei reprezintă contravaloarea chiriei datorate de contestator pentru perioada decembrie 2006 - noiembrie 2009, iar data scadenței chiriei pentru fiecare lună din perioada menționată este determinabilă, în contractul de închiriere încheiat între părți fiind menționată data scadenței chiriei.
Prin urmare, instanța constată că titlul executoriu conține criteriile necesare determinării cuantumului penalităților, nefiind necesară lămurirea întinderii acestuia.
De asemenea, instanța reține că prin titlul executoriu nu au fost limitate penalitățile la o anumită sumă, iar limitarea acestora în cadrul contestației la executare ar reprezenta o modificare a unei hotărâri judecătorești irevocabile într-un alt cadru decât căile de atac prevăzute de lege, fapt inadmisibil.
De altfel, prin analizarea aplicării dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 469/2002, așa cum se solicită de către contestator, s-ar repune în discuție fondul cauzei, ori prin lămurirea titlului executoriu nu pot fi aduse modificări sau completări la titlul executoriu. Aplicabilitatea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 469/2002 necesar a fi avută în vedere de către instanță, trebuia să fie invocată în cadrul dosarului de fond sau în cadrul căilor de atac. Prin urmare, sub aspectul lămuririi dispozitivului titlului executoriu, contestația la executare este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a formelor de executare silită datorită achitării debitului de către contestator, s-a constatat că, potrivit chitanțelor depuse la filele 22-26, 78-81 din dosar, contestatorul a achitat suma totală de 2.020 lei, reprezentând contravaloare utilități și nu chirie, iar pe de altă parte, această sumă a
fost achitată în anii 2006, 2007, prin urmare anterior datei pronunțării Sentinței civile nr. 2345/2010 a Judecătoriei B., respectiv_ .
Ori, pe calea contestației la executare nu mai pot fi invocate elemente de natură a diminua sau stinge datoria, preexistente hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, ci doar ulterioare (în cazul de față dacă s-a plătit debitul după pronunțarea hotărârii), întrucât contestația la executare nu este un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.
Astfel, instanța nu poate, în această cauză, să examineze împrejurări care vizează fondul acelui dosar și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât ar avea drept consecință încălcarea puterii de lucru judecat, motiv pentru care solicitarea contestatorului de anulare a actelor de executare întrucât datoria fusese achitată anterior pronunțării sentinței civile care stă la baza executării silite este neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, onorariile executorilor judecătorești se stabilesc în raport de onorariile minimale și maximale prevăzute de Legea 188/2000 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006. Astfel, în Anexa 1 a acestui ordin se prevede pentru urmărirea mobiliară a creanțelor un onorariu minim de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, și un onorariu maxim de 10% din valoarea creanței. În cauză, onorariul executorului judecătoresc a fost calculat în mod corect acesta încadrându-se în limitele maximale stabilite prin Ordinul 2250/C/2006.
În ceea ce privește onorariul avocațial de 2.500 lei, acesta constituie o cheltuială ocazionată de efectuarea executării silite, căzând sub incidența art. 371 ind. 7 alin. 1 Cod procedură civilă, cauzată exclusiv de culpa contestatorului care nu a respectat obligația sa stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, ignorând dispozițiile art. 371 ind. 1 alin. 1 din codul de procedură civilă potrivit cărora obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin nerespectarea acestor dispoziții legale contestatorul și-a asumat riscul suportării cheltuielilor de executare silită. În acest context, instanța apreciază că apelarea intimatei la serviciile unui avocat pentru recuperarea creanței pe calea executării silite reprezintă o conduită firească, iar suma de bani avansată de intimată avocatului este o sumă care, în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 2 din Codul de procedură civilă, trebuie suportată de contestator, acesta fiind cel care a determinat, prin neexecutarea de bună-voie a creanței, efectuarea acestei cheltuieli.
În privința cuantumului onorariului de avocat, dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea ca judecătorii să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat, însă totodată constată că nu există un text legal care să prevadă onorarii avocațiale minimale și maximale, Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR referindu-se exclusiv la cuantumul onorariilor pentru asistența juridică din oficiu.
Singurele criterii pe care instanța le poate avea în vedere la aprecierea cuantumului rezonabil al onorariului de avocat sunt valoarea pricinii și munca
prestată de avocat, diminuarea onorariului de avocat fiind justificată în situațiile în care disproporția dintre valoarea litigiului sau munca depusă de avocat este mare.
În speță, instanța a apreciat că pentru executarea silită ce formează obiectul dosarului nr. 63/2012 a S.C.P.E.J. Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., perceperea unui onorariu de 2.500 lei, care reprezintă venitul brut al cabinetului de avocat, este nepotrivit de mare, față de munca depusă în dosarul de executare de către avocat (formularea unei cereri de executare silită), iar prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile și în faza executării silite, având menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată.
Totodată, ele sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză, cheltuielile de judecată efectuate în proces, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Ori, plata unui onorariu avocațial de 2.500 lei, în faza executării silite pentru formularea unei cereri nu poate fi apreciată de instanță ca fiind o cheltuială necesară și rezonabilă. Pentru aceste considerente, s-a stabilit în sarcina contestatorului doar plata unei părți din onorariu avocațial achitat de creditorul urmăritor în faza executării silite, în valoare de 500 lei, proporțional cu munca depusă de avocat și având în considerare onorariile minime stabilite în Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR.
Pentru considerentele mai sus expuse, s-a admis în parte contestația la executare formulată și s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a somației emise în Dosarul execuțional nr. 63/2012 a Societății civile profesionale de executări judecătorești asociați Andronesi V. n D.
& Andronesi D. a M., la data de_, în sensul reducerii cheltuielilor de executare, respectiv a onorariului avocațial, de la suma de 2.500 lei, la suma de 500 lei, respingând ca nefondate celelalte capete de cerere formulate în cadrul contestației la executare.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă ca nefondată, deoarece la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste că s-ar fi achitat vreun onorariu avocațial de către contestatoare, urmând ca taxa de timbru și timbrul judiciar achitate pentru contestația la executare să fie restituite după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în condițiile art. 23 alin.1 litera e din Legea nr. 146/1997.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, contestatorul C.
A., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, cu anularea formelor de executare silită pornite împotriva acestuia prin BEJ Andronesi; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele ce urmează.
A contestat formele de executare silită, arătând, în principal, că sunt nefondate, atâta vreme cât contestatorul a făcut dovada achitării integrale a sumelor reprezentând
"chiria restantă"; într-un alt proces civil soluționat definitiv și irevocabil (dosarul nr._ al Judecătoriei B. ), prin sentința nr. 1744/2008, în care se atestă cu subiect și predicat: "Întrucât după introducerea acțiunii pârâții C. A. și E. au achitat suma pretinsă potrivit chitanțelor depuse la dosar (filele …) achitând în total suma de 2500 lei, în loc de 1827 lei cu cât au fost datori toți pârâții, instanța urmează a respinge capătul de cerere vizând pretențiile, ca rămase fără obiect";. Această sentință a respins acțiunea în pretenții a intimatei, statuând cu puterea lucrului judecat că în realitate contestatorul nu numai că nu era dator, ci chiar achitase în plus o diferență de 673 lei din suma totală de 2.500 lei consemnată la dispoziția S.C. C. la CEC, pe care intimata a refuzat să o ridice cu intenția certă de a demonstra în dosarul nr._ că ar fi intervenit rezilierea contractului de închiriere, situație în care speră să eludeze obligația legală de a vinde locuința în temeiul Legii nr. 85/1992.
Față de acest argument deosebit de concludent și pertinent, instanța a considerat că în prezenta cauză "nu poate să examineze împrejurări care vizează fondul dosarului nr. 11._ (în care s-a pronunțat titlul executoriu - sent. civilă nr. 2345/2010), care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât ar avea drept consecință încălcarea puterii lucrului judecat";.
Exact această idee a uzitat-o prin contestație, în sensul că și hotărârea pe care a invocat-o, nr. 1744/208, prin care s-au respins pretențiile de plată a unei "chirii restante"; de 1.211 lei pentru perioada 2006-2008, este definitivă și irevocabilă, respectiv are indiscutabil autoritatea lucrului judecat și orice altă instanță trebuie să țină cont de cele statuate în cuprinsul ei. În plus, mai are și avantajul că este anterior pronunțată titlului executoriu susmenționat. Subliniază, de asemenea, un alt aspect important: la vremea respectivă doar recurentul și soția sa, respectiv vecinii lor Bota Paul și V. au fost acționați în judecată pentru "chirie restantă";. În aceste condiții, dintre cei 40 locatari - foști chiriași ai intimatei, doar contestatorul și familia Bota sunt în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care pe fond contrazice total titlul executoriu (pronunțat doi ani mai târziu în favoarea intimatei), stabilind în sensul că la data de_ nu mai exista contract de închiriere între el,
"fost chiriaș";, și intimată: "La adoptarea acestei soluția instanța a avut în vedere că pârâții au achitat prin plata la CEC aceste sume întrucât reclamanta a refuzat să primească plata, iar pe de altă parte, în dosarul_ al Judecătoriei B. instanța s-a pronunțat în sensul admiterii cererii pârâților din prezenta cauză împotriva S.C. C. și obligării acesteia din urmă să le vândă garsonierele în cauză, așa încât pârâții de rândul 1-2, 3-4 au deja de partea lor aparența dreptului de proprietate, ca urmare a calității lor de foști chiriași, deci sa avut în vedere această calitate la pronunțarea sentinței civile din dosarul 7576/190/206";.
Instanța avea obligația necondiționată de a lua în considerare această argumentare deosebit de clară a sentinței civile invocate pronunțată cu doi ani anterior titlului executoriu din prezentul dosar și să stabilească împrejurarea că cel puțin față de recurentă cele statuate definitiv și irevocabil în 2008 își păstrează valabilitatea și în 2013.
Intimata nu și-a expus punctul de vedere cu privire la calea de atac exercitată de contestator.
Recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce se vor evidenția în continuare.
Calea de atac readuce în discuție exclusiv împrejurarea că recurentul nu mai poate fi executat silit deoarece a achitat întreg debitul. Teza nu poate fi însușită în întregime văzând că efectele sentinței civile evocate, cu nr. 1744/_ pronunțată de judecătoria B. în dosar nr._, au fost avute în vedere și valorificate în cadrul procesului de revizuire a sentinței civile nr. 2345/2010 dată de aceeași judecătorie în dosar 11._ (irevocabilă prin anularea recursului promovat de contestator ca netimbrat), ultima constituind titlu executoriu din dosar execuțional nr. 63/_ .
Prin sentința civilă nr. 1058/F/2011 dată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, irevocabilă prin respingerea recursului declanșat de contestator (decizia nr. 3452/R/2011), s-a anulat parțial sentința civilă 2345/2010 și a fost obligat C.
A. să plătească S.C. "C. "; S.A. B., prin cabinet individual de insolvență P.
I., suma de 1050 lei cu titlu de chirie pe perioada decembrie 2006 - mai 2007, mai 2008 - noiembrie 2009, plus penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere de la data scadenței și până la data plății efective, și, suma de 2.494 lei, contravaloare utilități pentru același interval de timp.
În considerente s-a menționat că sentințele civile nr. 1744/2008 și nr. 2345/2010 sunt potrivnice raportat la obligarea lui C. A. la plata sumelor aferente perioadei cuprinse între iunie - decembrie 2007, ianuarie - aprilie 2008, s-a înlăturat această contradicție, hotărându-se că în sarcina actualului contestator subzistă doar datoria achitării sumelor de mai sus.
Văzând această dezlegare adusă printr-o hotărâre judecătorească, se conchide că titlul executoriu a fost reformat parțial, astfel că în măsura anulării lui actele de executare silită nu se mai bucură de atributul lealității și se va anula executarea în aceeași măsură.
Se impune precizarea că acest aspect important al speței s-a constituit într-un motiv al prezentei contestații la executare, cum se deduce clar din conținutul cererii, însă prima instanță a omis să-l verifice, context în care se apreciază că recursul este întemeiat, cu consecința anulării formelor de executare silită privind suma de 550 lei, chirie, a penalităților de 1% pe zi de întârziere vizând perioada iunie 2007 - aprilie 2008, în cuantum de 8.033 lei (rezultat ca urmare a adiționării sumelor înscrise în tabelul realizat de executorului judecătoresc, de la fila 34 din dosarul de fond) și a utilităților de 1.950 lei, în total 10.533 lei.
Rezolvarea restului motivelor contestației nu a fost criticată prin recurs. Intimata a căzut în pretenții, este în culpă procesuală, astfel că în baza art. 274
Cod procedură civilă va fi obligată să achite recurentului suma de 67 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial (f. 32), acordate în măsura încuviințării pretențiilor, de o treime.
Taxa judiciară de timbru se va restitui conform art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997, cum corect a procedat și prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul C. A. , domiciliat în B., str. G., nr. 3, ap. 46, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.
2113/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că dispune anularea în parte a actelor de executare silită efectuate în dosar execuțional 63/2012 al SCPEJA Andronesi V. n D. și Andronesi D. a M. pentru suma de 10.533 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimata S.C. C. S.A. - prin C. I. de I. P. I. , cu sediul în B., str. A. I., nr. 4, județul B. -Năsăud, să achite recurentului suma de 67 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond O. G.
| ← Decizia civilă nr. 1160/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 16/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
