Decizia civilă nr. 589/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 589/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent SC F. D. SA împotriva Sentinței civile nr. 6973/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. F. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6973/30 martie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul M. F. G. în contradictoriu cu intimata SC
F. D. SA B., prin SC F. D. SA S. C., s-a constatat prescris dreptul intimatei de a solicita executarea silită a titlurilor executorii: sentința penală nr. 300/2006, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr. 10675/2004 și decizia penală nr. 376/A/13 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul penal nr._, au fost anulate toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 185/2011 de BEJ Șipoș A. și s-a dispus reîntoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia. A obligat-o pe intimată să plătească contestatorului suma de 3067,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Creditoarea SC F. D. SA a înaintat cererea de executare silită împotriva debitorului M. F. G. la data de 28 noiembrie 2011, iar executarea s-a întemeiat pe titlul, executoriu reprezentat de sentința penală nr. 300/21 februarie 2006, pronunțată în dosarul penal nr. 10675/2004, rămasă irevocabilă la data de 20 iunie 2007 ca urmare a respingerii apelului și a neintroducerii în termen legal a căii de atac a recursului. A concluzionat în sensul că dreptul creditoarei de a cere executarea silită a început să curgă la data de 20 iunie 2007.
A mai reținut instanța că, în conformitate cu art. 2516, alin. 2 din Noul Cod Civil, prescripția dreptului de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, iar potrivit art. 405 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Instanța a apreciat că prescripția dreptului de a cere executarea silită este întemeiată, iar odată ce a intervenit prescripția, nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu, fără a se împiedica însă, executarea voluntară a obligației de către debitor. Instanța de fond a apreciat că în cazul intimatei din prezenta contestație la executare, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris în luna iunie, anul 2010, deci aceasta nu mai putea cere și obține executarea silită asupra debitorului la data de 28 noiembrie 2011, când s-a adresat executorului judecătoresc.
S-a constatat de asemenea că intimata a fost legal citată, i s-au comunicat acțiunea și motivele acesteia, însă nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat o poziție procesuală față de aspectele redate de către contestator în cuprinsul cererii sale, iar în conformitate cu art. 129 C.pr.civ., părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să-și probeze pretențiile și apărările, iar în conformitate cu art. 109 C.proc.civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.
Prin urmare, prima instanță a constatat că la momentul formulării cererii de executare silită era prescris dreptul creditoarei de a obține sumele de bani la care era îndrituită în baza Sentinței penale nr. 300/21 februarie 2006, pronunțată în dosarul penal nr. 10675/2004, prin urmare executarea silită a fost în mod nelegal începută, iar formele de executare ulterioare au fost, la rândul lor, neconforme cu legea și prin urmare, în temeiul art. 404 C.pr.civ., a admis contestația la executare și a anulat toate formele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 185/2011 de BEJ Șipoș
.
Subsecvent, în temeiul art. 4041C.proc.civ., având în vedere că executarea silită urma a fi desființată, precum și solicitarea debitorului- contestator, s-a dispus și reîntoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., intimata a fost obligată la plata către contestator a sumei de 3067,30 lei, reprezentând onorarii de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal intimata SC F. D. SA B. (f. 3-6 dosar T. Specilaizat), solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, respingerea contestației la executare formulate de către contestator, respectiv să se constate întrerupt termenul de prescripție al dreptului de executare silită a debitorului în condițiile art. 405/2 C.pr.civ. și să fie menținute în integralitatea lor actele de procedură efectuate de către BEJ Șipos A., cu cheltuieli de judecată.
În motivele cererii recurenta a arătat că la data de 23 martie 2012 a trimis o cerere de amânare raportat la prevederile art. 156 din C.pr.civ., prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a se angaja un apărător ales. În cuprinsul aceleiași cereri de amânare, a solicitat instanței ca, în cazul în care nu admite acea cerere, să acorde un termen pentru depunerea concluziilor scrise.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut în practicaua hotărârii recurate că părțile au pus concluzii la data de 27 martie 2012, fapt ce nu s-a întâmplat, recurenta nepunând vreo concluzie pe fondul cauzei.
A mai arătat recurenta că prin Sentința nr. 300/21 februarie 2006 Judecătoria C. l-a condamnat pe inculpatul contestator M. F. G. și, pe latura civilă, 1-a obligat la plata sumei de 149.064,96 lei plus dobanda legala si cheltuielile ocazionate de judecata, expertiză etc. Prin Decizia penală nr. 376/A/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respins ca nefondat apelul formulat de către inculpat, iar la data de 20 iunie 2007 a rămas irevocabila prin nerecurare.
Recurentul a arătat că prima critică pe care o aduce contestației la executare se referă la data de la care a început să curgă termenul de prescripție stabilit de art. 405 C.pr.civ. - 20 decembrie 2006, când în realitate și conform înscrierii de pe ultima pagină a deciziei T. ului C., Sentința a rămas irevocabilă la data de 20 iunie 2007. A învederat că ar fi fost imposibil să fi rămas irevocabilă la data de 20 decembrie 2006 în condițiile în care decizia a fost redactată la 7 decembrie 2006, conform mențiunii înscrise chiar pe această decizie; făcându-se comunicarea în mod firesc după data de 7 decembrie 2006, termenul de 15 zile nu ar fi putut curge decât după cel mai devreme 8 decembrie 2006. Or, în aplicarea art. 101 C.proc.civ., raportat la art. 301 C.pr.civ., înseamnă că sentința ar fi putut deveni irevocabilă prin nerecurare numai după expirarea, celor 15 zile de la data comunicării, adică cel mai devreme la data de 25 decembrie 2012.
Prin urmare, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că hotărârea a devenit irevocabilă la data de 20 iunie 2007.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că prevederile art. 405 C.pr.civ., respectiv termenul de prescripție de 3 ani, urmează a se aplica începând cu data de 20 iunie 2007, încheindu-se la data de 21 iunie 2010.
A apreciat că cererea sa inițială de executare formulată la data de 28 iulie 2009 tot este formulată în termen, acesta expirând abia în 20 decembrie 2009.
A învederat că la data de 28 iulie 2009 a depus la BEJ Șipoș A. o cerere de executare a sentinței penale rămase irevocabile ce a format obiectul dosarului penal în care contestatorul a fost condamnat, formându-se dosarul de executare nr. 90/2009 pe rolul acestui BEJ. În urma cererii de executare, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea executorului de încuviințare a executării silite, ulterior fiind efectuate o serie de acte de executare. Datorită
faptului că executarea a început și împotriva unui bun aflat în coproprietate cu soția debitorului, acesta a introdus o contestație la executare, admisă ulterior.
A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 405/2 C.pr.civ., termenul ele prescripție al dreptului de a solicita executarea silită se
întrerupe odată cu introducerea unei cereri de executare. A învederat că în condițiile în care ea a introdus în interiorul termenului de 3 ani cererea de executare silită a debitorului, termenul de prescripție a fost întrerupt, cu consecința că de la întreruperea termenului de prescripție a început să curgă un nou termen de prescripție.
Recurentul a depus alăturat recursului cererea de încuviințare a executării debitorului-contestator din dosarul de executare nr. 90/2009, înregistrată la executorul judecătoresc cu nr. 90/28 noiembrie 2011, pe care a formulat-o în acest dosar de executare pentru închiderea lui ca urmare a admiterii contestației și anulării actelor de executare efectuate în acest dosar.
A învederat recurentul că a început o nouă executare silită împotriva debitorului său, fiind astfel format dosarul nr. 185/2001 pe rolul aceluiași executor judecătoresc Șipoș A. . Ultimul act de executare pe care ea 1-a efectuat este solicitarea de închidere a dosarului și de restituire a titlurilor executorii la data de 28 noiembrie 2011, acesta fiind termenul de la închidere a dosarului 90/2009, prin urmare cu siguranță se află în interiorul termenului respectiv.
A mai arătat că faptul că prima instanță nu a fost de acord cu modalitatea în care s-au efectuat o serie de acte de executare nu înseamnă automat că dreptul său de a solicita executarea silită a debitorului nostru nu subzistă, ci înseamnă doar că acele acte de executare nu au fost corect efectuate și, astfel, ele au fost anulate de către prima instanță, însă nu se poate spune că manifestarea sa de voință nu a fost aceea de a pune în executare titlul său, fiind vorba de atitudinea pe care ea a avut-o, și nu în mod intrinsec, nominal, de actele pe care le~a efectuat. A arătat că rațiunea existenței termenului de prescripție este aceea ca un creditor să fie dinamizat de o sancțiune în cazul în care nu va acționa în consecință și în conformitate cu derularea rezonabilă a ordinii juridice instituite de legiuitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 274, art. 299, art. 304 pct. 8 și 9, art. 304/1, art. 305, art. 4052, art. 242 C.pr.civ.
Pentru dovedirea recursului, a solicitat admiterea probatoriului cu acte.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 octombrie 2012 (f. 14- 18), intimatul M. Fel1x G. a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. în soluționarea prezentei cauze, solicitând declinarea competenței în favoarea T. ului C., iar pe fond a solicitat respingerea recursul ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției, a arătat că prezenta cauză are ca "obiect contestație la executare. Prin decizia nr. XV/5 februarie 2007, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 764/12 noiembrie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, soluționând un recurs în interesul legii, a stabilit anumite competențe în soluționarea contestațiilor la executare propriu-zise și la titlu, statuând că, în ceea ce privește competența de soluționare a tuturor acestor contestații în căile de atac, aceasta se determină după regulile general aplicabile cuprinse în Codul de procedură civilă. Cu privire la secția competentă să soluționeze contestațiile anterior menționate a considerat, având în vedere principiul specializării, că este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la in secția comercială a instanței respective.
A învederat că în speță, titlul a fost emis în materie penală, fiind grefat pe raporturi de dreptul muncii și pe principiile răspunderii delictuale, nicidecum nu a fost emis în materie comercială.
Raportat la aceste considerente, a apreciat că sunt competente instanțele civile să soluționeze litigiul, în speță Tribunalul Cluj, iar nu T. ul Specializat C. .
Pe fond, a apreciat intimatul că hotărârea pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca ca fiind temeinică și legală, solicitând menținerea ei în totalitate.
În continuare, a detaliat, pe larg, apărările sale de fond.
Prin Decizia civila nr. 441/2012, pronunțată în dosar nr._ al T. ului Specializat C. (f. 24-29), a fost admisă excepția propriei necompetențe materiale, invocată de intimatul M. F. G. și, în consecință:
S-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de recurenta SC F. D. SA, în contradictoriu cu intimatul M. F. G.
, împotriva sentinței civile nr. 6973/30 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în favoarea T. ului C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului C., Secția civilă la data de_ .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Decizia penală nr. 376/A/2006 a T. ului C., Secția penală, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. F. G. împotriva Sentinței penale nr. 300/_ a Judecătoriei C. -N., a fost pronunțată la data de_ (f. 11-13 dosar judecătorie). Conform mențiunilor de pe decizia menționată, aceasta a fost redactată la data de _
, iar la_ s-a constatat că decizia este definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
T. ul constată că în mod greșit a reținut instanța de fond în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar că dreptul recurentei de a solicita executarea silită s-a născut la data de_, dată la care a solicitat definitivarea sentinței. În realitate, sentința a rămas definitivă la data expirării termenului de recurs, iar în lipsa altor elemente, decizia fiind redactată la_, se poate aprecia ca fiind corectă data de_ menționată pe acest titlu executor, așa cum a susținut intimatul. În consecință, vor fi apreciate nefondate și susținerile recurentei sub aspectele analizate.
Pentru soluționarea excepției prescripției dreptului recurentei de a solicita executarea silită se impune analiza cererii înregistrate la data de_ în dosarul execuțional nr. 90 al B.E.J. Șipoș A. . Prin cererea arătată creditoarea S.C. F. DSA. a solicitat închiderea dosarului execuțional nr. 90/2009 și restituirea titlurilor executorii în original.
Constatarea se impune deoarece prima cerere de executare silită a fost înregistrată de creditoarea S.C. F. DSA. la data de_ sub nr. 90/2009 la B.E.J. Șipoș A. (f. 8 dosar T. Specializat).
Prin Sentința civilă nr. 13472/_, pronunțată în dosarul nr. _
, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea M.
C. și au fost anulate actele de executare din dosarul execuțional nr. 90/2009. Sentința arătată a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 776/R/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 15519/_, pronunțată în dosarul nr._ al judecătoriei C. -N., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul M. F. G. și au fost anulate actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 90/2009. Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 529/_ a T. ului C., dosar nr. _
.
Potrivit art. 405 alin. 1 teza I C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel
Art. 405² alin. 1 lit. b) C.pr.civ. prevede: "Cursul prescripției se întrerupe …pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu…";, iar alin. 2 prevede că "După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție";.
Intimatul nu a contestat faptul că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt ca urmare a formulării primei cereri dar a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 405² alin. 3 C.pr.civ.,
care dispune în sensul că ";Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea";. Intimatul a susținut în cuprinsul întâmpinării formulate că prin cererea analizată creditoarea a renunțat la executare.
T. ul apreciază însă că renunțarea este un act de dispoziție iar din cuprinsul cererii analizate nu rezultă că recurenta a formulat-o cu intenția de a renunța la executarea silită. În realitate, așa cum a susținut constant în cursul soluționării recursului, creditoarea a solicitat restituirea titlurilor executorii în original pentru a formula o nouă cerere de executare, care față de întreruperea termenului de prescripție, a fost înregistrată în termen. Astfel, T. ul constată că prin cererea înregistrată la B.E.J. Șipoș A. la data de_ (f. 21 dosar judecătorie), recurenta a solicitat punerea în executare a titlului executor, respectiv a Sentinței penale nr. nr. 300/_, pronunțată în dosarul nr. 10675/2004 al Judecătoriei C. -N. și a Deciziei penale nr. 376/A/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C.
, Secția penală (f. 11-19 dosar judecătorie).
În consecință, sunt fondate susținerile recurentei în sensul că în mod greșit a constatat instanța de fond că s-a prescris dreptul de a solicita executarea silită a titlurilor executorii.
Pentru considerentele arătate recursul este fondat, urmând să fie reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. Recurenta a invocat și prevederile art. 304 pct. 8 din același cod, dar motivele nu se încadrează în prevederile acestuia. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ C.pr.civ., hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie admis recursul declarat de intimata SC F. D. SA împotriva Sentinței civile nr. 6973/_, pronunțată in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi modificată în întregime in sensul ca respingerii contestației la executare formulata de contestatorul M. F. G. în contradictoriu cu intimata SC
D. .
În temeiul art. 274 C.pr.civ. se va constata că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata SC F. D. SA impotriva Sentintei civile nr. 6973/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i
-N., pe care o modifica in intregime in sensul ca respinge contestatia la executare formulata de contestatorul M. F. G. in contradictoriu cu intimata SC F. D. .
Fara cheltuieli de judecata in recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte,
E. L.
Judecător,
O. -S.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
P.
A.P. 03 Iunie 2013
Red. EL/tehn AP/_ /2 ex.
Jud fond - P. a V. P. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 16/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 101/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
