Decizia civilă nr. 1160/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1160
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea L. A. , cu domiciliul în Z., str. C. C., nr. 75B, sc. C, et. 3, ap. 21, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 2006/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. _
, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentă avocat Chende Ciprian, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să depună la dosar împuternicire avocațială și îi acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, anularea titlului executoriu emis de DGFP S. pentru suma de 13.223 lei.
În continuare, reprezentantul recurentei arată că aceasta a avut un litigiu pe contencios, ocazie cu care a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară, concluziile acesteia fiind că suma pentru care s-a emis titlul executoriu nu ar fi datorată, având în vedere cheltuiala pe care a avut-o recurenta. Cele mai multe cheltuieli au fost deductibile și, pe cale de consecință, întinderea acestei obligații nu ar fi cea menționată de DGFP.
Sub acest aspect, reprezentantul recurentei apreciază că se impune admiterea recursului și anularea titlului executoriu emis de DGFP S. .
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 2006/27 iunie 2013, Judecătoria Zalău a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea L. A. Lucia în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice S., privind
anularea titlului executoriu nr. 313010012323404/_, emis de intimată pentru suma de 13.223 lei.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că această creanță fiscală în valoare totală de 13.223 lei, datorată de contestatoarea L. A. -Lucia - conform titlului executoriu nr. 313010012323404/_ emis de intimată în dosarul său de executare - reprezintă, potrivit susținerilor ambelor părți, diferențe impozit anual și accesorii, stabilite în sarcina debitoarei prin decizia de impunere nr. 26090 din _
, emisă de DGAFP C. în urma unui raport de inspecție fiscală, fiind apoi preluată de intimată în baza borderoului nr. 323/_ .
Chiar dacă debitoarea a solicitat anularea titlului executoriu emis de intimată, contestatoarea, nu a invocat vreun motiv de nulitate a acestor acte, vizând strict modul de calcul, eronat în opinia sa, a sumei de 13.223 lei stabilită în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. 26090 din_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, comunicată contestatoarei la data de_ .
Această decizie de impunere reprezintă un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din OG 92/2003 și, totodată, titlu de creanță fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin. 3 din OG 92/2003.
În speță, contestatoarea are stabilită în favoarea sa, pentru contestarea actului administrativ fiscal, contestația prevăzută de art. 205 si urm. Cod procedură fiscală, care poate fi apoi continuată în fața instanței de contencios administrativ fiscal, pe care de altfel a și urmat-o, fiind soluționată irevocabil prin Decizia Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._, prin admiterea recursului DGFP C. împotriva sentinței civile nr.5684/_ pronunțată în dosar nr._ a T. ui S., pe care a modificat-o în sensul că respingerii cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală nr. 26090/_, anulării deciziei de impunere nr. 26090/_ și anulării deciziei nr.45/_ a DGFP C. .
În aceste condiții, devine inadmisibilă contestația la executare prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu, apărări ce au fost deja formulate de către contestatoare pe calea contestației administrativ-jurisdicționale și soluționate irevocabil.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs contestatoarea L.
A., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii contestației la executare și anulării titlului executoriu nr. 313010012303404/_, emis de creditoarea DGFP S. pentru suma de 13.223 lei.
În motivul de recurs invocat, contestatoarea consideră că instanța de fond, în mod greșit, a respins contestația la executare, neținând cont de concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._, prin care s-a contestat decizia nr. 45/_ a DGFP C. și actele subsecvente, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr. 26090/_ și Decizia de impunere nr. 26090/_, pentru suma de 19814 lei, reprezentând impozit pe venit și accesorii și deci concluziile expertizei sunt în sensul că toate categoriile de cheltuieli apreciate de agentul fiscal ca nedeductibile "îndeplinesc condițiile generale de legalitate, fiind efectuate și ocazionate de activitatea desfășurată pentru realizarea de venituri și au caracter de cheltuieli deductibile";. Se mai arată că agentul fiscal nici măcar nu a avut curiozitatea să verifice la fața locului dacă anumite cheltuieli au fost sau nu au fost
făcute pentru buna desfășurare a activității biroului notarial și, mai mult, organele de inspecție fiscală au refuzat să se deplaseze în municipiul Z. pentru a constata la fața locului realitatea și caracterul cheltuielilor efectuate de biroul notarial al contestatoarei. Se mai arată că pentru înregistrarea veniturilor și a cheltuielilor sunt respectate prevederile din Anexa nr. 1, capitolul II, litera e și f a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, iar cu privire la cheltuielile de protocol, expertul relevă că se respectă plafonul de 2% aplicat bazei de calcul, conform pct. 39 din HG nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și sunt deductibile din punct de vedere fiscal. Tot astfel, cheltuielile cu indemnizația de delegare pentru deplasarea notarului sau a personalului acestuia la Camera Notarilor Publici C., la diverse simpozioane organizate de Uniunea Notarilor Publici din România sunt deductibile, având documente justificative ordinele de deplasare, la care sunt anexate invitațiile sau convocările, iar înregistrarea ca deductibilă a indemnizației de delegare s-a făcut cu respectarea plafonului impus de art. 48 alin. 5 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Recursul contestatoarei L. A. nu este întemeiat.
Contestatoarea are o creanță fiscală în valoare de 13.223 lei, conform titlului executoriu nr. 313010012303404/_ - emis de creditoarea DGFP S. - și reprezintă impozit anual și accesorii stabilite în sarcina debitoarei prin Decizia de impunere nr. 26090/_, emisă de DGFP C., în urma unui raport de inspecție fiscală (f. 43-54, dosar fond).
Obiectul contestației debitoarei privește doar sumele stabilite în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. 26090/_, privind obligațiile suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală.
Această decizie de impunere reprezintă un act administrativ fiscal - în sensul prevăzut de art. 41 din OG nr. 92/2003 și, totodată, titlu de creanță fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin 3 din OG nr. 92/2003.
Împotriva acestui titlu de creanță, debitoarea a formulat contestație pe calea administrativ-jurisdicțională, conform art. 205 și 207 din OG nr. 92/2003, care poate fi continuată în fața instanței de contencios administrativ fiscal, pe care a și urmat-o, fiind soluționată irevocabil prin Decizia Curții de A. C., pronunțată în dosar nr._, prin admiterea recursului DGFP C., declarat împotriva sentinței civile nr. 5684/_ a T. ui S., pe care a modificat-o, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, având obiect anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 26090/_, anulării Deciziei de impunere nr. 26090/_ și anulării Deciziei nr. 45/_ a DGFP C. .
În aceste condiții, "devine inadmisibilă contestația la executare prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu, apărări ce au fost deja formulate de către contestatoare pe calea contenciosului administrativ- jurisdicțional și soluționate irevocabil";.
Este de reținut faptul că toate motivele de recurs invocate sunt apărări de fond, cu privire la actul administrativ care a fost contestat și soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 4363/_ a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. _
, iar instanța învestită cu soluționarea contestației la executare nu poate analiza și verifica în dosarul de executare aspectele care au fost dezbătute și în dosarul nr._ .
Titlurile de creanță devin titluri executorii la data la care creanța fiscală a fost scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Dar contestația poate fi făcută împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Atunci însă când titlul de creanță devine executoriu și este pus în executare, contestația la executare are ca obiect numai aspectele formale ale executării, inclusiv titlul executoriu, fără însă a se putea analiza fondul acesteia, care reprezintă fondul titlului de creanță fiscală și care putea fi analizat numai în procedura specială reglementată de Codul de procedură fiscală.
Deci titlul de creanță în temeiul căruia a fost pornită executarea silită este Decizia de impunere, care a fost contestată conform art. 205 Cod procedură fiscală, așa cum s-a arătat.
Prin urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal.
Contestatoarea solicită anularea actelor de executare, motivând contestația cu aspectele ce țin de fondul titlului de creanță, care nu pot fi analizate în dosarul de executare, aceste aspecte fiind dezbătute și în dosarul nr._, soluționat prin Decizia civilă nr. 4363/_ a Curții de A. C. . Cu alte cuvinte, contestatoarea recurentă nu mai poate invoca apărări de fond, așa cum face în motivele de recurs, ci numai aspectele formale ale executării, deoarece apărările de fond au fost invocate pe calea contencios-administrativă.
Rezultă deci că Administrația Finanțelor Publice Z., în mod legal, a procedat la începerea executării silite împotriva contestatoarei, cu respectarea prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin emiterea titlului executoriu și a somației din_ .
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea L. A. împotriva sentinței civile nr. 2006/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea L. A. împotriva sentinței civile nr. 2006/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. L. M. M. L. -M.
Red. DG/_ /Dact.MLM/_ /2 ex. Jud. fond: L. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Încheierea civilă nr. 3/2011. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 381/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
