Decizia civilă nr. 1017/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1017
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: R. -M. P. JUDECĂTOR: D. -D. I.
JUDECĂTOR: D. C. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul I. DE S. PENTRU C. ÎN T.
R., cu sediul în București, b-dul Dinicu Golescu, nr.38, sector 1 și sediul procesual ales în C. -N., str.Corneliu Coposu, nr.41, județul C., împotriva sentinței civile nr.1224 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata SC V.
T. SRL a solicitat prin întâmpinare judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1224/_ a Judecătoriei Z., s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta SC V. T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - I. de S. pentru C. în T. R. - ISCTR, a fost modificat procesul-verbal de contravenție seria ISCTR nr.61983 din data de_, întocmit de intimat, în sensul înlocuirii amenzii aplicate de 8.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria ISCTR nr. 61983 din_, petenta SC V. T. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 8000 lei. S-a reținut că, la controlul în trafic rutier din data de_ ora 11.35, pe DN 1F, km 65+300 m, în localitatea Românași, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ deținută și utilizată de petentă și condusă de numitul Negru Gheorghe, având la bord conformă a licenței de transport nr.0711228 valabilă, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport SC
V. T. SRL a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului cu care efectua transport rutier a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto Negru Gheorghe din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost legal întocmit.
Cu privire la excepția prescripției executării sancțiunii amenzii, invocată de către petentă, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât în cauză nu a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de art.14 din O.G. 2/2001 pentru comunicarea procesului-verbal de contravenție, termen care
curge de la data aplicării sancțiunii contravenționale. În cauză sancțiunea a fost aplicată în data de _
, data întocmirii procesului-verbal de contravenție, fiind evident că procesul verbal a fost comunicat anterior împlinirii termenului de 30 de zile, din moment ce petenta a formulat plângere contravențională la data de_ (comunicat prin afișare la data de_ -f.32).
Faptul că procesul-verbal a fost întocmit ulterior la data de_ nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale incidente în materie contravențională, atâta timp cât nu a fost încălcat termenul legal pentru aplicarea sancțiunii prevăzut de art.13 alin.1 din O.G. 2/2001.
Motivele de nulitate invocate de către petentă, constând în întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientei și a semnăturii unui martor sunt neîntemeiate, în cauză nefiind încălcate dispozițiile art.16 și art.19 din O.G. 2/2001, astfel cum susține petenta.
În mod legal, cu respectarea prevederilor art. 19 alin.1 și 26 din O.G. 2/2001, procesul-verbal a fost comunicat petentei persoană juridică, deținătoarea calității de operator de transport, și nu a fost înmânat conducătorului auto, care nu avea calitatea de reprezentant legal al societății și nici îndrituirea de a formula obiecțiuni, procesul-verbal de contravenție putând fi întocmit în mod valabil în lipsa contravenientei, la sediul agentului constatator, neexistând o interdicție legală în acest sens, și fiind respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001 privitor la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
De asemenea, în cauză nu s-au încălcat nici prev. art.19 din OG 2/2001 deoarece în cuprinsul procesului - verbal, încheiat în lipsa petentei, s-a făcut mențiune cu privire la motivele pentru care nu a fost prezent la redactarea procesului-verbal nici un martor, respectiv, "nu s-a putut identifica nici un martor la fața locului";, aceste motive putând fi apreciate ca suficiente pentru legalitatea încheierii procesului verbal. Cu privire la semnătura martorului, instanța mai arată faptul că lipsa semnăturii martorului asistent în cazurile prevăzute de art.19 din O.G. 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Fiind astfel vorba despre o nulitate virtuală, anularea intervine, în condițiile art.105 C.pr.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Rolul martorului asistent fiind acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal (deci el nu este un martor ocular al faptei), nu există vătămare atunci când nu se contestă acest aspect, cum este și cazul în speța dedusă judecății, contravenienta necontestând faptul că nu a semnat procesul-verbal, astfel că nu i-a fost cauzată petentei nici o vătămare, respectiv nu i-a adus atingere dreptului său la apărare, iar acest motiv de nulitate nu poate fi reținut.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petentă, respectiv încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G.2/2001 instanța arată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit art.16 alin.7 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ";În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare."; iar prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007 ( M. Of. Nr.833 din_ ) pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, s-a statuat faptul că, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerarea și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cea referitoare la consemnarea distinctă a obiecțiunilor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s- a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În speță, petenta nu a arătat în ce constă vătămarea care i s-a adus prin încheierea procesului- verbal în lipsă, obiecțiunile pe care intenționa să le formuleze și vătămarea cauzată prin faptul că nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni în fața agentului constatator. Vătămare se concretizează de regulă, într-un astfel de caz, în încălcarea dreptului la apărare însă, prin susținerea obiecțiunilor cu privire la cuprinsul procesului-verbal în fața instanței această vătămare poate fi înlăturată fără să fie necesară anularea procesului verbal. Dreptul la apărare poate fi valorificat și ulterior, prin introducerea plângerii contravenționale, atâta timp cât nu se face dovada faptului că existau apărări care, nefiind menționate la momentul redactării procesului-verbal în cuprinsul acestuia nu ar mai putea fi reiterate în fața instanței. Astfel, simpla susținere a contravenientei potrivit căreia agentul constatator nu și-a
îndeplinit obligația de informare, dar fără a proba vătămarea care i s-a adus, nu poate duce la anularea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petentă, de altfel, necontestată, în esență, de aceasta. Petiționara nu a prezentat nicio dovadă că la bordul autovehiculului se afla legitimația se serviciu valabilă a conducătorului auto și nici că efectuat transport cu titlu gratuit, copia licenței de transport nr.0711228 pentru transport rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, aflată la bordul autovehiculului la data constatării contravenției, eliberată operatorului de transport rutier, instituind prezumția simplă, nerăsturnată de petentă, privind efectuare a unor astfel de transporturi.
Potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ";Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.";
Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite."; Iar art.21 alin.3 din
O.G. nr. 2/2001 stipulează: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul- verbal.";
Analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța apreciază, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind în speță suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale.
Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de rezultatul produs care, în speță, nu este unul cu implicații sociale grave, și de circumstanțele personale ale petentei, instanța apreciază că fapta concretă săvârșită de către petentă prezintă un grad de pericol social redus, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, fiind una minimă. Sunt relevante astfel și circumstanțele personale ale petentei față de care nu au fost dovedite antecedente contravenționale în materie și care a recunoscut, în fond, comiterea faptei.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum relativ ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva sentinței civile nr. 1224/2013 a Judecătoriei Z. a declarat recurs I. DE S. PENTRU C. ÎN T. R. - I.S. T.R solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare, în esență, se arată că gradul de pericol social impunea menținerea sancțiunii amenzii, instanța de fond apreciind în mod greșit că fapta nu prezintă, în concret, pericol social ridicat.
În drept sunt invocate disp. OG nr. 27/2011, OMTI 980/2011, HG nr. 69/2012, Reg 1071/2009, OG nr. 2/2001, art. 299, 304 pct. 8 și 9, art. 3041și art.242 Cod procedură civilă.
Petenta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (
f. 10).
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod
procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 4 pct. 57 din HG 69/2012 " Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr._, ale Regulamentului (CE) nr._, ale Regulamentului (CE) nr._ și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011și constituie contravenții dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții, încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: pct 57) nerespectarea
de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2.legitimația de serviciul valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport";
.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect reținut în mod corect și de prima instanță.
În privința temeiniciei procesului - verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost descrisă în mod corect în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului.
Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, însă instanța de fond în mod corect a apreciat că sancțiunea "avertismentului"; este suficientă, raportat la împrejurarea că petenta nu a produs vreun prejudiciu, nu au fost dovedite în privința sa antecedente contravenționale, a recunoscut fapta, împrejurări de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului își îndeplinește funcția preventivă și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională.
Susținerile recurentei în privința cuantumului ridicat al amenzii prevăzut de legiuitor sau a faptului că legiuitorul nu a prevăzut rezultate sociale grave sau un caracter repetitiv al faptei pentru a se putea aplica sancțiunea amenzii, nu exclude analiza pericolului social, în concret, al faptei.
Așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să fie un gest reflex, ci rezultatul analizei unui complex de factori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de I. DE S. PENTRU C. ÎN T. R. împotriva sentinței civile nr. 1224/2013 a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I. DE S. PENTRU C. ÎN T.
R.,
cu sediul în București, b-dul Dinicu Golescu, nr.38, sector 1 și sediul procesual ales în C. -N., str.Corneliu Coposu, nr.41, județul C., împotriva Sentinței civile nr.1224 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
R. -M. P. | D. -D. I. | D. | C. | A. V. |
Red. D.C./_
Dact.A.V./_ /2 ex Jud. fond: M. D. L.
| ← Decizia civilă nr. 159/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 930/2013. Plângere contravențională → |
|---|
