Decizia civilă nr. 1021/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZA CIVILA N. 1021/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător F. S. B. Grefier A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent A. DE P.
S. P. N. 68 impotriva 5532/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedință, după care, instanta constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării de la data de_ și _
, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5532 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar
s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. V., in contradictoriu cu parata A. DE P.
S. P. N. 68, si in consecința:
A fost obligată parata la restituirea către reclamant a sumei de 17569,70 lei, reprezentand cheltuieli achitate si nedatorate.
A fost obligată parata la plata către reclamant a sumei de 4670 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 168 din imobilul situat in C. -N., str. P. nr. 68, scara C, etaj 3, inscris in CF nr. 2. -C1-U163 prin cumparare la licitație publica, conform actului de adjudecare din data de_, emis in dosarul execuțional nr. 1124/2011 al Societatii civile profesionale de Executori Judecatoresti Morari si Asociații, conform actelor anexate in copie la filele 11-17 si 19 dos.
In calitate de proprietar al apartamentului sus identificat, reclamantului ii revine obligația de a achita cota de contributie care ii revine din cheltuielile Asociatiei de proprietari din imobilul in cauza, conform prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, insa îndatorirea sa a luat naștere numai de la data când acesta a dobândit dreptul de proprietate si pentru cheltuielile comune înregistrate de la acea data, respectiv începând cu data de_ .
Cu toate acestea, coroborând susținerile reclamantului cu dovada plații sumei de 17569,70 lei, efectuata de reclamant in contul paratei cu ordinul de
plata nr. 2/_ - f. 6 dos., si lipsa nejustificata a paratei de a răspunde la interogatoriul ce i-a fost comunicat - f. 29-31 dos., instanța retine ca suma de bani plătita de reclamant reprezintă cota de contribuție la cheltuielile Asociației de proprietari parata care revenea fostului proprietar si a fost achitata de reclamant pentru ca parata, care a incheiat contractul de furnizare a utilitatilor pentru întregul imobil, a întrerupt furnizarea de utilitati la apartamentul dobândit de reclamant si refuza reluarea furnizării in lipsa plații.
Așa fiind, reclamantul a solicitat paratei restituirea sumei plătita dar nedatorata, prin notificarea comunicata președintelui Asociației de proprietari parata, insa aceasta din urma a refuzat, stare de fapt reținuta prin prisma notificării de la fila 18 dos. si refuzului paratei de a răspunde la interogatoriul formulat de reclamant, in temeiul art. 225 C. proc. civ., precum si de a exprima un punct de vedere asupra cererii de chemare in judecata formulata de reclamant.
In consecința, reclamantul nu datora paratei suma de 17569,70 lei, drept care cererea sa de restituire este întemeiata.
In acest sens, deși real ca parata este indreptatita la încasarea cotei de contribuție care ii revine din cheltuielile Asociației de proprietari, dreptul sau de creanța in cauza nu este opozabil reclamantului ci numai fostului proprietar, cata vreme, potrivit actului de adjudecare, reclamantul a dobândit apartamentul in cauza liber de sarcini, dat fiind faptul ca parata a omis sa isi înscrie in cartea funciara privilegiul imobiliar recunoscut in favoarea sa de art. 51 din Legea nr. 230/2007.
Astfel, pentru ca din dovezile administrate nu rezulta ca prin plata efectuata reclamantul a inteles sa facă un act de liberalitate, ori a acționat in temeiul gestiunii de afaceri, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 1635 si urm. rap. la art. 1341 si urm. C. civ., conform carora cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire, iar bunurile primite fara drept se impune sa fie restituite persoanei indreptatita, in cazul de fata reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamant si a obligat parata la restituirea către reclamant a sumei de 17569,70 lei, reprezentand cheltuieli achitate si nedatorate.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 C. proc. civ., parata a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4670 lei, reprezentand taxa judiciar de timbru, timbru judiciar si onorariul avocațial, dovedite cu chitanțele si timbrele judiciare mobile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâta (f.2)
solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință: modificarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 8,9 C.pr.civ. și drept urmare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii
învederează că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu luarea în considerare a susținerilor reclamantului intimat, care a prezentat o situație falsă, cu totul diferită de cea reală.
Învederează instanței de control judiciar că la data la care reclamantul intimat a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului adjudecat, acesta a avut cunoștință despre împrejurarea că imobilul este fără utilități întrucât recurenta, datorită cheltuielilor mari pe care le avea de recuperat, a fost nevoită să sisteze cu mult înaintea adjudecării furnizarea de utilități.
Nu se poate susține deci că dreptul de creanță al recurentei nu este opozabil intimatului întrucât acesta era încunoștiințat că recurenta avea notat în cartea funciară privilegiul imobiliar în temeiul disp. art. 35 din Legea nr.
114/1996 și art. 51 din Legea nr. 230/2007, astfel cum rezultă și din Încheierea nr. 361/_, înscrisuri atașate recursului. Intimatul avea cunoștință despre acest privilegiu încă din faza executării silite întrucât recurenta a contestat procesul verbal de distribuire de preț tocmai raportat la faptul că asociației nu i s-a distribuit suma pe care o avea de încasat de la debitor. Astfel, este evident că intimatul a înțeles să achite de bună voie în locul fostului proprietar datoriile pe care acesta le avea în favoarea asociației.
Pe de altă parte, recurenta nu l-a forțat pe intimat să achite aceste cheltuieli, care au fost achitate de intimat de bună voie pentru a evita deconectarea întregului imobil și pentru a putea beneficia de utilități, urmând ca ulterior să își recupereze suma de la fostul proprietar iar în măsura în care recurenta va recupera creanța de la fostul proprietar prin distribuirea prețului sau alte mijloace, recurenta îi va remite suma achitată î contul cheltuielilor.
Cu privire la condițiile juridice ce trebuie să le îndeplinească o acțiune întemeiată pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, apreciază că acțiunea întemeiată pe acest temei are un caracter subsidiar, cel păgubit având dreptul
la o astfel de acțiune numai atunci când nu are și nici nu a avut o altă cale legală, nici o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului. Apreciază deci că reclamantul avea posibilitatea de a formula o acțiune în regres împotriva debitorului pentru care a făcut plata de bună voie.
Sentința instanței de fond este criticabilă și sub aspectul cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat care este mult prea mare raportat la munca depusă și la complexitatea cauzei.
Prin întâmpinarea formulată (f.10)
intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale
intimatul învederează reaua credință a recurentei care evident avea cunoștință despre litigiu și nu a înțeles să își formuleze poziția procesuală, nici să propună probe și nici să răspundă la interogator.
Este evident totodată că intimatul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului prin adjudecare la licitație publică iar din actul de adjudecare rezultă fără putiință de tăgadă că a dobândit acest imobil liber de sarcini, conform art. 518 C.pr.civ. Intimatul nu s-a obligat să achite obligațiile restante ale fostului proprietar și adjudecatarul nu se subrogă în drepturile și obligațiile debitorului.
Ori, pârâta recurentă nu a făcut nici un demers real pentru ași proteja creanța respectiv pentru a o valorifica și a obține un titlu executor care să-i fi permis să participe la distribuția prețului. Pârâta își invocă propria culpă în aceste condiții iar intimatul nu avea atribuția să se implice deoarece a cumpărat acest imobil fără sarcini și a făcut o plată silit de împrejurări. Chiar recurenta recunoaște că imobilul era deconectat de la utilități la data efectuării plății respectiv confirmă că intimatul nu avea o altă soluție pentru utilizarea spațiului.
Cu privire la criticile privind condițiile juridice ale acțiunii întemeiate pe temeiul juridic pentru îmbogățire fără justă cauză respectiv buna credință a îmbogățitului și lipsa altui mijloc juridic la îndemâna însărăcitului pentru recuperarea pagubei respectiv că intimatul avea posibilitatea de a formula o acțiune în regres nu se poate reține nici acest motiv deoarece acțiunea în regres primește utilizare în raporturile dintre codebitori solidari, în acelea dintre fidejusor și debitorul garantat precum și în raporturile dintre cei care răspund pentru fapta altuia, pe de o parte și autorul faptei ilicite pe de altă parte, cazurile fiind expres indicate de lege; ori, în cauza de față intimatul nu a
avut nici un raport juridic cu fostul proprietar pentru a avea la îndemână acest instrument juridic. Astfel, a fost constrâns să achite cheltuielile restante ale fostului proprietar respectiv să efectueze această plată nedatorată.
Cât privește critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată, și aceasta trebuie respinsă ca nefondată în condițiile în care pe de o parte, litigiul este patrimonial, impunând o taxă de timbru la valoare iar pe de altă parte onorariul avocațial a fost achitat integral, deci este vorba de o cheltuială reală, dovedită cu chitanța depusă la dosar, onorariul fiind stabilit pentru faza de consultație, invitație la conciliere, redactare acțiune, redactare interogator, studiere dosar între termene, reprezentare în instanță la termene, redactare concluzii scrise în fața primei instanței dar și în fața instanței de recurs, iar dificultatea și ineditul cauzei sunt evidente.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
In fapt,
tribunalul retine ca reclamantul intimat a dobandit imobilul asupra apartamentului nr. 168 din imobilul situat in C. -N., str. P. nr. 68, scara C, etaj 3, inscris in CF nr. 2. -C1-U163 prin cumparare la licitație publica, conform actului de adjudecare din data de _
, emis in dosarul execuțional nr. 1124/2011 al Societatii civile profesionale de Executori Judecatoresti Morari si Asociații.
Inca de la data de_, asa cum rezulta din incheierea de carte funciara nr. 361 rezulta ca s-a notat dreptul de ipoteca asupra acestui imobil, in favoarea recurentei parate, pana la concurenta sumei de 12481, 7 lei, suma reprezentand restante al proprietarului imobilului, numita S. D. Florentina.(f15-dos recurs)
Ca atare, contrar retinerilor primei instante nu se poate retine faptul ca reclamantul nu a avut cunostinta de datoriile pe care le avea proprietarul imobilului adjudecat.
In fundamentarea solutiei de obligare a paratei recurente la restituirea catre reclamant a sumei de bani achitata de catre acesta ulterior adjudecarii imobilului, cu titlu de restante catre asociatia de proprietarii, pentru a putea fi racordat imobilul la utilitati, prima instanta retine in cauza existenta unei plati nedatorate .
Analizand conditiile care trebuiesc sa fie indeplinite potrivit dispozitiilor art.992 -993 C. civ, tribunalul apreciaza ca acestea nu sunt indeplinite, mai exact nu este indeplinita conditia potrivit careia, plata sa fi fost facuta din eroare: Acela care din eroare, crezandu-se debitor, a platit o datorie, are drept la repetitiune contra creditorului";.
Din nici o proba de la dosar nu rezulta faptul ca reclamantul a efectuat plata din eroare, in considerarea ideii ca este creditor al paratei, intrucat acesta a devenit proprietar al imobilului prin adjudecare, in cadrul licitatiei publice, astfel incat nu avea cum sa acumuleze aceste restante in conditiile in care nu avut anterior calitatea de proprietar al imobilui respectiv .
Sustinerile intimatului reclamant in sensul ca a dobandit imobilul liber de sarcini sunt reale, insa doar din punct de vedere juridic, imobil fiind grevat de datorii constand in plata utilitatilor.
Intrucat plata restantelor acumulate de catre fostul proprietar s-a efectuat de catre reclamant, in mod benevol, in vederea racordarii imobilului la utilitati, nu se poate retine in cauza existenta unei plati nedatorate in intelesul dispozitiilor legale mai sus enuntate, reclamantul avand la indemana eventual alte mijloace procesuale in vederea recuperarii acestei sume, parata
recurenta avand calitatea de debitor al creantei reprezentand restante acumulate de catre fostul proprietar, numita S. D. Florentina .
De asemenea sustinerile intimatei, referitoare la faptul ca parata nu a facut nici un demers pentru a-si proteja creanta, sunt neantemeiate, in conditiile in care a fost notata ipoteca in carte funciara, insa la distribuirea pretului cu ocazia vanzarii imobilului la licitatie, nu s-a avut in vedere acest aspect.
Tinand seama de aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul apreciaza ca hotararea primei instante a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale privitoare la plata nedatorata, in consecinta recursul apare ca fiind fondat si in baza dispozitiilor art.312 raportat la art. 304 pct 9 C.pr civ. Il va admite impotriva Sentintei civile nr. 5532/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. pe care o modifica in tot in sensul ca: Respinge actiunea civila formulata de S. V. impotriva paratei A. de P. str.
P. nr. 68.
In temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr. civ va obliga intimatul sa plateasca recurentei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs reprezedntand onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de A. de P. str. P. nr. 68 impotriva Sentintei civile nr. 5532/_ pronuntata in dosar nr._ al
J. i C. -N. pe care o modifica in tot in sensul ca: Respinge actiunea civila formulata de S. V. impotriva paratei A. de P. str. P. nr. 68.
Obliga intimatul sa plateasca recurentei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 18 Octombrie 2013 Red FSB/GP/2 EX/_ JUD. FOND F. M.
| ← Decizia civilă nr. 391/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 479/2013. Pretenții → |
|---|
