Decizia civilă nr. 1023/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 1023/R/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător F. S. B. Judecător C. -A. C. Grefier G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții recurenți P.
F. și P. V. împotriva Sentinței civile nr. 8408/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. V.
M., intimat M. R., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8408/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția prescripției extinctive invocate de pârâții M. V. -M. si M. R. . S-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții P. F. si P. V. in contradictoriu cu pârâții M. V. -M. si M. R. . Au fost obligați reclamanții să achite suma de 500 lei in favoarea pârâților cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Cu privire la excepția prescripției extinctive invocate de pârâții
M. V. -M. și M. R., instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat prin prezenta cerere de chemare in judecată două petite principale si un petit subsidiar. Petitele principale au ca obiect:
1) obligarea pârâților la demolarea construcției ilegale executate pe terasa imobilului din C. -N. str. D. nr. 25 jud. C. ; 2) obligarea pârâților la închiderea golurilor care asigură accesul la terasă de la apartamentele nr. 1 si 4.
Reclamanții au precizat in mod repetat temeiul juridic al acestor pretenții, art. 998 C.civ. (vechi). Petitul subsidiar are ca obiect autorizarea reclamanților să facă demersurile de demolarea construcției respectiv închidere a golurilor pe cheltuiala pârâților, si a fost întemeiat pe dispozițiile art. 1076-1077 C.civ. (vechi).
Capetele de cerere principale vizează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel că reclamanții erau datori să indice, raportat la situația de fapt, elementele constitutive, in speță: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul, raportul de cauzalitate.
Conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiunea in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea.
Susținerile reclamanților conform cărora ar fi incidente prevederile art. 21 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt întemeiate. Reclamanții nu au invocat nici un drept real în prezenta cauză, deși li s-a solicitat expres de pârâți si de instanță să precizeze temeiul de drept al acțiunii, și in condițiile in care excepția prescripției a fost invocată încă din_ .
In cadrul concluziilor prezentate cu ocazia discutării excepției prescripției la termenul de judecată din data de_, reclamanții au invocat un drept de coproprietate asupra terasei care în opinia lor ar face parte din condominiu. Având in vedere principiul disponibilității ce caracterizează procesul civil și limitele investirii instanței, nu se poate verifica regimul juridic al terasei, ca parte din imobilul bloc de locuințe în prezenta cauză, în cadrul unei acțiuni întemeiate în principal pe dispozițiile art. 998 C.civ. iar in subsidiar pe dispozițiile art. 1074-1076 C.civ. (1864).
Raportat la temeiurile de drept invocate, art._ C,civ (1864) acțiunea este prescriptibilă în termen de 3 ani conform art. 3 al. 1 si art. 8 al. 1 iar dispozițiile art. 21 din Decretul nr. 1671958 nu sunt aplicabile. Faptele ilicite pretinse de reclamanți, ce se pot decela din cererea de chemare in judecată si precizările ulterioare, sunt executarea copertinei pe terasă, respectiv executarea unor goluri de acces la terasă de la apartamentele nr. 1 si 4 aparținând pârâților.
Paguba pricinuită constă în contravaloarea reparațiilor pe care reclamanții au fost nevoiți să le efectueze la imobilul proprietatea lor, apartamentul nr. 35 din bloc, datorită conduitei pretins ilicite a pârâților. Este de reținut că nu s-a cuantificat prejudiciul produs reclamanților.
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 35 in data de_ (f. 25). Ulterior acestei date, reclamanții puteau si trebuiau să cunoască lucrările efectuate de pârâți la terasa ce acoperă parțial imobilul proprietatea lor.
Pârâții au susținut în întâmpinare și in fața autorităților locale că acoperișul terasei a fost efectuat in anul 2005 si au depus fotografii datate in cursul anului 2005 (f. 34, 61, 63, 72-75). Reclamanții au acceptat parțial aceste susțineri si au indicat că terasa ar fi fost efectuată in două etape, prima etapă in anii 2006-2007, in care s-a efectuat o copertină ce nu i-a incomodat, iar a doua etapă in anii 2009 începutul anului 2010. Susținerile reclamanților referitoare la executarea construcției in 2 etape nu au fost dovedite. Reclamanții, care din anul 2003 sunt proprietarii apartamentului acoperit parțial de terasa, puteau si trebuiau să cunoască data exactă la care s-au efectuat lucrările pretins ilicite. In vederea stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție nu se pot accepta susținerile ambigue ale reclamanților care pretind că nu cunosc exact nici măcar anul in care s-au realizat construcțiile pretins ilicite. Desi li s-a solicitat expres, reclamanții nu au fost în măsură să indice anul in care pârâții ar fi efectuat aceste lucrări. Se reține că reclamanții au afirmat și că ar fi efectuat anumite lucrări de izolație, având legătură cu prejudiciul produs de edificarea copertinei, dar nici cu privire la aceste lucrări nu au fost în măsură să prezinte dovada datei când au fost efectuate deși se pretind autorii acestor
lucrări. Adresele înregistrate la asociația de proprietari (f.217-218) si
răspunsul primit, nu sunt concludente in ceea ce privește determinarea momentului de la care se calculează prescripția, insă probează lipsa de diligență a reclamanților. Aceștia, în temeiul art. 1169 C.civ., erau datori să ofere toate datele pentru ca instanța să poată urmări elementele răspunderii civile delictuale, in probațiunea ce urma a fi efectuată si să poată verifica inclusiv incidența prescripției dreptului invocat. Conform înscrisurilor depuse la dosar, respectiv declarațiile date de pârâți anterior începerii litigiului, fotografiile depuse la filele nr. 72-75, necontestate, instanța va reține că lucrările de acoperire a terasei s-au efectuat in cursului anului 2005.
În aplicarea prevederilor art. 7 al. 1 si art. 8 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 completate cu art. 101 C.pr.civ., instanța a stabilit data de_ ca momentul de început al termenului de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect demolarea construcției executate pe terasa. Termenul s-a implinit în data de_ .
Cu privire la petitul având ca obiect închiderea golurilor care asigura accesul pârâților la terasă, instanța a reținut că reclamanții nu au oferit nici un indiciu referitor la data când pârâții ar fi efectuat pretinsele goluri in pereții blocului. Pe de altă parte, pârâții au invocat existența acestor ieșiri la terasă din apartamentele lor încă de la momentul edificării construcției, si au probat aceste susțineri cu planurile unui imobil asemănător cu cel in care locuiesc părțile (f. 206-207). Față de conduita reclamanților care aveau obligația de a indica momentul producerii faptei ilicite, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța a stabilit ca moment de început al termenului de prescripție data când reclamanții au dobândit proprietatea imobilului,_ . În aplicarea dispozițiilor art. 8 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 a reținut că la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 35, reclamanții puteau si aveau obligația să cunoască si situația spațiilor comune ale imobilului. Termenul de prescripție pentru acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 998 C.civ. având ca obiect obligarea pârâților la închiderea golurilor s-a împlinit în data de_ .
Deoarece s-a reținut incidența prescripției cu privire la drepturile ce fac obiectul petitelor principale, al treilea petit formulat în subsidiar prin care s-a solicitat autorizarea reclamanților să îndeplinească lucrările pretinse pârâților in caz de refuz al acestora, va avea aceeași finalitate juridică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. F., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii. Învederează că raportat la temeiul de drept invocat având în vedere că l-a fost tulburat dreptul de proprietate asupra unui bun imobil nu se aplică disp Decretului nr. 167/1958.
Chiar dacă s-ar aplica aceste dispoziții hotărârea este nelegală.
Nu au putut indica data exactă a edificării copertinei însă aceasta ar fi fost edificată în două etape. La sfârșitul anului 2009 s-au executat lucrări de extindere a terasei până la nivelul în care construcția există în prezent, fiind afectați indirect de executarea ei.
Este nelegal să stabilești termenul de la care curge dreptul unei persane de a acționa în instanță fără a ave nici un indiciu referitor la acest termen. Data stabilită de instanță nu a fost argumentată în nici un fel. În lipsa unui astfel de indiciu termenul de prescripție este cel în care
reprezentanți autorității locale au constata că lucrarea s-a executat fără autorizație.
Doar pe supoziții si fără dovezi nu se poate stabili data de la care curge un termen de prescripție. Au afectat afectarea dreptului lor de proprietate dat fiind vorba de un codomeniu și de o proprietate indiviză comună, ieșirea din indiviziune nu este posibilă a fi realizată în practică.
În această împrejurare problema afectării dreptului de proprietate trebuie tratată diferit față de situația în care se poate face o ieșire din indiviziune și se poate revendica dreptul de proprietate. Prin argumentarea realizată se încurajează edificarea construcții ilegale care nu mai pot fi demolate întrucât executantul declară că construcția a fost edificată n urmă cu 5 ani.
Intimații au depus întâmpinare solicitând recalificarea căii de atac, iar cu privire la fond învederează că pe parcursul derulării litigiului reclamanții au arătat că își întemeiază pretentiile pe disp 998 pentru capătul principal iar pentru cel subsidiar pe prev art. 1074-1076 Cod civil.
Faptul că dețin o cotă indiviză comună nu este de natură a le conferi dreptul de proprietate asupra ½ din terasă.
Prin motivele de apel prezintă într-o evidentă confuzie tipul de acțiune din motivele indicate se desprinde împrejurarea că reclamanți inu cunosc care sunt condițiile pentru exercitarea acțiunii în revendicare și dacă o astfel de acțiune poate fi susținută în cadrul raporturilor de coproprietate.
Fiind cert faptul că nu au indicat în mod concret dreptul real de care se prevalează rămân aplicabile prev generale ale art 8 din Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la data de început al termenului de prescripție învederează că raționamentul instanței este corect întrucât reclamanții nu au probat sub nicio formă momentul edificării copertinei sau al modificării golurilor care asigură accesul spre terasă. Dovada încadrării cererii de chemare în judecată în cursul termenului de prescripție aparține reclamantului, sarcina probei nefiind inversată. Doar ei au făcut proba celor afirmate.
La termenul de judecată din_, instanța a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, în temeiul art. 282 C.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul este cel care în virtutea principiului disponibilității investește instanța, prin motivele de fapt și de drept invocate, în susținerea pretențiilor formulate.
Reclamanții au precizat temeiul de drept material al cererii, respectiv art. 998 Cod civ., art. 1076-1077 Cod civ.
Aceste texte legale denotă că reclamanții au înțeles să invoce antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților prin executarea unor pretinse fapte ilicite de natură să aducă atingere unor drepturi sau interese legitime ale acestora.
În cadrul și limitele temeiului de drept invocat instanța de fond în mod corect a dat eficiență dispozițiilor privitoare la prescripția extinctivă, pretențiilor formulate aplicându-se disp art. 8 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauză disp. art. 21 din Decretul Lege 167/1958 nu este incident întrucât acțiunile reglementate de acest text au în vedere drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute și superficie și raportat la temeiul invocat în susținerea cereri pentru care au și timbrat pretențiile în cotă fixă.
Fiind aplicabil art 3 din Decretul 167/1958 care prevede că prescriptibilitatea în termen de 3 ani a unei acțiuni formulate având ca temei răspunderea civilă delictuală soluția instanței cu privire la momentul de început al acestui termen este corectă.
Reclamantul are obligația potrivit art. 169 cod civil să își probeze pretențiile în cazul de față să indice momentul la care a fost săvârșită fapta prejudiciabilă.
Susținerile recurentului că un astfel de moment nu poate fi stabilit cu certitudine nu poate fi primit în condițiile în care așa cum s-a reținut de către instanța de fond recurenții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în anul 2003. Ori în condițiile în care de la acel moment reclamanții au locuit efectiv la îndemâna acestora exista posibilitatea să cunoască momentul la care s-a efectuat lucrările. De altfel, aceștia puteau solicita în situația în care s-a afirmat că lucrările au fost edificate în mai multe etape administrarea unei probațiuni testimoniale menite să lămurească momentul începerii edificării și a finalizării presupusului fapt ilicit.
Recurenții au acceptat parțial chiar și prin motivele de recurs că o parte a lucrărilor au fost edificate în anii 2006-2007, evident pentru aceste lucrări termenul de prescripție este împlinit.
Argumentele referitoare la existența unei proprietăți indivize comune nu au legătură cu pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost ea precizată, iar presupusa încurajare a executării unei construcții ilegale prin pronunțarea hotărârii instanței de fond nu poate fi primită în cauză întrucât oricine se consideră vătămat, are dreptul dar și obligația de a acționa înăuntrul termenului de prescripție, el fiind cel care trebuie să dovedească momentul de început al unei acțiuni de natură să prejudicieze interesele sale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de P. F. împotriva Sentinței civile nr. 8408/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o va menține în totul.
Intimații au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător (f. 26). În temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții să plătească în solidar intimatului M. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. F. împotriva Sentinței civile nr. 8408/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească în solidar intimatului M. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, C. -A. C. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dat.D.T./C.Ț.
6 ex/_
Jud.fond.D. -V. P. ovici
| ← Decizia civilă nr. 288/203. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 34/2013. Obligatie de a face → |
|---|
