Decizia civilă nr. 1027/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1027
Ședința publică din 14 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul
B. I. O.,
domiciliat în localitatea F. de Jos, nr.56, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.831 din 20 martie 2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._, având ca obiect pretenții - acțiune în constatare, drept retenție.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 7 octombrie 2013 iar apoi pentru data de 14 octombrie 2013.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.831 din 20 martie 2013 a Judecătoriei Z. s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta G. M. F., împotriva pârâtului B. I. O. .
S-a constatat că reclamanta a efectuat lucrări la imobilul situat în Comuna
de Jos nr. 56, județul Sălaj, proprietate a pârâtului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 11.639 lei, reprezentând cheltuielile avansate de către reclamantă, în calitate de mandatar, în executarea contractului de mandat încheiat cu pârâtul, în calitate de mandant.
S-a respins cererea privind instituirea asupra imobilului situat în Comuna F. de Jos nr. 56, județul Sălaj, proprietate a pârâtului, a unui drept de retenție în favoarea reclamantei, până la achitarea debitului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul la plata către Stat a sumei de 685 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea sentinței se arată că reclamanta a făcut dovada că a avansat suma de 11.055 lei, reprezentând, conform expertizei tehnice, din care valoarea materialelor achiziționate de către reclamantă a fost de 10.924 lei, iar cea a transportului a fost de 131 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul B. I. O., solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei și a obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a ținut seama doar parțial de sumele pe care reclamanta le-a obținut din vânzarea bunurilor proprietatea pârâtului. Astfel, instanța de fond a reținut că suma de 6270 lei obținută de reclamantă din valorificarea bunurilor pârâtului putea fi destinată plății persoanelor care au prestat servicii în gospodăria pârâtului.
Reclamanta G. M. F. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței respingerea recursului pârâtului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, motivat de faptul că la data privării de libertate a pârâtului în gospodărie se regăseau un efectiv de animale pe care reclamanta le-ar fi valorificat pentru sume importante. Reclamanta a arătat cu ocazia interogatoriului precum și prin depunerea unor înscrisuri la dosarul cauzei faptul că aceste susțineri sunt contrare realității, animalele în cauză erau în vârstă, fiind moștenite de către pârât de la părinții acesteia.
Recursul pârâtului B. I. O. este fondat pentru motivele care succed :
În mod greșit și nelegal instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei
M. F. și a constatat că aceasta a efectuat lucrări la imobilul proprietatea pârâtului B. I. O. situat în comuna F. de Jos, nr.56, județul Sălaj.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 11.639 lei reprezentând cheltuielile avansate de către aceasta în calitate de mandatar și a respins cererea pentru instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra imobilului proprietatea pârâtului situat în comuna F. de Jos, nr.56, județul Sălaj, până la achitarea debitului.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că pentru cheltuielile efectuate în numele și pe seama mandantului, mandatarul are dreptul de a i se restitui integral aceste sume de bani, inclusiv cheltuielile necesare și utile.
Pârâtul B. I. O. a împuternicit-o pe reclamanta G. M. F. ca în numele său să efectueze orice act de administrare sau de conservare a bunurilor sale, putând face orice reparații și îmbunătățiri, conform contractului de mandat, cu titlu gratuit certificat de procura autentificată sub nr.2006 din 11 octombrie 2005 al Biroului Notarului Public I. Dumitru Bura (f.91 dosar fond).
Reclamanta a efectuat lucrări de îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâtului în cursul anului 2006, aspect rezultat în depozițiile martorilor audiați de către instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor stipulate de art.1547 din vechiul Cod civil, mandantul are obligația de a dezdăuna pe mandatar pentru cheltuielile făcute.
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a obținut din vânzarea bun urilor proprietatea pârâtului suma de 6.270 lei, deși din între complexul probatoriu administrat în cauză, rezultă contrariul.
Conform Adeverinței nr.757 din 14 aprilie 2011 eliberată de Primăria F. de Jos, rezultă că în perioada 2001 - 2005 pârâtul a deținut 2 capete bovine, 5 capete
porcine, o scroafă cu 9 purcei, 4 capete cabaline și un mânz, precum și 2 păsări (f.126 dosar fond).
Reclamanta a recunoscut la interogator (f.130 dosar fond) că a vândut o cantitate de fân, 5 cai ( trei adulți și 2 mânzi), o vacă cu vițel, o scroafă cu 2 purcei.
Martora Dinea E. a arătat că un vițel se vindea cu suma de 1600 - 2000 lei (f.132 dosar fond), martorul Lingurar Traian a arătat că prețul unui cal era între 2500 și 4000 lei, al unei vaci 1500 - 2000 lei, al unui porc 600 lei (f.202 dosar fond), iar martorul Martin V. a arătat că în perioada respectivă un cal se vindea cu un preț între 2000 și 8000 lei (f.249 dosar fond).. Atât martorul Lingurar Traian cât și martorul Martin V. au arătat că reclamanta a vândut cantități de fân din gospodăria pârâtului.
Raportat la depozițiile de martor anterior enunțate, chiar dacă instanța reține sumele minimale ale animalelor proprietatea pârâtului pe care reclamanta le-a vândut în executarea contractului de mandat cu titlu gratuit pe care acesta i le-a încredințat, rezultă o sumă net superioară celei de 11.639 lei, pe care prima instanță a reținut-o ca fiind avansată de către reclamantă din fondurile sale pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătățire și reparații la imobilul proprietatea pârâtului, conform expertizei tehnice efectuată în fața primei instanțe.
Tot în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a folosit suma de 6270 lei pe care aceasta ar fi obținut-o din vânzarea bunurilor proprietatea pârâtului pentru a plăti persoanele care au muncit în gospodărie pârâtului, în pofida faptului că din declarațiile martorilor audiați de către prima instanță rezultă că aceștia au primit în schimbul muncii prestate un dulap și un ceas ce aparțineau pârâtului, precum și suma de 150 lei/ zi, pentru 3 zile de muncă.
Instanța reține că reclamanta a achitat toate lucrările de îmbunătățiri și reparații la imobilul proprietatea pârâtului, inclusiv materialele și manopera din banii obținuți din vânzarea bunurilor aparținând pârâtului.
În aceste circumstanțe, recursul pârâtului apare ca fondat, urmând a fi admis în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța în baza dispozițiilor stipulate de art.312, alin.1,2 și 3 din vechiul Cod de procedură civilă, să admită recursul pârâtului, să modifice hotărârea atacată și judecând cauza în fond să respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
În baza art.274 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la 1871,60 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, ca pe unul care a căzut în pretenții.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul B. I. O. împotriva sentinței civile nr.831 din 20 martie 2013 a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond :
Respinge, ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta G. M.
-F. în contradictoriu cu pârâtul B. I. O. .
Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâtului 1871,60 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, din 14 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. C. N. C. C. D. V. V.
Red.CNC/ _
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: R. R. I.
| ← Încheierea civilă nr. 41/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 3851/2013. Pretenții → |
|---|
