Decizia civilă nr. 140/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 140/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător O. -C. T. Judecător A. -F. D. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent D. I. T. împotriva Sentintei civile nr. 187/2012 din_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Gherla,, privind și pe intimat H. LS, intimat O. I., intimat B. K., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 860 lei și 6 lei timbru judiciar, acesta nu și-a îndeplinit această obligație.
Instanța invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 187 din 0_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla,
s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul D.
I. T. (fiul lui G. și al lui T., născut la 13 Septembrie 1967) deținut în Penitenciarul Satu Mare împotriva pârâților HERMANN LS, O. I. și B.
K., pentru pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul D. I. T. este deținut în Penitenciarul Satu Mare, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu toate acestea, între reclamant și pârâtă au avut loc mai multe litigii penale începând cu anul 2008 în care reclamantul i-a acuzat pe pârâți că i-ar fi sustras mai multe bunuri care sunt enumerate și în acțiunea de față, precum și un autoturism marca Mercedes ce a rămas în curtea imobilului pârâților Herman L. și O. I., din comuna I. jud. Cluj. Aceste litigii penale au fost soluționate definitiv prin hotărâri penale în care s-a reținut cu claritate și cu autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, că nu există vinovăția și nici fapta de furt, abuz de încredere, a bunurilor mobile solicitate de reclamant.
Astfel, prin sentința penală nr. 64/2010 a Judecătoriei Z. definitivă prin decizia penală a T. ului Sălaj s-a reținut că autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, lăsat de autoritățile judiciare în custodia pârâtei Hermann L., după efectuarea unei percheziții în locuința unde se afla reclamantul, a fost cumpărat cu banii pârâtei Hermann L., care i-a dat ca împrumut reclamantului; astfel că, aceasta este proprietara autovehiculului și nu reclamantul; Această stare de fapt a fost reținută și în sentința penală nr. 2033/2010 a Judecătoriei Gherla.
În 2009 pârâtul Broos K., fostul proprietar al mașinii, cel care figura în actele autoturismului ca titular, s-a prezentat la domiciliul pârâtei Hermann L.
unde în baza unui înscris de mână a ridicat autoturismul, cheile și cartea de identitate în vederea radierii lui din circulație.
Prin urmare, aceste hotărâri penale au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile în privința faptului că nu există vinovăție și fapta ilicită de sustragere sau însușire fără drept a autoturismului solicitat de reclamant în echivalent de la pârâta Hermann L., întrucât s-a stabilit în urma cercetărilor penale că Hermann L. este proprietara autoturismului iar reclamantul nu are nici un drept asupra lui.
În consecință, nu se poate vorbi de o răspundere civilă delictuală care să antreneze răspunderea pârâtei Hermann L. întrucât, pe de o parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei răspunderi respectiv nu există faptă ilicită și vinovăția pârâtei Hermann L., iar pe de altă parte reclamantul nu are nici un drept asupra autoturismului deoarece s-a stabilit că pârâta Hermann L. este proprietara acestuia.
În privința bunurilor mobile enumerate de reclamant la filele 61-62, pe care le pretinde la pârâții Hermann L. și O. I. în echivalent bănesc, se poate reține următoarele:
Reclamantul deținut a trăit în 2007 în relație de concubinaj cu pârâta Hermann L. în comuna I. în locuința tatălui pârâtei, O. I. . La data de _
, în baza unei autorizații de la judecător s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința unde se afla reclamantul, unde au fost identificate mai multe bunuri mobile care au fost aduse în acel imobil de reclamant și care au fost ridicate de organele de cercetare penale.
Bunurile solicitate de reclamant de la pârâți în echivalent, enumerate la filele 61-62 se includ în lista bunurilor ridicate prin proces verbal în urma perchiziției domiciliare din 2007.
Așa cum s-a arătat, în hotărârea penală nr. 160/2011 în dosarul penal nr._ a Judecătoriei Gherla, proba hotărâtoare, care a stat la baza condamnării reclamantului la 7 ani închisoare pentru furt calificat, a fost tocmai acel proces verbal de percheziție prin care au fost identificate bunurile sustrase de acesta, bunuri aduse în casa pârâților Hermann L. și O. I. din I. .
Prin urmare, bunurile pretinse de reclamant în echivalent de la pârâții Hermann L. și O. I. sunt tocmai bunurile pe care acesta le-a sustras de la diferite părți vătămate, le-a depozitat în casa pârâților Hermann L. și O. I. și de unde au fost ridicate de autorități în urma percheziției domiciliare.
Potrivit hotărârii penale nr. 2033/2010 a Judecătoriei Gherla, bunurile ridicate în urma percheziției domiciliare au fost predate părților vătămate.
Pârâta Hermann L., prezentă în fața instanței, a arătat în urma interogatoriului luat de instanță, că în posesia sa nu se află nici un bun ce a aparținut reclamantului.
Prin urmare, nici în privința acestor bunuri, nu se poate vorbi de o răspundere civilă delictuală nefiind întrunite condițiile acesteia.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 1349 din Codul civil, motiv pentru care, acțiunea reclamantului împotriva pârâților este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Împotriva sentinței examinate a declarat recurs reclamantul (f.3)
solicitând admiterea acțiunii raportat la faptul că pretențiile sale sunt întemeiate, cuvenindu-i-se suma solicitată cu titlu de contravaloare a bunurilor în discuție.
În ședința publică din data de 13 februarie 2013, T. ul, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 137 alin.1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, a invocat excepția netimbrării recursului.
Excepția este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 67 dosar, recurentul, în urma respingerii cererii de ajutor public judiciar în mod irevocabil, a fost citat la domiciliul menționat în fișa de evidență operată de Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de 860 lei și timbru judiciar de 6 lei, sub
sancțiunea anulării cererii ca netimbrate în condițiile în care între timp acesta a fost eliberat din penitenciar.
Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru menționate.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Recurentul nu s-a conformat cerințelor privind timbrajul, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 67 dosar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării recursului, invocată de instanță din oficiu, și se va anula ca netimbrat recursul promovat de către recurentul D. I. T. împotriva Sentinței civile nr. 187 din 0_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, care va fi menținută în totul.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia netimbrarii recursului.
Anuleaza ca netimbrat recursul declarat de reclamantul D. I. T. impotriva Sentintei civile nr. 187/2012 din_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei GHerla, pe care o mentine in totul.
Fara cheltuieli de judecata in recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. P. |
A.P. 15 Februarie 2013
OT/GP/ 19 Februarie 2013/2 ex.
Judecător fond: C. S. - Judecătoria Gherla
| ← Decizia civilă nr. 367/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 261/2013. Pretenții → |
|---|
