Decizia civilă nr. 1028/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1028
Ședința publică din 14 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta
T. L. A.,
domiciliată în Z., str.Gh.D., nr.79, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.622 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 7 octombrie 2013 iar apoi pentru data de 14 octombrie 2013.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.622 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Z. s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta C. V., în contradictoriu cu pârâta T. L. A. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12500 Euro reprezentând contravaloare părți sociale precum și dobânda legală aferentă de la data introducerii cererii de chemare în judecată
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1211,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se arată că suma de 12000 Euro pe care pârâta s-a angajat să o achite ulterior cesiunii de părți sociale, în favoarea reclamantei reprezintă de fapt o despăgubire oferită acesteia pentru că a acceptat să părăsească societatea pentru a permite atragerea unui nou investitor, despăgubirea urmând a fi plătită abia la finele anului 2008 când s-a presupus că pârâta va dispune de resursele necesare în acest sens.
1
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta T. L. A., solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, motiv de faptul că modul de împărțire, în care înțelege reclamanta să interpreteze înțelesul convenției din 28 mai 2008 exclude participarea la pierderi și nesocotește scopul și condițiile asocierii în participațiune. În lipsa unor dovezi privind caracterul profitabil al asocierii, clauza cuprinsă în convenția din 28 mai 2008 referitor la acordarea în totalitate a sumei de bani cu care a participat în societate, chiar și în cazul nerealizării de profituri are caracterul unei clauze leonine.
Reclamanta, C. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea recursului pârâtei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că pârâta este cea care și-a asumat eșecul afacerii, iar propunerea de a ieși din societate precum și cuantumul sumei și data plății acesteia, a fost făcută chiar de către T. L. A. .
Recursul pârâtei T. L. A. este fondat pentru motivele care succed:
În mod greșit și nelegal instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei
C. V. și a obligat-o pe pârâta T. L. A. să îi plătească acesteia suma de
12.500 Euro reprezentând contravaloare părți sociale și dobânda legală aferentă respectivei sume de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că pârâta s-a obligat să achite reclamantei o despăgubire de 12.500 Euro, reprezentând contravaloarea părților sociale, fiind ținută să-și respecte obligația asumată în conformitate cu dispozițiile stipulate de art.969 din Vechiul Cod civil.
La data de 28 mai 2008 între părți s-a încheiat contractul de cesiune de părți sociale la valoarea nominală a acestora (f.9-12 dosar fond), iar reclamanta în calitate de cedent a primit suma de 20 lei reprezentând contravaloarea a 2 părți sociale, reprezentând 10% din capitalul social de la pârâtă, în calitate de cesionar la S.C. Transilvania M&A SRL.
Părțile au convenit ca până la data de 31 decembrie 2008 pârâta să plătească reclamantei suma de 12.500 Euro reprezentând contravaloarea părților sociale (f.32 dosar fond). Conform acestei convenții încheiate tot la data de 28 mai 2008, scopul cesiunii de părți sociale a fost redresarea societății prin angajarea de către pârâtă a unui credit în nume personal.
Prin aceeași convenție, pârâta se angaja să achite reclamantei suma de
12.500 Euro reprezentând contravaloare părți sociale.
Potrivit dispozițiilor stipulate de art.1175 din vechiul cod civil actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Instanța reține că între părți a fost încheiată o simulație, urmărindu-se a se simula prețul cesiunii, care în actul public (contractul de cesiune) este de 20 lei, iar în actul secret, respectiv în convenție, este de 12.500 Euro.
Sunt întrunite condițiile simulației, acelea ca, contraînscrisul să fie un act secret și să fie contemporan cu actul public. Actul secret îl reprezintă convenția, iar actul public este contractul de cesiune de părți sociale, ambele fiind încheiate în data de 28 mai 2008.
2
Simulația încheiată între părți are o cauză ilicită, aceea de a eluda plata către bugetul de stat a cotei unice de 16%, fiind astfel lovită de nulitate absolută.
Datorită faptului că actul secret, respectiv convenția încheiată între părți este lovit de nulitate absolută, acesta este lipsit de efecte juridice, urmând ca instanța să dea astfel eficiență actului public, respectiv contractului de cesiune de părți sociale. Reclamanta nu a contestat niciodată contractul de cesiune încheiat la data încheierii convenției din 28 mai 2008, prin care se arată care a fost contravaloarea
părților sociale și faptul că a încasat integral contravaloarea acestora.
În aceste circumstanțe, recursul pârâtei apare ca fondat, urmând a fi admis în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art.312, alin.1,2 și 3 Cod procedură civilă să admită recursul pârâtei, să modifice hotărârea atacată și judecând cauza în fond să respingă acțiunea reclamantei.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta la 1.216,50 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, ca pe una care a căzut în pretenții.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta T. L. A. împotriva sentinței civile nr.622 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond :
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta T. L. A. .
Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâtei 1216 ,50 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, din 14 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. D. C. N. C. C. D. V. V.
Red.CNC/ _
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: R. R. I.
3
| ← Decizia civilă nr. 1172/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1265/2013. Pretenții → |
|---|
