Decizia civilă nr. 1265/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I-A CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1265/R/2013
Ședința publică din 21 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta P. R. C.
B. S. și pârâtul P. O. B. S. împotriva deciziei civile nr. 240 din_ a T. ului Maramureș, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 21 martie 2013, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente P. R. C. B. S., concluzii scrise prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Curtea, din oficiu, invocă dispozițiile art. 306 Cod proc.civ., raportat la motivele din recursul reclamantei vizând reevaluarea stării de fapt.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată de reclamanta P. R. C. B. S. împotriva pârâtului Orașul B. S., reprezentat prin Primar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 483.620.131 lei, chirie legală datorată pentru imobilele situate în B. S., str. Săsar nr. 21 înscrise în CF 3161 B. S. .
În motivare, arată că imobilele au fost retrocedate către reclamant prin Deciziile nr. 896 și 898 din 2006, emise de Consiliul de retrocedare al unor bunuri care au aparținut unor culte religioase, în sensul returnării în natură a imobilelor mai sus descrise, cu menținerea afectațiunii de interes public de școală pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.
În conținutul acelorași decizii, se menționează că utilizatorul actual va plăti proprietarului pe perioada menținerii afectațiunii de interes public chiria lunară prevăzută de HG nr. 244/2004.
Ulterior, s-au purtat corespondențe între părți pentru încheierea unui protocol de predare - primire, în prezent, această situație fiind reglementată, dar pârâta nu a achitat nici o sumă de bani în contul chiriei legale, motiv pentru care s-a promovat prezenta acțiune.
Primul ciclu procesual Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 7775 din 23 august 2010 a Judecătoriei B. Mare, acțiunea a fost anulată ca netimbrată.
Apelul
Prin Decizia Civilă nr. 23/A/_, în temeiul art. 297 (1) Cod procedură civilă, a fost admis apelul declarat de P. R. C. B. S., s-a anulat sentința civilă nr. 7775/_ și s-a fixat termen pentru soluționarea cauzei pe fond.
Prin Decizia Civilă nr. 149/A/_, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta P. R. -C. B. S. în contradictoriu cu pârâtul Orașul B. S. reprezentat prin Primar, obligându-l pe acesta să-i plătească reclamantei suma de 483.620,31 lei, cu titlu de chirie legală datorată pentru imobilul situat în B. S., str. Săsar, nr. 21, județul Maramureș, înscris în CF 3161 B. S., nr. top 3228 și suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Recursul
Prin Decizia Civilă nr. 4839/R/23 noiembrie 2011, Curtea de Apel C. a admis recursurile declarate de reclamanta P. R. C. B. S. și pârâtul Orașul B. S. reprezentat prin Primar, a casat decizia civilă nr. 149/A din 22 iunie 2011 a T. ului Maramureș și a trimis cauza spre rejudecarea fondului la Tribunalul Maramureș.
Curtea de Apel C. a constatat că soluționarea acțiunii exclusiv prin prisma actelor emanând de la reclamantă - facturile din perioada_ -_, acte contestate de pârât atât sub aspectul neacceptării acestora, cât și sub cel al prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru sumele menționate în unele dintre facturi, respectiv cele emise anterior datei de_, este nelegală.
Instanța care a soluționat cauza în fond nu a analizat aceste apărări, simpla împrejurare a faptului că pârâtul nu a solicitat efectuarea unei expertize nejustificând admiterea în totalitate a pretențiilor reclamantei, astfel cum acestea au fost formulate.
Curtea de apel a constatat că în cauză se impunea administrarea unei expertize contabile care să stabilească sumele datorate cu titlu de chirie în temeiul actelor normative în materie - HG nr. 1886/2006 și 343/2007- iar această probă nu poate fi administrată în faza procesuală a recursului, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1, 5 Cod proc.civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Curtea a apreciat expertiza contabilă ca fiind utilă și necesară justei soluționări a cauzei, întrucât actele normative menționate prevăd mai multe criterii de calcul a chiriei: rangul localității, suprafața construită desfășurată și suprafața de teren aferentă, determinarea cuantumului chiriei nefiind posibilă în baza unui calcul făcut de instanță, prin care să se verifice corectitudinea sumei pretinse prin acțiune.
Curtea a mai stabilit necesitatea analizării pretențiilor reclamantei și stabilirii obiectivelor expertizei și prin prisma excepției prescripției dreptului la acțiune a pretențiilor aferente perioadei 0_ -_, dar ținând seama de dispozițiile art. 4 teza finală din HG nr. 1886/2006 care prevăd data scadenței chiriei în cazul în care nu există încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, aceasta fiind situația din speță.
Al doilea ciclu procesual Apelul
Prin decizia civilă nr. 240 din 11 octombrie 2012 a T. ului Maramureș, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la
acțiune invocată de pârâtul Orașul B. S., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. romano-catolică B. S. în contradictoriu cu pârâtul Orașul B. S., reprezentat prin Primar și, în consecință, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 483.620,31 lei cu titlu de chirie legală datorată pentru imobilul situat în B. S., str. Săsar, nr. 21, județul Maramureș, înscris în CF 3161 B. S., nr. top 3228 și suma de
15.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin Decizia nr. 896 din 0_ emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, reclamantei P. R. C. din B. S. i-a fost retrocedat imobilul compus din construcții și teren aferent, situat în B. S., înscris în CF 1743 B. S., nr. top. 954 și 955/3.
S-a stabilit că titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a menține afectațiunea de interes public de școală a imobilului retrocedat pe o perioadă de 5 ani de la emiterea deciziei, iar utilizatorul va plăti proprietarului chiria lunară prevăzută de H.G. 244/2004 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor
O.U.G. nr. 94/2000.
Apoi, prin Decizia nr. 898/0_, reclamantei i s-a retrocedat imobilul compus din construcții și terenul aferent situate în Orașul B. S., str. Săsar nr. 21, înscris în CF 251 B. S. cu nr. top. 952, 953.
Și în această decizie, s-a instituit în sarcina reclamantei obligația de a menține afectațiunea de interes public de școală pe o perioadă de 5 ani, iar în sarcina utilizatorului plata chiriei lunare conform H.G. 244/2004.
În planul de amplasament și delimitare întocmit de S.C. Syntax SRL Carei și vizat de O.C.P.I. Maramureș sub nr. 568/_, imobilele retrocedate prin Deciziile 896 și 898/0_ au fost identificate astfel:
- nr. top. nou 952/1 - cu o suprafață de 873 mp rezultat din dezmembrarea nr. top. 952 înscris în CF 251 B. S. ,
nr. top. 953 - 453 mp, înscris în CF 251 B. S. ,
nr. top. 954 - 2978 mp înscris în CF 1743 B. S. ,
nr. top. nou 955/4 - 5442 mp rezultat din dezmembrarea nr. top.
955/3 înscris în CF 1743 B. S. .
Suprafeței de teren de 9746 mp retrocedată și identificată cu numerele top. menționate i s-a atribuit nr. cadastral 3228, reclamanta intabulându-și dreptul de proprietate asupra acestei parcele în CF 3161 B. S. .
Documentația topo-cadastrală vizată de OCPI - nr. 568/_, precum și înscrisurile din CF 1743 și 251 B. S., au relevat faptul că imobilele construcții sunt amplasate pe parcelele cu nr. top. 953 și 954, un corp de clădire - cu destinația școală P+E având o suprafață de 1373 mp, iar celălalt corp de clădire - cu destinația depozit o suprafață de 249 mp.
Dezlegarea în drept
Potrivit art. 1 al. 10 din OUG nr. 94/2000 cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii deciziilor nr. 896 și 898/0_, în cazul în care imobilele retrocedate sunt afectate unor activități de interes public din învățământ sau sănătate, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, noul proprietar are obligația de a menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei, perioadă în care va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Așadar, atât obligația de plată a chiriei, stabilită în sarcina utilizatorilor imobilelor retrocedate, respectiv în beneficiul noilor proprietari, cât și cuantumul acestei chirii sunt stabilite de legiuitor, iar nu
convențional, de către părți, chiar dacă, în concret, se încheie un contract de închiriere.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a pretins obligarea pârâtului la plata chiriei legale pentru imobilele construcții și terenuri retrocedate prin Deciziile nr. 896 și 898/_ .
Pârâtul Orașul B. S., prin întâmpinarea din_, nu s-a opus admiterii cererii, solicitând doar eșalonarea datoriei pe o perioadă de 10 ani, însă, în apel, și-a schimbat poziția procesuală, invocând prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse de reclamantă cu titlu de chirie pentru perioada iulie 2006 - septembrie 2008.
Analizând excepția prescipției extinctive, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, art. 12 din același act normativ stabilind că, în cazul prestațiilor succesive datorate de debitor, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Termenul de prescripție extinctivă aplicabil raportului juridic dintre părți este cel general, de 3 ani, instituit de art. 3 al. 1 din Decretul Lege 167/1958.
Potrivit art. 4 din H.G. 244/_, pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor ce fac obiectul prevederile OUG nr. 94/2000, în situația în care între noul proprietar al imobilului retrocedat și utilizatorul acestuia nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.
Prin Decizia Civilă nr. 4839/R/2011, Curtea de Apel C. a statuat că dispozițiile art. 4 teza finală din H.G. 244/2004 sunt incidente în speță.
Această dată a scadenței chiriei a fost preluată și în H.G. 1886/_, intrată în vigoare la_ și care a abrogat H.G. 224/2004.
Așadar, pentru fiecare obligație lunară de plată a chiriei dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 10 a lunii respective.
În consecință, raportat la data introducerii acțiunii,_, pretențiile reclamantei vizând perioada_ -_ au fost formulate în termenul general de prescripție.
În ce privește perioada 0_ -_, T. ul reține că termenul de prescripție pentru chiria aferentă lunii iulie 2006, scadentă la_, s-ar fi împlinit la data de_, cel pentru chiria aferentă lunii august 2006 la data de_, etc.
Însă, conform art. 16 al. 1 lit. a din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar, potrivit art. 17, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.
La data de_, reclamanta i-a înaintat pârâtei contractul de închiriere nr. 38/_ pentru imobilul situat în str. Săsar nr. 21, folosit cu destinația de școală și terenul aferent acestuia și i-a comunicat că, în baza normativelor legale în vigoare, a fost calculată chiria lunară, iar cuantumul total datorat este de 212.925 lei.
Conform adresei nr. 8618/_, pârâta a apreciat că este foarte mare cuantumul chiriei anuale pretins de reclamantă și nu poate fi suportat din bugetul local.
La data de_, reclamanta i-a solicitat din nou pârâtei să plătească chiria aferentă imobilului retrocedat în iulie 2006, indicându-i și temeiul de drept al obligației de plată a chiriei instituite în sarcina sa, în calitate de utilizator al imobilului retrocedat.
Totodată, i-a adus la cunoștință pârâtei că este stabilit prin lege cuantumul chiriei și că, de la momentul retrocedării, iulie 2006, legiuitorul a modificat de trei ori cuantumul acesteia prin H.G. 244/2004, H.G. 1886/2006, H.G. 343/2007, totalul chiriei datorate fiind de 453.730,47 lei RON.
Reclamanta i-a oferit pârâtei recalcularea chiriei pe perioada_ -_ la un nivel mai mic decât cel stabilit prin H.G. 1886/2006, reducând suma datorată de pârâtă cu 67.500 lei, până la valoarea de 386.230,34 lei RON.
În replică, pârâta i-a comunicat reclamantei, la data de_, că școala folosește numai nr. top. 955/3 și parțial 953-2974 mp pentru terenul de sport; nr. top. 954 și parțial 952-3267 mp pentru clădire școală și curte aferentă, în total 6241 mp din care 1500 mp și i-a solicitat să recalculeze suma datorată cu titlu de chirie.
Reclamanta a acceptat diminuarea suprafeței construite cu 249 mp și a renunțat la perceperea chiriei pentru această suprafață, dar a insistat ca pârâta să plătească chiria datorată corespunzător actelor normative în vigoare până la_ sau măcar să facă propuneri de eșalonare a plății.
Nici unul dintre răspunsurile pârâtei la solicitările reclamantei de plată a chiriei datorate pentru imobilul școală încă de la momentul retrocedării - iulie 2006 nu a constituit o acceptare neîndoielnică a acesteia, însă prin adresa nr. 1006/_ pârâta a recunoscut fără echivoc că-i datorează reclamantei chirie pentru imobilele ocupate de Școala Generală nr. 1 și a pretins o recalculare a chiriei doar pentru suprafețele efectiv folosite de școală.
Reclamanta a acceptat propunerea pârâtei, astfel că, prin adresa nr. 249/_, i-a comunicat pârâtei că a recalculat chiria doar pentru 4545 mp teren din suprafața totală de 9746 mp, respectiv pentru 2. mp de construcție, din totalul suprafeței desfășurate a clădirii - de 3124,75 mp și i- a trimis totodată modul de calcul al chiriei conform legislației în vigoare.
Apoi, la data de_, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat Protocolul de predare primire nr. 7, prin care reclamantei i s-au predat în posesie, din totalul imobilelor retrocedate prin Decizia nr. 896 și 898 din 0_, suprafața de 2953 mp teren, suprafața construită de 249 mp și terenul aferent suprafeței construite - de 802 mp, rămânând afectate activității de învățământ: clădirea școlii - 2771,07 mp, suprafața de teren aferentă acesteia - 5853 mp, o suprafață construită de 89 mp și suprafața de teren aferentă acesteia - de 138 mp.
Pârâta și-a asumat obligația de a încheia contract de închiriere cu reclamanta pentru imobilele afectate în continuare funcționării Școlii Generale nr. 1, recunoscând, prin semnarea protocolului de predare primire, întinderea obligației sale de plată a chiriei corespunzătoare art. 1 al. 10 din OUG nr. 94/_ republicată.
Apreciind că recunoașterea neechivocă a existenței obligației de plată a chiriei și a suprafețelor pentru care este datorată chiria în contextul în care cuantumul ei e stabilit de lege constituie o recunoaștere a dreptului reclamantei cu efect întreruptiv de prescripție și reținând că aceasta a intervenit la_, mai înainte de împlinirea termenului de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune pentru chiria aferentă lunii iulie 2006 (scadentă conform art. 4 teza ultimă din H.G. 244/2004 - la_ ), T.
ul, raportat la dispozițiile art. 16 al. 1 lit. a și art. 17 al. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1956, a constat că, la data introducerii cererii,_, dreptul reclamantei la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 0_ -_ nu era prescris și, ca urmare, a respins excepția prescripției invocate de pârâtă.
Pe fond
În raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la data de_, expertul contabil a calculat chiria pentru imobilele retrocedate prin Deciziile nr. 896 și 898 din 0_ în totalitatea lor, deși reclamanta a pretins chiria datorată de pârâtă exclusiv pentru suprafețele din construcții și terenuri care au fost afectate activității de învățământ evidențiate ca atare în protocolul de predare primire din_ (f. 40 verso) și în documentația cadastrală de dezlipire - însușită prin semnătură de pârâtă, respectiv: 2860,07 mp suprafață construită (2771,07 mp + 89 mp) și 5991 mp teren (5853 mp + 138 mp), așa cum reiese din nota de calcul privind chiria legală în baza H.G. 244/2004 și H.G. 343/2007.
De altminteri, aceste imobile utilizate de Școala Generală nr. 1 B. S. i-au fost predate reclamantei în posesie prin protocolul de predare primire din_ .
Expertul contabil a reținut, T. ul însușindu-și aceste concluzii, că, în perioada 0_ -_ chiria aferentă imobilelor retrocedate reclamantei în baza OUG 94/2000 a fost stabilită prin 3 acte normative.
H.G. 244/2004 - aplicabilă în intervalul 0_ -_ și potrivit căreia nivelul chiriei era de 0,060 lei RON/mp pentru suprafața construită și de 0,15 lei RON/mp pentru suprafața terenului.
H.G. 1886/2006 - incidentă pentru intervalul_ -_ conform căreia nivelul chiriei era de 6 lei RON/mp pentru suprafața construită și de 2 lei RON/mp pentru suprafața terenului.
H.G. 343/2007 - pentru intervalul_ -_ - nivelul chiriei fiind de 1 leu RON/mp pentru suprafața construită, respectiv de 1,5 lei RON/mp.
De menționat că H.G. 343/2007, spre deosebire de H.G. 244/2004 și de H.G. 1886/2006, stabilește o chirie diferențiată pentru imobilele afectate activității de învățământ și în raport de suprafața imobilelor, nu numai în funcție de rangul localității, respectiv de categoria construcție/teren.
Astfel, în H.G. 343/2007 anexa 2, nivelul chiriei pentru imobilele situate într-o localitate de rang III, cum este orașul B. S., este de 1,5 lei RON/mp, pentru suprafețele construite între 1500 mp și 3000 mp și de 1 lei RON/mp pentru suprafețele construite între 3000 mp și 5000 mp, de 1,5 lei RON/mp pentru suprafețe de teren între 5000-10.000 mp, respectiv de 1 leu RON/mp pentru suprafețele de teren de peste 10.000 mp.
Acest aspect l-a avut în vedere și expertul contabil când, la pct. I.3 din lucrarea de expertiză, s-a raportat la o chirie de 1 RON/mp pentru suprafața construită de 3109,7 mp, iar la pct. II din lucrare a calculat o chirie de 1,5 lei RON/mp pentru suprafața construită de 2860,7 mp.
T. ul a constatat că expertul contabil a menționat în finalul raportului de expertiză că reclamanta a solicitat doar chiria pentru suprafețele predate prin protocolul semnat la_, dar, conform obiectivelor stabilite de instanță, a calculat chiria luând în considerare suprafețele totale retrocedate și datele încheierii protocoalelor de predare- primire:_ ,_ .
Pentru a respecta principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil, T. ul a raportat modul de calcul al chiriei indicat de expertul contabil corespunzător H.G. 244/2004, H.G. 1886/2006 și HG
343/2007, la suprafețele pentru care reclamanta a pretins plata chirie - respectiv 2860,07 mp suprafața construită și 5991 mp suprafața de teren.
Astfel pentru perioada 0_ -_ - nivelul chiriei calculat conform HG 244/2004 este de:
0,60 lei RON/mp x 2860,07 mp suprafață construită = 1716,04 lei/lună
0,15 lei RON/mp x 5991 mp suprafață teren = 898,65 lei/lună.
Rezultă chiria lunară pentru imobil este de 2614,69 lei/lună, iar pentru întreg intervalul 0_ -_ (6 luni și 2 zile) este de 15.845,02 lei (pct. I 1 expertiză).
Întrucât H.G. 1886/2006, în vigoare din data de_ -_, a stabilit niveluri ridicate ale chiriei, de 6 lei RON/mp - suprafața construită și, respectiv 2 lei/mp pentru suprafața de teren, reclamanta a pretins ca, și pentru această perioadă, pârâta să plătească o chirie lunară redusă la nivelul celei din H.G. 343/2007 de 1,5 lei RON - pentru suprafața construită și 1,5 lei RON/teren renunțând astfel la o parte din suma datorată de utilizatorul imobilelor - corespunzătoare art. 1 al. 10 din OUG 94/2000 republicată.
Ca urmare, atât pentru intervalul_ -_, cât și pentru perioada_ -_, chiria lunară va fi cea indicată de expert la pct. II din expertiză respectiv:
1,5 lei RON/mp x 2860,07 mp suprafața construită = 4290,10 lei/lună 1,5 lei RON/mp x 5991 mp suprafața teren = 8986,5 lei/lună
Rezultă total 4290,10 lei + 8986,5 lei = 13.276,6 lei/lună, iar pentru perioada_ -_ (adică 35 luni și 9 zile) = 468.663,98 lei.
În total chiria aferentă imobilelor retrocedate reclamantei prin Decizia 896 și 898/0_ afectate activității de învățământ, pentru perioada cuprinsă între momentul redobândirii dreptului de proprietate: 0_ și cel al intrării în posesia lor:_ este de 15.849,02 lei + 468.663,98 lei =
484.513 lei.
Reținând că pârâta nu a făcut dovada achitării vreunei părți din suma de 484.513 lei datorată conform considerentelor mai sus expuse, în baza art. 1 al. 10 teza a doua din OUG nr. 94/2000 republicată coroborat cu art. 4 teza ultimă din H.G. 244/2004 și art. 4 din H.G. 1886/2006 cu modificările și completările ulterioare, dar ținând cont și de principiul disponibilității părților, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 483.620,31 lei cu titlu de chirie pentru perioada 0_ -_
.
În baza art. 274 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 15.500 lei cheltuieli de judecată, din care 1.500 lei onorariu expert și 14.000 lei - onorariu avocațial.
În baza art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, pentru judecata în primă instanță, tribunalul a redus onorariul avocațial de la 15.000 lei la 5000 lei, apreciindu-l pe cel pretins de reclamantă ca fiind disproporționat de mare față de complexitatea cauzei (pârâtul neopunându-se admiterii acțiunii reclamantei) și munca prestată de avocat (prezența la 5 termene de judecată, redactare cerere de chemare în judecată, note scrise relative la timbraj și concluzii scrise ce reiau conținutul cererii de chemare în judecată).
De asemenea, tribunalul a considerat disproporționat de mare în raport de volumul de muncă al avocatului și onorariul pretins în faza procesuală a recursului și, în consecință, l-a micșorat de la 6000 lei la 3000 lei, având în vedere că cererea de recurs a reclamantei a criticat neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, iar apărările formulate în concluziile
scrise raportat la recursul O. B. S., sunt aceleași cu cele exprimate prin concluziile scrise în apel.
De altminteri, recursul pârâtului constituie o reproducere a răspunsului său la întrebarea nr. 5 din interogatoriul ce i-a fost luat în apel, fază procesuală în care avocatul reclamantei apelante și-a evaluat el însuși munca la nivelul unui onorariu de 5000 lei, inclus integral de T. în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Tot raportat la criteriul muncii îndeplinite de avocat tribunalul a redus și onorariul avocațial pretins pentru etapa rejudecării apelului de la 8000 lei la 1000 lei, în condițiile în care activitatea acestuia a constat în prezența la 4 termene de judecată (la două din acestea judecata fiind amânată fără dezbateri) și concluzii scrise în care s-au reiterat, chiar cu transcrierea unor pasaje, concluziile din toate etapele procesuale anterioare.
Recursul
Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părți.
Reclamanta
a solicitat modificarea în parte a hotărârii în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în sumă totală de 35.500 lei, precum și a celor ocazionate de prezentul recurs.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ. și ale art. 132 și 133 din Statutul profesiei de avocat, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. Se invocă faptul că instanța a reținut în mod greșit doar munca prestată de avocat în fața instanței, activitatea unui avocat fiind mult mai complexă, ea materializându-se în prezenta cauză și prin încercarea de conciliere anterioară litigiului, adunarea documentelor relevante, ordonarea acestora pentru a fi mai accesibile instanței, redactarea unor note de calcul, întâlnirile cu experții, purtarea unei corespondențe. Instanța nu a ținut cont de criteriul raportat la valoarea pricinii, aplicând greșit criteriul privind complexitatea cauzei, fără a ține seama de împrejurarea că reclamanta a trebuit să răspundă și la excepții invocate de pârât prin întâmpinare în diverse faze ale procesului, să redacteze note cu privire la scutirea de plata taxei judiciare de timbru, în primul ciclu procesual acțiunea fiind greșit anulată ca netimbrată. Instanța nu a ținut seama de complexitatea diverselor faze ale procesului, reducerea onorariului în rejudecarea apelului de la 8000 la 1000 lei fiind jignitoare și reprezentând o ofensă adusă activității unui avocat, care nu acoperă nici măcar cheltuielile de deplasare, oricum, din această sumă, fiind reținut un procent considerabil cu titlu de impozit, CAS, cotă către UNBR.
În plus, recursul declarat de Orașul B. S. împotriva deciziei civile nr. 149/A/2011 a T. ului Maramureș nu a vizat cheltuieli de judecată. Cu privire la cheltuielile de judecată a formulat recurs doar reclamanta, solicitând acordarea lor în totalitate și, cu toate acestea, în rejudecarea apelului, au fost diminuate onorariile avocațiale în toate fazele procesuale, fără ca pârâta să solicite acest lucru în vreo etapă a procesului.
Pârâtul
a solicitat modificarea deciziei pronunțată în apel în sensul admiterii excepției prescripției extinctive pentru sumele solicitate în perioada iulie 2006 - ianuarie 2007.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că faptul că a recunoscut debitul nu constituie un motiv întrerupător de prescripție, pentru că a intervenit după împlinirea termenului de prescripție. Izvorul obligației de plată a chiriei îl reprezintă legea, și nu facturile emise de către reclamant, astfel că termenul de prescripție nu curge de la data emiterii
facturilor privind plata chiriei, ci de la data la care se nașterii raportul de drept. Data nașterii raportului de drept, în situațiile în care nu se încheie contract de închiriere, este data de 10 a fiecărei luni, conform dispozițiilor art. 4 din HG nr. 1886/2006.
Pentru luna iulie 2006, termenul de prescripție a curs din_, împlinindu-se l a data de_, pentru luna august 2006 termenul de prescripție a curs din data de_, fiind împlinit la data de_, etc.
În mod greșit instanța de apel s-a raportat la data emiterii facturilor și nu la data când potrivit legii obligația de plată a fiecărei chirii lunare a devenit scadentă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate,
curtea constată următoarele
:
În ceea ce privește recursul pârâtu
lui, acesta a invocat greșita aplicare de către instanța de apel a normelor de drept substanțial privind prescripția extinctivă, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art.
304 pct. 9 Cod proc. civ. În motivarea recursului său, pârâtul a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de apel punctul de plecare al cursului prescripției extinctive, acesta fiind data de 10 a fiecărei luni și nu data emiterii facturilor lunare.
În realitate, din lecturarea considerentelor hotărârii pronunțată în apel, se poate constata că tribunalul a avut în vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs, privind dezlegarea în drept a momentului de la care curge termenul de prescripție extinctivă, respectând, astfel, dispozițiile art. 315 Cod proc. civ. Instanța de apel arată în considerente că a ținut seama de dispozițiile art. 4 din HG nr. 244/2004, conform cărora obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni, dată a scadenței preluată și în HG nr. 1886/2006, intrată în vigoare la_, care a abrogat HG nr. 224/2004.
Așadar, contrar susținerilor pârâtului din motivarea recursului, instanța de apel a avut în vedere textul de lege pentru a determina momentul de la care curge termenul de prescripție extinctivă și nu data emiterii facturilor.
Cu privire la motivul vizând întreruperea cursului prescripției extinctive, curtea reține că recunoașterea pârâtului a intervenit în cursul termenului de prescripție, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțată în apel, pentru că, încă la data de_ (așadar în interiorul termenului de 3 ani de la scadența primei chirii_ ), prin adresa nr. 8618, pârâta a recunoscut datoria, solicitând doar diminuarea acesteia din motive de lipsă de fonduri a bugetului local.
Raportat la aceste considerente, recursul pârâtului este nefondat și va fi respins în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
Referitor la recursul reclamantei,
curtea a invocat din oficiu, așa cum rezultă din practicaua hotărârii, faptul că o parte dintre motivele invocate nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc. civ., pentru că vizează reevaluarea unei stări de fapt, raportat la munca depusă de avocat, astfel că acestea nu pot constitui obiectul analizei în recurs, iar, dacă ar fi fost singurele motive, recursul trebuia constatat nul, conform dispozițiilor art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc. civ..
Singurele motive de nelegalitate vizează pronunțarea instanței pe ceea ce pârâtul nu a solicitat, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ. .
Acest motiv de recurs este nefondat, întrucât, în toate căile de atac, pârâtul a solicitat reducerea sumei la care a fost obligat cu titlu de chirie
restantă, iar soluția dată asupra capătului principal de cerere s-ar fi răsfrânt și asupra capătului accesoriu vizând cheltuielile de judecată.
În primul recurs, pârâtul a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, iar instanța de recurs a și dispus în acest sens ceea ce însemna că, în acea etapă a procesului, nu se punea problema stabilirii unei culpe procesuale, pentru a putea fi aplicate dispozițiile art. 274 Cod proc. civ.
Așadar, abia în rejudecarea apelului, instanța a putut statua asupra cheltuielilor de judecată datorate de partea căzută în pretenții.
Diminuarea onorariului avocațial, așa cum rezultă din dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., poate fi făcută nu numai la cerea părții adverse, ci și din oficiu de către instanță. De altfel, de regulă, partea interesată nu formulează astfel de cereri, fie din curtoazie profesională, fie datorită faptului că chitanța se depune la dosar, de multe ori, într-un singur exemplar, cu ocazia cuvântului în fond, cel puțin pentru acel stadiu procesual, cuantumul onorariului avocațial rămânând necunoscut adversarului până la momentul când i se comunică, din oficiu sau la cerere, hotărârea judecătorească.
Cum instanța poate face acest lucru din oficiu și îl putea face în concret doar în rejudecarea apelului, când s-a stabilit culpa procesuală a pârâtului, nu subzistă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ.
Din toate aceste considerente, și recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. R. C.
B. S. și cel declarat de pârâtul P. O. B. S. împotriva deciziei civile nr. 240 din_ a T. ului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
A. | A. C. ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
J. . apel: B. G., A. S. -T.
| ← Decizia civilă nr. 1028/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1134/2013. Pretenții → |
|---|
