Decizia civilă nr. 1033/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR. 1033/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ OMB. 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent S. I., împotriva Sentinței civile nr. 3358/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._, privind și pe intimat B. F.
, intimat B. C., având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului av. P. S., reprezentantul intimaților A. C. L., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1472 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
Reprezentanții părților depun la dosar dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs, reprezentanților prezenți.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, respectiv casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece au fost nesocotite normele de procedură. În subsidiar, cu titlu excepțional solicită reținerea spre rejudecare a cauzei cu admiterea pe fond a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar..
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea soluționării.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 3358/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâții B.
F. și B. C. .
A obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de_ și înregistrată pe rolul acestei instanțe
sub nr. de mai sus de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâții B.
F. și B. C. a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de
15.00 euro în echivalentul lei la data plății, reprezentând restituirea împrumutului acordat de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în esență că, între acesta și pârâți s-a încheiat în anul 2011 un contract de împrumut pentru suma de 15.00 euro, pârâții având obligația a-i restitui suma cât mai curând posibil, între părți existând relații cordiale. Pentru garantarea acestui împrumut s-a semnat un înscris denumit contract de vânzare-cumpărare, potrivit căruia reclamantul ar fi îndreptățit să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru cota de ¾ din bunul imobil înscris în C.F. nr. 4329
F. sub nr. top. 354/4/3/S/IV.
Reclamantul a mai învederat că la data de_ a obținut o declarație a pârâtului prin care a fost recunoscută obligația de plată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 969,_, 1578 C.civ.
În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare (f. 7), declarație pârât (f. 8).
Pârâții au depus întâmpinare la data de_ prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, în luna mai a anului 2011, părțile au avut o înțelegere verbală prin care s-au obligat să cumpere un apartament de la acesta la prețul de 30.000 euro. S-a arătat că, în urma vinderii unei garsoniere au achitat reclamantului suma de 15.000 euro, restul de preț
urmând a fi achitat după ce pârâții și-ar fi vândut apartamentul lor la un preț de 37.000 euro, însă vânzarea nu a putut avea loc din culpa reclamantului.
Pârâții au menționat că apartamentul pe care reclamantul l-a promis că îl va vinde nu este întabulat pe numele lui și între părți nu a fost încheiat nici un antecontract de vânzare-cumpărare, totul rezumându-se la o înțelegere verbală, iar aceea declarație se referă la acel rest de preț de 15.00 euro și nicidecum la un împrumut, care nu a existat.
La data de_ reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la achitarea sumei de 15.000 euro în echivalentul lei, reprezentând rest de preț neachitat pentru înstrăinarea unui apartament situat în comuna F. .
În fapt, s-a arătat că între părți a intervenit o promisiune de vânzare- cumpărare având ca obiect un apartament, iar pârâții au achitat suma de
15.000 euro și mai aveau de achitat suma de 15.000 euro, diferență pe care o recunosc. Reclamantul a negat existența unei înțelegeri prin care acesta să aștepte până când pârâții ar fi vândut apartamentul lor și că întabularea pe numele lor a apartamentului obiect al antecontractului urma să se realizeze în momentul în care s-ar fi achitat restul de 15.000 euro.
S-a mai precizat că, pârâții au convenit în cele din urmă să dea o declarație în data de_ prin care recunoșteau că obligația de plată este scadentă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1075 C.civ.
La data de_ pârâții au depus o completare a întâmpinării prin care au invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității.
Pârâții au arătat că între părți a existat doar înțelegere verbală de a cumpăra de la reclamant un apartament, cu condiția ca pârâții să-și vândă apartamentul lor cu suma de 37.000 euro. Aceștia au subliniat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece acesta nu poate pretinde o diferență de preț pentru un imobil ce nu a fost nici măcar identificat și pentru care nu
s-a semnat o promisiune de vânzare-cumpărare și mai mult, reclamantul nu îl are în proprietate.
Pârâții au invocat excepția de neîndeplinire a contractului, având în vedere că, reclamantul nu își poate dovedi calitatea de proprietar asupra imobilului.
La data de_ reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor reiterând cele arătate la data de_ și menționând că pârâții pot să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.
În ședința publică din data de_ instanța a respins excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, din coroborarea susținerilor necontestate ale părților cu înscrisurile de la dosar, reiese că, între părți s-a încheiat în formă verbală un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect obligația reclamantului de a vinde pârâților apartamentul nr. 8 situat în com. F., str. H., nr. 55, bl. A20, et. M, jud. Cluj, înscris în C.F. nr. 50585-C1-U8 (f. 50) și aceea de a cumpăra a pârâților la prețul de 30.000 euro, din care pârâții au achitat, conform recunoașterii reclamantului suma de 15.000 euro.
Din extrasul C.F. nr. 50585-C1-U8 rezultă că apartamentul nr. 8, obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare de mai sus se află în coproprietatea unor terțe persoane.
În drept, instanța reține că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864, raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Prin prisma stării de fapt și a excepției de neexecutare a contractului
invocată de pârâți, instanța a apreciat neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata restului de preț neachitat de 15.000 euro, cât timp imposibilitatea acestuia de a-și îndeplini la acest moment obligația de transmitere a dreptului de proprietate, dat fiind absența calității sale de proprietar asupra apartamentului înscris în C.F. nr. 50585-C1-U8, lipsește de suport legal contraprestația reciprocă a pârâților.
Instanța a arătat că, deși antecontractul de vânzare-cumpărare poate fi încheiat în formă verbală și poate fi încheiat chiar de către un neproprietar, încheierea contractului de vânzare-cumpărare se poate realiza, sub sancțiunea nulității absolute, doar în forma autentică notarială, potrivit art.
10 ind. 1 din Legea nr. 114/1996 și cu condiția esențială, raportat la caracterul translativ al acestui tip de convenție, ca vânzătorul să fie titularul dreptului de proprietate a bunului pe care îl înstrăinează.
Ori, în cauză, reclamantul pretinde cu titlu de preț al vânzării apartamentului nr. 8, suma de 15.000 euro, cu toate că acesta nu a dobândit de la data promisiunii de vânzare-cumpărare și până la acest moment, dreptul de proprietate, imobilul continuând să se afle în proprietatea unor terțe persoane, pentru a-și putea îndeplini obligația de transmitere a proprietății care i-ar permite să pretindă îndeplinirea obligației de plată a restului de preț.
Instanța a observat că reclamantul nu solicită restul de preț, în calitate de mandatar al terțelor persoane coproprietare al imobilului obiect al antecontractului, ci în nume propriu, în calitate de promitent-vânzător, care însă nu reușit să facă dovada că poate înstrăina valabil apartamentul și în acest mod să justifice obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 euro.
Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a obligației corelative, implicând simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare, în cazul în care simultaneitatea nu este respectată. Ca atare, "exceptio non adimpleti contractus" este o sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu
înțelege să-și îndeplinească propriile îndatoriri contractuale, pe care și le-a asumat.
Prin urmare, lipsa calității de proprietar a promitentului-vânzător are drept consecința absența cauzei juridice a obligației reciproce a pârâților de plată a restului de preț.
Instanța a considerat că recunoașterea de către pârâți a obligațiilor asumate nu dă dreptul reclamantului să pretindă restul de preț, de vreme ce acesta nu-și poate îndeplini obligația asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare, iar declarația pârâtului din data de_ nu atestă asumarea vreunei alte obligații de către pârâți, ori existența altui temei pentru pretențiile reclamantului.
Instanța a mai arătat că niciunul din înscrisurile depuse de reclamant nu dovedesc îndeplinirea obligațiilor de către acesta pentru înstrăinarea în mod valabil de către acesta a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 8 situat în com. F., str. H., nr. 55, bl. A20, et. M, jud. Cluj, în favoarea pârâților, raportat la înscrierile din C.F. nr. 50585-C1-U8, necontestate de părți.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciind întemeiată excepția de neexecutare invocată de pârâți, a respins ca nefondată cererea reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, pârâții pentru a-și pregăti apărarea și a combate susținerile reclamantului au achitat onorariul avocațial în valoare de 1.000 lei (f. 52, 53), instanța a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul S. I.
, solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj-Napoca având in vedere ca prin hotărârea data s-au încălcat norme de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. si este necesara administrarea probelor încuviințate si neadministrate, altele decât înscrisurile, specifice recursului, in subsidiar, cu titlu excepțional, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de chemare in judecata așa cum a fost precizata.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că instanța de fond a nesocotit normele imperative de procedura. Printr-o încheiere interlocutorie din data de_ instanța de judecata a încuviințat probațiunea solicitata de către el constând in interogatoriul paraților si proba testimoniala cu martorul Hinteoar loan.
La data de_ se încuviințează si interogatoriul reclamantului si se dispune citarea părtilor pentru termenul viitor pentru administrarea probațiunii. Se proroga administrarea probei testimoniale cu martorul Hinteoar I. . La termenul din_ cauza se amâna si pentru administrarea interogatoriului pârâților.
La_ instanța rămâne in pronunțare pe excepția inadmisibilității, pe care o respinge si repune cauza pe rol citând părțile la interogatoriu pentru termenul din_ .
La termenul din_, fără a se proceda la luarea interogatoriului, instanța intra in dezbateri si da cuvântul părților in susținerea pretențiilor deduse judecații, lipsindu-le de doua probe solicitate si încuviințate de către instanța.
Una dintre trăsăturile încheierii interlocutorii e aceea ca ea leagă instanța de măsura pe care a ordonat-o, instanța nemaiputând reveni asupra ei printr-o încheiere ulterioara sau prin sentința pronunțata.
Având in vedere aceasta situație, solicită casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind necesara administrarea probelor încuviințate si neadministrate.
In al doilea rând, recurentul a arătat că intre el si parați a intervenit o promisiune de vanzare-cumparare având ca obiect apartamentul nr. 8 situat in comuna F., str. H. nr. 55, jud. Cluj. Promisiunea de vanzare- cumparare nu a îmbrăcat o forma scrisa, dar ea era valabil încheiata, chiar daca proba acesteia era oarecum mai anevoioasa. Parații au achitat suma de
15.000 de euro si mai aveau de achitat suma de 15.000 de euro, diferența de preț. Parații recunosc atât extrajudiciar, cat si judiciar aceasta stare de fapt.
Realitatea este ca recurentul, in baza contractului incheiat cu parații, a acceptat sa mansardeze direct pe numele lui B. F. Iustinian blocul situat in com. F., str. C. V. nr. 55. Aceste aspecte au fost probate in fata instanței prin depunerea Certificatului de urbanism nr. 531 din_, a Memoriului tehnic si a documentației aferente. Având in vedere ca edificarea acestei construcții s-a realizat pe un bloc preexistent in care existau proprietari ai apartamentelor, intabularea in cartea funciara nu se putea realiza, in temeiul accesiunii, decât pe numele acestora, ceea ce s-a si întâmplat, după cum reiese din CF nr. 5. -C1-U8 F., depus la dosarul cauzei.
După edificare si mansardare, pentru a se ajunge la finalitatea urmărită, si anume ca pârâții - intimați sa devină proprietari ai apartamentului cu nr. 8, așa cum au convenit, s-au încheiat intre proprietarii tabulari Drinda Rovin si Drinda Petronela, Hetea Vioriei si Hetea M., respectiv C. M. si parați doua acte juridice. Mai întâi s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare a acestui apartament autentificata sub nr. 1446/2009 de către BNP M. Aurora, al cărui preț de vânzare era de 3000 lei care «se va achita de către promitentul-cumpărător sub forma prestații serviciilor de renovare a jumătății din imobil _, schimbare ușa intrare si ferestre de pe scara blocului, izolare exterioara» s.a. La aceeași data s-a încheiat si Contractul de mandat autentificat sub forma Procurii speciale si sub nr. 1446/2009 de către BNP M. Aurora.
Astfel, arată că parații își vedeau realizata contraprestația pentru prețul pe care trebuiau sa-l achite pentru acest apartament. Doar ca din cei 30.000 de euro datorați, doar 15.000 euro erau achitați.
In al treilea rând, recurentul a arătat că actele îndeplinite de părți sunt deficitare, dar aceasta nu constituie un impediment in tranșarea responsabila si completa a acestui litigiu, pentru ca plecându-se de la «declarația» paraților depusa la dosarul cauzei, prin care aceștia recunoșteau ca la data de_, au o obligație de plata scadenta in cuantum de 15.000 euro, care valorează un început neechivoc de dovada scrisa, se putea proceda la administrarea probațiunii încuviințate si la aflarea adevărului in cauza. Mai ales ca aceasta
declarație a fost scrisa si semnata personal de către pârâții-intimați si semnata de doi martori.
Contrar stării de fapt și a susținerilor lor, instanța de judecata a apreciat ca: «niciunul dintre înscrisurile depuse de reclamant nu dovedesc îndeplinirea obligațiilor de către acesta pentru înstrăinarea in mod valabil de către acesta a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 8 situat in comuna F., str. H. nr. 55, bl.A2, et. M, jud.Cluj».
In al patrulea rând, menționează că instanța a apreciat ca lipsa calității de proprietar, interdependenta si reciprocitatea prestațiilor fac ca aceasta cerere de chemare in judecata sa nu fie admisibila. Dar, poziția sa nu e aceea a unui promitent-cumparator care încearcă sa-si valorifice un drept de proprietate in temeiul unei promisiuni de vanzare-cumparare la fel ca si cea in discuție, in care se impune aprecierea posibilității de valorificarea a unei asemenea promisiuni, ci e aceea a obținerii unui rest de preț pentru o prestație deja realizata, pentru o finalitate deja îndeplinita, chiar daca nu in forma comuna. Nu doar promisiunea de vanzare-cumparare autentificata sub nr. 1446/2009 de către BNP M. Aurora si procura speciala autentificata sub nr. 1446/2009 de către BNP M. Aurora dovedesc acest lucru, dar chiar parații accepta si recunosc aceasta stare de lucruri.
Aprecierea reciprocității prestațiilor nu trebuie sa însemne doar o conduita tip de realizare, ci trebuie analizate toate conduitele părților care pot valora realizarea in concret a prestației. In acest sens, consideră că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea rolului activ prevăzut de art. 129 C.pr.civ., preferând o poziție simpla de respingere, în detrimentul soluționării complete a pretențiilor părților, după administrarea probațiunii solicitate si încuviințate.
Prin întâmpinarea formulată intimații pârâți B. F. și B. C. au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, tribunalul constată că prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de împrumut nerestituit.
În ședința publică din_ instanța a încuviințat administrarea probelor solicitate de reclamant, respectiv interogatoriul pârâților și audierea martorului Hinteoar I., despre care reclamantul a susținut că are cunoștință despre discuțiile purtate de părți cu privire la plata sumei de 15.000 euro.
În ședința publică din_ reclamantul a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a formula o precizare de acțiune și pentru a pregăti apărarea față de aspectele invocate de pârâți prin întâmpinare. Instanța i-a pus în vedere să depună la dosar precizarea de acțiune și a dispus citarea părților pentru următorul termen în vederea luării interogatoriului, prorogând audierea martorului Hinteoar I. după administrarea probei cu interogatoriul.
La data de_ reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 euro, reprezentând rest de preț neachitat pentru înstrăinarea unui apartament situat în comuna F. .
În ședința publică din_ reprezentantul reclamantului a arătat că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare în formă orală, urmare a acestei înțelegeri pârâții au achitat un avans de 15.000 Euro iar reclamantul a edificat pe numele reclamantului mansarda imobilului. Având
în vedere că devizul estimativ, precum și certificatul de urbanism, pe care le depune în copie la dosar, au fost emise pe numele pârâtului iar construcția a fost edificată a apreciat că prestația reclamantului s-a încheiat. Pârâții, personal, au arătat că este adevărat că între părți a existat o înțelegere verbal privind cumpărarea unui apartament. Reprezentantul reclamanților arată că părțile au convenit ca construcția să fie efectuată de către reclamant, actele să fie eliberate pe numele pârâtului, imobilul să fie intabulat pe numele proprietarilor, iar după aceea pârâtul în baza înțelegerii cu aceștia să își transfere dreptul de proprietate asupra imobilului. Reprezentantul pârâților a arătat că reclamantul trebuia inițial să face ieșirea din indiviziune, să înscris în CF și apoi să se oblige să vândă acest apartament. Astfel, reclamantul a vândut un imobil care nu îi aparține. Reprezentantul reclamantului a arătat că în scripte nu apare ca proprietar, însă în realitate conform înțelegerilor dintre părți și proprietarii apartamentelor imobilului pârâții vor fi proprietarii mansardei. Reprezentantul pârâților a solicitat reprezentantului reclamanților să îi comunice cum se poate transfera dreptul de proprietate, dacă pârâții îi voi da si restul de 15.000 Euro. Reprezentantul reclamantului a arătat că dreptul de proprietate este transferat în baza procurii pe care au încheiat-o proprietarii apartamentelor cu pârâtul. Respectiv, proprietarii apartamentelor care figurează ca proprietari asupra mansardei l-au împuternicit pe pârât să dispună de acest bun.
În aceeași ședință, instanța a respins excepțiile invocate de pârâți și a dispus citarea părților pentru termenul din_ cu mențiunea "la interogatoriu";.
În ședința publică din_ instanța a solicitat reclamantului să îi comunice pe ce bază a vândut pârâților imobil în litigiu, reclamantului arătând că el se ocupă de mansardarea blocurilor de mai mult timp. În speță, pârâtul i-a fost dator cu suma de 8000 Euro și deoarece nu a putut-o achita l-a rugat să facă această lucrare întrucât va cumpăra unul dintre apartamentele de la mansardă. Pârâtul B. F. a arătat că antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu ceilalți vecini și nu cu reclamantul. În ceea ce îl privește pe reclamant, cu acesta a avut doar o înțelegere verbală în sensul că dacă va reuși să își vând garsoniera cu o anumită sumă de bani, va cumpăra acest apartament, însă nu a fost specificat nici un termen exact. După o perioadă de timp, soția sa l-a anunțat că a pierdut acel antecontract, motiv pentru care au încheiat un nou antecontract de vânzare cumpărare pentru ca în momentul în care se va finaliza apartamentul să îi poată vinde. Reprezentantul reclamanților a arătat că solicită obligarea pârâților la plata sume de 15000 Euro reprezentând rest de preț privind contractul verbal încheiat între părți, contract pe care pârâții îl recunosc. Instanța a revenit asupra probei cu interogatoriul părților și a respins-o având în vedere că s-a lămurit cu privire la aspectele invocate de părți. De asemenea, a revenit asupra probei testimoniale și a respins-o ca inutilă, având în vedere că starea de fapt a fost lămurită.
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.1 C.proc.civ. "dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii";.
Raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul reține că instanța poate respinge o proba a cărei administrare nu o consideră necesară pentru soluționarea cauzei. De asemenea, contrar susținerilor recurentului, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra probelor este preparatorie, pentru că nu lasă să se întrevadă soluția care se va pronunța, astfel încât instanța nu este legată de această încheiere, având posibilitatea să revină
asupra unei probe încuviințate dacă administrarea acesteia nu mai este utilă pentru soluționarea cauzei.
Astfel, tribunalul consideră nefondate criticile recurentului, întrucât la data la care a încuviințat probele solicitate de reclamant instanța de fond era sesizată cu cererea inițială, prin care acesta solicita obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de împrumut nerestituit. Ulterior, reclamantul și-a modificat cererea, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 euro, reprezentând rest de preț neachitat pentru înstrăinarea unui apartament situat în comuna F., iar părțile prezente au prezentat instanței suficiente explicații pentru ca aceasta să aprecieze că starea de fapt a fost lămurită și nu se mai impune administrarea probelor solicitate.
T. ul mai reține că reclamantul s-a prevalat de un înscris sub semnătură privată încheiat la data de_ prin care pârâții au declarat că îi datorează suma de 15.000 euro. De asemenea, a arătat, și pârâții nu au contestat, faptul că între părți s-a realizat o înțelegere verbală prin care reclamantul s-a obligat să vândă pârâților apartamentul nr.8 situat în comuna F., str. H. nr.55, pentru prețul de 30.000 euro, din care pârâții au achitat suma de 15.000 euro. Pârâții au arătat în apărare faptul că reclamantul nu are calitatea de proprietar asupra imobilului menționat, invocând excepția de neexecutare a contractului.
În cazul în care se încheie un antecontract de vânzare-cumpărare nu este necesar ca la data încheierii actului promitentul-vânzător să aibă calitatea de proprietar al bunului, întrucât prin antecontract nu se transmite dreptul de proprietate, ci se naște obligația de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate. Esențial este însă ca în momentul în care se încheie contractul de vânzare-cumpărare promitentul vânzător să fie proprietarul bunului, condiție care în cauză nu este îndeplinită.
T. ul consideră corecte reținerile instanței de fond privind temeinicia apărărilor pârâților, în condițiile în care aceștia au invocat excepția de neexecutare a contractului și din actele dosarului rezultă că reclamantul nu are calitatea de proprietar asupra imobilului care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, astfel încât nu își poate îndeplini obligația de încheia în viitor un contract translativ de proprietate, obligație esențială și interdependentă de obligația pârâților de a achita restul de preț.
T. ul nu poate lua în considerare susținerile recurentului privind executarea obligațiilor sale contractuale, întrucât, din înscrisurile depuse de acesta rezultă că pârâții au încheiat o antecontract de vânzare-cumpărare cu coproprietarii tabulari ai imobilului - mansardă care urma să se realizez pe imobilul situat în comuna F., str. H. nr.55 - iar pârâtul a avut calitatea de mandatar al acestora la încheierea actului de reapartamentare în temeiul căruia s-a înscris în CF apartamentul nr.8, situat la mansardă, insă aceste aspecte nu dovedesc faptul că recurentul și-a îndeplinit obligația esențială din antecontract, aceea de a transmite dreptul său de proprietate în favoarea pârâților.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților B. F. și B. C. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 3358/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimaților B. F. și B. C. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, E. L. | JUDECĂTOR, D. -I. T. |
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./E.C./_
Jud. fond: Ș. -B. T. an
| ← Decizia civilă nr. 457/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 51/2013. Pretenții → |
|---|
