Decizia civilă nr. 457/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 457/R/2013 Ședința publică de la 28 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător
JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C. GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamantul A. N.
L.
împotriva sentinței civile nr.1031 din 3 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent A.
N. L. și pârâtul intimat M. A. . Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Instanța constată că: recursul a fost depus în termen legal, este motivat, legal timbrat însă nu s-a comunicat cu intimatul M. A. .
Se comunică un exemplar din recurs intimatului M. A. .
Intimatul M. A. nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru studiul cererii de recurs însă solicită lăsarea cauzei la o a doua strigare pentru a lectura cererea.
Instanța, după deliberare, încuviințează cererea și lasă cauza la o a doua strigare pentru ca intimatul să aibă posibilitatea să studieze memoriul cuprinzând motivele de recurs.
Cauza a fost restrigată la finalul ședinței de judecată.
Pârâtul intimat M. A. se opune admiterii recursului solicitând menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Reclamantul recurent A. N. L. solicită în probațiune a se pune în vedere pârâtului intimat M. A. să depună la dosarul cauzei actele de proprietate și actele de vânzare cumpărare cu privire la terenurile învecinate cu terenul proprietatea sa.
Pârâtul intimat M. A. se opune cererii formulate de recurent apreciind proba ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Tribunalul, după deliberare, văzând obiectul acțiunii cu care instanța de fond a fost a fost investită, respinge cererea în probațiune ca nefiind utilă cauzei.
Reclamantul recurent A. N. L. solicită încuviințarea efectuării unei noi expertize, arătând că raportul de expertiză efectuat la fond nu este corespunzător, expertul susținând neîntemeiat că nu i-a plătit lucrarea, sens în care prezintă spre vedere instanței chitanțele în original.
Pârâtul intimat M. A. nu se opune efectuării unei noi expertize prin care expertul să măsoare grădina reclamantului recurent.
Tribunalul, după deliberare, văzând dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul recurent.
Reclamantul recurent A. N. L. nu mai are de formulat cereri prealabile soluționării recursului.
Pârâtul intimat M. A. nu formulează cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reclamantul recurent A. N. L. solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale așa cum este formulată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând: contravaloarea raportului de expertiză efectuat la fond, taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariu de avocat achitat la fond și taxa judiciară de timbru achitată pentru recurs.
Pârâtul intimat M. A. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.1031 din 3 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. N. împotriva pârâtului M. A. având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la aceasta instanță sub nr._, reclamantul
A. N. L. a chemat în judecată pe pârâtul M. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligat acesta la plata sumei de 5000 lei, reprezentând distrugerile provocate pe terenul proprietatea sa, situat în localitatea L.
, înscris în TP nr. 43845/1999, tarlaua 19, parcela 26/1. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul terenului înscris în TP nr. 43845/1999, tarlaua 19, parcela 26/1 în calitate de moștenitor a lui A. N. conform CM 85/2006 emis de BNP Culcer Crinu Denis în dosar nr. 104/2006.
Până în anul 2008 între el și pârât a fost încheiat un contract de închiriere având ca obiect suprafața de 12 arii teren înscris în TP sus menționat, ridul "După Grădini";.
Conform prevederilor contractuale, la sfârșitul perioadei terenul trebuia predat la forma inițială. Acțiunea desfășurată de pârât pe acest teren a constat în confecționarea de cărămizi, astfel că acesta a efectuat exploatări de argilă pe acest teren și pe cele învecinate, care au provocat și provoacă în continuare alunecări de teren, inundând la ploi puternice terenul aferent casei de locuit care se află în continuarea terenului obiect al contractului de închiriere.
Reclamantul arată că pârâtul i-a distrus și un gard din sârmă de 23 m care a fost îngropat în pământ precum și o fântână cu o adâncime de 5 m, care avea 5 inele de beton. Deși a încercat soluționarea pe cale amiabilă pentru a-și recupera paguba, respectiv readucerea terenului la starea la care a fost predat, pârâtul nu a înțeles să respecte prevederile contractuale.
Pentru divergențele legate de acest teren, reclamantul arată că în anul 2008 a formulat și o plângere penală în care s-a constituit parte civilă, soluția fiind de neîncepere a urmăririi penale raportat la fapta de distrugere.
Deoarece nici până în acest moment nu și-a recuperat paguba a fost nevoi să promoveze prezenta acțiune.
În drept reclamantul invocă art. 1270, 1350 C.civil.
În probațiune, au fost depuse la dosar: CM 85/_ întocmit de BNP Culcer Crinu Denis, Contractul de închiriere și TP 43845/1999 emis pe numele lui A. N. ( fil. 4-6).
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță la primul termen de judecată și a declarat că se opune admiterii acțiunii reclamantului. Arată că a avut pe rolul acestei instanțe și alte procese cu reclamantul iar din cuprinsul unei expertize realizate s-a constatat că reclamantul este cel care îi ocupă o suprafață din terenul său.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, au fost audiați martorii Sigouan I. ( fil. 21), M. V. ( fil. 26), Odorhean
D. ( fil. 27) și a fost efectuată o cercetare locală ( fil. 33).
Au fost atașate dosarele penale nr. 313/2012 și_ ale Judecătoriei Beclean, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că potrivit actelor dosarului, inclusiv a dosarelor penale nr._ și_ ale Judecătoriei Beclean, precum și a declarațiilor martorilor audiați, reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 1199 mp înscris în TP 43845/1999 în tarla 19 parcela 26/1, iar în perioada 2000-2007 a închiriat acest teren pârâtului M. A. pentru depozitarea materiei prime necesare confecționării de cărămizi. De asemenea, pe acest teren pârâtul avea asigurat accesul către parcelele de teren învecinate care-i aparțin și pe care realizează activități de prelucrare cărămidă. Așa cum rezultă din contractele de închiriere încheiate sub semnătură privată aflate în copie la dosarul de urmărire penală 273/P/2009 la fila 88 și 111-112, părțile s-au înțeles ca la finalizarea contractului de închiriere terenul să fie predat la forma inițială.
Conform susținerilor pârâtului, dar și a martorului Siguan I., cu ocazia preluării terenului, pârâtul a efectuat cu acordul reclamantului activități de curățare și nivelare a acestui teren pentru a putea fi folosit în scopul pentru care a fost închiriat.
Din anul 2008 părțile nu au mai reînnoit contractul de închiriere pentru terenul mai sus menționat, iar între părți au apărut neînțelegeri cu privire la acest teren, astfel încât la data de_ reclamantul A. N. L. a formulat plângere penală împotriva pârâtului M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, distrugere și tulburare de posesie, distrugerea referindu-se la un gard de plasă de sârmă în lungime de 23 m, precum și astuparea unei fântâni confecționate din oale de beton care avea o adâncime de 5 m ( fila 18 dos. 273/P/2009).
Prin Ordonanța procurorului din data de_ emisă în dos. 273/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. A. cu privire la infracțiunea de amenințare precum și neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de distrugere și tulburare de posesie, soluția fiind menținută de procurorul ierarhic superior și confirmată ulterior prin hotărârile date în cauzele ce au făcut obiectul dosarelor_ și_ a Judecătoriei Beclean.
Față de declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, având în vedere și constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, instanța reține că nu s-a dovedit în speță că activitatea pârâtului M. A., ( desfășurată de altfel în limite legale și în baza diferitelor avize obținute fila 103-117 dos. 273/P/2009 ) a fost de natură să aducă prejudicii reclamantului, cu atât mai mult nu poate fi cuantificat acest prejudiciu la suma de 5.000 lei cât a solicitat reclamantul.
Astfel, în ce privește pretinsa distrugere a fântânii care a existat pe terenul reclamantului, fapta nu poate fi imputată pârâtului M. A., care nici măcar nu a cunoscut existența acesteia. De altfel, martori audiați au arătat că partea superioară a fântânii construită în urmă cu 10-15 ani de către responsabilii pășunilor a fost mutată de aceștia în alt loc, iar partea rămasă în pământ s-a colmatat, nefiind întrebuințată ca fântână niciodată.
Deși, s-a constatat chiar și cu ocazia cercetării la fața locului că gardul de sârmă în lungime de 23 m care limitează terenul menționat este vizibil degradat, din probele administrate nu rezultă culpa pârâtului în degradarea acestui gard, mai ales că gardul are o anumită vechime și un anumit grad de uzură, instanța apreciind credibile declarațiile martorilor care au afirmat că deteriorarea gardului s-ar datora mai degrabă lipsei întreținerii corespunzătoare.
Cât privește, alunecările de teren provocate de activitatea de exploatare și confecționare de cărămizi desfășurată de către pârâtul M. A., nici acestea nu au fost dovedite în cauză, iar pârâtul, așa cum s-a arătat, deține avizele necesare desfășurării activității în condiții optime și fără să provoace modificări mediului înconjurător.
Mai mult, se apreciază că nu au fost dovedite susținerile reclamantului în sensul că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale de a preda terenul în starea în care l-a primit cu ocazia încheierii contractelor de închiriere mai sus menționate.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca nu sunt întrunite în speță condițiile necesare pentru tragerea la răspundere civilă a pârâtului M. A. cu atât mai puțin în ce privește răspunderea civilă contractuală invocată greșit de către reclamant ( art. 1270 și 1350 Noul cod civil sunt dispoziții aplicabile contractelor încheiate sub imperiul noului cod), motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea așa cum a fost ea formulată.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ. s-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamantul A.
N. L.,
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și administrarea unor probe noi pe baza cărora să se determine pagubele provocate de către pârât.
În motivarea recursului s-a susținut că pârâtul a construit fără autorizație trei șoproane, care afectează grădina recurentului prin scurgerea apelor pluviale. De asemenea, lucrările efectuate pe terenul care a fost închiriat de către pârât au determinat îngroparea în pământ în proporție de peste 50 la sută a gardului de 23 ml ce aparține reclamantului recurent.
Recurentul a mai învederat că despăgubirile pretinse sunt justificate și de astuparea fântânii existente pe terenul său urmare a lucrărilor de decopertare și nivelare efectuate de către pârât, precum și de dispariția celor 16 stâlpi din beton plantați pe latura sudică a grădinii.
Totodată, s-a mai afirmat că pârâtul arde cărămizile folosind atât gaz metan cât și traverse CFR, îmbibate cu gudron, provocând o poluare sufocantă, mai ales în perioada caldă.
Recursul nu a fost motivat în drept și a fost legal timbrat potrivit chitanței anulate la dosar (f.13).
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de reclamant este nefondat
și urmează a fi respins ca atare, în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed.
Reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune în răspundere civilă contractuală, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, indicarea greșită a temeiului legal al pretenției dedusă judecății nefiind aptă a modifica natura raportului juridic dedus judecății.
În concret, s-a susținut că pârâtul a încălcat clauza finală a contractului de închiriere din_, potrivit căreia la finalul termenului de închiriere - 1 noiembrie 2007 - va preda locatorului terenul de 12 ari, situat pe raza loc. L., ridul După Grădini, tarla 19, parcela 26/1, în forma inițială.
În acest context, tribunalul reține că toate criticile din recurs vizând edificarea de către pârât a unor construcții neautorizate pe alte terenuri decât cel în litigiu, poluarea aerului prin arderea traverselor CFR, dispariția a 16 stâlpi de beton, sunt aspecte noi care au fost învederate pentru prima dată în recurs și nu au făcut obiectul judecății în fond, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 129 alin.6, art. 294 alin.1 și art. 316 din Codul de procedură civilă nu le va analiza.
Așa cum corect a reținut și prima instanță pe baza probelor administrate, nu s- a dovedit că pârâtul a prejudiciat reclamantul prin curățarea terenului care a făcut obiectul contractului de închiriere din_ . Lucrările de amenajare a terenului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost închiriat au fost efectuate de către pârât încă de la început, pe parcursul derulării primelor contracte de închiriere, aspect necontestat în cauză și confirmat de depoziția martorului Șigouan I. (f.21). Prin urmare, pârâtul a predat terenul reclamantului în starea în care se afla la data încheierii convenției pe care secundul își întemeiază pretențiile.
Gardul ce împrejmuiește grădina reclamantului este în prezent deteriorat, așa cum au relevat martorii și cum a constatat instanța de fond cu ocazia cercetării locale (f.33), însă starea în care se află a fost determinată de lipsa de întreținere și nu de fapta pârâtului de a nivela lotul învecinat.
În ceea ce privește presupusa astupare a fântânii care ar fi existat pe terenul obiect al contractului de închiriere menționat, martorii au arătat că o astfel de fântână folosită pentru adăparea animalelor a existat anterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, însă ea a fost mutată în anii 1990-1991 peste deal, în locul ei rămânând doar o groapă ce nu a mai fost întreținută (f.21,27). Nici unul dintre martorii audiați nu a confirmat existența unei astfel de fântâni la data începerii raporturilor contractuale succesive între părți și cu atât mai puțin la data încheierii convenției în discuție.
Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a constatat că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, iar pârâtul și-a îndeplinit obligația contractuală de a preda terenul în starea inițială.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. N. L. domiciliat în comuna L. nr.559, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.1031/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecători, | Grefier, | |||||
S. | I. N. | C. | I. | C. | H. | V. |
Red./Dact. S.I. 2 ex. _
Jud. fond: C. S.
| ← Decizia civilă nr. 1181/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1033/2013. Pretenții → |
|---|
