Sentința civilă nr. 51/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINTA CIVILA Nr. 51/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013 Completul constituit din:
Judecător O. R. G. Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. S. și pe pârât PENITENCIARUL GHERLA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_, reclamantul a depus la dosar adresă prin care arată că este de acord cu judecarea cauzei în lipsă și solicită emiterea unei adrese către Penitenciarul Giurgiu pentru a comunica acte din care să reiasă că reclamantul a fost trecut în categoria deținuților periculoși.
Instanța respinge cererea formulată, ca neutilă cauzei.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de_, reclamantul I. S., născut la_, fiul lui I. și Alexndrina, deținut la data formulării cererii în penitenciarul Giurgiu, a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Gherla, solicitând 2.000.000 lei daune morale.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în anul 2003, în timpul executării mandatului de 25 de ani închisoare, administrația P. ui G. a pus în aplicare un raport fals, făcut pe o coală de hârtie, fără să poarte ștampila nici unei instituții, raport făcut la data de_, raport ce a dus la aplicarea unui regim de detenție mai sever, fiind considerat deținut periculos.
Cererea nu a fost motivată în drept, iar în probațiune reclamantul a solicitat copia raportului invocat mai sus, copie aflată în dosarul de penitenciar al reclamantului și o copie a dovezii că a fost trecut ca periculos la penitenciarul G. .
La data de_, la dosarul cauzei a fost depusă declarația luată reclamantului I. S. de către judecătorul delegat, în care se precizează faptul că în anul 2003, la penitenciarul G., în baza unui raport din _
, reclamantul I. S. a fost inclus în categoria celor cu grad sporit de risc. Respectivul raport la care face referire reclamantul nu poartă ștampila nici
unei instituții, la cel moment acesta aflându-se închis în Penitenciarul Focșani și nu în arestul Poliției Buzău.
La data de_, a fost depus un alt memoriu redactat de către reclamantul I. S. în care acesta reiterează motivele exprimate anterior și anume faptul că raportul din_ nu purta ștampila nici unei
instituții, precum și faptul că acest raport a stat la baza includerii sale într-o categorie care a dus la un regim de detenție mai aspru.
Pârâtul Penitenciarul Gherla nu a depus întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din_, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, rămânând în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele dosarului și excepția invocată, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat daune morale în cuantum de 2.000.000 lei, cererea sa vizând antrenarea răspunderii delictuale a P. ui G. .
Conform celor arătate de către reclamant în cererea sa, nemulțumirea reclamantului rezidă în faptul că, în anul 2003, a fost clasificat în categoria celor cu grad sporit de risc, de către administrația P. ui G., pe baza unui raport fals, fapt ce i-a produs greutăți în viața de detenție.
Raportat la situația de fapt descrisă mai sus, instanța constată că în drept cererea reclamantului vizează răspunderea delictuală a P. ui G.
, pretinsul fapt ilicit care ar antrena acest tip de răspundere fiind din anul 2003.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, dar, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din Codul civil din 2009, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Cu atât mai mult, urmează a fi guvernate de legea în vigoare la momentul instituirii, prescripțiile începute și împlinite înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009.
Prin urmare, instanța constată că prezenta acțiune este supusă regulilor instituite prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Conform art. 18 din respectivul Decret, instanța judecătorească sau organul arbitral sunt obligate ca din oficiu să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executare silită este prescris.
Așadar, potrivit Decretului 167/1958, prescripția extinctivă poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.
În speță, instanța constată că a fost învestită cu o acțiune în pretenții având drept temei răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din același decret, termenul prescripției este de trei ani.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta
ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Având în vedere faptul că pretinsul fapt ilicit săvârșit de administrația
ui G. este din 2003, iar reclamantul a fost deținut în acel penitenciar la acel moment (în 2003), instanța constată că reclamantul a cunoscut atât faptul ilicit (includerea sa într-o categorie de risc sporit, prin nerespectarea normelor legale, mai exact prin valorizarea unui raport întocmit la data de_ ), cât și paguba și pe cel care răspunde de acest fapt ilicit, mai exact administrația penitenciarului.
Având în vedere situația excepțională în care se găsește reclamantul (încarcerat în penitenciar în vederea executării unei pedepse de 25 de ani), instanța urmează a analiza, din oficiu, în conformitate cu cerințele Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza I. contra României) o potențială cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
În conformitate cu prevederile art. 13 lit. a din decretul nr. 167/1958, cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere.
Instanța constată că starea de deținere a reclamantului, inclusiv încarcerarea lui în penitenciarul G., pârâtul din prezenta cauză, nu constituie un caz de forță majoră. În conformitate cu legislația în vigoare, condamnatul încarcerat are dreptul de a adresa cereri instanței, având garantat în mod sporit un drept la petiționare. Prin urmare, reclamantul a avut la dispoziție dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești cu o acțiune civilă în pretenții în interiorul termenului de prescripție extinctivă.
Este adevărat că reclamantul se află într-o situație excepțională, fiind încarcerat în penitenciar în executarea unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă de 25 ani. Cu toate acestea, calitatea de reclamant într-un litigiu civil, cum este cel de față, impune respectarea anumitor norme procedurale sau de drept material care guvernează desfășurarea procesului civil. Printre acestea se numără și exercitarea dreptului la acțiune în
interiorul termenului de prescripție extinctivă. Nerespectarea acestei norme și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă nu îngrădește dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care lasă la dispoziția statului național normarea unor reguli procedurale ce sunt de natură de limiteze acest drept.
Prin urmare, instanța constată că acțiunea introdusă de reclamant se prescrie în termenul general de 3 ani, care a început să curgă de la data la care reclamantul a cunoscut pretinsul fapt illicit, dată care în speță este cea la care s-a produs respectivul fapt pretins illicit. În condițiile în care pretinsul fapt ilicit datează din anul 2003 și nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. S., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Gherla, având ca obiect pretenții.
Instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției și în consecință:
Respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. S., născut la_, fiul lui I. și Alexndrina, deținut în penitenciarul Giurgiu, cu sediul în Giurgiu, Șoseaua Bălănoaiei, nr. 12A, în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL GHERLA, cu sediul în G., str. Andrei M. u, nr. 4, jud. Cluj.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2013.
Judecător,
R. G.
Grefier,
P.
Tehn: A.P./_
Red: O.R.G./_
| ← Decizia civilă nr. 1033/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1001/2013. Pretenții → |
|---|
