Decizia civilă nr. 1057/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1057
Ședința publică din 15 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. D., judecător Judecător: I. D. H.
Judecător: N. C. C. Grefier: V. H.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimatul I. de P. Județean S., cu sediul în Z., str. T. Vladimirescu, nr. 14, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1603 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele
Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conf. art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 1603 din 28 mai 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea formulată de petentul C. T., în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean S. și s-a anulat procesul - verbal de contravenție seria AP nr. 2019919 încheiat de intimat la data de_ .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AP nr.2019919 din data de_, petentul C. T., a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.3 pct.1 din Legea 61/1991 și sancționată de art.4 lit.b din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_, pe Barajul de acumulare a apei Sălățig, în timp ce se afla la pescuit, a adresat injurii organelor de poliție.
În urma administrării probei testimoniale cu ascultarea martorului Deac Liviu (f.14), prima instanță a reținut faptul că petentul, aflat la pescuit pe barajul Sălățig, a adresat injurii în general organelor de poliție, neadresându-i-se direct agentului de poliție aflat și el la pescuit. Agentul constatator nu era echipat în uniforma de serviciu iar petentul, probabil din această cauză, nu a știut că este polițist.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria AP nr.2019919 din data de_, prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal seria AP nr.2019919 din data de_, instanța de fond a reținut faptul că, deși agentul constatator a fost prezent la fața locului la momentul adresării de injurii de către contravenient la adresa organelor de poliție, acesta nefiind în timpul programului de serviciu sau neîndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile, întrucât nu echipat cu uniforma de serviciu, nu se poate aprecia faptul că a constatat personal prin propriile simțuri săvârșirea contravenției, iar din descrierea stării de fapt din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu se poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil dacă fapta săvârșită de către petent întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, nefiind descrise toate împrejurările săvârșirii faptei.
Contravenția în cauză are o natură juridică foarte apropiată de cea a unei infracțiuni, fapt ce reiese chiar din textul art.3 din Legea 61/1991 care prevede că faptele descrise în cuprinsul său sunt contravenții, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, diferența nevizând natura juridică ci doar gravitatea faptei, o diferență cantitativă și nu calitativă, și astfel, își găsește deplină aplicabilitate art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, aplicabil în cazul " acuzațiilor în materie penală"; cu toate garanțiile instituite de către acesta.
În cazul contravențiilor reglementate de Legea 61/1991, astfel cum s-a arătat deja, în aplicarea dispozițiilor art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului trebuie respectată prezumția de nevinovăție cu garanțiile care o însoțesc, respectiv impunerea sarcinii probei acuzării și aplicarea principiului in dubio pro reo.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AP nr.2019919 din data de_, apreciindu-l ca netemeinic întocmit.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul I. de P. Județean S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că în speță există un dubiu care profită petentului deoarece agentul de poliție nu era echipat cu uniforma de serviciu. Recurentul consideră că acest aspect nu are nicio relevanță. Chiar instanța a reținut că agentul constatator a fost prezent la momentul adresării injuriilor de către petent, dar cu toate acestea, a concluzionat că nu se poate reține că agentul de poliție a constatat fapta cu propriile sale simțuri.
Pe de altă parte, din actele depuse la dosarul cauzei (declarații de martori)rezultă săvârșirea faptei de către petent. Această faptă a fost comisă cu intenția de a fi auzită și de către celelalte persoane ce se aflau pe barajul de acumulare.
Intimatul-petent C. T. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului pentru a-și exprima poziția procesuală.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice: "Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.";
Din ansamblul probelor administrate în fața instanței de fond rezultă că nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către petent. Martorul Deac Liviu, audiat atât de către agentul constatator cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenție, cât și de către instanța de judecată, a declarat că a fost de față la momentul comiterii faptei și l-a auzit pe petent adresând injurii la adresa organelor de poliție. La fel și petentul, la data întocmirii procesului-verbal, a recunoscut comiterea faptei, justificându-și atitudinea prin starea de nervozitate pe care o avea la acel moment. În aceste condiții, nu se poate afirma cu temei că fapta contravențională a fost stabilită exclusiv în baza constatărilor făcute de agentul constatator cu propriile sale simțuri.
Este cu totul lipsit de relevanță faptul că agentul de poliție nu era echipat cu uniforma de serviciu, că se afla ori nu în timpul programului de serviciu și că nu a adus la cunoștința petentului calitatea pe care o deține, deoarece conduita pretinsă de dispozițiile legale încălcate, de a nu leza onoarea și demnitatea instituțiilor publice prin proferarea de injurii în public, trebuie respectată în general, indiferent de calitatea persoanelor față de care ea se manifestă. Așadar, petentul s-ar fi făcut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 chiar și în condițiile în care de față, la săvârșirea faptei, nu ar fi fost prezent agentul constatator.
Față de aceste considerente, T. apreciază că soluția instanței de fond, de anulare a procesului-verbal de contravenție pe motive de netemeinicie, este greșită. Instanța de recurs apreciază așadar că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, reținând astfel temeinicia procesului verbal sub aspectul existenței faptei și vinovăției petentei în săvârșirea ei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că, potrivit art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana
contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, instanța apreciază că sancțiunea
"avertismentului"; este suficientă, raportat la împrejurarea că petentul a manifestat o atitudine sinceră în legătură cu cele întâmplate, elemente de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului poate îndeplini funcția de prevenire și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională.
Raportat la cele de mai sus, T. găsește întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul-intimat I. de P. Județean S., fapt pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. și art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica în parte Sentința civilă nr. 1603/_ a Judecătoriei Z., în sensul că va admite în parte plângerea formulată de petentul C.
T. împotriva procesului-verbal de contravenție seria AP nr. 2019919 întocmit de
I.P.J. S. la data de_, pe care îl va modifica, în sensul înlocuirii amenzii de 500 lei, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
:
Admite recursul declarat de intimatul I. de P. Județean S., contra sentinței civile nr. 1603 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte plângerea formulată de petentul C. T., împotriva procesului - verbal de contravenție seria AP, nr. 2019919 din_ pe care îl modifică în sensul înlocuirii amenzii de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, P. D. | Judecător, I. D. H. | Judecător, N. C. C. |
Grefier, V. H. |
Red. H.I.D./_ Ex.2
Jud. fond: P. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 647/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 501/2013. Plângere contravențională → |
|---|
