Decizia civilă nr. 1069/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1069/R/2013
Ședința publică din 7 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. C. împotriva
sentinței civile nr. 429 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimata N. E. -P., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat P. V., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror Trăistaru Violeta, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 20 februarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, răspuns la obiecțiunile formulate de către pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită stabilirea exactă a valorii de circulație, conform raportului de expertiză efectuat în cauză și obligarea pârâtei recurente la plata sumei de ½ din onorariul achitat pentru efectuarea raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită stabilirea valorii de circulație a imobilului conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta N. E. -
P. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului N. Iozsef, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, construcție și bunuri mobile și obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată, în măsura în care aceasta se opune admiterii acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 429 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins excepția prescripției.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta N.
E. -P. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul procesual ales la D. G. a F. P. C. .
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri în valoare de 2., 2 lei reprezentând echivalentul bunurilor confiscate de la antecesorul reclamantei ca urmare a condamnării cu caracter politic pentru infracțiunea prevăzută de art.325 Cod penal.
S-au respins celelalte capete de cerere. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cererea formulată, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, în parte.
Referitor la excepția prescripției, aceasta este în mod evident neîntemeiată, față de momentul intrării în vigoare a legii nr. 221/2009 și de dispozițiile art. 5 lit. b din această lege, excepția fiind respinsă.
Prin Sentința penală nr. 436/29 octombrie 1958 a Tribunalului Militar C., (filele 5-9) antecesorul reclamantei a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de acte care nu sunt destinate publicității și deținere de publicații interzise, fapte prevăzute de art. 506 Cod penal și art. 325 lit.c Cod penal la pedepse cu închisoarea și confiscarea averii.
S-a reținut prin sentința de condamnare că inculpatul a sustras unele documente de evidență de la unitatea unde lucra precum și că, la efectuarea percheziției la domiciliul inculpatului, au fost găsite mai multe publicații interzise cu caracter naționalist și cu conținut dușmănos la adresa orânduirii precum și o corespondență a inculpatului din care rezultă manifestarea neîncrederii față de publicațiile presei din RSR.
Potrivit art. 1 alin. 2 din legea nr. 221/2009, condamnarea prevăzută de art. 325 Cod penal, constituie de drept condamnarea cu caracter politic, prin urmare, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului său tată N. Iozsef conform certificatului de moștenitor (fila 19), beneficiază de măsurile de reparațiile prevăzute de Legea nr. 221/2009.
Reclamanta a solicitat în baza art. 5 lit. b din legea nr. 221/2009 despăgubiri constând în echivalentul bunurile confiscate, bunuri mobile existente în locuința antecesorului la confiscare și cota de 1/5 parte din bunurile imobile casă și teren de 140 stj. p. situate în C. -N., B-dul 21 Decembrie 1989 (str.Kossuth Lajos nr. 31 la confiscare), în prezent construcția fiind demolată.
Imobilul casă și teren au constituit proprietatea în cotă de 1/5 a antecesorului reclamantei conform CF nr. 5634 C. (filele 11-15) a trecut în proprietatea S. ui R. prin sentința de condamnare și confiscare a averii și a fost trimis în folosința Sfatului P. ular al Orașului C. prin Decizia nr. 21124 din 4 mai 1959 (fila 17).
Reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 în privința imobilului, însă aceasta a fost respinsă conform Dispoziției nr. 59 din_ a Primarului Municipiului C. -N. .
Existența bunurilor mobile a fost dovedită cu martori, instanța audiind la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012 martorele Ortenzky I. și Hendea R., declarațiile acestora fiind depuse la dosar (filele 116 și 117).
Conform declarațiilor martorilor, au fost confiscate de la antecesorul reclamantei obiecte valoroase: mobilierul din sufragerie, biroul și bibliotecă, tablouri și obiecte de uz casnic (garnitură de salon Bendermeier cu fotolii canapea, tabureți pentru pianină din mătase, masă sculptată, pentru 12 persoane cu scaune din piele, pianina, tablouri de valoare, tacâmuri din argint -
set pentru 12 persoane, covoare persane veritabile, -5 bucăți, birou de nuc cu bibliotecă aferentă).
Imobilul a fost evaluat printr-un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de către expertul Cosma R. (expert aflat pe lista Biroului executorului de pe lângă Tribunal C. ) valoarea întregului imobil fiind apreciată la 1.177.041 lei.
Din această valoare, despăgubirile cuvenite reclamantei, sunt în cotă de 1/5 parte, respectiv 235 408,2 lei, corespunzătoare cotei antecesorului.
Valoarea bunurilor mobile a fost dovedită prin depunerea unui înscris din care rezultă prețul cu care sunt vândute în mod obișnuit piese de mobilier, ca și cele confiscate, în regim de consignație (filele 124-125).
Potrivit înscrisului menționat, comunicat pârâtului (fila 126) valoarea unei pianine este între 2000-4000 lei, valoarea unei garnituri de salon este între 4000- 6000 lei, valoarea unui biroul de nuc este între 3000-4000 lei, instanța având în vedere valoarea medie.
Alte valori pentru celelalte bunuri confiscate nu au fost dovedite.
Pârâtul a contestat modalitatea de evaluare a bunurilor, arătând că nu își
însușește valorile, însă nu a precizat care anume sunt cauzele pentru care valorile dovedite de reclamantă nu pot fi primite, nu a formulat critici față de metodele folosite în raportul de expertiză și nici nu a precizat alte valori în contraprobă.
În aceste condiții, instanța a apreciat că raportul de expertiză extrajudiciară și adresa societății comerciale specializate în vânzarea de obiecte artă și alte antichități, au valoarea unor înscrisuri și forța probantă specifică acestora, prin urmare nu pot fi îndepărtate doar pe motiv că acestea nu convin pârâtului, valoarea despăgubirii putând fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Dacă pârâtul dorea efectuarea unui raport de expertiză judiciară, avea posibilitatea să solicite această probă și să o achite.
Prin urmare, instanța a apreciat că valoarea bunurilor a fost dovedită, reclamanta fiind îndreptățită să beneficieze de despăgubiri în baza art. 5 lit.b din Legea nr. 221/2009 în valoarea de 246 908,2 lei, acțiunea a fost admisă doar cu privire la acest capăt de cerere.
Cu referire la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic, instanța apreciază că aceasta este lipsit de interes, atât timp, cât condamnarea pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorului reclamanta este considerată de drept condamnare cu caracter politic, nefiind necesară dublarea dispozițiilor legale de o hotărâre judecătorească cu același conținut. Față de condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 506 Cod penal aceasta a fost o infracțiune de drept comun, neputându-se constata caracterul politic al condamnării.
Pentru motivele arătate,instanța a admis în parte acțiunea formulată,în baza art.5 alin.1 lit.b din Legea 221/2009, dispunând obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri în valoare de 2., 2 lei reprezentând echivalentul bunurilor confiscate de la antecesorul reclamantei ca urmare a condamnării cu caracter politic pentru infracțiunea prevăzută de art.325 Cod penal,cu respingerea celorlalte capete de cerere.
Prin decizia civilă nr. 11/R din_ pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._ s-a admis în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 429 din 23 mai 2012 a Tribunalului
C. pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o parțial și rejudecând,a admis în parte acțiunea.
S-a constatat că reclamanta are dreptul la cota de 1/2 parte din bunurile confiscate de la tatăl ei.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 5575 lei pentru bunurile mobile.
S-a stabilit termen de judecată pentru data de 29 noiembrie 2012 pentru completarea probațiunii privind evaluarea imobilului.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce privește caracterul politic al faptelor pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei, prima instanță a reținut că doar infracțiunea prev. de art. 325 lit. c C. pen. este o condamnare cu caracter politic de drept, în timp ce condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 506 C. pen. este una de drept comun, astfel că, referitor la acest motiv, recursul pârâtului este nefondat pentru infracțiunea prev. de art. 325 lit. c C. pen. și lipsit de interes pentru cea prev. de art. 506 alin. 4 C. pen.
Referitor la cota ce i se cuvine reclamantei din bunurile confiscate de la tatăl ei ca urmare a hotărârii de condamnare, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 102/_ emis de BNP Jakab și T., moștenitorii defunctului N. Jozsef au fost soția supraviețuitoare, N. Roza, cota de 2/8 parte, fiica acestuia, reclamanta N. E. P., cota de 3/8 parte și fiul, decedat, cota de 3/8 parte, moștenitorul acestuia din urmă fiind N. Iosif Acatio.
Mama reclamantei a decedat ulterior, moștenitorii acesteia fiind reclamanta și nepotul de fiu predecedat, astfel că reclamanta a cules și cota de 1/8 parte a mamei din cota moștenită de aceasta după tatăl ei, cealaltă cotă de 1/8 parte revenind nepotului de fiu predecedat.
În consecință, în final, prin transmisiuni succesive, reclamantei îi revine o cotă de ½ parte din ceea ce statul a confiscat de la defunct prin hotărârea penală de condamnare.
În condițiile în care Legea nr. 221/2009 nu conține dispoziții speciale privind posibilitatea culegerii cotelor tuturor moștenitorilor de către cel care a formulat cererea, acesta este îndreptățit doar la cota sa din moștenire, nefiind incidente în cauză hotărârile referitoare la inaplicabilitatea regulii unanimității, care se referă la o sarcină excesivă impusă unui moștenitor într-o acțiune de drept comun de a identifica ceilalți moștenitori (în număr foarte mare în dosarul respectiv) pentru a revendica imobilul preluat abuziv de către S. R. .
Așadar, în lipsa unui text special care să instituie o excepție de la regula indivizibilității transmisiunii succesorale, reclamanta poate obține reparații doar în limita cotei care i-ar fi revenit din moștenire în situația în care averea antecesorului ei nu ar fi fost confiscată, aceasta reprezentând repararea prejudiciului cauzat de către stat acesteia și repunerea ei în situația anterioară.
Întrucât, așa cum rezultă din considerentele sentinței obiect al recursului, prima instanță a acordat reclamantei despăgubiri pentru întreaga cotă de 1/5 parte din imobil, în sumă de 235.408,2 lei, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 Cod proc. civ., curtea a admis recursul în parte, a casat parțial sentința, rejudecând, a constatat că reclamanta este îndreptățită doar la cota de ½ parte din bunurile confiscate de la tatăl ei, cotă dobândită prin succesiuni succesive.
În ceea ce privește bunurile mobile, nu i se poate reproșa reclamantei lipsa unui inventar de preluare, proba cu martori fiind singura posibilă, respingerea ei echivalând cu înlăturarea accesului la justiție în totalitate.
E. luarea bunurilor mobile nu a fost contestată, astfel că instanța de recurs a ținut seama de ea, așa cum a fost reținută de prima instanță, însă a acordat din valoarea acestora doar cota de ½ parte, cât i se cuvine reclamantei prin succesiuni succesive, în sensul celor deja reținute.
Sub acest aspect, în rejudecarea acțiunii, în urma casării, în baza art. 312 alin. 1-3 Cod proc.civ., urmează a se acorda această cotă.
Această valoare rezultă din scăderea din suma totală acordată de instanță de 246.908,2 lei a sumei de 235.408,2 lei pentru imobil și împărțirea acesteia la doi.
Referitor la evaluarea imobilului, în condițiile în care expertiza extrajudiciară nu a fost însușită de către pârât, iar prima instanță a soluționat acțiunea pe fond, curtea a casat hotărârea și reținând cauza spre rejudecare a stabilit un termen pentru completarea probațiunii în sensul efectuării unei expertize judiciare de evaluare.
Analizând acțiunea în limitele stabilite prin decizia civilă nr. 11/2012 a Curții de A. C., C. reține următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Babotă G. s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu în două variante, respectiv 1.275.000 lei prin metoda costurilor și 1.257.500 lei prin metoda comparației directe, expertul opinând în sensul că valoarea stabilită prin metoda costurilor este mai aproape de realitate, abordarea prin comparația directă introducând corecții foarte importante ce pot influența estimarea valorii de piață.
Valorile stabilite prin raportul de expertiză au fost menținute de către expert și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la acest răspuns nefiind formulată o poziție procesuală de către pârât.
Dintre cele două valori stabilite prin raportul de expertiză instanța va avea în vedere la pronunțarea soluției valoarea de 1.257.500 lei stabilită prin metoda comparației directe, apreciind că nu există motive întemeiate pentru a fi aleasă valoarea stabilită prin metoda costurilor, oricum valorile stabilite prin cele două metode fiind sensibil egale.
Având în vedere că prin decizia de casare s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită doar la cota de ½ parte din bunurile confiscate de la tatăl ei, în ceea ce privește imobilele fiind vorba despre o cotă de 1/5 parte din acestea, va fi admisă în parte cererea formulată de către reclamantă fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 125.750 lei reprezentând daune materiale pentru cota parte din imobilul confiscat de la antecesorul acesteia.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 675 lei cheltuieli de judecată reprezentând ½ parte din onorariul achitat expertului Babotă G., astfel cum s-a solicitat de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte actiunea formulată de reclamanta N. E. -P. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 125.750 lei reprezentând daune materiale pentru imobil.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 675 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
A. | C. A. | A. C. | ANA I. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 120/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 3562/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
