Sentința civilă nr. 17/17. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.17 17/F/2013
Ședința publică din data de 14 iunie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: D. L.
P. de pe lângă T. B. -N. reprezentat prin P. Ionelia -procuror
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. M. împotriva pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat în cauză, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea acțiunii reclamantei și a pretențiilor materiale, ca fiind neîntemeiate.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, în urma declinării competenței de către Tribunalul Mureș, reclamanta C. M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să se constate calitatea tatălui ei Trombitaș Indrei, de persoană cu condamnare politică, întrucât acesta a fost prizonier de război în URSS în perioada_ -_ .
Totodată se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 75.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 75.000 lei daune morale potrivit art. 5 alin.1 din Legea 221/2009.
Cererea a fost motivată sumar, arătându-se doar faptul că socrul reclamantei, a fost prizonier de război deportat în URSS în perioada_ -_, suferind grave prejudicii morale și că acesta este beneficiarul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990.
Au fost anexate cererii copia actelor de stare civilă și copia livretului militar al defunctului.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, inițial prin Direcția generală a F. P. Mureș (f. 12-13 dosar declinat) și ulterior prin Direcția F. P. B. -N. (f.6-7). Pe fondul cauzei prin întâmpinări se arată, în esență, următoarele:
Față de măsura "prizonierat URSS", se solicită a se constata că măsura care ar fi faptul generator de prejudicii nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 1
alin.2 și nici printre măsurile prevăzute de asemenea expres în art. 3 alin.1), motiv pentru care se apreciază că se impune analiza acestei situații de fapt în măsura în care aceasta se confirmă și din probele administrate, prin prisma disp. art. 1 alin.3) din Legea nr. 221/2009.
Astfel în vederea stabiliri caracterului unei astfel de măsuri se face de către legiuitor trimitere la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, or în conformitate cu acestea " constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
militarea pentru democrație și pluralism politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Față de aceste statuări legale, se solicită a se observa că din probele anexate de reclamantă, precum și din susținerile ei, nu reiese că Trombitaș Indrei ar fi avut activitate de natură de a conduce la concluzia că aceasta a avut unul dintre scopurile mai sus-menționate și că măsura dispusă este în directă legătură cu această activitate or, față de această situație se impune, atât respingerea petitului prin care se solicită constatarea calității de persoană condamnare politică, precum și a celui privind acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale și materiale.
Față de acordarea de daune morale de asemenea, în vederea adoptării soluției de respingere a cererii, se arată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin.1) teza întâi din L.221/2009, a fost admisă excepția ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință au fost declarate neconstituționale aceste prevederi, decizia a fost publicată în M.O 761/_ . În același Monitor Oficial a fost publicată și decizia C.C.R nr.1354//2010, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I pct. I și art. II din O.U.G nr.62/2010, act normative prin care a fost completată și modificată L.221/2009.
În respectarea aceleiași dispoziții constituționale mai sus-menționate, se apreciază că instanța de fond, investită cu soluționarea unui litigiu ce se fundamentează și pe prevederile legale declarate neconstituționale, urmează să ia act de abrogarea acestor dispoziții, urmând să soluționeze litigiul în funcție de faza procesuală la care acesta se află și de normele legale incidente în cauză.
În ceea ce privește încadrarea situației de fapt în prevederile art. 5 alin. 4) prin care se arată că dispozițiile Legii nr. 221/2009 se aplică și persoanelor care au beneficiat de prevederile Decretului lege nr. 118/1999, precum și celor care sunt beneficiare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, se solicită a se constata că acordarea de despăgubiri într-o atare situație este posibilă numai în situația când Trombitaș Indrei se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4 din același act normativ, cu alte cuvinte atunci când aceștia se afla în una dintre cele două situații prevăzute de textul legal, respectiv în cea în care caracterul politic al măsurii
administrative sau al condamnării reprezintă de drept o condamnare politică fie în situația în care instanța investită să constate un astfel de caracter, o apreciază ca întemeiată și dispune în consecință. Astfel, față de cele de mai sus, rezultă că Trombitaș Indrei, deși beneficiar al drepturilor stipulate în Decretul lege nr. 118/1999 așa cum rezultă din decizia nr. 141 din_, nu se încadrează în una din situațiile prevăzute de art.1), 3) și 4) din Legea nr. 221/209, de unde rezultă că cererea reclamanților nu poate fi apreciată decât ca neîntemeiată.
De asemenea se mai apreciază că reclamanta nu se află în situația existenței unei măsuri care să poate fi apreciată ca având caracter politic, astfel că nici una dintre condiții nu este îndeplinită pentru care acțiunea să poată fi apreciată ca întemeiată, motiv pentru care se solicită respingerea.
Analizând actele și lucrările dosarului referitor la acțiunea formulată de reclamanta C. M., instanța reține următoarele:
Legea nr. 221/2009 privește posibilitatea obținerii unor despăgubiri pentru condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Reclamanta C. M. a solicitat constatarea caracterului politic al luării tatălui ei Trombitaș Indrei ca prizonier și deportarea în URSS în perioada_ -_ .
Așa cum rezultă din prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității
P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui";.
Art. 4 alin.2 al aceluiași act normativ, acordă posibilitatea de a se constata caracterul politic și a altor măsuri administrative, decât cele enumerate la art. 3.
Instanța apreciază că măsura luării ca prizonier al antecesorului reclamantei Trombitaș Indrei nu poate fi calificată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic în sensul prevederilor Legii nr. 221/2009.
Pentru a atrage aplicabilitatea prevederilor citate, măsura pretinsă a avea caracter politic trebuie să îndeplinească 2 condiții: să fi fost dispusă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si să fi fost luată de un organ administrativ al S.
ui R., în exercitarea atribuțiilor sale de reprimare a rezistenței anticomuniste. Este evident că măsura prizoneriatului în urma celui de-al doilea război mondial, măsură suferită de antecesorul reclamantei, nu îndeplinește nici una din aceste condiții, deoarece pretinsa măsură administrativă a fost luată la data de_, așa cum rezultă din copia livretului militar (f.8-9), astfel că nu se încadrează în perioada prevăzută de lege, și mai mult măsura luării ca prizonier a fost luată de autoritățile străine și nu de organele administrative ale statului român, în scopul reprimării rezistenței anticomuniste.
Instanța constată totodată că aspectul indicat de reclamantă că antecesorul ei a beneficiat de drepturile acordate prin Decretul lege nr. 118/1990 nu determină în mod automat îndreptățirea la despăgubiri conform Legii nr. 221/2009, întrucât domeniul de reglementare al acestui din urmă act normativ este mai restrâns comparativ cu cel al Decretului lege nr. 118/1990, care vizează nu numai persoanele care au fost persecutate politic, ci și persoanele deportate și prizonieri.
Nu în ultimul rând instanța constată că susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării referitor la imposibilitatea acordării daunelor morale sunt pertinente, de vreme ce prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, prevederile art. 5 alin.1 lit. a din Legea 221 au fost declarate neconstituționale, și ca urmare a trecerii termenului de 45 de zile prevăzut de 147 alin.1 din Constituție, și-au încetat efectele. În consecință în prezent nu există nici un temei legal pentru obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale pentru condamnările sau pentru măsurile administrative cu caracter politic luate în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În ceea ce privește daunele materiale în sumă de 75.000 lei solicitate de reclamantă, instanța mai observă că nu s-a arătat de către reclamantă în ce ar consta aceste pagube, materiale, nici nu a solicitat administrarea de probe în acest sens.
Instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunile civilă formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul în com. U., sat U., Nr.370, județul B. -N., împotriva pârâtului S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu domiciliul procesual ales la D.G.F.P.
B. -N., B., Str. 1 Decembrie, Nr. 6, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. D. L.
Red./Dact./BISz /_ / 4. ex.
| ← Decizia civilă nr. 1736/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 618/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
