Decizia civilă nr. 120/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 120/A/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | C. | |
Judecător: D. | C. | G. |
Grefier: S. | - D. | G. |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul D. C. E. împotriva sentinței civile nr. 320/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul M. F. R. PRIN A. F. A JUDEȚULUI C., având ca obiect Despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura prealabilă a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul apelant a depus la dosar un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, raportat la actele depuse la dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. precizează că din eroare la termenul de judecată anterior a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind vorba însă de excepția tardivității formulării acțiunii, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii ca tardiv formulată, aceasta fiind înregistrată în data de 4 martie 2013, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată la data de 04 Martie 2013 pe rolul Tribunalului C., reclamantul D. C. -E. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin A. F. P. e a județului C., să se stabilească drepturile cuvenite în persoana tatălui său pentru perioada 22 August 1944 - 27 Septembrie 1948 cât a fost prizonier de război în U.R.S.S. și drept consecință, dreptul cuvenit ca singur moștenitor al acestuia.
Prin sentința civilă nr. 320 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul D. C. -E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A. F.
P. e a județului C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada_ -_, invocată de reclamantă în susținerea cererii, are ca scop acordarea unor despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă,
despăgubiri care vizează nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci în principal, acordarea unei satisfacții de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Așadar, acest act normativ reglementează acordarea de despăgubiri persoanelor care au suferit condamnări politice, ori au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic, pe motiv că ar fi comis fapte având ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945.
În consecință, pentru a beneficia de drepturile conferite de această lege, este esențial ca faptele pentru care persoanele în cauză au fost condamnate sau care au determinat luarea respectivelor măsuri, să fi fost dintre cele prevăzute de actele normative expres menționate în Legea nr.221/2009, ori care pot fi calificate drept condamnări/măsuri administrative cu caracter politic, prin raportare la prevederile art.2 al.1 din OUG nr.214/1999, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 al.3 și art.4 al.2 din Legea nr.221/2009.
Din probele administrate în cauză a reieșit faptul că antecesorul reclamantului nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de Legea nr.221/2009 întrucât luarea sa ca prizonier nu constituie o măsură administrativă dintre cele la care acest act normativ se referă, neavând un caracter politic în sensul acestei legi.
Pe de altă parte, instanța a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea 221/2009, pe care au fost întemeiate pretențiile, au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale 1358/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/2010, astfel încât și-a încetat efectele.
Drept urmare, întemeierea pretențiilor reclamantului la acest moment pe motivul de drept declarat ca neconstituțional, nu se mai poate realiza, astfel încât cererea sa nu mai are suport în drept.
De altfel, prin DECIZIA nr. 15 din 12 noiembrie 2012 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, în ceea ce privește stabilirea caracterului politic al deportării și prizonieratului în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și stabilind că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Or, în prezenta speță reclamantul solicită exclusiv să se stabilească drepturile cuvenite în persoana tatălui său pentru perioada 22 August 1944 - 27 Septembrie 1948 cât a fost prizonier de război în U.R.S.S.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, și pe cale de consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul D. C. -E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A. F. P. e a județului C. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul D. C. E. solicitând desființarea sentinței civile nr. 320/2013 a Tribunalului C. și în consecință admiterea cererii formulate.
În motivare s-a arătat că se circumscrie noțiunii de măsuri administrative abuzive cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 constituirea ca prizonier
a tatălui reclamantului în fosta U. S și menținerea acestei situații și după încheierea armistițiului din septembrie 1944 și după data de 06 martie 1945.
Caracterul abuziv al acestei măsuri rezultă și din contextul istoric în care aceasta a fost dispusă și menținută, precum și din efectele produse asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Au mai fost invocate dispozițiile Legii nr. 38/1990 conform căreia persoanele care au fost prizonieri în U. S după data de 23 august 1944 beneficiază de drepturile pe care reclamantul le-a solicitat ca singur moștenitor al defunctului său tată.
Cererea de apel nu au fost motivată în drept.
În apărare, intimatul ST. L ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare s-a arătat că statutul de prizonier de război ca urmare a consecințelor celui de-al Doilea Război Mondial nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată de organele fostei miliții sau securități și în consecință nu face obiectul Legii nr. 221/2009.
Prin decizia nr. 15/2012 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că deportarea și prizonieratul în fosta U. S, anterior datei de 06 martie 1945 nu reprezintă măsură administrativă cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare la data de_ prin care a arătat că își menține părerea că prizonieratul în U. S al tatălui său are un caracter politic conform Legii nr. 38/1990, a Decretului-Lege nr. 118/1990 și prin extindere și conform Legii nr. 221/2009.
Prizonierii de război au fost victime ale războiului și puteau fi menținuți în prizonierat până la încheierea armistițiului din 12 septembrie 1944.
La termenul de judecată din data de_ P. de pe lângă C. de A. C. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție susținută apoi la termenul de judecată din_ ca excepție a tardivității acțiunii.
Analizând apelul declarat de către reclamantul D. C. E. împotriva sentinței civile nr. 320/_ pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. prin prisma excepției de ordine publică invocată de către P. de pe lângă C. de A. C., C. reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul D. C. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice stabilirea drepturilor cuvenite în persoana tatălui său pentru perioada_ -_ cât a fost prizonier de război în U. S și în consecință dreptul cuvenit reclamantului în calitate de singur moștenitor al acestuia.
Faptul că acesta a fost singurul petit al acțiunii formulate este reținut și în considerentele sentinței pronunțate de tribunal, cu toate acestea instanța analizând și dacă prizonieratul în U. S este o măsură administrativă cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
Având în vedere că ceea ce s-a solicitat prin acțiune a fost să se stabilească despăgubiri în temeiul art. 5 din Legea nr. 221/2009, se apreciază de către Curte că excepția invocată în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. de către P. de pe lângă C. de A. C., excepție a cărei calificare juridică corectă este aceea a prescripției dreptului la acțiune(raportat la art.1 din Decretul Lege nr.167/1958), este întemeiată.
La art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 se prevede că cererile având ca obiect acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau ca urmare a constatării caracterului politic al măsurilor administrative avute în vedere de această lege pot fi formulate în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii. Cererea formulată de către
reclamant la data de_ nu a fost formulată în termenul de prescripție prevăzut de Legea nr. 221/2009, având în vedere că Legea nr.221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.396 din 11 iunie 2009, intrând în vigoare conform prevederilor art.78 din Constituție în termen de 3 zile de la publicare.
Referitor la prescripție, fiind incidente prevederile Decretului-Lege nr. 167/1958, sub imperiul căruia a început să curgă termenul de prescripție, iar nu cele ale Noului Cod civil, această excepție este una de ordine publică care poate fi invocată chiar din oficiu de către instanță în orice fază a procesului. Se impune deci soluționarea cauzei raportat la excepția prescripției dreptului la acțiune, care admisă fiind, face inutilă cercetarea fondului cererii formulate de către reclamant. În consecință, în temeiul art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către P. de pe lângă C. de A. C. și în consecință în temeiul art.480 alin.2 N.C.pr.civ. se va admite apelul declarat de către reclamantul D. C. E. împotriva sentinței civile nr. 320/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. care va fi schimbată în sensul că se va respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul ST. L ROMÂN prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către P. de pe lângă C. de A. C. .
Admite apelul declarat de către reclamantul D. C. E. cu domiciliul în municipiul C. -N., strada Horea nr.112, etaj 7, ap.56, județul C., împotriva sentinței civile nr. 320/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
C., pe care o schimbă în sensul că respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul ST. L ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul procesual ales la sediul Direcției Generale Regionale a F. P. e C. -N., P-ța A. I., nr. 19.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
A. | C. D. -C. | G. | S. -D. G. |
Red.A.C./dact.L.C.C.
4 ex./_
J. fond: A. -F. D.
| ← Sentința civilă nr. 618/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 1069/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
