Decizia civilă nr. 1070/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1070
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: I. D. -D.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. M. , domiciliată în Z., str. I. S., nr. 3, bl. C7, ap. 3, jud. Sălaj și N. S. , domiciliată în T.
, S. N., nr. 1, et. 1, ap. 4/a, jud. Timiș, împotriva sentinței civile nr. 1517/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurente avocat Tărău Cristian, justificat cu împuternicire avocațială (fila 6), și pentru intimata P. L., avocat Cobzaș V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței despre faptul că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina recurentelor nu a fost achitată.
Reprezentantul recurentelor depune la dosar timbrajul și două facturi reprezentând diferența de onorariu avocațial achitat până în prezent și precizează că dovada avansului achitat din onorariu este anexată recursului.
Reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicire avocațială alături de chitanța doveditoare a plății onorariului avocațial.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat. Instanța dă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată în recurs, conform facturilor depuse.
În continuare acesta arată că, din punctul său de vedere, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică din cel puțin trei considerente, pe care le-a dezvoltat în scris, în cererea de recurs.
În primul rând, instanța nu a analizat fondul cauzei, în al doilea rând, s-a încălcat dreptul la apărare al părților în procesul civil și dreptul de dispoziție al acestora. Până la urmă, scopul procesului civil nu a fost atins.
Prin acțiunea introdusă s-a cerut să se constate calitatea de unică moștenitoare a reclamantei (A) față de defunct (B), autorul testamentului. Pârâtele
au solicitat să se admită în parte cererea reclamantei, să se constate că și aceasta este moștenitoare, dar să se constate, de asemenea, că și pârâtele sunt moștenitoare, respectiv că acel testament nu produce efecte.
S-a procedat la verificarea de scripte, aceasta fiind singura probă administrată în cauză, deși au solicitat administrarea și a altor probe, ajungându-se la concluzia că, într-un anumit procent, rezonabil, scrisul aparține testatorului. Însă, există unele inadvertențe în cuprinsul expertizei pe care le-au învederat instanței de fond și care nu au fost luate în calcul. Se concluzionează la un moment dat că există în scris anumite corecturi, reveniri, trasee tremurate ș.a.m.d., care sunt dovada unui proces incipient de dezorganizare, cauzat de vârsta înaintată sau de unele suferințe organice.
Testamentul este întocmit în 1998-1999. Din acea perioadă s-au depus înscrisuri de comparație. Autorul testamentului în acea perioadă era medic de specialitate la Clinica Salvosan Ciobanca. Cum putea să aibă suferințe organice și tremurături și un proces incipient de dezorganizare datorat vârstei înaintate sau unor suferințe organice?! Aceste chestiuni sunt argumente pe care le-au adus în discuție, creând un silogism și au ajuns la concluzia că, până la urmă, acest testament a fost redactat în realitate în perioada 2004-2011, și nicidecum cu șapte ani înainte, cum se pretinde.
De asemenea, scrisul este dezorganizat, există adăugiri, ceea ce le dă motive întemeiate să creadă că testamentul a fost antedatat.
Consideră că instanța nu a cercetat fondul cauzei, pentru că nu a dat drumul la probe.
Reprezentantul recurentelor arată că au solicitat încuviințarea unei contraexpertize, probă care s-a respins. De asemenea au mai solicitat să se administreze probe testimoniale.
La momentul când le-a fost comunicată expertiza au precizat verbal cererea reconvențională pe care au formulat-o, pentru că a fost primul moment la care au luat cunoștință de unele modificări în economia cauzei și în acest moment a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece raportul de expertiză nu a fost comunicat, fiind depus într-un singur exemplar la dosarul cauzei și câtă vreme nu au avut posibilitatea de a depune în scris obiecțiuni, ele nu au fost înlăturate de către instanță.
Dreptul de dispoziție al părților a fost încălcat pentru că legea spune foarte clar - art. 132 alin 2 punctul 4 din vechiul Cod de procedură civilă - că în situația în care se înlocuiește o cerere în constatare (cum a fost cererea reconvențională a acestora) cu o cerere în realizare (cum a fost cea prin care au solicitat anularea testamentului pentru captație și sugestie și pentru motivul că beneficiara testamentului nu avea capacitatea de a primi prin testament) declarațiile verbale ale părților se trec în încheierea de ședință. Acest lucru nu s-a întâmplat, ci s-a decăzut partea din dreptul de a formula o astfel de precizare. Or, această sancțiune este dincolo de lege. În cel mai rău caz, cererea reconvențională depusă după termen trebuia disjunsă. Trebuia făcut un dosar separat care să derive din acest dosar, sub aspect procedural, și în care să se analizeze captația și sugestia și incapacitatea de a primi prin testament, pentru că este dreptul părților să se cerceteze acum, pentru prima și ultima dată, acest testament, pentru a știi dacă rămâne sau nu în ființă, pentru că de aici pornesc niște efecte juridice.
Despre reclamantă arată că este incapabilă de a primi prin testament pentru motivul că, în ultimii circa 10 ani de viată, autorul testamentului, medicul M. Sabin, a fost îngrijit de către sora sa, de către reclamantă. Aceasta a avut rolul de curator de facto, în sensul legii civile.
Art. 810 din Codul civil de la 1864 arată clar care sunt persoanele care nu pot să primească prin testament. Interpretând acest text de lege, se arată în literatura de specialitate că nu este relevant ca acel curator de facto să aibă calitatea de farmacist, asistent medical sau medic curant, ci doar să se comporte ca atare, să- i ofere această îngrijire efectivă, asistență cu caracter repetat, pentru că de acolo se ajunge la diferite modalități și manopere pentru a se ajunge la un testament nevalabil din punct de vedere civil.
Având în vedere aceste aspecte, reprezentantul recurentelor apreciază că toate aceste drepturi ale părților pe care le reprezintă au fost încălcate cu ocazia judecării la instanța de fond și scopul procesului civil nu a fost atins în ansamblul său, adică de a cerceta până la capăt un testament în condiții procedurale.
Acesta mai apreciază că respectivele deficiențe se pot remedia prin reluarea judecății, prin suplimentarea probatoriului și prin luarea măsurilor procedurale legale.
Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, aceasta fiind legală și temeinică.
Aceasta arată că cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională, întâmpinarea se judecă în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 6 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța se poate pronunța doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin cererea introductivă au solicitat să se stabilească calitatea de unică moștenitoare a reclamantei P. L., care este sora defunctului și era în posesia unui testament întocmit de către defunct, anterior decesului său.
Prin întâmpinare și prin cererea reconvențională s-a solicitat să se constate că și ceilalți pârâți, respectiv alți colaterali, au calitatea de moștenitori legali și unicul motiv pentru care au arătat că doresc să se verifice acest testament a fost acela că pârâtele N. S. și S. M. declară că nu cunosc scrisul și nici semnătura din testament, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 177, 178 și 179 din Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice care, comparând scrisul din testament, semnătura, cu actele care au provenit de la spital, din scrierile anterioare, să stabilească dacă scrierea aparține testatorului.
S-a dispus efectuarea acestei expertize și s-au stabilit concluziile.
În momentul în care a fost depus raportul de expertiză, fiecare dintre părți a putut să-l vadă și să valorifice această expertiză.
Expertiza a fost suficient de concludentă și a răspuns întrebării dacă scrierea aparține defunctului, stabilindu-se prin aceasta că scrisul aparține testatorului.
În această situație nu mai era justificat să se solicite un nou termen de judecată pentru a se discuta cu părțile, în condițiile în care de la depunerea raportului de expertiză și până la termenul de judecată trecuseră mai mult de o lună, timp în care părțile puteau să ia la cunoștință despre conținut și să discute cu apărătorii lor.
În aceste condiții, instanța nu a mai acordat un alt termen de judecată și a solicitat părților să-și exprime punctul de vedere cu privire la această expertiză.
S-a exprimat punctul de vedere și s-a solicitat o contraexpertiză, dar cu alte obiective care nu aveau legătură cu obiectul procesului și în mod corect instanța a arătat că aceste noi obiective se resping pentru că nu sunt oportune soluționării cauzei. În această situație s-a solicitat ceva cu totul străin de cadrul procesual, adică verbal, se înțeleg să solicite să se constate că este lovit de nulitate relativă testamentul, pentru că ar fi fost întocmit prin captație și sugestie.
Defunctul a locuit cu sora sa toată viața, nefiind căsătorit niciodată. Au fost o familie de intelectuali cu preocupări comune și au locuit tot timpul împreună.
În mod corect instanța a arătat că este vorba de o cerere nouă și nu de o modificare a acțiunii. Una este să contești scrierea, și cu totul altceva să ceri să se constate nulitatea.
Cu privire la disjungerea cererii, reprezentata intimatei arată că poate fi disjunsă o cerere reconvențională întocmită cu arătarea părților, a valorii, timbrată, dar în situația de față nu era ce să se disjungă.
Aceasta mai precizează că nimic nu le împiedică pe cele două pârâte să introducă o cerere nouă oricând pentru a se constata nulitatea, pentru că este un obiect total diferit de obiectul procesului.
Cele două motive invocate, respectiv că nu s-a cercetat fondul și faptul că le- a fost încălcat dreptul la apărare sunt anulate prin faptul că s-a întocmit o expertiză. Nicăieri în Codul de procedură civilă, în afară de faptul că expertul este obligat să depună expertiza la dosar cu cinci zile înainte de termenul de judecată,
nu există o normă de comunicare a expertizei.
Printre motivele de recurs s-a mai arătat că P. L. nu putea să primească prin testament de la fratele ei pentru că ea l-a îngrijit. Asta ar însemna că niciunul din membrii familiei unui bolnav sau om în vârstă nu ar putea primi moștenire prin testament.
P. L. este sora defunctului, împreună cu care a locuit și era normal ca fratele său să i se adreseze cu această ultimă dorință privind lăsarea bunurilor sale.
Aceasta susține că niciunul din motivele care au fost invocate în recurs nu sunt fondate și solicită respingerea recursului, cu cheltuielile de judecată arătate în chitanță.
Luând cuvântul pentru a mai face câteva precizări, reprezentantul recurentelor arată că art. 810 din Codul civil de la 1864 a fost în vigoare 150 de ani și trebuie aplicat în forma în care a fost.
Dacă un raport de expertiză pe vechiul Cod s-a depus cu o lună și ceva înainte de un termen, trebuia să li se comunice.
Nu se poate să vii la un termen de judecată fără ca raportul de expertiză să-ți fi fost comunicat, să fii luat prin surprindere și să nu poți să-l contești în scris, așa cum s-a întâmplat în cazul acestora, și acesta fiind motivul pentru care instanța le-a respins toate cererile în probațiune pentru că nu au contestat în scris raportul de expertiză.
Din cauză că acest raport de expertiză nu a fost comunicat au pierdut o serie de drepturi, pe care le-au învederat instanței de recurs.
Reprezentanta intimatei mai precizează că drepturile procesuale se exercită cu bună-credință și că în cazul de față nu a fost așa.
Raportul de expertiză a fost depus la 2 aprilie, iar termenul la care se judecau a fost 16 mai, deci așa cum a arătat, era o lună și ceva, timp în care acest raport de expertiză a fost cusut la dosarul cauzei. Concluziile raportului de expertiză erau următoarele: "aparține sau nu scrierea testatorului";.
În cazul în care concluziile raportului de expertiză sunt defavorabile știi care este următorul pas, deci nu poți fi luat prin surprindere.
În cazul de față nu există și nici nu a existat niciodată obligația de a comunica raportul de expertiză.
Orice act care este depus la dosar aceștia au obligația să-l studieze.
În ceea ce privește art. 810 din Codul civil, acesta nu se referă la acela care își îngrijește o rudă, ci se referă la îngrijirea oferită de cei ce au pregătirea în acest scop, respectiv asistența medicală calificată.
Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1517 din 22 mai 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă cererea formulată de către reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâții
N. S., C. F., B. R., Stînean M. .
A fost stabilită calitatea de unic moștenitor al defunctului M. Sabin, decedat la data de_, în Municipiul Z., județul Sălaj, în favoarea reclamantei
P. L., în calitate de legatar universal.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâtele reclamante reconvenționale N. S. și Stînean M., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională P. L. și pârâții C. F. și B. R., prin care s-a solicitat să se constata că sunt moștenitoare legale ale defunctului M. Sabin, alături de reclamantă.
Au fost obligate pârâtele N. S. și Stînean M. să achite reclamantei suma de 2550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
M. Sabin a decedat la data de_, în Municipiul Z., județul Sălaj.
La data decesului, defunctul nu era căsătorit, nu avea copii, dar a avut șapte frați, respectiv P. L., C. Paulina, C. Teofil, C. M., M. I., M. I. și
M. Augustin.
Această stare de fapt rezultă din analiza actelor de stare civilă coroborat cu declarațiile martorilor date în fața notarului public, în dosarul succesoral, în concordanță cu dispozițiile art. 107 alin.1 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora, calitatea de succesibil și/sau, după caz, titlul de legatar, precum și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă, prin testament și cu martori.
Din declarațiile martorilor Țârlea I. și Perneșiu D. Lucia consemnate în procesul verbal din data de_, rezultă faptul că M. Sabin a avut șapte frați, iar dintre aceștia, doar P. Paulina este în viață.
P. L. are calitate de reclamant în prezentul dosar.
C. Paulina, a decedat la data de_, moștenitorii acesteia, legali și testamentari, fiind defunctul M. Sabin și reclamanta P. L., conform certificatului de moștenitor nr. 146/1006 emis de BNP Vlad M. .
M. I., a decedat la data de_ (f. 18 din dosarul succesoral), având ca moștenitori pe M. Ion și M. P. .
La rândul său M. P. a decedat la data de_ (f. 15 din dosarul succesoral), având ca moștenitori pe pârâta S. M. (fostă M., conform certificatului de căsătorie depus la fila 20 din dosarul succesoral), M. Iarina și
M. Crăciun.
M. I. a decedat la data de_ și a avut doi copii - M. Paul și Vedeanu R. .
M. Paul a decedat la data de_ (f. 26 din dosarul succesoral), la data decesului moștenitori ai acestuia fiind M. (căsătorită N. ) S. și M. Vlad.
Au formulat declarații autentice de renunțare Vedeanu C. R., M. Iarina, M. Vlad, Stan M., M. C. Crăciun, Ghila Eugenia M., astfel încât au devenit străini de moștenire.
Pârâții C. F. și B. R. nu și-au exprimat opțiunea, dar având în vedere calitatea acestora, de strănepoți ai defunctului, nefiind moștenitori rezervatari, sunt înlăturați de la moștenire, în prezența moștenitoarei testamentare.
La data de_ M. Sabin a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea reclamantei, prin testament olograf.
Testamentul reprezintă actul revocabil, prin care testatorul dispune pentru timpul încetării din viață, în tot sau în parte, cu privire la averea sa. Orice persoană este liberă a testa cu privire la averea sa, dar legea instituie anumite limite, respectiv respectarea rezervei succesorale.
Potrivit art. 841-843 și art. 1-2 din Legea nr. 319/1944, în vigoare la data deschiderii succesiunii, au calitatea de moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, ascendenții privilegiați și descendenții, indiferent de grad.
La data decesului, printre succesibilii defunctului nu se numărau moștenitori rezervatari, cei care aveau vocație să vină la moștenirea acestuia având calitatea de rude colaterale.
Pârâtele reclamante reconvenționale au contestat înscrisul depus în probațiune de către reclamantă, pentru a face dovada calității sale de unic moștenitor al defunctului M. Sabin, respectiv valabilitatea testamentului olograf din data de_ .
Potrivit art. 859 Cod civil, în vigoare la data întocmirii testamentului, testamentul olograf este valabil ca atare, când este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului.
În vederea stabilirii autenticității testamentului din data de_, în cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize criminalistic grafice, pentru a se stabili dacă, într-adevăr, testamentului olograf din data de_ a fost scris, semnat și datat de către defunctul M. Sabin.
Concluziile exprimate prin expertiza criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. au fost acelea că testamentul olograf din data de_ a fost scris, semnat și datat de către defunctul M. Sabin. S-a reținut faptul că, "scrisul textului, datei și semnăturii denotă același scris ghirlandat, ușor înclinat spre dreapta, legat, cu trasee ușor ascuțite și ovale poligonate, cu racordări cu presiune redusă, în "fir păiajen";, cu corecturi și reveniri, uneori având trasee tremurate, realizat mai lent, dar spontan, de către o persoană cu un nivel superior de evoluție a grafismului, al cărui scris este însă
afectat de un proces de incipient dezorganizare, datorat vârstei înaintate sau unor suferințe organice";.
Concluziile au fost corelate cu exemple concrete, care atestă corelația deplină între scrisul și semnătura din testament și cele de pe înscrisurile necontestate depuse de către părți.
Rezultă așadar, faptul că testamentul din data de_ întocmit de către defunctul M. Sabin a fost întocmit în mod valabil. Voința defunctului M. Sabin a fost astfel, de a lăsa după moarte, universalitatea bunurilor sale, surorii sale, reclamanta P. L., ceilalți moștenitori legali fiind înlăturați de la moștenire.
Pentru aceste considerente, în baza art. 111 Cod proc. civ., instanța a admis cererea formulată de către reclamanta P. L. și a stabilit calitatea de unic moștenitor al defunctului M. Sabin, decedat la data de_, în Municipiul Z.
, județul Sălaj, în favoarea acesteia, în calitate de legatar universal.
Pentru aceleași considerente, întrucât pârâtele reclamante reconvenționale nu au calitatea de moștenitor rezervatari, nefiind în situația încălcării rezervei succesorale, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională prin care se solicita a se constata că N. S. și Stînean M. sunt moștenitoare legale ale defunctului M. Sabin, alături de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe pârâtele S. M. și N. S. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală pentru trei motive :
1) nu s-a cercetat fondul cauzei care presupune cercetarea validității testamentului olograf ce se presupune că emană de la defunctul M. Sabin, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă și de fond ale respectivului act.
Rezultatul expertizei grafoscopice este parțial concludent, însă parțial concluzia contravine considerentelor, motiv pentru care se impune efectuarea unor cercetări suplimentare si administrarea unei noi expertize, în vederea oferirii lămuririlor necesare.
Câtă vreme se reține ceea ce s-a constatat prin expertiză, respectiv că există "corecturi și reveniri, uneori având trasee tremurate_ al cărui sens este însă afectat de un proces incipient de dezorganizare, datorat vârstei înaintate sau unor suferințe organice.", nu se poate concluziona cu certitudine că testamentul este deplin valabil sub aspect juridic civil, fiind astfel necesare lămuriri și verificări suplimentare.
Expertiza nu se corelează, din acest punct de vedere, cu celelalte înscrisuri, întrucât dacă data testamentului este reală, atunci trebuie avut în vedere faptul obiectiv că în anul 1999 medicul M. Sabin profesa ca medic de specialitate, că testamentul a fost scris efectiv la câțiva ani după această perioadă, când este posibil să fi fost afectat de vârsta înaintată și de probleme de sănătate.
În toată această perioadă, testatorul a fost imobilizat la pat și îngrijit de sora sa - reclamanta P. L. - care a fost un curator de facto, dar și un asistent medical, care i-a acordat îngrijirea și tratamentul medical necesare pe durata a mai bine de șapte ani de zile, în perioada premergătoare decesului. Reclamanta a fost din această perspectivă o persoană incapabilă de a primi prin testament, în sensul
art. 810 cod civil 1864, întrucât a avut calitatea de persoană care practică medicina ilegal și care l-a îngrijit pe testator de boala de care acesta a decedat.
Instanța a încălcat în mod vădit dreptul la apărare al recurentelor pârâte, întrucât nu s-a comunicat raportul de expertiză, motiv pentru care au fost nevoite să pună concluzii pe fond, în condițiile în care probațiunea a fost incomplet administrată și cauza imposibil de susținut în condiții normale, sub aspectul garanțiilor procedurale de care părțile trebuie să se bucure.
Dreptul de dispoziție al părților în procesul civil, care este garantat de legea de procedură, a fost de asemenea încălcat în mod flagrant, câtă vreme nu s-a îngăduit ca părțile să ia cunoștință de toate actele de la dosarul cauzei.
Mai mult decât atât, au fost încălcate și dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 4 Cod proc. civ., care prevăd că cererea nu se socotește modificată și se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale ale părților cu privire la înlocuirea unei cereri în constatare într-o cerere în realizarea dreptului.
Astfel, în lipsa acordării unui nou termen, la termenul de judecată din 15 mai 2013, recurenții au precizat verbal cererea reconvențională, în sensul anulării testamentului pentru captație și sugestie și au solicitat administrarea probei testimoniale în vederea dovedirii acestui capăt de cerere. Instanța trebuia să ia act de manifestarea de voință a părții și trebuia să acorde un termen pentru timbrarea cererii reconvenționale precizate și pentru administrarea de probe.
O altă posibilitate legală a instanței era aceea de a disjunge cererea reconvențională formulată peste termenul legal și nu de a decădea partea din dreptul de a formula precizări.
Prin întâmpinare sa, reclamanta P. L. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că în mod nejustificat se susține că nu a fost cercetat fondul cauzei, prima instanță pronunțându-se pe cererea cu care a fost învestită și asupra cererii reconvenționale.
Necomunicarea raportului de expertiză, arată reclamantul, nu poate fi apreciată ca o încălcare a dreptului de apărare, aceasta fiind depusă la dosar din 2 aprilie.
Se susține că s-au încălcat dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă. Nu se poate susține că instanța era învestită cu o cerere în constare, ci cu una în realizare.
Cererea cu care era învestită instanța era aceea de a se constata calitatea de moștenitoare legale a celor 2 pârâte, raportat la proba pe care ele o tăgăduiau. S-a verificat proba contestată și, în funcție de aceasta, s-a stabilit dacă au sau nu calitatea de moștenitoare.
Recursul este nefondat pentru următoarele :
1) Cu privire la apărarea invocată de recurentele-pârâte, că nu s-a soluționat fondul cauzei, instanța de recurs reține că această apărare nu poate fi reținută în condițiile în care în cauză s-a efectuat inclusiv un raport de expertiză criminalistică grafică pe a cărei concluzii prima instanță a pronunțat soluția atacată.
De asemenea prima instanță s-a pronunțat și asupra cererii reconvenționale, arătând că pârâtele nu au calitate de moștenitori rezervatari, nefiind în situația încălcării rezervei succesorale, nesoluționând astfel cauza pe o oarecare excepție.
De fapt, critica recurentelor în susținerea motivului de nesoluționare a fondului cauzei vizează concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu care recurentele nu sunt de acord.
Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de apărare prin necomunicarea raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța de recurs reține că raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 2 aprilie 2013 (f. 88), iar în ședința publică din 15 mai 2013 s-a respins cererea de acordare a unui termen pentru studiul raportului și pentru formulare de obiecțiuni, amânându-se însă pronunțarea soluției pe data de 22 mai 2013 pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, însă nici una din părți nu a depus și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
De altfel, chiar în ședința publică din 22 mai 2013, reprezentantul pârâtelor a solicitat efectuarea unei contraexpertize, iar apoi, completarea raportului de expertiză, ceea ce denotă faptul că a cunoscut conținutul expertizei depuse cu o lună înainte de termenul de judecată. De altfel niciuneia din părți nu i-a fost comunicat raportul de expertiză.
Jurisprudența constantă a CEDO relevă că, atunci când un document nu a fost comunicat niciuneia dintre părți, egalitatea de arme nu este încălcată (M.S. c/a Finlandei 46601/99, 22 martie 2005; Krenar și alții c/a Republicii Cehe, 35376/1997, 3 martie 2000, Niderost Nuber c/a Elveția, 18 februarie 1997), ci doar în situația în care un document este comunicat numai uneia din părți, cealaltă va fi dezavantajată, neputând să își prezinte cauza sau să își exercite dreptul la respectarea contradictorialității în aceleași condiții.
Încălcarea dreptului de dispoziție a părții, întrucât nu s-a îngăduit ca acestea să ia cunoștință de toate actele de la dosarul cauzei, nu poate fi reținută.
Aceasta întrucât, prin cererea reconvențională formulată, pârâtele au solicitat a se constata că sunt moștenitoare legale ale defunctului M. Sabin (f. 32), iar cu ocazia acordării cuvântului în dezbaterea fondului cauzei au făcut precizarea orală în sensul anulării testamentului pentru captație și sugestie, solicitând admiterea probei testimoniale în acest sens.
Această precizare însă nu poate fi considerată, cum susțin recurentele, o înlocuire a cererii în constatare într-o cerere în realizarea dreptului, întrucât la art. 132 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă este reglementată una din excepțiile de la regula admisibilității modificării cererii de chemare în judecată după prima zi de înfățișare. În speță s-a înlocuit acțiunea în constatare a calității de moștenitor cu o acțiune de anulare a testamentului, ceea ce nu echivalează cu teza reglementată de legiuitor, aceea de înlocuire a cererii în constatare cu o cerere în realizarea dreptului.
Aceasta întrucât această înlocuire trebuie să se refere la același drept, adică dacă acțiunea în constatare viza dreptul de succesiune, cea în realizare trebuie să vizeze același drept.
În speță ne aflăm în situația unei veritabile modificări, și nu înlocuiri, a acțiunii introductive. Ori, legiuitorul a prevăzut pentru reclamant posibilitatea de a cere, la prima zi de înfățișare, un nou termen pentru a întregi sau modifica cadrul inițial al procesului pentru a suplini anumite lipsuri semnalate până la această dată sau pentru a propune dovezi noi. Aceasta deoarece, până la prima zi de înfățișare,
pot interveni modificări, atât cu privire la introducerea altor persoane, cât și cu privire la obiectul cauzei.
Această normă procedurală nu aduce atingere, sub nici un aspect, dreptului părților la un proces echitabil, sau dreptului de apărare al acestora, orice modificare făcută după prima zi de înfățișare nu poate fi primită, decât dacă pârâtul consimte acest lucru.
Disjungerea cererii formulate, ca mod de soluționare a noii cereri de chemare în judecată, nu se putea dispune de prima instanță în primul rând întrucât aceasta nu a fost formulată în scris, iar în al doilea rând câtă vreme nu a fost formulată în termen legal prima instanță nici nu a luat-o în considerare, pronunțându-se doar asupra ei așa cum era formulată înainte de modificare.
Astfel, niciunul din motivele invocate nefiind întemeiate, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. M. și N. S. împotriva sentinței civile nr. 1517/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă recurentele să achite intimatei P. L. suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. M. | D. | G. I. | D. | -D. M. | L. | -M. |
Red.ID/_ | /Dact.MLM/_ | /2ex. |
Jud. fond: E. | R. U. D. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 1226/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 205/2013. succesiune → |
|---|
