Decizia civilă nr. 608/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 608/A/2013
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant K. F. împotriva Sentinței civile nr. 2358/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimat K. I., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
La data de 19 noiembrie 2013, prin registratura instanței s-au depus la dosar Concluzii scrise formulate de K. F., prin care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate. Aceleași concluzii s-au comunicat la dosar și prin e-mailul T. ului Cluj.
La data de 20 noiembrie 2013, K. I. a depus la dosar copia chitanței cu care s-a achitat onorariul avocat în sumă de 1400 lei.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2358/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca,
a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul K. F. în contradictoriu cu pârâtul K. I. ; a fost admisă cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul reclamant reconvențional K. I. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional
K. Francis; s-a constatat că din masa succesorală rămasă în urma defunctului K. F., decedat la data de_ face parte, pe lângă cota de 10/16 parte din apartamentul nr.14, situat în loc.A., str.P. nr.13, jud.Cluj, identificat în CF 50840- C1-J1,A., sub B1-B2 și obligația de a transmite această cotă pârâtului reclamant reconvențional K. loan, în calitate de întreținător, în temeiul antecontractului de întreținere atestat sub nr.3/_ de Cabinet de avocat Mirel I. ; a fost obligat reclamantul pârât reconvențional K. F., în calitate de moștenitor al defunctului K. F. sen., să încheiere cu reclamantul pârât reconvențional K. loan, contract autentic de întreținere cu privire la cota de 10/16 parte din imobilul apartament nr.14, situat în loc.A., str. P. nr.13, jud.Cluj, identificat în CF 50840- C1-J1 A., sub B1-B2, în caz contrar prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare; s-a constatat că pârâtul reclamant reconvențional a adus îmbunătățiri la apartamentul nr.14 în sumă de
5.795,40 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Mărie S. Sever, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr.14 prin atribuirea întregului imobil pârâtului reclamant reconvențional, cu obligarea acestuia la plata sultei ce îi revine reclamantului pârât reconvențional K. F. pentru cota lui de proprietate de 3/16 parte, în cuantum de 24.885,61 lei și care urmează să fie achitată în termen de 3 luni de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; s-a dispus întabularea în CF 50840- C1-J1 A. a dreptului de proprietate ap pârâtului K. loan asupra cotei de 10/16 parte cu titlu de drept întreținere și asupra cotei de 6/16 parte cu titlu de moștenire și partaj; s-au compensat parțial cheltuielile de judecată, obligând pârâtul reclamant reconventional la plata sumei de 361,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului- pârât reconvențional.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr.50840- C1-J1 A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1339), proprietari tabulari asupra imobilului apartament nr.14, situat în loc. A., str.P., nr.30, sc.II, et.I, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 sas, 1 WC, 2 balcoane, cu suprafața utilă de 62,14 mp, teren atribuit în folosință 23/484 parte, sunt numitul, K. F. senior, în cotă de 10/16 parte, K. F. junior în cotă de 3/16 parte și K. I., în cotă de 3/16 parte.
La data de_, între numitul K. F. senior, în calitate de întreținut și pârâtul K. I., în calitate de întreținător a intervenit antecontractul de întreținere atestat de avocat Mirel I. sub nr.3.
Prin antecontractul de întreținere menționat, întreținutul K. F. a dat pentru întreținerea sa, pârâtului K. I., cota de 6/8 parte din imobilul situat în A., str.P. nr.13, bl.A1, ap.14 identic cu cel din certificatul de moștenitor, imobil înscris în CF 1339 A., nr.topo 372/2/S/XIV, în schimbul întreținerii sale ce va consta din alimente, prepararea hranei, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit, spălat, curățirea locuinței, asistență medicală în situația în care va fi necesar și medicamente în caz de nevoie, înmormântarea cu păstrarea tradițiilor locului.
Prin contract părțile au convenit ca întreținerea să fie prestată la imobilul ce face obiectul contractului, întreținutul rezervându-și dreptul de abitație viageră asupra casei de locuit și a obligației de întreținere.
Contractul de întreținere a fost semnat de către întreținătorul K. I., iar potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.23 din 9 februarie 2012 efectuată în cauză la solicitarea reclamantului, acesta a fost semnat și de către întreținutul K. F. .
Acest antecontract de întreținere a fost notat în CF nr.50840- C1-J1 A.
.
Numitul K. F. a decedat la data de_, potrivit copiei
certificatului de deces seria DS nr.8., moștenitori ai acestuia fiind reclamantul K. F. junior, și pârâtul K. I., în calitate de fii, în cote de câtre ½ parte fiecare.
În ceea ce privește validarea antecontractului de întreținere, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv interogatoriul părților, declarațiile martorilor, rezultă că în perioada septembrie - decembrie 2009, pârâtul K. I. a prestat întreținere defunctului K. F., iar după decesul acestuia a suportat toate cheltuielile de înmormântare și pomenire.
Astfel, prin interogatoriu pârâtul arată că, după decesul mamei acestuia în anul 2007, reclamantul nu a asigurat îmbrăcăminte defunctului
K. F. senior, aducându-i acestuia doar mâncare gătită de 2 ori pe săptămână și apoi doar o dată pe săptămână. Arată că defunctul a fost în permanență în prezența unui membru al familiei pârâtului, că această familie a fost cea care i-a asigurat toate cele necesare traiului, iar în perioada în care a fost bolnav, i-a asigurat asistența medicală și transportul la unitatea sanitară.
Din declarația martorului Mahala I., persoana care i-a asigurat defunctului asistența medicală, rezultă că ulterior intervenției chirurgicale, defunctul K. F. s-a aflat în îngrijirea familiei pârâtului. Familia pârâtului a fost cea care a asigurat întreaga medicație necesară tratamentului defunctului, precum și alimentația lichidă care era foarte scumpă. Arată că defunctul suferea de incontinență urinară și fecală și era nedeplasabil, dar cu toate acestea, acesta era foarte bine îngrijit și foarte curat, iar lenjeria și așternuturile erau mereu curate și uscate.
Mai precizează că, pentru serviciile medicale pe care le-a prestat a fost remunerat de către familia pârâtului.
Din declarația martorei B. R. D. a rezultă că defunctul K. F. a fost bine îngrijit de către familia pârâtului. Acestuia i se asigura igiena personală de către soția pârâtului, i se asigura hrana zilnică și asistența medicală de specialitate. Defunctul putea să mănânce doar hrană lichidă, astfel încât soția pârâtului pasa toate legumele și fructele pentru ca acesta să le poată digeră. De asemenea, familia pârâtului a fost cea care s-a îngrijit ca defunctul să fie prezentat periodic la control, atât la medicul de familie, cât și la clinica medicală de specialitate.
Arată că, la domiciliul pârâtului și al defunctului se deplasa periodic un asistent medical care asigura tratamentul prescris acestuia de către medicul curant.
Pentru ca defunctul să beneficieze permanent de îngrijire, fiul pârâtului s-a transferat de la cursurile de zi ale facultății pe care o frecventa, la cursurile fără frecvență. Drept urmare,defunctul era în permanență asistat de un membru al familiei pârâtului.
Susține că pârâtul a fost cel care a suportat toate cheltuielile de înmormântare ale defunctului.
Prin interogatoriu, reclamantul recunoaște că pârâtul a făcut o serie de investiții la imobilului în litigiu.
Recunoaște că pârâtul a fost cel care a achitat cheltuielile de întreținere aferente imobilului, iar după ieșirea din spital acesta a avut grijă de defunctul K. F. . Arată că a contribuit și el la îngrijirea defunctului, în sensul că soția reclamantului mergea zilnic la locuința defunctului. La sfârșitul lunii septembrie 2009, în urma unor discuții purtate între soțiile celor doi frați, soția pârâtului i-a interzis soției reclamantului să-l mai viziteze pe defunct.
Arată că, personal îl vizita pe defunct la sfârșitul fiecărei săptămâni.
După externarea defunctului nu s-a mai îngrijit de acesta.
Martora Osvath R. a relevat faptul că familia pârâtului nu a prestat întreținere defunctului, dar cu toate acestea de câte ori intra în locuința acestora constata că apartamentul era păstrat curat.
Arată că, după decesul soției defunctului K. F., acesta era lăsat de cele mai multe ori nesupravegheat, deși avea nevoie de îngrijire permanentă.
Cu toate că nu l-a văzut niciodată pe defunct neîngrijit, precizează că acesta se plângea deseori că nu se poate deplasa până la frigider pentru a-și lua hrană, atunci când familia pârâtului nu era acasă.
Din discuțiile purtate cu defunctul, martora a tras concluzia că întreaga pensie a acestuia era folosită de familia pârâtului, care de altfel a ridicat și ajutorul de înmormântare.
Martora Roba Ana a relevat faptul că nu a intrat în locuința pârâtului în perioada septembrie 2009-decembrie 2009, astfel încât nu poate preciza dacă acestuia i s-a asigurat întreținerea necesară.
Arată că reclamantul a încercat să-i ducă mâncare gătită defunctului însă pârâtul a refuzat să îl primească în locuință.
Din chitanțele existente la f.53-58 rezultă că pârâtul a fost cel care a achitat cheltuielile de întreținere ale apartamentului nr.14 pentru perioada martie-decembrie 2009, precum și cheltuielile de înmormântare ale defunctului K. F. .
În drept, contractul de întreținere este un contract prin care una dinte părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să ii asigure întreținerea in natură pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze după obiceiul locului. Vechiul cod civil nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la acest contract, astfel că obligațiile părților contractante sunt supuse regulilor generale referitoare la executarea contractelor. In aceste condiții, debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea in natură în condițiile arătate in contract, potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face, iar in caz de neexecutare culpabilă sunt aplicabile dispozițiile art.1020-1021 din vechiul Cod civil conform cărora, in cazul in care una din părți nu-și execută obligațiile, cealaltă parte are alegerea sau să oblige pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.
În prezenta cauză, din probele de la dosar instanța de fond a apreciat că pârâtul K. I. și-a îndeplinit obligația contractuală, prestând în favoarea defunctului K. F. întreținerea de care acesta a avut nevoie până la deces.
În acest sens din declarațiile martorilor pârâtului s-a reținut că familia acestuia s-a preocupat ca în permanență defunctul să fie bine îngrijit, să i se asigure asistența medicală necesară în vederea unei eventuale recuperări sau măcar a atenuării suferinței provocată de afecțiunea de care suferea.
Împrejurarea că familia reclamantului a încercat de câteva ori să îi aducă acestuia de mâncare nu denotă faptul că pârâtul avea nevoie într- adevăr de alimente și că nu era bine îngrijit de familia pârâtului.
În ceea ce privește cota de proprietate a defunctului asupra imobilului ce a făcut obiectul antecontractului de întreținere, respectiv 6/8 parte, instanța de fond a apreciat că este vorba de o simplă eroare materială, având în vedere prin antecontract s-a stipulat că situația imobilului este cea rezultată din cartea funciară și din certificatul de moștenitor emis după defuncta K. I. . Drept urmare, instanța a apreciat că defunctul a încheiat antecontractul de întreținere în considerarea cotei sale de proprietate și anume 10/16 parte.
În ceea ce privește obligarea reclamantului la perfectarea antecontractului de întreținere instanța reține că, potrivit art.969 din vechiul Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În raport de acest text legal, instanța reține că, între defunctul K. F. și pârâtul K. I. a intervenit un antecontract de întreținere, prin care pârâtul promitea să presteze întreținere, iar defunctul promitea să-i transmită acestuia dreptul de proprietate asupra cotei sale din apartamentul nr.14. Astfel, între părțile din antecontract a intervenit o promisiune bilaterală cu putere de lege între părțile semnatare.
În temeiul art.1073 din vechiul Cod civil, creditorul are drept la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar putând cere desdăunări. În lumina acestor prevederi legale, instanța de fond a constatat că pârâtul K. I. și-a îndeplinit obligația de întreținere promisă prin antecontract, devenind astfel creditorul obligației corelative de transmitere a proprietății imobilului în cota deținută de defunct, astfel cum s-a convenit prin convenția intervenită.
În temeiul art.774 din vechiul Cod civil "Coerezii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu ce ia.";
În aceste condiții, instanța de fond, văzând că obligația de transmitere a cotei de 10/16 parte de proprietate asumată de defunctul K. F. reprezintă pasiv succesoral, iar reclamantul K. F. este moștenitor al defunctului, l-a obligat pe acesta să încheie cu pârâtul contract autentic de întreținere pentru cota de 10/16 parte din apartamentul nr.14, în caz contrar sentința ține loc de act autentic de întreținere.
În ceea ce privește petitul de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului apartament nr.14, instanța de fond reține că, potrivit art.673 ind.9 din codul de procedură civilă "la formarea și atribuirea loturilor, instanța de fond a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.";
Din probele de la dosar s-a reținut că, anterior înregistrări prezentei cereri de chemare în judecată, pârâtul a făcut o serie de îmbunătățiri la apartamentul nr.14, evaluate de către expertul Marie S. Sever la suma de 5795,40 lei. Investițiile la apartamentul nr.14 au fost dovedite de către pârâtul K. I. și cu facturile și chitanțele existente la f.105-113 din dosar din care rezultă că acesta a cumpărat materiale de construcție și a achitat prețul manoperei, costul acestor lucrări fiind de 6218 lei. Având în vedere suma ce a fost investită de către pârât în îmbunătățirile aduse imobilului din litigiu, instanța de fond a apreciat că obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză cu privire la acest aspect sunt neavenite, astfel încât în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 au fost respinse.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilului, prin precizare de acțiune reclamantul a solicitat ca acesta să fie partajat în natură, prin formarea a două spații locative.
Prin raportul de expertiză în construcții și prin răspunsul la obiecțiuni expertul Marie S. Sever a propus o variantă de sistare stare de indiviziune prin formare a două spații locative și atribuirea lor părților.
Analizând varianta solicitată de reclamant și propusă de expert instanța de fond a apreciat că imobilul nu este comod partajabil în natură, având în vedere că accesul la bucătărie pentru pârât s-ar face prin spațiul comun, ceea ce ar genera noi conflicte între cele două familii. De altfel, din probele de la dosar rezultă că între cei doi frați există o stare conflictuală, care probabil se va amplifica în momentul în care aceștia vor locui împreună.
Drept urmare, având în vedere criteriile stabilite de art.673 ind.9 C.p.c., instanța a atribuit în întregime apartamentul nr.14 pârâtului, cu obligația acestuia de a achita reclamantului în termen de 3 luni de la de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri sulta ce i se cuvine de 24.885,61 lei.
La stabilirea cuantumului sultei instanța de fond a avut în vedere valoarea de circulație a apartamentului stabilită prin raportul de expertiză de
138.519 lei din care s-au scăzut îmbunătățirile efectuate de pârât în cuantum
de 5795,40 lei, rezultând astfel suma de 1. ,60 lei. Drept urmare, raportat la cota de proprietate a reclamantului de 3/16 parte, acesta este în drept a primi sultă de la pârât în cuantum de 24.885,61 lei.
Susținerile reclamantului, în sensul că prin atribuirea apartamentului căre pârât ar fi afectat dreptul său de a-și recupera creanța deoarece nu există nici o garanție că va fi plătită sulta, sunt neîntemeiate, atâta vreme cât, în conformitate cu dispozițiile art.673 ind.10 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța a stabilit termen pentru plata sultei de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, existând astfel modalitatea legală ca, în caz de neexecutare benevolă a acestei obligații de către pârât, reclamantul să obțină executarea silită, realizându-și astfel creanța, desigur, în măsura corespunzătoare contravalorii cotei de drept pe care o are asupra apartamentului.
În considerarea motivelor de fapt și de drept enunțate, instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, precum și cererea reconvențională formulată de pârât.
Împotriva Sentinței civile nr. 2358/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca a promovat apel reclamantul
F. (f. 3-9),
în baza disp.art.282 și următoarele Cod proc.civ., solicitând instanței de control judiciar că prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinței civile nr.2358/2013 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dos.nr._, în sensul respingerii cererii reconvenționale și admiterii acțiunii asa cum a fost formulata și precizata.
În motivarea apelului au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Se solicită modificarea hotărârii pronunțata de instanța de fond în sensul admiterii cererii introductive de instanța în totalitate și respingerii cererii reconvenționale, pentru la următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investita prin Cererea reconvenționala cu o cerere în așa-numita "prestație tabulara", respectiv o cerere în pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic notarial.
Pentru a soluționa aceasta cerere și a valida acest act juridic sau, din contra, a respinge validarea acestuia, instanța trebuia sa analizeze daca sunt întrunite toate condițiile generale de validitate ale convenției (prevăzute de art.948 din vechiul Cod civil): capacitatea de a contracta, un consimțământ valabil, un obiect determinat și o cauza licita. Totodată, trebuia sa aprecieze daca se poate admite o asemenea cerere, raportat la natura Antecontractului dedus judecații și, daca a considerat că cererea este admisibila, trebuia sa analizeze daca a fost îndeplinita sau nu obligația de a presta întreținerea.
l.În ceea ce privește penultimul aspect învederat, consideră că o cerere în pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic notarial, în baza unui Antecontract de întreținere, se impune a fi respinsa, nefiind în prezenta unui Antecontract de vânzare-cumpărare, ale cărui condiții de validitate sunt ușor de verificat de către instanța. În cazul unui antecontract de întreținere, însă, i se impune instanței sa facă o apreciere a îndeplinirii obligației de prestare a întreținerii, ceea ce nu este de natura unei acțiuni pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic notarial.
2.În ceea ce privește Întrunirea condițiilor generale de validitate ale convenției deduse judecații, va solicită sa observați că acestea nu sunt întrunite, cel puțin sub aspectul obiectului și cauzei, ceea ce impunea respingerea cererii reconvenționale.
Astfel, sub aspectul obiectului, s-a promis de către vânzător spre înstrăinare, mai mult decât deținea în proprietate, respectiv cota de 6/8 parte, iar în realitate deținea în proprietate numai cota de 10/16-parte adică de 5/8 parte. Consideră că instanța de judecata nu poate interveni și modifica obiectul antecontractului, respectiv voita pârtilor exprimata prin convenție, ci poate doar valida sau respinge validarea Antecontractului, după cum este sau nu legal întocmit.
Sub aspectul cauzei, consideră că aceasta nu este o cauza licita, ci una vădit ilicita și imorala, care trebuie sancționată prompt de instanța de judecata prin respingerea cererii reconvenționale. Consideră de asemenea, că, de principiu, orientarea practicii judiciare ar trebui sa fie în sensul sancționării prompte și drastice a acestor "înșelăciuni " intre comoștenitori.
Apelantul a mai arătat că ambii frați locuiau în imobil cu defunctul, pârâtul în același apartament, iar reclamantul cu 2 etaje mai jos. Amândoi frații și-au îngrijit tatăl după decesul mamei lor, soția reclamantului ducându-i constant mâncare socrului sau și îngrijindu-se de starea acestuia. Ea a fost cea care 1-a dus la spital și 1-a internat când s-a simiți rău. Pupa operație și externarea tatălui din spital nu au mai putut face acest lucru, doar din cauza că pârâtul și familia acestuia le-au împiedicat accesul în apartament ( a se vedea declarațiile martorelor Osvath R. și Roba Ana, vecine). Aceasta atitudine a fost vădit determinata de încheierea Antecontractului de întreținere și de dorința de a putea susține ulterior că doar ei l-au îngrijit pe defunct. Există o relație de afecțiune speciala intre pârât și tatăl său nu, probele testimoniale administrate în cauza au revelat că intre familia paratului și defunct și soția acestuia exista o reala tensiune, ajungându-se că aceștia din urma sa-și gătească în balcon pe un reșou întrucât nu puteau folosi în comun bucătăria din cauza disensiunilor.
Prin urmare, consideră că antecontractul dedus judecații nu are o cauza licita, fiind întocmit exclusiv în scopul de a-1 prejudicia pe reclamant, de a-1 priva de cota sa legala de moștenire, iar nu din dorința de a-1 întreține pe defunct, lipsind animus. Suntem de altfel absolut convinși că defunctul nu a realizat ce act semna cu acea ocazie, nemenționând niciodată în timpul vieții sale încheierea unui asemenea act.
3. Instanța de fond trebuia, de asemenea, sa examineze și daca s-a prestat efectiv obligația de întreținere de către pârât. Or, defunctul a fost externat din spital în stare grava, cu un prognostic de viata de maxim câteva luni, fiind bolnav de pancreatita acuta necrotico-hemoragica.
Din aceasta perspectiva lipsește și elementul alea al contractului, atâta timp cat se știa deja la data încheierii Antecontractului că defunctul va mai trai maxim câteva luni (a se vedea în acest sens Studiile medicale, depuse la dosar în anexa la Concluziile scrise, privind perspectiva de viata în acest caz).
Apelantul critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește modalitatea de partajare a apartamentului dispusa, considerând că partajul în natura respecta atât dispozițiile legale în materie cat și drepturile coproprietarilor de a se bucura efectiv și direct de drepturile locative aferente cotei de proprietate care li se cuvine.
Astfel, disp.art.673/5 alin.2 C.pr.civ., prevăd expres că: "instanța va face împărțeala în natura". Așadar, acesta este principiul, regula, celelalte forme de partaj fiind excepția. Expertul a arătat că este posibila partajarea în natura și a făcut propuneri în acest sens, loturile stabilite fiind unități locative, total distincte, funcționale singular și independente. Faptul că s-a arătat că ramane un hol de acces comun, nu poate constitui o obiecție serioasa împotriva partajării în natura, pentru că daca se desființează ușa de
la intrare, acel hol vine în prelungirea casei scărilor și nu afectează cu nimic caracterul distinct al celor doua apartamente care se vor forma. Nimic nu împiedica pârâtul sa-și facă o intrare în bucătărie din propria camera și nu din hol, subsemnatul fiind nevoit, la rândul meu, sa fac unele modificări. Atâta timp cat în orice condominiu, la fel că și în blocul unde este situat apartamentul în litigiu, exista holuri, case ale scărilor și scări comune de acces, aflate în coproprietate, existenta acestui hol de acces, aflat în coproprietate, nu poate constitui un impediment la partajarea în natura.
Critică soluția pronunțata de instanța de fond și în ceea ce privește sulta stabilita în favoarea subsemnatului apelant. Astfel, dl. expert a stabilit valoarea de circulație a apartamentului că fiind de 31.026 euro, fără a lua în calcul și Îmbunătățirile. Dl. expert nu a stabilit nici un spor de valoare a apartamentului determinata de îmbunătățiri. A întocmit și o varianta în care a luat în calcul îmbunătățirile, însă în acel caz valoarea apartamentului se ridica la suma de 36.843 euro. Valoarea stabilita, însă, de 31026 euro, că valoare de circulație a unui asemenea tip de apartament, nu a avut, intre criteriile de stabilire, asa după cum rezulta expres din criteriile enumerate în Raport și îmbunătățirile la apartament. Acestea au fost stabilite și calculate separat și avute în vedere la stabilirea sultelor egalizatoare intre parți, în varianta partajării în natura a apartamentului, raportat la finisajele care mi- ar fi rămas subsemnatului apelant la lotul atribuit
Prin urmare, în mod legal, în varianta aleasa de instanța de fond, sulta datorata de intimat subsemnatului apelant este de 31.026 x 3/16 = 5817 euro, respectiv la valoarea în lei de 138.519 lei, sulta este de: 138.519 x 3/16
= 25.972 lei.
În drept, au fost invocate disp.art.282 și urm. C.pr.civ., art.948 Cod civil, art.673 alin. 1 și următoarele C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.
Pârâtul K. I. a formulat întâmpinare (f. 13-15)
față de apelul declarat împotriva Sentinței civile 2358/2013 în dosarul de mai sus, solicitând respingerea apelului menținerea dispozițiilor sentinței, din următoarele motive:
Cu privire la criticile formulate, față de sentința pronunțată de instanța de fond, intimatul arată următoarele:
Raportat la natura și obiectul cererii reconvenționale, admisă prin hotărârea atacată, aceasta nu este o simpla prestație tabulară. Așa cum arată petitele cererii reconvenționale, este vorba de transmiterea unei obligații prin succesiune, obligație asumată de către defunct, de înstrăinare a cotei sale de proprietate, și succesiune (inclusiv pasiv succesoral) acceptată de apelant. În mod corect instanța a reținut că, în temeiul art. 774 din vechiul cod civil "coerezii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu ceia", în temeiul art. 1073 din vechiul Cod Civil "creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației" și conform art. 969 Cod Civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Criticile aduse hotărârii sunt nefondate. Astfel, obligația de înstrăinare a cotei de proprietate a fost cuprinsă într-un contract de întreținere, atestat de avocat, notat în Cartea funciară. Apelantul a înțeles să conteste în fața instanței de fond semnătura defunctului (și implicit lipsa consimțământului), caracterul licit al promisiunii, prestarea întreținerii și necesitatea întreținerii, dar nu a dorit să formuleze un petit de reziliere pentru neexecutarea obligației de întreținere, sau de anulare / nulitate pentru lipsa sau nulitatea vreuneia dintre condițiile de validitate (aceasta presupunea timbrarea la valoarea contractului).
Apelantul, în calea de atac, solicită ca instanța însă observă că nu sunt întrunite în condițiile generale de validitate ale convenției deduse judecății" ceea ce, pe de o parte este o cerere în constatare care se poate realiza prin cerere de reziliere sau nulitate/anulare a contractului de întreținere, care excede cadrului procesual, o astfel de cerere nefiind formulată în fața instanței de fond. La fel că și în fața instanței de fond unde apelantul a încercat, prin cereri evazive să ocolească timbrarea, în apel tinde spre o lărgire a cadrului procesual cu o cerere evazivă - instanța "să observe." neîndeplinirea condițiilor generale de validitate - cerere neformulată în dosarul de fond.
Contrar afirmațiilor apelantului instanța a verificat validitatea obligațiilor din contractul de întreținere (semnătura și implicit consimțământul prin expertiză grafologică, fila 89-94), necesitatea și prestarea întreținerii (cu martori și înscrisuri) astfel încât obligația corelativă de transmitere a cotei de proprietate a fost validată. Fiind vorba de un contract aleatoriu durata întreținerii nu are relevanță sub aspectul validității. Defunctul își cunoștea starea de sănătate iar motivul pentru care a încheiat contractul cu intimatul și nu cu apelantul este acela că intimatul este cel care 1-a îngrijit și anterior încheierii contractului.
Capacitatea defunctului nu a fost contestată de apelant, caracterul ilicit și imoral al cauzei nu a fost invocat în fața instanței de fond, așa cum am arătat, apelantul evitând să formuleze în mod concret o astfel de cerere supusă timbrajului.
În ce privește promisiunea defunctului de a înstrăina o cotă mai mare (6/8) decât cea de care dispunea (5/8), așa cum instanța de fond, în mod corect a reținut, a fost vorba de o greșeală materială, contractul de întreținere făcând trimitere la cartea funciară și la certificatul de moștenitor care prevedeau cota reală. Reclamantul reconvențional nu a solicitat decât cota de 10/16 pe care defunctul o avea în proprietate și nu cea trecută în contract de 6/8. Prin urmare, nici această critică nu poate fi reținută.
În continuare, apelantul contestă necesitatea prestării întreținerii de-către intimat, făcând afirmații de-a dreptul fanteziste referitoare la asistenta medicală de Ia dispensar care s-ar deplasa la domiciliul bolnavilor zilnic pentru a le administra perfuzii.
În măsura în care apelantul contestă oportunitatea, calitatea și legalitatea îngrijirii sau medicația și modalitatea de administrare a tratamentului, apelantul a avut la dispoziție alte căi legale pentru a le contesta, instanța de apel neputând fi investită cu o astfel de cerere.
Instanța de fond, în mod corect, a constatat în temeiul înscrisurilor și declarațiilor martorilor că obligația de întreținere a fost executată, astfel încât creditorul are dreptul la obligarea apelantului la executarea contraprestației - transmiterea cotei de proprietate.
Cu privire la modalitatea de partajare în natură solicitată de apelant aceasta, chiar dacă aceasta reprezintă regula, nu este aplicabilă deoarece nu respectă condiția "comod partajabilă".
Situația de fapt corespunde excepției de la regulă, deoarece partajarea în natură este posibilă doar parțial, obligă intimatul să rămână în indiviziune cu o parte din apartament (holul comun), iar pe de altă parte, îi încalcă dreptul de a se dispune în mod "exclusiv și absolut de proprietatea sa (art. 480 c. civ.) o astfel de partajare obligând intimatul la modificarea locuinței sale, destinației încăperilor, și la efectuarea de lucrări de amenajare interioare de proporții, cu cheltuieli în sarcina sa, cu proceduri administrative (autorizație de modificare a construcției) ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la valoarea sultei, aceasta a fost calculată pornind de la valoarea tehnică stabilită prin raportul de expertiză care, raportată la valorile de piață pe care le-am dovedit cu înscrisuri, noi o considerăm exagerată. Cheltuielile de îmbunătățire de asemenea au fost calculate de expert la o valoare mai mică decât cea reală, fără să țină cont de chitanțele cu care au fost dovedite. Totuși, soluția dată de instanță este corectă raportat la faptul că s-a pus în vedere expertului să stabilească atât valoare de circulație cât și valoarea îmbunătățirilor în lei, respingând atât obiecțiunile intimatului (care a solicitat valori minime de circulație) cât și ale apelantului (care a solicitat valori maxime, în euro). Instanța de fond a fost liberă să aprecieze care dintre variantele de calcul este cea mai potrivită. Nu suntem de acord cu modalitatea de calcul al apelantului și solicităm respingerea cererii de recalculare.
În ce privește cererile în probațiune, revenind la calea de atac prevăzută de lege recursul, în care sunt admisibile doar înscrisuri, solicităm respingerea cererilor în probațiune care depășesc cadrul legal.
Față de cele de mai sus, intimatul solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată constând în onorar de avocat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 ind.l, art. 294, 298, art. 302, 305, 306 C.pr.civ.; art. 111, art. 673 ind. 5, 6, 9 și 10 al.4. C.pr.civ., art.
274 C.pr.civ.; art. 774, 969,_ C.civ.; art. 20 Legea 7/199(5, Legea
247/2005, titlu X, art. 2.; art. 2 al. 1 ind. 1 Legea 146/1997.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul constată următoarele:
În cadrul primului motiv de apel este criticată soluția de admitere a cererii reconvenționale formulate de reclamantul reconvențional K. I. .
În esență apelantul K. F. susține că instanța nu a examinat condițiile generale de validitate ale convenției, prevăzute de art. 948 Cod civil. În același timp, se susține că instanța avea obligația de a aprecia în ce măsură este admisibilă cererea reclamantului având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de întreținere și, dacă a considerat că cererea este admisibilă, avea obligația de a analiza dacă a fost sau nu îndeplinită obligația de a presta întreținerea.
T. ul constată că potrivit Contractului de întreținere atestat de avocat Mirel I. sub nr. 3/_ (f. 25-26 dosar judecătorie), K. F., decedat ulterior la data de_ (f. 9 dosar judecătorie), s-a obligat să transmită în favoarea intimatului pârât dreptul de proprietate cu privire la cota de 6/8 parte din imobilul apartament nr. 14, situat în loc. A., str. P. nr. 13, bl. A1, în schimbul întreținerii.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională reclamantul K.
a invocat ca motive de nevalabilitate a convenției următoarele: semnătura neclară a întreținutului; nevalabilitatea obiectului convenției pentru menționarea greșită a cotei de proprietate deținută de K. F. din imobilul descris, respectiv 6/8 cu toate că acesta deținea 5/8 parte și neexecutarea obligației de întreținere de către întreținător (f. 40-41 dosar judecătorie).
Cu privire la primul aspect invocat s-a administrat proba cu expertiza scrisului iar conform Raportului de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean Cluj (f. 89-94 dosar judecătorie), contractul de întreținere cu atestarea datei de încheiere nr. 3/_ Cabinet avocat Mirel I.
, a fost semnat la poziția "Întreținutul înstrăinător"; de către titularul K. F.
.
Referitor la nevalabilitatea obiectului pentru menționarea greșită a cotei deținute de către întreținut din imobilul care a format obiectul convenției, instanța de fond a apreciat cu just temei că, față de situația rezultată din antecontract și având în vedere mențiunile din certificatul de moștenitor întocmit după decesul numitei K. E., este evident că defunctul K. F. a încheiat antecontractul de întreținere în considerarea cotei sale de proprietate și anume 10/16 parte. În aceste limite a admis instanța cererea formulată de reclamantul reconvențional K. I. .
Susținerile apelantului cu privire la neîndeplinirea de către intimat a obligației de a presta întreținerea în favoarea lui K. F. exced analizei condițiilor de validitate ale convenției, aceste din urmă condiții trebuind să fie îndeplinite la momentul încheierii actului juridic, potrivit art. 948 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză. Or, executarea obligațiilor asumate de către părți se verifică după încheierea convenției.
În prezenta cauză apelantul K. F. nu a învestit instanța de fond cu o acțiune având ca obiect rezilierea/rezoluțiunea convenției de întreținere, așa cum a arătat intimatul K. I. .
Cu toate acestea, instanța de fond a încuviințat administrarea probei testimoniale cu privire la aspectul examinat (f. 135-137, 157 dosar judecătorie), iar în urma examinării depozițiilor martorilor audiați și a răspunsurilor părților la interogatoriile administrate (f. 44-48 dosar judecătorie) a statuat corect în sensul că pârâtul K. I. și-a îndeplinit obligația contractuală, prestând întreținere în favoarea lui K. F., iar de această întreținere a avut nevoie până la deces. Contrar susținerilor apelantului, intervenirea decesului întreținutului la aproximativ 3 luni după încheierea convenției ține tocmai de elementul alea al convenției.
Aspectele privitoare la cauza convenției sunt invocate pentru prima dată în apel, cu toate că apelantul reclamant avea obligația de a le supune analizei instanței de fond, așa cum a susținut intimatul K. I. .
ivul de apel vizând greșita stabilire de către instanța de fond a valorii de circulație a imobilului în litigiu este de asemenea nefondat.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Mărie S. Sever (f. 122-130 dosar judecătorie), s-a stabilit că valoarea apartamentului este de 31.026 euro, din care valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtul reclamant reconvențional K. I. este de 1.116,72 euro.
La determinarea sultei instanța de fond a avut în vedere valoarea de circulație a apartamentului în litigiu, de 138.519 lei, sumă care a fost diminuată cu îmbunătățirile aduse de către pârâtul K. I., în cuantum de 5.795,4 lei. A rezultat astfel suma de 132.723,6 lei, iar față de cota de proprietate a reclamantului K. F., de 3/16 parte, a apreciat că acesta este îndreptățit să primească o sultă în valoare de 24.885,61 lei. În condițiile în care pentru motivele arătate pe larg în considerentele sentinței instanța a reținut că pârâtul K. I. a efectuat îmbunătățiri în sumă de 5.795,4 lei, valoarea de circulație a fost diminuată corect, având în vedere și suplimentul la raportul de expertiză arătat (f. 178-179 dosar judecătorie).
Criticile vizând atribuirea imobilului au rămas fără obiect deoarece prin Încheierea ședinței publice din data de_ (f. 31-21), instanța de apel a atribuit provizoriu imobilul în litigiu în favoarea intimatului pârât K. I. și a stabilit în sarcina acestuia obligația de a plăti în favoarea apelantului reclamant K. F. sultă în valoare de 24.885,611 lei în termen de 2 luni.
La termenul de judecată din data de_ apelantul K. F. a confirmat încasarea sultei.
Pentru considerentele expuse, criticile apelantului vor fi apreciate nefondate, iar în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ. urmează să fie respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul K. F. în contra Sentinței civile nr. 2358/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj- Napoca, care va fi menținută în totul.
În baza prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat apelantul, a cărui culpă procesuală este dovedită, să plătească intimatului K. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel. Intimatul a solicitat obligarea apelantului la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de onorariu avocațial, în acest sens fiind depusă copia unei chitanțe pentru suma de 1.000 lei și copia unui extras de cont din care rezultă că s-a achitat cu titlu de onorariu avocațial în sumă de 600 lei, fără a se menționa alte elemente de identificare, considerent pentru care această din urmă sumă nu va fi acordată (f. 45).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul K. F. în contra sentinței civile nr. 2358/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului K. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte,
T.
Judecător,
L.
Grefier,
G. -C. Ț.
G.Ț. 22 Noiembrie 2013
Red. L.E./Dact C.H./2 ex/17 decembrie 2013
Jud. fond. E. ia Pădurariu - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 306/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 238/2013. Succesiune → |
|---|
