Decizia civilă nr. 1087/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1087/R/2013
Ședința publică din 08 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I., împotriva deciziei civile nr. 1078/R/din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr. _
, privind și pe pârâții intimați C. L. DE F. F. F. G., C. J. DE F. F. C., B. Ș., B. E. și L. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent P. I. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul P. I. a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_ a fost înregistrat la dosar un înscris olograf, care a fost formulat și expediat prin poștă de reclamantul recurent P. I., prin care acesta reiterează starea de fapt, precum și adresa formulată de dl. P. I. către C. L. de F. F. F. G.
, înregistrată sub nr. 878/_, adresă prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe privind evidențele din Registrul Agricol, referitoare la poziția aferentă nr. de casă 347, în perioada 1965 - 1974, precum și suprafața terenurilor.
Ca o chestiune prealabilă, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de reclamantul P. I., împotriva deciziei civile nr. 1078/R/_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, având în vedere că acest recurs a fost declarat împotriva unei decizii pronunțată tot în recurs, iar această cale de atac nu este prevăzută de lege.
Reclamantul recurent arată că a cerut o copie de pe decizia civilă pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., iar de la arhivă i s-a comunicat că la dosar trebuie să fie depusă "motivarea";, însă nici până în prezent nu i s-a comunicat această decizie motivată.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond, acesta putea să declare un singur recurs la Tribunalul Cluj și reține cauza în pronunțare cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de reclamantul P. I., împotriva deciziei civile nr. 1078/R/_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ .
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 677 din 22 mai 2012 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată
de reclamantul P. I., care a fost obligat să plătească pârâtului B. Ș. suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că prin T.P. nr. 1661/1231/_ antecesorului pârâților, B. Alexandru, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1235 m.p. situată în intravilanul satului F. l G., suprafață care potrivit recunoașterii pârâtului se suprapune peste terenul înscris în CF 1452 F. l G. .
Prin T.P._ soției reclamantului, numitei P. Irina i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 592 m.p. situată în intravilanul satului Fizelul G., care potrivit recunoașterii reclamantului, se suprapune de asemenea peste terenul înscris în CF 1452 F. l G. .
Instanța de fond a reținut că întregul teren înscris în CF 1452 F. l G. a fost cooperativizat, aspect ce rezultă din împrejurarea că pentru o suprafață de
250 m.p. din acesta, suprafață ce se regăsește în parcela cu nr. top 609, antecesorilor pârâților li s-a emis un act de dare în plată.
Or, dacă terenul nu ar fi fost cooperativizat, emiterea unui asemenea act nu ar fi fost posibilă.
Instanța de fond a constatat că la dosar a fost depusă o probă care relevă o altă situație juridică decât cea reținută mai sus, respectiv Adeverința nr. 260/_ emisă de Primăria comunei F. l G. .
Instanța de fond a apreciat că actul de dare în plată, confirmat de Adeverința nr. 24 / 1986 emisă de CAP F. l G., probe ce sunt în sprijinul concluzie că imobilul a fost cooperativizat, au o credibilitate mult mai mare.
Imobilul cu privire la care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate este înscris în CF1452 F. l G. cu nr. topo 608 și 609, în suprafață totală de 2093 m.p. și au aparținut numitei P. I. în cote de 5/12 părți și numiților P. Ș. și soția D. Susana în cote de 7/12 părți.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 27/_ de notar public Iosif M. cu suprafată de 250 stj. p, respectiv 899 m.p. din acest imobil a fost donată de numiții P. Ș. și P. Iulica lui P. Eva și logodnicului acesteia, B. Alexandru, părinții pârâtului B. Ș. .
Proprietara contractului, D. Susana nu a fost parte în dosar deoarece decedase în anul 1934.
Deși imobilul nu este identificat în contract cu date cadastrale, instanța a apreciat că obiectul acesteia este identificabil, deoarece semnatarii s-au referit la casa, ograda și grădina donatorilor, iar din probele administrate rezultă că singura casă și grădină a donatarilor este cea înscrisă în CF 1452 F. l G. .
Instanța de fond a apreciat că acest act reprezintă un contract de donație valid și nu o promisiune de donație cum susține reclamantul.
Chiar dacă dreptul donatarilor nu a fost înscris în cartea funciară, instanța a reținut că acesta produce efecte juridice din perspectiva Legii 18/1991, câtă vreme potrivit art.11 din lege s-a permis dovada dreptului de proprietate cu orice mijloace de probă.
În contractul de donație s-a stipulat că 90 de stj. pătrați vor fi donați reclamantului. Instanța a apreciat că în privința reclamantului, actul încheiat în anul 1947 nu reprezintă o donație, întrucât nu a fost exprimată în mod neechivoc dorința de a dona, iar donația nu a fost acceptată de reclamantul care nu a fost parte în acest contract.
Scăzând suprafața donată din totalul de 2093 m.p, instanța a reținut că restul suprafeței de 1194 m.p. ar trebui să revină reclamantului și pârâților, în calitate de succesori ai proprietarilor tabulari.
Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că reclamantul și pârâtul sunt nepoți de fiu ai defuncților P. Ș. și D. Susana, cota acestora revenindu-le în părți egale.
De asemenea, reclamantul și pârâtul sunt strănepoți de soră ai numitei P.
I., revenindu-le și cota acesteia în părți egale.
Prin urmare, din întreg terenul, reclamantului și pârâților le revine cote egale de 597 m.p.
Instanța de fond a reținut că reclamantului i-a fost atribuit prin titlu de proprietate o suprafață de 592 m.p. pe vechiul amplasament.
Potrivit R.A., reclamantul ar fi îndreptățit doar la o suprafață de 400 m.p.
De asemenea, instanța de fond a reținut că pârâtului nu i s-a reconstituit o suprafață mai mare decât aceea la care era îndreptățit. Porivit actului de donație și dreptului succesoral, pârâtul este îndreptățit la suprafața de 1496 m.p din care 899 m.p fiind cu titlu de donație și 597 m.p. prin succesiune.
Pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe 1235 m.p.
Dacă se adăugă la această suprafață și pe aceea de 250 m.p. cuprinși în actul de dare în plată emis pe seama lui B. Alexandru și B. Eva, rezultă că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe 1485 m.p din terenul înscris în CF1452 F. l G. .
Întrucât pârâtul nu a beneficiat de o suprafață mai mare decât cea la care era îndreptățit, iar reclamantul nu și-a dovedit îndreptățirea pentru o suprafață de teren pentru o suprafață de teren mai mare decât cea cuprinsă în titlul de proprietate, acțiunea acestuia este a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 1078/R din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.
I. împotriva sentinței civile nr. 677 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, care a fost menținută în totul, iar recurentul a fost obligat să plătească intimatului B. S. suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că instanța de fond a apreciat temeinic și legal că actul juridic încheiat în data de_ produce efectele juridice ale unui contract de donație.
Deși la momentul încheierii actului de donație, în C.F. nr. 1452 F. l G. era înscrisă sub B2 și B9 și numita D. Susana, soția lui P. Ș., aceasta nu avea cum să figureze ca parte semnatară a contractului de donație, întrucât era decedată din data de_ potrivit certificatului de deces aflat la f.82 dosar.
Deși în cuprinsul actului nu sunt menționate datele de carte funciară ale imobilului donat, obiectul acestuia este determinabil, câtă vreme în cuprinsul acestuia se face referire la casa, grădina și ograda donatarilor.
Întrucât casa, curtea și grădina înscrise în CF 1452 F. l G. erau singurele bunuri de acest gen ale donatorilor, în mod evident, chiar în lipsa indicării in contract a datelor de carte funciară ale imobilului, contract, obiectul acestuia l-a format o suprafață de 250 stj, din imobilul proprietate a donatarilor înscris în CF 1452 F. l G. nr. top 608, 609.
Chiar în lipsa unei schițe de dezmembrare, imobilul ce a făcut obiectul donației a fost în mod clar delimitat, și astfel delimitat a fost utilizat de a lungul timpului de către soții B. Alexandru și B. Eva.
Într-adevăr Decretul-Lege nr. 115/1938 instituia prin art. 17 efectul constitutiv de drepturi al întabulării, însă părțile unei convenții sau succesorii lor in drepturi nu își pot opune una celeilalte neintabularea pentru a lipsi de efecte convenția. Or, in calitate de succesor in drepturi a donatorilor, reclamantul nu se poate prevala de neintabulare.
În baza acestui contract de donație, terenul donat a fost înscris în R.A la poziția lui B. Alexandru și B. Eva, astfel încât, la momentul cooperativizării, acest teren a fost preluat din CAP de la soții B. și nu de la proprietarii tabulari. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea 18/1991, reconstituirea drepturilor de proprietate se face în favoarea persoanelor de la care a fost preluat terenul în
CAP.
Reclamantul a pretins că acest teren nu a făcut obiectul cooperativizării și în consecință este suspus exclusiv normelor de drept comun în materia succesiunii.
Susținerea acestuia nu poate fi primită, în ciuda adeverinței emise de primăria F. Gherii în anul 1993 în sensul celor arătate de recurent, întrucât sunt contrazise de acte emise de CAP în anul 1976, respectiv actul de dare în plată prin care o suprafață de 250 m.p din acest teren a fost atribuită soților B. și Adeverința 484/_ emisă de CAP F. G., din care rezultă că numita P. Irina, membru cooperator are în folosință teren de 250 m.p. în F. G., nr. 347.
De asemenea, susținerile reclamantului și ale Primăriei F. G. sunt contrazise de art. 9 din Constituția Republicii P. ulare Române din anul 1952 și art. 4 din Statutul C.A.P., care recunoșteau drepturile de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor în limita a 250 m.p.
Faptul că terenurile reprezentând curți și construcții au fost cooperativizate, rezultă și din prevederile art. art. 23 din Legea 18/1991 care a reactivat dreptul foștilor proprietari dreptul de proprietate asupra terenurilor cu destinația de curte și grădină din jurul.
Dacă aceste terenuri nu ar fi fost cooperativizate, instituirea acestui text legal, ori a art.8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 ar fi fost lipsită de sens.
Scăzând din suprafața totală a imobilului suprafața care a făcut obiectul actului de donație, mai rămân în discuție pentru reconstituire pe seama ambelor părți, succesori ai proprietarilor tabulari, o suprafață de 1184 m.p.
Din aceasta, fiecărei părți i se cuvin câte 597 m.p.
Însumând această suprafață cu aceea care a făcut obiectul donației, rezultă că pârâtului i se cuvin 1485 m.p., or actele de stabilire a dreptului de proprietate emise până în prezent pe seama acestuia, nu depășesc suprafața la care este îndreptățit.
La rândul său, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe 592 m.p., o suprafață foarte apropiată de cea la care este îndreptățit, diferența
între cele două suprafețe fiind în marja de eroare la măsurătoare.
Or, câtă vreme probatoriul administrat în cauză nu a relevat ca titlul de proprietate emis pârâtului cuprindă suprafețe excedentare peste suprafața la care acesta este îndreptățit, soluția respingerii acțiunii este temeinică și legală.
Prin prisma considerentelor expuse mai sus, recursul pârâtului a fost găsit neîntemeiat și a fost respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civ., păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul 274 C.pr.civ., recurentul a fost obligat să plătească intimatului
B. Ș. suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii, reclamantul P. I. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 677/2012 a Judecătoriei Gherla.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1661/1231 al numitului B. Alexandru decedat în anul 1996. Tatăl său a decedat în al doilea război mondial iar el nu a primit nicio comunicare despre deces, astfel că nu s-a putut face succesiunea, reclamantul fiind minor.
Terenul, obiect al procesului, este situat în intravilanul loc. F. G. și este înscris în C.F. nr. 1452, nr. top. 609/608, cu suprafața de 1.835 mp.
La Judecătoria Gherla, reclamantul a cerut cuvântul însă nu i s-a aprobat de către instanță dar, cu toate acestea, reclamantul a arătat că terenul în litigiu are o suprafață mai mică cu 192 mp. decât aceea prevăzută în titlul de proprietate.
În titlul de proprietate nr. 5470/484 s-au aprobat 442 mp., însă la măsurătorile topo nu s-a găsit în teren suprafața trecută în titlu și s-a întabulat dor cât a rezultat în urma măsurătorilor. Experții nu au măsurat nici până în prezent suprafața din titlu de proprietate care îi revine pârâtului.
Reclamantul arată că este permanent tulburat în posesie atât de pârât cât și de organele locale, deși a depus la dosarul cauzei toate actele doveditore despre teren, construcții, precum și actele de stare civilă pentru moștenire.
În probațiune, reclamantul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 5470/484/_ emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în favoarea numitei P. Irina; titlul de proprietate nr. 16610/1231/_ emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în favoarea numitului
Alexandru; încheierea nr. 3068/_ emisă de O.C.P.I. C. - B.C.P.I. Gherla prin care s-a respins cererea introdusă de numitul Precup Dorin privind întabularea dreptului de proprietate în baza titlul de proprietate nr. 5470/484/_ emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. (f.6-9).
Ulterior, la data de_, reclamantul recurent a depus un înscris sub semnătură privată prin care a arătat istoricul dobândirii terenului în litigiu precum și demersurile făcute pentru anularea titlului de proprietate (f.19-21).
Intimații C. L. DE F. F. F. G., C. J. DE F. F. C., B.
Ș., B. E. și L. M., deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu au depus întâmpinări prin care să-și exprime poziția procesuală.
În ședința publică din_, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantul P. I., împotriva deciziei civile nr. 1078/R/_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, având în vedere că acest recurs a fost declarat împotriva unei decizii pronunțată tot în recurs, iar această cale de atac nu este prevăzută de lege.
Analizând recursul declarat prin prisma excepției inadmisibilității invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Astfel, art. 316 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Potrivit prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității recursului invocată din oficiu, excepție de procedură care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În conformitate cu prevederile art.299 din C.pr.civ. "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.";
Art.377 alin.2 pct.4 C.pr.civ. stabilește că, sunt hotărâri irevocabile:
hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale, cum este în speță art. 5 din TITLUL XIII - Accelerarea judecaților în materia restituirii proprietăților funciare al Legii nr.247/2005 potrivit căruia "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în prima instanță sunt supuse numai recursului";.
În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art.129 din Constituția României, conform căruia:
"Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii";.
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al M. ui P. de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai "în condițiile legii";, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
În prezenta cauză calea de atac prevăzută de legea specială, art. 5 din TITLUL XIII - Accelerarea judecaților în materia restituirii proprietăților funciare al Legii nr.247/2005, împotriva sentinței judecătoriei este recursul care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1078/R din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor unui proces echitabil - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile Convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond.
În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare.
De asemenea, deși art.6 paragraful 1 din Convenția europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal.
Astfel, Curtea constată că reclamantul a înțeles să declare recurs împotriva deciziei civil3 nr. 1078/R din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a soluționat recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 677/_ a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul nr._, care a fost menținută în totul.
Având în vedere că decizia atacată de reclamant a fost dată în recurs, prin care s-a soluționat fondul pricinii, Curtea constată că recursul pârâtului este inadmisibil deoarece acesta tinde să atace cu recurs o hotărâre dată de o instanță de recurs, ceea ce nu poate fi primit, considerent pentru care în temeiul textelor legale mai sus arătate va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu ca fiind întemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva deciziei civile nr. 1078/R/din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ pe care o menține, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva deciziei civile nr. 1078/R/din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A.
-A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: Gîlcă M. I. .
Jud.tribunal: M.Trofin; C.V.B. ; O.C.Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 351/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 35/7. Fond funciar → |
|---|
