Decizia civilă nr. 799/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECTIA CIVILA
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 799/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ UST 2013 INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: O. -C. T. JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent C. L. DE F. F. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 9402/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. I., intimat F. L., intimat C. I., intimat R. ANA, intimat R. S., intimat R. G., intimat C. J. PENTRU S.
D. DE P. P. A. T. C., intimat R. L., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 9402/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții C. I., F. L., C. I., R. S. ,
R. G. și R. L. (ca succesor al def. R. ANA) în contradictoriu cu pârâții C. L. DE F. F. C. -N., C. J. PENTRU S. DREPTULUI DE P. P. A. T. C., având ca obiect fond funciar.
A obligat pârâta C. L. de F. F. C. -N. să procedeze la întocmirea documentației și punerea în posesie a reclamanților pentru terenul în suprafață de 1.000 mp situat în tarla 47 parcela 20/2 parte din imobilul înscris în CF 1248 Someșeni, nr.top.808/1/1/1, pe terenul echivalent valoric în suprafață de 3.113 mp parte din imobilul înscris în CF 762 Someșeni, nr. top.871/23.
A obligat pârâta C. J. de F. F. C. să procedeze la emiterea titlului de proprietate pentru terenul identificat mai sus.
A respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inițial, prin acțiunea civila înregistrată sub nr._, reclamanții C.
I., F. L., C. I., R. Ana, R. S. și R. G. au solicitat instanței obligarea pârâtei C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 a mun. C. -N. să înainteze documentația necesară pentru eliberarea titlului de proprietate
pentru suprafața totală de 7,76 ha astfel: 1. arabil tarla 15, parcela 874/2/6/2 în suprafață de 1,5018 ha; 2. arabil tarla 46, parcela 89/1/1 în suprafață de 0,7 ha; 3. arabil tarla 17, parcela 905/1/3/1 în suprafață de 1,3450 ha; 4. arabil tarla 17, parcela 905/1/1/2 în suprafață de 1,3450 ha;
5. arabil tarla 103, parcela 523/1/4 în suprafață de 0,8260 ha; 6. arabil tarla 103, parcela 503/4/3 în suprafață de 0,8 ha; 7. arabil tarla 46, parcela 89/1/2 în suprafață de 0,7 ha; 8. arabil tarla 47, parcela 40 în suprafață de 0,0655 ha; 9. arabil tarla 47, parcela 20/2 în suprafață de 0,1 ha; 10. arabil tarla 47, parcela 20/1 în suprafață de 0,18 ha și obligarea pârâtei C. J. de F. F. C. să emită titlu de proprietate asupra respectivelor suprafețe.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul inițial la filele 9-19 s-a reținut de către instanță că reclamanții C. I., F. L., C. I. sunt succesorii defunctei C. A. (soț supraviețuitor, fiică și fiu), iar reclamanții R. S. și R. G. sunt succesorii defunctului R. A. (soție supraviețuitoare și fiu).
Mai trebuie subliniat că în cursul actualului proces, reclamanta R. Ana a decedat, procesul pornit de aceasta fiind continuat de succesoarea sa reclamanta R. L. .
Defunctele C. A. și R. Ana, precum și reclamanta R. S. au formulat în baza Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aceasta fiind depusă la dosarul cauzei (fila 35).
Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 80/_ s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea numiților R. A., C. A., R. Ana, R. A. pentru suprafața totală de 7,76 ha.
Din procesul verbal de punere în posesie rezultă că în urma întocmirii dosarului de fond funciar s-a stabilit că reclamanții au dreptul să li se restituie suprafețele de teren indicate în petitul acțiunii.
Din răspunsurile Comisiei locale de fond funciar la interogatoriul luat de către reclamantă (fila 29, întrebarea nr. 3 dosar civil nr._ ), adresa OCPI (fila 121 din același dosar) a rezultat că situația suprafeței de teren cuprinsă în tarlaua 47, parcela 20/2 este incertă impunându-se suplimentarea probațiunii în privința acesteia.
In aceste condiții, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la tarla 47 parcela 20/2 a fost disjunsă din dosarul inițial, formând obiect al dosarului civil nr._ .
Pentru identificarea terenului de 1.000 mp situat în tarla 47 parcela 20/2, reclamanții au depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expert Toda M. - filele 33-36, din care se reține că terenul de
1.000 mp situat în tarla 47 parcela 20/2 se suprapune peste o parte din imobilului cu nr.top.808/1/1/1 în suprafață de 8.280 mp înscris în CF 1248 Someșeni.
Totodată, expertul a reținut că proprietari tabulari asupra imobilului cu nr.top.808/1/1/1 in suprafața de 8.280 mp înscris în CF 1248 Someșeni sunt Dulca G., Dulca A. măr. R. G., Jucan loan, Jucan Susana măr. R. G., Jucan I. măr. P. loan, Jucan M., Jucan Ilie și Jucan Ștefan.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză se reține că pentru terenul de 1.000 mp din tarla 47 parcela 20/2 nu s-a emis nici un titlu de proprietate, nefiind atribuită nici unei persoane și se suprapune peste o parcare situată între str. Căpitan Ignat și gardul depoului de tramvaie.
La data de_ s-a depus la dosar adresa nr. 46907/453/_ a S. ui Evidență Patrimoniu și Cadastru, transmisă S. ui Revendicări, F. F. și Registrul Agricol din care se reține că terenul în litigiu, identificat în
parcela 20/2 din tarlaua 47în suprafață de 1.000 mp este identificat corect de către experți, teren care la această dată face parte integrantă din depoul de tramvaie administrat de R.A.T.U.C. C. .
Acest teren a trecut în baza Decretului nr. 51/_ din proprietatea Cooperativei de Producție Someșeni în proprietatea mun. C. -N., în scopul realizării obiectivului de investiții, introducerea transportului în comun cu tramvaie în mun. Cuj-N., obținându-se mai multe acorduri și avize pentru scoaterea acestui teren din circuitul agricol. In schimbul acestui teren s-a acordat în compensare teren neproductiv în echivalent, pe Valea Soporului la CAP Boiat. Conform Autorizației de Construcții nr. 15246/_ de către IJTL C. -N., s-a edificat depoul de tramvaie cu componența actuală, în care este cuprinsă și parcarea preuzinală, care se suprapune peste terenul în litigiu.
Referitor la faptul că acest teren împreună cu investițiile realizate pe acesta nu sunt trecute la această dată în domeniul public al mun. C. -N., această situație este cauzată de procesele de revendicare a unor terenuri care sunt în componența acestui obiectiv. Din informațiile furnizate de către reprezentanții R.A.T.U.G, a existat în anul 1997 întocmită o documentație cadastrală în conformitate cu prevederile HG 834/1990 dar care nu a fost promovată de OC. C., deoarece existau aceste probleme legate de procesele
în derulare, cu privire la unele terenuri din componența acestui obiectiv.
Astfel, pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 a mun. C. -N. a concluzionat că acest obiectiv - depoul de tramvaie, face parte integrantă din domeniul public, situație care nu a putut fi reglementată/finalizată din punct de vedere juridic, datorită proceselor de revendicare a unor terenuri care compun această proprietate și care s-au derulat după anul 1990. (filele 74-75).
Raportat la conținutul acestei adrese, reclamanții au depus o completare a raportului de expertiză efectuată de expert Toda M. din care se reține că valoarea terenului de 1.000 mp situat în tarla 47 parcela 20/2 este de 211.616 lei (respectiv o valoare de 46,70 Euro/mp). (fila 138).
La data de_, după ce reclamanții au identificat un teren liber care li se poate atribui în schimbul terenului de 1.000 mp tarla 47 parcela 20/2, au depus la dosar o precizare de acțiune solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren echivalent valoric înscris în CF 762 Someșeni, nr.top.871/23.
Ulterior depunerii la dosar a precizării de acțiune, la data de_ s-a mai depus o completare a raportului de expertiză efectuată de același expert Toda M. din care se reține că terenul identificat de reclamanți și asupra căruia solicită să li se reconstituie dreptul de proprietate, teren înscris în CF 762 Someșeni, nr.top.871/23 are ca proprietar Statul Român, având o valoare de 1.15 Euro/mp, respectiv o valoare totală pentru 15 iugh și 712 stj de 65.142 lei. (fila 168).
Referitor la amplasamentul identificat de reclamanți și solicitat de către aceștia în schimbul terenului situat în tarla 47 parcela 20/2 de 1.000 mp, pârâta C. L. de F. F. a mun. C. -N. prin notele de ședință depuse la dosar a precizat că nu își însușește raportul de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză, motivat de faptul că terenul identificat cu nr. top 871/23, nu se află proprietatea reclamanților și nu face obiectul dispozițiilor Legii nr. 67/2010. Acest teren nu se află dispoziția Comisiei Locale de fond funciar.
Astfel, pârâta a arătat ca potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se
face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar conform art. 10 afin. 1 din HG nr. 890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor ăstuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Raportat la prev. art. 10 alin, 1 din HG nr. 890/2005 terenul ce ar urma să fie atribuit persoanelor îndreptățite la reconstituire în schimbul vechiului amplasament nu este la alegerea acestor persoane, ci trebuie să fie un amplasament oferit de către C. L. si care se află la dispoziția
Astfel, pârâta a subliniat că intră în atribuțiile exclusive ale comisiei locale, posibilitatea de a stabili, în concret terenul ce urmează a fi stabilit solicitantului în compensare, neputându-se substitui în atribuțiile comisiei locale, cu privire la acest aspect. Instanța se poate limita numai la constatarea îndreptării solicitantului de a i se oferi teren în compensare, fără indicarea în concret a elementelor de identificare a terenului respectiv, operație ce se află la exclusiva aprecierea comisiei locale.
Potrivit art. 10 (1) din HG nr. 890/2005 "In situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă oferta în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri."
Totodată, pârâta a ținut să precizeze faptul că, în interpretarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 18/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 67/2010, reclamanta este într-o eroare gravă vis-a-vis de faptul că nu se poate pune semn de egalitate între terenurile din domeniul privat al statului și domeniul privat al municipiului. Legiuitorul face o distincție clară și stabilește în mod expres faptul că doar din domeniul privat al statului se pot restitui terenuri în condițiile legii foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentul de aplicare al Legii fondului funciar.
Potrivit Legii nr. 215/2001, municipiul în calitate de subiect de drept civil dispune de toate atributele dreptului său de proprietate pe care le are orice subiect de drept civil. Prin urmare, C. L. de fond funciar nu poate dispune de terenurile proprietatea municipiului, fie el public sau privat.
Legea nr. 67/2010, se referă stric la terenurile aparținând domeniului privat al statului, gestionate de ADS și sub nici o formă nu se referă la terenurile proprietatea privată a municipiului.
Terenul solicitat în compensare nu a fost pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, printr-un act de dispoziție al puterii deliberative, Consiliul Local al mun. C. -N. . Deși potrivit art. 10 din HG nr. 890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată, această ofertă se face numai din rezerva Comisiei Locale de fond funciar, nu din patrimoniul unității administrativ teritoriale.
In ceea ce privește alegerea amplasamentului terenului oferit de către comisia locală în compensare, instanța a reținut că legile fondului funciar (Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr. 1/2000 cu modificările
aduse acestora prin Legea nr.247/2005) sunt legi de reparație, scopul lor fiind acela de a îndrepta abuzurile regimului comunist, plecând de la principiul restituito in integrum, de regulă in natura, iar în subsidiar în despăgubiri.
Aceste legi au stabilit condițiile în care terenurile preluate în principal de către cooperativa de producție agricolă se restituie foștilor proprietari, de regulă foști membrii cooperatori. Pentru verificarea acestor condiții și aplicarea acestor legi s-au înființat comisiile locale și cele județene (art.12 din Legea nr.18/1991). In prezent, atribuțiile acestor comisii sunt stabilite prin HG nr.890/2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Potrivit art. 10 alin.l teza I din HG nr.890/2005 în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Articolul 9 alin.3 din același act normativ stabilește ca foștii proprietari sau moștenito acestora vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă valoric din terenurile intravilane sau lipsă, extravilane, ce au aparținut deținătorilor sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau după caz din terenul proprietatea privată a comunei, orașului sau a municipiului, acceptată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora.
C. locala este o autoritate publică cu activitate administrativa, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ- jurisdicțională (art.52 alin.l din Legea nr.18/1991), atribuțiile acestora fiind detaliat enumerate în art. 5 si 6 din HG nr.890/2005. Astfel, potrivit art. 5 Kt. c comisia locala stabilește mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane.
Totodată, primarul (conducătorul comisiei locale) are obligația de a
întocmi balanța fondului funciar pe localitate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii, iar comisia locală pentru aplicarea legii, dispune de totalitatea terenurilor proprietatea privată a unitarii administrativ-teritoriale respective (art. 9 din Legea nr.18/1991 si art. 3 alin.l din Legea nr.1/2000). De asemenea, primarul va afișa lunar suprafața constituită sau reconstituită, numele beneficiarilor, amplasamentul, planurile parcelare, precum și suprafața rămasă în rezerva comisiei locale (art. 27 alin.41 din Legea nr.18/1991 introdus prin Legea nr.247/2005).
Capitolul IV "Dispoziții procedurale" din Legea nr.18/1991 face referire la plângerile îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor sau a ordinului prefectului sau a oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului (art. 53, art. 54), competente fiind instanțele judecătorești, regulile de soluționare fiind cele ale codului de procedură civilă și ale legii de organizare judecătoreasca.
Potrivit exigentelor Convenției Europene a D. (și Libertăților fundamentale ale Omului, aceste comisii nu îndeplinesc condițiile de a fi un
"tribunal", în sensul art. 6 prg 1 din Convenție, acestea fiind autorități administrative, subordonate executivului, motiv pentru care este necesar a fi supuse controlului unui organ cu jurisdicție deplină. Refuzul organului cu
jurisdicție deplină, de a controla legalitatea unei hotărâri date de astfel de comisii, conduce la încălcarea art. 6 prg.l din Convenție (Haulerc România).
Astfel, instanța a apreciat că în calitate de organ cu jurisdicție deplină este în măsură să cenzureze modalitatea în care comisiile locale și județene își îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege în raza lor de competență, și ca atare să verifice modul în care se restituie terenurile foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
Este adevărat că amplasamentul terenului este stabilit de către comisia locală, însă această stabilire are conotații tehnice, administrative, raportat la dimensiunea acestuia, delimitarea sa, etc. conotațiile de natură juridică referitoare la modalitatea de echivalare a acestora putând fi supuse controlului instanței.
In acest sens, s-a pronunțat Curtea Europeană a D. Omului în cauza Stancu c România, cauză în care instanța europeana a arătat că respingerea acțiunii ca urmarea controlul deciziilor luate de autoritățile locale pentru a stabili amplasamentul terenurilor atribuite în baza Legii nr.18/1991 pe considerentul că instanțele naționale sunt competente doar să controleze existența dreptului de proprietate invocat și suprafața de teren la care au dreptul părțile interesate încalcă dreptul de acces la instanță prevăzut de art.6 prg.l din Convenție.
În concluzie, instanța de judecată este competentă să stabilească amplasamentul terenului oferit în schimbul celui la care reclamanții sunt îndreptățiți, întrucât lăsarea la aprecierea exclusivă a comisiilor administrative a stabilirii amplasamentului terenurilor atribuite în temeiul Legii nr.18/1991 este de natura a încălca art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a D. Omului, convenție care potrivit art. 20 din Constituția României are prioritate față de reglementările interne, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prin prisma acestor considerente, instanța a apreciat că este în măsură a verifica amplasamentul terenului solicitat în schimb, iar apărarea formulată de C. locală în acest sens a fost înlăturată.
De altfel, articolul unic din Legea nr.67/2010 prin care s-a modificat art.18 alin.3 din Legea nr.18/1991 stabilește "(3) Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondului funciar";.
Prin urmare, raportat la cele de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea civilă precizată, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 C. -N., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii in parte a acțiunii reclamanților, respectiv in ceea ce privește acordarea de teren in compensare din terenul aflat la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, respectând criteriile stabilite de către legiuitor in anexa nr. 18. din HG nr. 890/2005 si art. 12 Legea nr. 165/2013.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că terenul identificat cu nr. Topo 871/23, nu a constituit proprietatea reclamanților si nu face obiectul dispozițiilor Legii nr. 67/2010. Acest teren nu se afla la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar C. .
Terenurile aflate la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, conform Legii nr. 18/1991, sunt acele terenuri care la data de_ se aflau in patrimoniul CAP, conform art. 11, alin. 3, din Legea nr. 18/1991.
Solicitarea reclamanților privind echivalarea valorica dintre terenul ce a aparținut acestora si terenul in compensare nu are niciun suport legal, întrucât Legea nr. 18/1991 nu face nicio referire la o astfel de echivalare, ba mai mult in anexa nr. 18 a Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2005 sunt prevăzute in mod expres criteriile de echivalare a terenurilor agricole pe categorii de folosința, voința legiuitorului fiind clar exprimata, astfel incat nu exista motiv pentru interpretarea lor extensiva.
Valoarea terenurilor agricole se stabilește potrivit HG. 1546/2004 de aprobare a formelor metodologice privind modul de stabilire a valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea nr 1/2000.
Astfel valoarea unitară corespunzătoare clasei de calitate a terenurilor si stabilirea echivalentului se face pe baza "Criteriilor de echivalare a terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil" -Anexa 18 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.890/2005.
De asemenea recurenta arată că poate face propuneri de atribuire doar asupra terenurilor care se afla la dispoziția sa, terenuri care au fost preluate la fostul CAP, si nu asupra tuturor terenurilor aflate in proprietatea statului, asa cum susține reclamanta. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 11, alin 2, indice 1, din Legea nr. 18/1991, art. 2, alin. 1 din Legea nr. 1/2000 și art. 10, alin 1 din HG nr. 890/2005.
Mai mult, raportat la prevederile art. 10 alin. 1 din HG nr. 890/2005, terenul ce ar urma sa fie atribuit persoanelor îndreptățite la reconstituire in schimbul vechiului amplasament nu este la alegerea acestor persoane, ci trebuie sa fie un amplasament oferit de către C. L. si care se afla la dispoziția acesteia. Astfel intra in atribuțiile exclusive ale comisiei locale posibilitatea de a stabili in concret terenul ce urmează a fi stabilit solicitantului in compensare, neputându-se substitui in atribuțiile comisiei locale cu privire la acest aspect. Instanța se poate limita numai la constatarea indreptatirii solicitantului de a i se oferi teren in compensare, fara indicarea in concret a elementelor de identificare a terenului respectiv, operație ce se afla la exclusiva apreciere a comisiei locale.
Cu toate ca art. 10 alin.1 din HG nr.890/2005 nu face referire la tipul de amplasament oferit spre schimb, din coroborarea art. 32 din HG nr. 890/2005, cu art. 9 alin 3 din același act normativ, reiese ca in situația terenurilor aflate in intravilan la data atribuirii sau preluării de către CAP, foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafața de teren echivalenta valoric din terenurile intravilane sau in lipsa extravilane, ce au aparținut foștilor membrii cooperatori sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau după caz din terenul proprietatea privata a statului, iar pentru terenurile agricole la data preluării echivalarea terenurilor agricole pe categorii de folosința in echivalent arabil, este prevăzuta anexa nr. 18.
Prin urmare, contează tipul de teren si locul situării sale, intravilan sau expravilan la data preluării de către CAP. Faptul ca pe acel teren ulterior preluării, CAP a făcut investiții de natura a-i creste valoarea sau s-a extins aria intravilanului, terenul devenind din arabil, teren de construcție, nu sunt de natura a conduce la concluzia ca acestea se cuvin de plano fostului proprietar.
În opinia recurentei, terenul pe care l-a oferit indeplineste prevederile legale mai sus menționate, fiind totodata si singurul aflat la dispoziția sa.
Recurenta a mai arătat că în interpretarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 18/1991 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 67/2010, reclamanta este intr-o eroare grava vis-a-vis de faptul ca nu se poate pune semn de
egalitate intre trenurile din domeniul privat al statului si domeniul privat al municipiului. Legiuitorul face o distincție clara si stabilește in mod expres faptul ca doar din domeniul privat al statului se pot restitui terenuri, in condițiile legii foștilor proprietari sau mostenitorilor acestora care au fost
inscrisi in anexele privind despăgubirile la regulamentul de aplicare al Legilor fondului funciar.
Potrivit Legii nr. 215/2001, municipiul in calitate de subiect de drept civil dispune de toate atributele dreptului sau de proprietate pe care le are orice subiect de drept civil. Prin urmare C. locala de fond funciar nu poate dispune de terenurile proprietatea municipiului, fie el public sau privat.
Legea nr. 67/2010, se refera strict la terenurile aparținând domeniului privat al statului, gestionate de ADS si sub nicio forma nu se refera la terenurile proprietatea privata a municipiului.
Terenul solicitat in compensare nu a fost pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, printr-un act de dispoziție al puterii deliberative, Consiliul Local al Municipiului C. -N. . Deși potrivit art. 10 din HG nr. 890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate invecinata, aceasta oferta se face numai din rezerva Comisiei Locale de fond funciar.
Atunci când nu mai exista teren in rezerva comisiei de fond funciar, acesta sa va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor si autorităților publice care administrează teren proprietate a statului.
Astfel se nesocotesc prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001, republicata, potrivit cărora Consiliul Local are inițiativa si hotărăște, in condițiile legii, in toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege in competenta altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
Reclamanții in mod deliberat ignora si incalca dreptul de proprietate al unității administrativ teritoriale care ar trebui sa poată fi exercitat in toata plenitudinea sa.
De asemenea, recurenta a arătat că Legea nr. 165/2013, art. 12, coroborat cu art. 4 si art. 7 stabilesc modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate in cazul in care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibila precum si ordinea in care se atribuie terenurile in compensare, respectiv: a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; b) pe izlazul comunal; c) pe terenul proprietate publica, trecut in condițiile legii in proprietatea privata a statului, sau pe terenul proprietate privata a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare si alte instituții publice; d) pe terenul proprietate publica, trecut in condițiile legii in proprietatea privata a statului, sau pe terenul proprietate privata a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare si instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate in același județ.
Reclamanților fiind validați in anexa nr. 3, poziția 5R, urmează sa li se atribuie suprafața in litigiu din terenul aflat la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, situat in zona Fanat la Coada Teleacului, teren care se circumscrie dispozițiilor legale mai sus menționate.
Prin întâmpinarea formulată intimații reclamanți C. I., F. L., C.
I., R. S., R. G. si R. L. au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimații au arătat că prin Hotărârea nr. 80/1991 C. județeană C. a validat dreptul lor de proprietate pe anexa 31a poziția 5R cu suprafața de 1000 mp. De atunci, respectiv nici inainte si nici după apariția HG 890/2005, nu li s-a oferit de către C. L. C. -N. un teren echivalent valoric celui in suprafața de 1000 mp.
Deși ar fi indreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren echivalent valoric cu terenul care - nu din culpa lor - nu le poate fi restituit pe vechiul amplasament, propunerile - doar verbale - primite de la parata de rd.1 au fost absolut aberante, in afara normelor legale, in desconsiderarea dreptului lor de proprietate stabilit si recunoscut chiar de către aceste parate prin Hotărârea 80/1991 a Comisiei Județene.
C. L. de fond funciar, pentru a da o aparenta de legalitate oferă tuturor persoanelor îndreptățite la despăgubiri terenuri in aceeași zona care fie poarta denumirea de "Pasune la Fata de la Coada Teleacului" (nr. top.18344), fie intr-o zona invecinata cu denumirea "Glimee". Ambele amplasamente (in fapt unul singur) sunt extravilane, greu accesibile pe un drum de tara, in zona cu alunecări de teren, fara utilități, neconstruibile, evaluate de către experți la valoarea de 1,15 Euro/mp.
In pofida acestor aspecte deosebit de importante pentru evaluarea terenurilor, C. L. oferă - indiferent de amplasamentul avut anterior - doar aceeași suprafața avuta, respectiv 1000 mp, in cazul subsemnaților, deși raportul valoric intre cele doua terenuri este de 1:40.
Susținerile din acest punct de vedere din cuprinsul recursului ca modalitățile de calcul ale valorii terenului intravilan (si in nici un caz agricol) sunt neavenite intrucat sunt indreptatiti la repararea in intregime a abuzurilor comise in perioada comunista, spiritul principiului acordării masurilor reparatorii fiind acela ca terenurile oferite sa fie cu adevărat echivalente valoric.
In condițiile descrise anterior, prin completarea la raportul de expertiza tehnica domnul expert M. Toda a identificat o parcela cu valoare egala cu cea de 1000 mp pentru care ar fi fost indreptatiti la reconstituire. Acest teren, identificat in completarea la raportul de expertiza tehnica nu este un teren revendicat, nu este ocupat de alte persoane fizice sau juridice, este proprietatea privata a Statului R., nu este in domeniul public, nu este traversat de rețele sub sau supraterane, fiind deci apt a le fi atribuit in compensare pe principiul echivalentei valorice.
In consecința, acest teren le poate fi atribuit in compensație reala la terenul pe care l-au avut, cu atât mai mult cu cat acest teren se afla in aceeași zona (cartierul Someseni), cu aceleași caracteristici tehnice si geologice.
Prin Legea 67/2010 s-a modificat alin.3 al art.18 din Legea fondului funciar nr. 18/1881 care are in prezent următorul cuprins: "Terenurile neatribuite, ramase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, in condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost inscrisi in anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondului funciar.
De altfel, si practica judecătoreasca in materie cu privire la motivul principal de recurs, acela ca propunerile Comisiei Locale nu pot fi cenzurate de către instanțele de judecata este deja clar conturata in acest sens, atât in ceea ce privește hotărârile interne, cat si hotărârile CEDO, care arata cu exactitate ca "imposibilitatea persoanei indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate de a supune examinării tribunalelor chestiunea daca
ea îndeplinește exigentele prevăzute de lege, pentru a i se restitui un teren pe un anumit aplasament, in cadrul contestației sale, împotriva unei hotărâri administrative care statua asupra drepturilor sale civile, aduce atingere substanței insasi a dreptului sau de acces la un tribunal" (cauza Hauler c/R. ia).
In aceeași nota este de altfel si spiritul nu numai al Legii 18/1991 dar si al Legii 10/2001 in sensul de a obține cu adevărat masuri reparatorii, si nu unele doar aparente, cu atât mai mult cu cat in ierarhia masurilor reparatorii, după restituirea in natura urmează măsura compensării cu alte bunuri, care prevalează fata de cea a acordării de despăgubiri.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013, invocată în recurs, potrivit art.4 "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a D. Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi";.
Potrivit art.7 din același act normativ, "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/ invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de F. F. a municipiului B. ești, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile alin.1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile";.
Din analiza textelor legale anterior menționate reiese că, exceptând sentințele irevocabile, dispozițiile cu privire la suspendarea procedurilor de punere în posesie și eliberare de titluri de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, inclusiv în recurs.
Hotărârea judecătorească ce face obiectul prezentului recurs nu era irevocabilă la momentul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, astfel că dispozițiile acesteia îi sunt aplicabile.
Pe de altă parte, tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 și 3 din Legea nr.165/2013 "în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de F. F. a Municipiului B. ești, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b) pe izlazul comunal; c) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare și alte instituții publice; d) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare și instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ. Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moștenitorii
acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii";.
Conform art.6 alin.1 și 2 din aceeași lege, "în termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmește, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială. Situația prevăzută la alin. (1) va indica, prin determinare grafică pe ortofotoplan: a) terenurile ce constituie rezerva comisiei locale de fond funciar; b) terenurile aflate în proprietatea publică și privată a statului, cu sau fără investiții, aflate în administrarea unor autorități și instituții publice; c) terenurile administrate de institute și stațiuni de cercetare, cu sau fără investiții; d) terenurile ocupate de izlazuri; e) alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii";.
Astfel, tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, pentru atribuirea terenurilor agricole pe un alt amplasament este necesar ca în prealabil să întocmească de către comisia prevăzută la art. 5 situația terenurilor agricole care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, iar în prezent termenul stabilit pentru efectuarea acestei operațiuni nu s-a împlinit, criticile formulate de recurentă privind acest aspect fiind fondate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr.165/2013 în situația nesoluționării cererii în termenul prevăzut de art.11 partea are la îndemână procedura plângerii.
În ceea ce privește restul criticilor, tribunalul le consideră nefondate, întrucât ținând cont de prevederile legale anterioare intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, interpretarea dată de recurentă acestor prevederi echivalează cu o încălcare a dreptului de acces la o instanță, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a D. Omului, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența CEDO. În conformitate cu dispozițiile art. 5 din HG 890/2005 comisiile locale au obligația de a stabili mărimea si amplasamentul suprafeței de teren pentru care urmează sa se facă constituirea dreptului de proprietate si sa procedeze la punerea in posesie. Cu toate acestea, in raport de principiile dezvoltate in jurisprudența CEDO, tribunalul consideră ca in calitate de organ cu jurisdicție deplina este in măsura sa cenzureze modalitatea in care comisiile locale si județene își îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege in raza lor de competenta, si ca atare sa verifice modul in care se restituie terenurile foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora sau se constituie dreptul de proprietate in favoarea altor persoane îndreptățite. Astfel, in cauzele Stancu a României si Hauler c României, Curtea a apreciat ca imposibilitatea instanțelor de a se pronunța cu privire la amplasamentul terenului solicitat pe motiv ca aceasta competenta ar reveni numai comisiilor de fond funciar, ale căror decizii sub aceste aspecte nu pot fi controlate, reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanța prevăzut de art.6 din Convenția Europeana a D. Omului. În ceea ce privește evaluarea terenurilor, în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de recurentă, întrucât nu se solicită acordarea de despăgubiri, ci a unui teren echivalent valoric celui preluat de la antecesorul reclamantei. Nici susținerile recurentei privind imposibilitatea atribuirii terenului în litigiu nu pot fi reținute, în condițiile în care acest teren se află în proprietatea privată a statului, iar conform dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea nr.18/1991
"terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, în
condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar.
Față de cele ce preced, în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ. tribunalul va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obligă pârâtele să procedeze la întocmirea documentației și punerea în posesie a reclamanților, respectiv la emiterea titlului de proprietate pentru un teren pe alt amplasament echivalent cu terenul în suprafață de 1000 mp situat în tarla 47 parcela 20/2, parte din imobilul înscris in CF 1248 Someșeni, nr. top 808/1/1/1, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 și 12 din Legea 165/2013.
Restul dispozițiilor sentinței recurate urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de parata C. L. DE F. F. C.
-N. împotriva sentinței civile nr. 9402/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtele să procedeze la întocmirea documentației și punerea în posesie a reclamanților, respectiv la emiterea titlului de proprietate pentru un teren pe alt amplasament echivalent cu terenul în suprafață de 1000 mp situat în tarla 47 parcela 20/2, parte din imobilul înscris in CF 1248 Someșeni, nr. top 808/1/1/1, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 și 12 din Legea 165/2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 august 2013.
PREȘEDINTE, O. -C. T. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, ANA-SS |
GREFIER, L. M. |
Red. D.T./L.M./ _
Jud. fond: R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 35/7. Fond funciar | Decizia civilă nr. 75/2013. Fond funciar → |
|---|
