Decizia civilă nr. 476/2013. Fond funciar
Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 476/2013
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. M. L. GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii G. G. și G.
N. împotriva Deciziei civile nr. 357/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - refuz punere în posesie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Tebieș Cătălin pentru intimatul
C. L. de A. a L. nr. 1. a comunei Z. - prin primar B. D., lipsă fiind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 5 decembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, un înscris din partea contestatorului G. G., prin care s-a arătat că acesta a luat la cunoștință de conținutul Deciziei nr. 357/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N.
, telefonic de la sora acestuia G. N., însă nu reține prea bine data.
Față de momentul în care părțile au luat la cunoștință de conținutul Deciziei civile nr. 357/R/2012, respectiv prin eliberarea copiei pentru contestatoarea G. N. în data de 22 aprilie 2013, cum rezultă din dosarul de fond, instanța, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 319 alin 2 Cod procedură civilă, invocă excepția tardivității introducerii contestației în anulare.
Reprezentantul intimatului C. L. de A. a L. nr. 1. a comunei Z. -prin primar
B. D., avocat Tebieș Cătălin solicită respingerea excepției întrucât contestația în anulare a fost formulată în termenul de 1 an de la data pronunțării deciziei atacate, raportat la art. 319 alin 2 teza finală Cod procedură civilă. Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului C. L. de A. a L. nr. 1. a comunei Z. - prin primar
B. D., avocat Tebieș Cătălin solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestatorii G. G. și G. N., pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune la dosarul cauzei, copia conformă cu originalul a chitanței nr. 51/_ .
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin Decizia civilă nr. 357/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr. _
, s-a admis, ca fiind fondat, recursul declarat de pârâții P. comunei Z. și C. L. Z. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr.1167/2012, pronunțată în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată reclamanții G. G., G. N. și F. F. împotriva pârâților P. comunei Z. și C. L. Z. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligând reclamanții, în solidar, să plătească pârâților suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. S-au menținut celelalte dispoziții din sentință, și a obligat intimații-reclamanți, în solidar, să plătească recurenților 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Recursul declarat a fost fondat sub aspectul criticii privind soluționarea fondului cererii precizate, iar în ceea ce a privit dispoziția de soluționare a excepției autorității de lucru judecat sentința a fost legală și temeinică.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că, în speță, nu a existat autoritate de lucru judecat, întrucât obiectul celor două cereri a fost diferit, prin sentința civilă nr. 1677/2004 fiind obligată pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. să înainteze și să prezinte spre validare și aprobare Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. N. situațiile definitive împreună cu documentația necesară privind dreptul de proprietate al reclamanților F. F., G. G. și G. Nazarica după antecesorul lor comun G. V. decedat la data de_, în timp ce prin cererea obiect al prezentului dosar s-a solicitat aplicarea unei amenzi civile pentru neexecutarea obligației de a înainta Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.
N., întreaga documentație împreună cu propunerile aferente privitoare la cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată formulate de antecesorii reclamanților, obligație prevăzută în sentința civilă nr.1677/2004, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 632/2004.
S-a reținut că, dispoziția de obligare primarului în calitate de președinte al comisiei locale la plata unei amenzi civile pentru neexecutarea obligației stabilită prin sentința civilă nr.1677/2004 a Judecătoriei N. a fost nelegală întrucât obligația stabilită prin acest titlu executoriu a fost îndeplinită de C. locala Z. . Astfel, aceasta a înaintat documentația în vederea validării și C.
J. B. -N. a validat reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea nr.135/2006, reclamanții fiind puși în posesie cu întreaga suprafață validată.
De notat că prin sentința civilă nr.1677/2004 nu s-a stabilit în sarcina comisiei locale obligația de a întocmi propuneri de reconstituire pentru întreaga suprafață solicitată de moștenitorii fostului proprietar deposedat, ci doar să înainteze documentația cu propunere de soluționare astfel că, nemulțumirea reclamanților în ceea ce privește suprafața validată prin Hotărârea nr.135/2006 putea fi soluționată doar în cadrul unei plângeri formulată împotriva acestei hotărâri.
Așa fiind, constatând că obligația stabilită în sarcina C. locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z., prin sentința civilă nr.1677/2004, a fost executată, tribunalul a reținut că în mod nelegal P. a fost obligat la plata de amendă civilă de 50 lei/zi.
În consecință recursul a fost admis ca fiind fondat, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ, și sentința a fost modificată în parte în sensul că a fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților P. comunei Z. și C. L. Z. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În baza art.274 C.pr.civ. reclamanții au fost obligați să plătească celor doi pârâți suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată al fond. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
În, baza art.274 C.pr.civ., intimații-reclamanți G. G., G. N. și F. F. au fost obligați să plătească recurenților 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar.
Împotriva Deciziei civile nr. 357/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, contestatorii G. G. și G. N. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, cu menținerea Sentinței civile nr. 1167/2012 dată de Judecătoria Năsăud, aceasta fiind temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin Sentința nr. 1167/2012 dată în dosarul nr._, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G. Gerorge, G. N. și F. F. împotriva pârâților C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. și P. C. Z. și în consecință, a obligat P. com. Z., B. D., în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației de a înainta Comisiei Județene întreaga documentație cuprinsă în expertizele tehnice extrajudiciare pentru toți cei trei moștenitori legali și care au fost depuse la cererile formulate și depuse în termen pentru recontituirea dreptului de proprietate la C. locală Z. .
S-a arătat că, instanța de fond a apreciat că cererile de majorare a suprafeței pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate au fost formulate înăuntrul termenului legal implicit prevăzut de dispozițiile HG nr. 890/2005 cu modificările completările anterioare. În speță, însă C.
L. Z. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Z., nu a formulat propuneri de validare sau invalidare cu privire la întregile suprafețe solicitate de reclamanți, astfel că nu au adus la îndeplinire în întregime obligația prevăzută în prezent d dispozițiile HG nr. 890/2005, obligație ce a fost prevăzută și prin Sentința Civilă nr. 1677/2004 pronunțată în dosarul nr. 632/2004 a Judecătoriei N. .
S-a menționat faptul că instanța de recurs a Tribunalului B. -N. a apreciat în mod eronat faptul că dispoziția de obligare a primarului în calitate de președinte al Comisiei Locale Z. la plata unei amenzi civile în baza art. 580 indice 3 Cod Procedură Civilă pentru neîndeplinirea obligației a fost dată prin Sentința Civilă nr. 1677/2004 a Judecătoriei N. . Instanța de fond a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat a Sentinței Civile nr.1677/2004 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 632/2004, apreciind că între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr. 632/2004 nu a existat identitate de obiect și cauză, în ultima precizare de acțiune reclamanții făcând vorbire de dispozițiile art. 580 Cod procedură Civilă.
S-a precizat că, prin Sentința Civilă nr. 1677/2004 dată în dosarul nr. 632/2004 instanța de judecată a obligat pârâta C. L. de aplicare a L. nr. 18/1999 Z. să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin, conform art. 5, lit. g din HG 1172/2C respectiv să înainteze și să prezinte spre validare și aprobare, Comisiei Județene B. -N., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situațiile definitive împreună cu întreaga documentație necesară privind dreptul de proprietate al reclamanților după antecesorul lor comun G. V., decedat la data de_ . Ca urmare C. L. Z. nu a dus la îndeplinire în întregime obligația prevăzută de Dispozițiile HG.890/2005, în sensul că nu a propus pentru validare Comisiei Județene în întregime suprafețele solicitate prin cele trei expertize tehnice extrajudiciare. Astfel, pentru Gvrilaș N. din două parcele cu vegetație forestieră s-au validat 1.24 ha pentru o parcelă, iar din cealaltă parcelă s-a validat doar 0.30 arii din suprafața totală pentru acea parcelă de 2.83 ha așa cum a reieșit din expertiza tehnică. F. F. din U. nr.123 B. din suprafața totală de 6.08 ha prevăzuta în expertiza tehnică s-a validat doar 0.16 arii. Pentru G. G., deși în Anexa 37 a C. Z. Suplai este trecut la poziția 84 G. G. și Palagea soția cu suprafața 0,17 arii, C. L. Z. a refuzat punerea în posesie, deși a făcut dovada proprietății prin CF 524, CF 142, CF 173 Suplai în dovedirea cererii înregistrată la Primăria C. Z. sub nr.122/22001.1998, lucru reținut și de instanță în Sentința nr.1677/2004 pronunțata în dosarul nr. 632/2004.
Contestatorii au mai arătat că, referitor la Hotărârea Comisiei Județene de validare sau invalidare nu a primit-o nici până în prezent, nici G. G. și nici F. F., iar în ceea ce a privit Hotărârea nr. 135/2006 a Comisiei Județene, instanța de recurs a reținut faptul că s-a validat suprafața de 1.24 ha, însă nu s-a spus nimic de faptul că Hot. nr.135/2006 nu a fost comunicată în termen de 30 de zile de la validare, și nici nu s-a făcut punerea în posesie în termen de 30 de zile așa cum a prevăzut art.4 din Hotărârea nr. 135/2006.
S-a menționat că, punerea în posesie pentru 1.24 ha s-a făcut în baza Sentinței Civile nr.1158/2009 dată în dosarul nr._ a Judecătoriei N., în care C. L. Z. a fost obligată să facă punerea în posesie a suprafeței de 1.24 ha validată prin Hotărârea Comisiei Județene, iar referitor la Anexa nr. 53, în Sentința Civilă nr. 1677/2004 dată în dosarul nr. 632/2004 al Judecătoriei N., instanța a notat în baza înscrisurilor depuse la dosar că cea mai importantă recunoaștere a pârâtei Comisiei Locale Z. a constat în comunicarea că toți cei trei reclamanți succesori au fost cuprinși în Anexa nr. 53 privind stabilirea dreptului de proprietate. Din acea confirmare a rezultat că cererile de reconstituire a reclamanților au fost analizate de C. L. și mai mult au fost incluse în Anexa nr.53 urmând să fie trimise situațiile definitive spre aprobare și validare Comisiei Județene. C. L. nu și-a îndeplinit atribuțiile ce i-au revenit conform Regulamentului prevăzut de HG nr. 1172/2001 cu persoane fizice și juridice îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate fără să se fi derulat etapa ulterioară prevăzută de art. 5 lit. g din același act normativ. Neîndeplinirea atribuției principale ce i-a revenit Comisiei Locale Z. a denotat o atitudine de tergiversare care ar fi putut atrage consecințe nefaste pentru persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
S-a precizat că, instanța de recurs nu a luat în calcul neîndeplinirea atribuțiilor ce i-au revenit Comisiei Locale Z. prevăzute în regulamentul prevăzut de HG nr. 1172/2001 art.5 lit. ț și dispozițiile HG nr.890/2005, și totodată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, atribuțiile prevăzute
în dispozițiile HG nr..1172/2001 și dispozițiile prevăzute în HG. nr. 890/2005, i-au revenit în întregime Comisiei Locale Z., ca urmare răspunsul dat de C. J. prin Adresa nr. II/15403/ 2011 nu a avut nicio relevanță.
Contestatorii au arătat că, instanța de recurs a notat că în ceea ce a privit dispoziția de soluționare a excepției autorității de lucru judecat sentința civilă nr.1167/2012 dată de Judecătoria Năsăud a fost legală și temeinică. Instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că, în speță, nu a existat autoritate de lucru judecat, întrucât obiectul celor două cereri a fost diferit, prin Sentința Civilă nr.1677/2004 fiind obligată C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate Z. să înainteze și să prezinte spre validare și aprobare Comisie Județene situațiile definitive împreună cu întreaga documentație necesară privind dreptul de proprietate a reclamanților
G. G., G. N. și F. F. după antecesorul lor comun G. V. decedat la_, în timp ce prin cererea obiect al prezentului dosar s-a solicitat aplicarea unei amenzi civile pentru neexecutarea obligației de a înainta Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. întreaga documentație împreună cu propunerile aferente privitoare la cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată formulată de antecesorii reclamanților. Cu toate acestea,instanța de recurs a admis recursul declarat de C. L. Z. și P.
C. Z. formulat tocmai pentru existența autorității de lucru judecat, fiind vizibilă contrazicerea instanței de recurs a Tribunalului B. -N. .
Pentru termenul de judecată din data de 29 octombrie 2013, intimatul P. C. Z., respectiv C. L. pentru stabilirea legilor fondului funciar, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, contestație în anulare trebuia soluționată potrivit Codului de procedură civilă în vigoare la data pronunțării deciziei civile nr. 357/R/2012. Astfel, raportat la dispozițiile art. 317, 318 C. proc. civ. contestația formulată a fost neîntemeiată.
S-a arătat că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, în timp ce art.
318 C. proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Intimații au menționat că, contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv, admisibilitatea contestației în anulare este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
În speță însă, intimații au precizat că, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, s-ar părea că s-au găsit în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentată din punct de vedere juridic, pe prevederile art. 318 C. proc. civ., text legal care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze au fost așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
S-a arătat că, pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., a fost necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul unei greșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu
data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar a rezultat că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I C. proc. civ., a vizat greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural. În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu au putut fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar fi însemnat să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, a putut fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu au putut fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu au putut fi invocate greșeli materiale din cele ce s-au încadrat în textul art. 281 C. proc. civ.
S-a arătat că, aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuiau să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, prin contestația în anulare contestatorii au invocat tocmai astfel de greșeli de judecată. Astfel, prin decizia civilă nr. 357/R/2012, pronunțată de Tribunalul BN în dosar nr._, s-a admis recursul intimatei, respingându-se în întregime acțiunea formulată de contestatori. Pentru a pronunța această decizie instanța, în mod corect, a stabilit că dispoziția de obligare a primarului în calitate de președinte al comisiei locale la plata unei amenzi civile pentru neexecutarea obligației stabilită prin sentința civilă nr. 1677/2004 a Judecătoriei N. este nelegală întrucât această obligație a fost îndeplinită de C. locală Z. . Astfel, a înaintat documentația în vederea validării și C. J. B. -N. a validat reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea nr. 135/2006, reclamanții fiind puși în posesie cu întreaga suprafață validată.
Totodată, s-a precizat că, prin sentința civilă nr. 1677/2004 nu s-a stabilit în sarcina intimatei obligația de a întocmi propuneri de reconstituire pentru întreaga suprafață solicitată de moștenitorii fostului proprietar deposedat, ci doar să înainteze documentația cu propunere de soluționare astfel că, nemulțumirea reclamanților în ceea ce privește suprafața validată prin Hotărârea nr. 135/2006 putea fi soluționată doar în cadrul unei plângeri formulată împotriva acestei hotărâri.
În concluzie, intimații au arătat că, s-a constatat că obligația stabilită în sarcina Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z., prin sentința civilă nr. 1677/2004, a fost executată, reținându-se că în mod nelegal P. a fost obligat la plata sumei de 50 lei/zi, reprezentând amendă civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă și ale art. 317, 318 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din_ tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației în anulare raportat la dispozițiile art.319 (2) C.pr.civ. care prevăd că termenul în care contestatorul poate formula contestație la executare este de 15 zile de la data când a luat cunoștință despre hotărâre.
Contestatoarea G. N. a ridicat un exemplar al deciziei civile nr. 357/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ al Judecătoriei N. la data de_, aspect confirmat de aceasta în fața tribunalului în ședința publică din 29 octombrie 2010, ocazie cu
care a menționat totodată că fratele ei, contestatorul G. G. a aflat prin intermediul ei de decizie în zilele imediat următoare. Aceste susțineri au fost verificate de tribunal și prin înscrisul transmis de contestatorul G. G. s-a arătat că acesta a luat la cunoștință de conținutul Deciziei nr. 357/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N., telefonic de la sora acestuia G. N., însă nu reține prea bine data.
Tribunalul apreciază că termenul de 15 zile reglementat de art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă a început să curgă pentru ambii contestatori din data de_ și conform dispozițiilor art. 101 și următoarele Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de_, aceasta fiind ultima zi, în care contestatorii ar fi fost în termen să formuleze contestația în anulare. Or în cazul de față, cererea contestatorilor a fost formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului B. -N. la data de_, fiind depășit cu mult termenul instituit de dispozițiile mai sus arătate.
Având în vedere cele relevate mai sus, tribunalul va admite excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată din oficiu de instanță și pe cale de consecință va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii G. N. și G. G., împotriva deciziei civile nr. 357/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ al Judecătoriei N., ca tardivă.
Față de soluția de respingere a contestației în anulare ca tardivă, tribunalul urmează să oblige pe contestatorii G. N. și G. G., în solidar, la plata către intimații P. comunei Z. și
C. L. Z. de aplicare a L. nr. 1., a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată
- onorariu avocat parțial, raportat la complexitatea și durata cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată din oficiu de instanță.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii G. N., cu domiciliul în localitatea B., Str. S., nr. 7, jud. B. -N. și G. G., cu domiciliul în loc. Siclău, Nr. 40, jud. Arad, împotriva deciziei civile nr. 357/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ al Judecătoriei N., ca tardivă.
Obligă pe contestatorii G. N. și G. G., în solidar, la plata către intimații P. comunei Z. și C. L. Z. de aplicare a L. nr. 1., ambii cu sediul în Z., Nr. 1, jud. B.
-N., a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat parțial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. SS I. B. M. L.
GREFIER
M. D.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
← Decizia civilă nr. 66/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 221/2013. Fond funciar → |
---|