Decizia civilă nr. 109/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _
DECIZ IA CIVILĂ NR. 109/ A/ 2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. I. B.
GREFIER: M. -M. E.
S-a luat în examinare apelul declarat de petenta P. E. G. împotriva sentinței civile nr. 3792/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petenta-apelată avocat R.
N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata B. T. SA -S. B. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul petentei-apelante, avocat R. N., arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării apelului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea apelului și acordă cuvântul reprezentantului petentei-apelante în susținere.
Reprezentantul petentei-apelante, avocat R. N., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Arată că a înțeles să nu formuleze cerere de reexaminare, ci a înaintat direct plângere la instanță, fără a urma procedura prealabilă, pe considerentul că prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu au caracter obligatoriu, partea putând opta pentru una din cele două căi.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
Notă: După strigarea cauzei, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată
, se prezintă în instanță consilier juridic Coman L. pentru intimata B. T. SA -S. B. și arată că nu a putut fi prezentă la momentul strigării cauzei, fiind la Judecătoria Bistrița.
Tribunalul face cunoscut reprezentantului intimatei că a reținut cauza în pronunțare.
Reprezentantul intimatei, consilier juridic Coman L., solicită instanței a avea în vedere la pronunțarea hotărârii poziția sa de respingere a apelului, menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 3792/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 25 aprilie 2013 în dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității plângerii formulată de petenta P.
E. G.
, invocată de instanță din oficiu și în consecință s-a respins ca fiind inadmisibilă plângerea formulată de petentă împotriva încheierilor de carte funciară nr. 24354/2012, nr. 24455/2012 și nr. 24456/2012 pronunțate de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimata
B. T. SA - S. B.
.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin încheierea de CF nr. 24354/2012 dată de Biroul de carte funciară din cadrul O.C.P.I. B. -Năsăud a fost admisă cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc Câmpian A. R. privind notarea somației de plată pentru suma de 220.849,47 lei, reprezentând credit neachitat, dobânzi și penalități, la care se adaugă penalități și speze bancare aferente creditului, 7.508 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc și 40 lei, cheltuieli de executare, în favoarea intimatei B. T. SA - S. B., asupra imobilului înscris în CF 59185 B., iar prin încheierile nr. 24455/2012 și nr. 24456/2012, odată cu intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei P. E. G. s-a dispus și notarea somației de plată în favoarea intimatei asupra imobilelor din CF 69502 și 69504 B. (f.14, 23, 33).
Împotriva încheierilor menționate, petenta a formulat prezenta plângere la data de_, invocând în drept prevederile art. 47, 49, 50 din Legea nr. 7/1996.
Din perspectiva aplicabilității în speță a dispozițiilor art. 50 alin. 2 și 21din Legea 7/1996 (în forma în vigoare la data de_ ), instanța apreciază că plângerea îndreptată împotriva încheierilor de admitere a înscrierii în cartea funciară cerută de petentă este inadmisibilă întrucât nu s-a urmat întreaga procedură reglementată de textele legale indicate.
Astfel, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată "Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii";. La alin. 2 al art. 50 se arată că "Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef";, iar la alin. 21teza 1 se stipulează că "Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare";.
Din lecturarea textelor de lege sus citate rezultă că procedura analizată include cu obligativitate parcurgerea a două etape. Prima este cea a reexaminării încheierii de admitere sau de respingere a înscrierii sau radierii unui drept, act sau fapt juridic, cererea corespunzătoare fiind adresată registratorului șef, abilitat să exercite primul control al încheierii prin care s-a dispus asupra operațiunilor de carte funciară. Această fază a procedurii nu este facultativă, ci obligatorie și neurmarea ei atrage inadmisibilitatea atacării pentru prima dată a încheierii de respingere, cu plângere (a doua fază a procedurii) adresată direct instanței de judecată. Textul art.
50 alin. 21, teza 1, arată clar și expres că plângerea (adresată judecătoriei în cărei rază de competență teritorială se află imobilul - alin. 22) se introduce împotriva încheierii registratorului- șef emisă potrivit alin. (2).
Deci, intenția legiuitorului a fost aceea de a crea o cale de atac în plus în raport cu plângerea, respectiv pe cea a reexaminării. Nesocotirea acestor reguli de drept de ordin procesual este de natură să atragă sancțiunea mai sus arătată.
Este de observat că încheierile atacate aduc la cunoștința petentei cuprinsul dispozițiilor legale discutate prin includerea mențiunii dreptului de reexaminare în mod prioritar, petiție ce se depune la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. și se soluționează de către registratorul șef, iar apoi a dreptului de a se adresa cu plângere la judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul care se rezolvă de către instanța judecătorească competentă.
În cauza pendinte, petenta a atacat direct cu plângere încheierile de admitere date de registrator, în temeiul art. 49 din Legea nr. 7/1996, ceea ce nu este permis în raport de dispozițiile art. 50 alin. 2 și 21din lege.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 49, art. 50 alin. 2 și 21din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta
, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu cuprinde norme imperative, astfel încât persoana interesată se poate adresa fie cu plângere, fie direct instanței de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar anulate la dosar (f. 9).
Intimata, legal citată, s-a prezentat în instanță prin reprezentant și prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 10) a solicitat respingerea căii de atac.
În motivare s-a arătat că plângerea prealabilă este obligatorie, așa cum rezultă și din prevederile art. 64 alin. 5, art. 65 lit. k, art. 67 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, dispoziții legale care exclud ideea opțiunii reclamantului între a se adresa biroului de carte funciară sau instanței de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. C.proc.civ., art. 50 și urm. din Legea nr.
7/1996, art. 64 alin. 5, art. 65 lit. k, art. 67 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013 tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a stabilit calea de atac ca fiind apelul (f. 21).
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, în lipsa unor motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu
, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând prevederile art. 109 alin. 3 C.proc.civ.
Petenta a contestat încheierile de carte funciară nr. 24455/2012, nr. 24456/2012 și nr. 24345/2012, adresându-se direct instanței și nu registratorului de carte funciară, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii.
Contrar opiniei petentei apelante care apreciază că există posibilitatea de opțiune între calea reexaminării și plângerea adresată direct instanței, tribunalul consideră că procedura de reexaminare este obligatorie.
Procedura prevăzută de art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, în forma în vioare la data sesizării instanței de fond, de contestare a încheierii pe calea cererii de reexaminare de competența registratorului-șef constituie o procedură prealabilă cu caracter obligatoriu, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Este consacrat, așadar, recursul ierarhic, ca modalitate alternativă de reglementare a litigiilor dintre autoritățile administrative și persoanele private.
Potrivit Recomandării Rec (2001) 9 (adoptată la 5 septembrie 2001) a Comitetului de Miniștri către Statele Membre ale Consiliului Europei, recursurile față de administrație pot fi obligatorii, în anumite cazuri, înainte de sesizarea instanței, iar acestea trebuie să facă obiectul unei examinări atente și să conducă la o decizie din partea autorităților competente.
Art. 21 alin. (4) din Constituție nu înlătură caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile instituite de art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, întrucât textul constituțional are în vedere caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, și nu recursul ierarhic sau grațios.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile constituie o cerință obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează exercițiul dreptului la acțiune.
Prin parcurgerea unei asemenea proceduri nu se aduce atingere liberului acces la justiție, ci se respectă o condiție specială instituită printr-o lege într-o anumită materie.
Conform principiilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunii în justiție nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție și la un proces echitabil, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest sens.
Procedura administrativă nu are caracter jurisdicțional și nici nu poate fi considerată o veritabilă cale de atac, fiind lipsită de atributele contradictorialității, egalității părților, publicității dezbaterilor, dreptului la apărare.
Fiind vorba de o procedură prealabile obligatorie, în cauză devin incidente prevederile art.
109 C.proc.civ.
Conform alin. 3 al art. 109 C.proc.civ. neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
În speță, neîndeplinirea procedurii prealabile nu a fost invocată de intimată, prin întâmpinare, ci din oficiu de instanța de judecată la termenul din 21 februarie 2013 (f. 107 dosar fond).
Lecturând întâmpinarea depusă la instanța de fond tribunalul constată că intimata nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 109 alin. 3 C.proc.civ. în termenul prevăzut de lege sub sancțiunea decăderii. Abia prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 18 aprilie 2013, urmare a invocării din oficiu a excepției inadmisibilității, intimata a înțeles să invoce prevederile art. 109 alin. 2 C.proc.civ. (f. 165 dosar fond). La acest moment însă intimata era decăzută deja din dreptul de a mai invoca neîndeplinirea procedurii prealabile.
Prin urmare, în condițiile în care intimata nu a invocat prin întâmpinare neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, instanța de fond era datoare să se pronunțe asupra acțiunii introductive, neputând invoca din oficiu lipsa acestei proceduri, în condițiile în care legea stabilește imperativ doar dreptul pârâtului de a invoca neîndeplinirea procedurii.
Pentru acest considerent, reținând necercetarea fondului cauzei, tribunalul făcând aplicarea art. 297 alin. 1 C.proc.civ. va admite apelul declarat de petentă, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța va analiza acțiunea formulată pe fondul dreptului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de petenta P. E. G. , cu domiciliul procesual ales în B., strada A. O. nr. 10A, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 3792/2013
pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 25 aprilie 2013 în dosarul nr._, anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei B. .
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. | R. | I. | B. M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare _
judec. fond O. G.
| ← Decizia civilă nr. 436/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 459/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
