Decizia civilă nr. 11/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.11/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: W. D.
J. ecător: P. G.
G. ier: Roman M.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de reclamantul M. B.
M. prin P., cu sediul în B. M., strada G. Ș., nr. 37, județul M. împotriva sentinței civile nr. 5211 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare se constată lipsa recurentului M. B. M. prin P. precum și lipsa intimatului C. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin registratura instanței, la data de_, o notă din partea recurentului M. B. M. prin P., la care a anexat chitanța reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 27,04 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată că s-a timbrat recursul, având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, văzând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față:
Prin Sentința civilă nr.5211/_, Judecătoria Baia Mare a admis în parte cererea reclamantului M. B. M. prin P. împotriva pârâtului C.
D., și în consecință: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 351,21 RON chirie aferentă perioadei septembrie 2010 - decembrie 2011, suma
de 2086,93 RON contravaloare apă aferentă perioadei august 2010-septembrie 2011.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 351,21 RON, dobândă calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 13/2011, începând cu data de_ și până la achitarea integrală.
S-au respins restul pretențiilor reclamantului.
S-a respins cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că între reclamant, în calitate de locator și pârât, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2760 din_, contract prin care reclamantul a cedat începând cu_ și până la_, folosința locuinței situată în B. M., str. H. nr. 46B/18, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 7,26 lei, chirie ce trebuia plătită până la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs, existând posibilitatea prelungirii termenului de închiriere.
În art. II alineatul V s-a stipulat că în cazul în care locatarul nu plătește chiria la scadență, va plăti o penalizare de 0,10% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
De asemenea, fostul Serviciul Public "Administrarea Patrimoniului Local și Utilități" B. M. a încheiat cu SC "VITAL" SA Contractul cadru nr. 4003c/_, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare și cu SC Drusal SA Contractul de prestări servicii din_, având ca obiect salubrizarea zonei H. 46.
Cu ajutorul contractului de închiriere și a Contractului cadru nr. 4003c/_ încheiat cu SC "VITAL" SA, reclamantul a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Conform art. 379 Cod procedură civilă "Creanță certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul";.
Existența creanței rezultă din contractul de închiriere nr. 2760 din_ și Contractul cadru nr. 4003c/_ .
Creanța este lichidă atunci când, conform art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă "câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală";.
Cuantumul creanței rezultă din contractul de închiriere nr. 2760 din_ și Contractul cadru nr. 4003c/_ .
Creanța este exigibilă atunci când ajunge la scadență.
Scadența obligației de plată rezultă din contractul de închiriere, fiind stipulată până la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs și din contractul cadru nr. 4003c/_, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii.
Pârâtului îi revenea obligația de a dovedi plata chiriei și a contravalorii apei sau o cauză exoneratoare de răspundere.
Cum pârâtul a făcut dovada plății numai a chiriei aferentă lunii august 2010, în temeiul art. 969 cod civil și art. 1429 pct. 2 Cod civil, pârâtul va fi obligat să respecte obligația asumată prin contract, aceea de plată a chiriei aferentă perioadei septembrie 2010-decembrie 2011.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că a achitat numai contravaloarea apei aferentă lunilor iunie 2010 - iulie 2010.
Întrucât reclamantul a achitat în întregime contravaloarea apei furnizate pârâtului, dovada în acest sens fiind OP 87/_, înseamnă că reclamantul a devenit creditorul pârâtului, urmând ca acesta din urmă să plătească acea contravaloare a apei solicitată și neachitată de intimat.
În ceea ce privește penalitățile acestea reprezintă, în fapt, dobânda legală care, în raporturile contractuale se datorează de la data cererii de chemare în judecată, data depunerii acesteia fiind data punerii în întârziere (art. 1079 Cod civil).
În contract nu s-a stipulat că debitorul este pus de drept în întârziere, așa încât dobânda se datorează numai de la data punerii în întârziere.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii aceasta nu poate fi decât cea legală, întrucât penalitățile astfel cum sunt stipulate depășesc cu mai mult de jumătate dobânda legală. Or, potrivit art. 9 din OG 9/2000 modificată, orice clauză prin care se depășește dobânda legală e nulă.
Referitor la celelalte pretenții (contravaloare servicii salubrizare) acestea s-au respins întrucât reclamantul nu a făcut dovada plății acestora, astfel încât să devină creditorul pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea în parte a acestuia în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că critica pe care o suferă sentința recurată constă în aceea că, în mod eronat, a respins petitele privind obligarea intimatului-pârât la plata pentru prestarea serviciului de salubrizare facturată de către S.C. Drusal S.A., a penalităților de întârziere calculate pentru neplata la termen a chiriei, precum și a cheltuielilor de judecată.
Contractul de închiriere nr. 2760/2006 este un contract ce conține o clauză penală prevăzută la cap. II alin. 5 stipulată în contract pentru întârzierea la plată. Potrivit art. 1069, clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale, aflându-ne astfel în prezența unei evaluări convenționale.
În conformitate cu dispozițiile Codului civil, art. 1070, penalitatea poate fi împuținată de judecător, când obligația principală a fost executată în parte, ea nu poate fi micșorată sau majorată, fiind obligatorie pentru părți.
Totodată în conformitate cu art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante-clauza de penalitate fiind stipulată la cap. II alin. 5 din Contractul de închiriere nr. 2760/2006, instanța fondului nu reține ca fiind incident acest articol și intervine în clauzele contractului nr. 2760/2006, dând o altă putere și interpretare clauzelor contractuale decât cea stabilită de art. 969, art. 1069, art. 1070 Cod civil.
Instanța a reținut în motivarea sentinței că intimata este în întârziere de la data introducerii acțiunii introductive, considerând că intimata nu a fost pusă în întârziere conform art. 1079 și art. 1088 alin. 2 Cod civil.
Prin acțiunea introductivă au arătat termenul de plată al chiriei ca fiind data de 10 a fiecărei luni.
În conformitate cu art. 1079 alin. 2 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere:1. în cazurile anume determinate de lege; 2.când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3.când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile contractuale, intimata este de drept în întârziere, contractul de închiriere nr. 2760/2006 care este depus în probațiune la dosarul acțiunii introductive, conține clauză care arată data până la care trebuie făcută plata-cap.II alin. 1 și mențiunea că "neplata la termen a chiriei atrage o penalizare de 0,10%...";. Deopotrivă fiind din nou incident și art. 969 Cod civil- acest contract având putere de lege între părțile contractante.
Intimatul-pârât C. D. s-a prezentat în fața instanței de fond la prima zi de înfățișare, recunoscând toate pretențiile, inclusiv penalitățile de întârziere, și sumele restante cu titlu de taxe comunale, astfel că a avut loc o achiesare a pârâtului-intimat la pretențiile reclamantului-recurent.
Analizând sentința atacată prin prisma dispozițiilor legale invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Referitor la penalitățile de întârziere prima instanță a reținut corect
că acestea reprezintă, în fapt, dobânda legală care, în raporturile contractuale se datorează de la data cererii de chemare în judecată, data depunerii acesteia fiind data punerii în întârziere (art. 1079 Cod civil).
În contract nu s-a stipulat că debitorul este pus de drept în întârziere, așa încât dobânda se datorează numai de la data punerii în întârziere.
Se poate reține că pârâtul a achiesat total la pretențiile reclamantului- recurent, acesta prezentându-se la termenul din data de_ (fila 16 dosarul primei instanțe) cu solicitarea de a i se da un răgaz de cel puțin 2 luni pentru a achita sumele restante. Această solicitare se poate asimila achiesării totale dar
această achiesare poate fi valorificată numai în limitele sumelor dovedite conform legii.
Referitor la contravaloarea muncii lor de salubrizare se impunea a fi acordată raportat la conținutul contractului de prestări servicii de salubrizare nr. 4385/_ și prevederile art. 34 din Legea nr. 114/1996, legea locuinței, republicată, conform căruia instituția-recurentă avea obligația să efectueze formalitățile necesare în angajarea contractelor cu furnizorii serviciilor pentru exploatarea și întreținerea clădirii, derularea și urmărirea realizării acestor contracte, cu mențiunea că locatarii din acest imobil, având calitatea de chiriași, nu aveau posibilitatea să se organizeze în asociație de proprietari.
Sub acest aspect al cheltuielilor de salubrizare sentința atacată va fi modificată.
În privința cheltuielilor de judecată recursul este nefondat raportat la poziția procesuală a pârâtului care a recunoscut existența unei datorii față de reclamantul-recurent și nu s-a opus admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurentul M. B. M. prin P.
, împotriva Sentinței civile nr. 5211/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o modifică în parte, în sensul obligării pârâtului C. D. și la plata sumei de 538,73 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare aferente perioadei iunie 2010 - octombrie 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea recurentului de obligare a pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, atât aferent primei instanțe, cât și pentru recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecători, | G. ier, | |||
P. M. B. W. | D. | P. G. | G. | Roman M. |
Red.W.D./_
T.red.R.M./_
2 ex.
J. ecător la fond:D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 999/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1233/2013. Pretenții → |
|---|
