Decizia civilă nr. 49/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.49
Ședința publică din 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. N. C., judecător
DP, vicepreședinte tribunal
P. A., judecător
C. C., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. , domiciliat în
F., str. P., nr. 15, județul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 3552 din _
, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Constatând că reprezentanta intimatelor a depus la dosar cerere, prin care solicită strigarea cauzei după ora 12:00, întrucât are la prima oră procese pe rolul Judecătoriei Jibou, instanța, în conformitate cu prevederile art.104 alin.13 din Hotărârea C. nr.387 din_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare se prezintă recurentul reclamant C. I. și reprezentanta intimatelor pârâte: M. D., C.
M. și S. Glanz S., avocat Cobzaș V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța învederează recurentului reclamant că în urma analizei înscrisurilor doveditoare cu privire la veniturile realizare, cererea sa de ajutor public judiciar a fost admisă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul face trimitere la prevederile legale ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, arătând în esență, că deși a solicitat audierea a doi martori, și anume Souca Vasile și Rezmiveș Gheorghe, doar unul s-a prezentat în instanță, mandatul de aducere în cazul celuilalt neputând fi exercitat, pentru că acesta nu a fost găsit la domiciliu. Susține că împrejurarea potrivit căreia respectivul martor nu a fost adus pentru că nu a fost găsit la domiciliu nu este conformă realității, mandatul de aducere nefiind exercitat întrucât nu s-a vrut audierea lui. În ceea ce privește întâmpinarea formulată de partea adversă, arată că aceasta i-a fost comunicată cu întârziere în mod voit. De asemenea, menționează că a recurs la modalitatea de a introduce plângeri deoarece a constatat neregularitățile care aveau loc în cadrul societății, neregularități pe care le-a semnalat și la Inspectoratul
Teritorial de Muncă. Întradevăr în urma verificărilor demarate, I.T.M. C. i-a răspuns la sesizarea făcută.
În ceea ce privește afirmațiile părții adverse că ar fi demisionat de bunăvoie, recurentul susține că acestea sunt false, solicitând a i se arăta declarația de demisie.
Pentru aceste motive solicită obligarea intimatelor la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune materiale, precum și plata sumei de 2000 Euro, reprezentând daune morale.
Reprezentanta intimatelor pârâte, avocat Cobzaș V., solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul a fost angajat al firmei pârâte S. Glanz S.R.L, din cadrul căreia și-a dat demisia de bunăvoie în data de 29 noiembrie 2011. Acesta a formulat mai multe plângeri penale, martorii fiind aduși cu mandat de aducere, pentru simplu fapt că lui i se părea că nu toți angajații societății intimate lucrează suficient.
Toate demersurile efectuate pentru soluționarea plângerilor recurentului au implicat anumite costuri, pe care acesta ar trebui să le suporte.
În consecință, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.3552 din_ a Judecătoriei Z. s-a respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâților M. D., C. M. și SC G. SRL C. N., privind obligarea pârâților la plata sumei de 3000 lei, reprezentând daune materiale și 2000 euro daune morale.
S-a admis în parte cererea pârâtei SC G. SRL C. N. în privința cheltuielilor de judecată și obligă reclamantul să plătească pârâtei, cu acest titlu, suma de 1.000 lei.
În motivarea sentinței se arată că nefiind dovedită fapta ilicită cauzatoare de prejudicii pretinsă, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția esențială pentru angajarea răspunderii delictuale prevăzută de art. 1357 din Noul Cod Civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. I., solicitând instanței admiterea acestuia, motivat de faptul că și-a dat demisia din cauza pârâtelor, care s-au răzbunat pe el deoarece a înaintat o plângere la Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj referitor la neregulile din cadrul societății S. G. S.
C. -N. .
Pârâta S. G. S. C. -N. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței anularea ca netimbrat a recursului reclamantului, motivat de faptul că acesta nu și-a timbrat în mod legal recursul.
Recursul reclamantului C. I. nu este fondat pentru motivele care succed:
În mod corect și legal instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea precizată a reclamantului C. I. împotriva pârâților M. D., C. M. și S.
G. S. C. -N. pentru obligarea acestora la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune materiale și 2000 euro daune morale.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că nu pârâtele au fost cele care l-au determinat pe reclamant să demisioneze.
Reclamantul susține că pârâtele C. M. și M. D. au fost cele care l- au forțat să își dea demisia de la pârâta S. G. S. C. -N., ceea ce a dus la lipsirea reclamantului de salariul pe care l-ar fi obținut în urma prestării muncii sale, creându-i acestuia un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor stipulate de art. 1357 din Noul Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Acest text consacră condițiile legale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, condiții care sunt următoarele: fapta ilicită, culpa autorului ei, producerea unui prejudiciu și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat.
Reclamantul C. I. nu a dovedit în fața instanței de judecată prin nici un mijloc legal de probă că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtelor.
Acesta nu a dovedit că pârâtele C. M. și M. D. l-au forțat să își dea demisia de la pârâta S. G. S. C. -N. și mai ales care a fost modalitatea în care a fost forțat să facă acest lucru.
Reclamantul le-a intentat celor două pârâte plângeri penale prin care le-a acuzat că îl avantajau pe numitul C. V. prin faptul că în loc să îl treacă absent nemotivat când acesta lipsea de la lucru, pârâtele îl treceau în concediu fără salariu.
Atât plângerile penale ale reclamantului au fost respinse prin Ordonanța din data de_, cât și plângerea reclamantului la prim procuror împotriva acestei ordonanțe, prin Ordonanța din_ .
Și plângerea înaintată de reclamant la Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj prin care sesiza nereguli referitoare la fișele de pontaj a fost respinsă.
Susținerile reclamantului făcute în motivarea recursului, potrivit cărora numitul C. V. nu respectă programul de lucru al pârâtei S. G. S. C. -N. și deoarece a sesizat aceste aspecte conducerii unității a fost nevoit să își dea demisia, nu sunt fondate, fiind contrazise de faptul că nu au fost dovedite nici în fața instanței de fond, nici a celei de recurs prin nici un mijloc legal de probă.
Deoarece nu este dovedită fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a pârâtelor, nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă delictuală a acestora, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În aceste circumstanțe, recursul reclamantului C. I. apare ca nefondat, urmând a fi respins în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I. , domiciliat în
F., str. P., nr. 15, județul Sălaj împotriva sentinței civile nr.3552 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
C. N. C. | D. | P. | P. A. | C. C. |
Red.CNC/_
Dact.CC/_ /2ex
Jud. fond: I. D. H.
| ← Decizia civilă nr. 226/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 121/2013. Pretenții → |
|---|
