Decizia civilă nr. 999/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.999
Ședința publică din 7 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea - după casare - asupra recursului declarat de pârâta SC G. A. SA (F. SC A. SA) cu sediul social în București, str. M. Eminescu, nr.45, cu sediul ales pentru corespondență în Z., str. N. T., nr.4, et.1, ap.3, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.1302 din 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._ *, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 septembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul din 7 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 1302 din 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. C. V. împotriva pârâtei S.C G. A. S.A (fostă S.C A. S.A), care a fost obligată să achite în favoarea reclamantului suma de 26.127 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru repararea prejudiciului cauzat autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata penalităților de 1%/zi de întârziere, calculate de la data nașterii obligației de plată și până la data achitării efective a acesteia.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3523 lei, în favoarea reclamantului, precum și la plata către expertul Pădurean Gregoriu a sumei de 400 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză tehnică.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de_, autoturismul marca VOLKSWAGEN PASSAT cu nr. de înmatriculare_, condus de către reclamantul P. C. V., a rulat cu o viteză de 44-49 Km/h, în condiții de zăpadă pe carosabil, iar în momentul în care, în coborâre a ajuns într-o curbă la stânga, aderența cu solul a scăzut, astfel că
autoturismul a derapat, a ieșit de pe carosabil și a intrat in coliziune cu un copac aflat pe marginea acestuia.
Această stare de fapt rezultă din declarația conducătorului auto(f.93) și interogatoriul acestuia(f.184), declarația martorului P. F. audiat în cauză(f.189), care a participat în mod direct la desfășurarea evenimentului, fiind pasagerul din dreapta al autoturismului avariat, precum și concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.
Expertul tehnic Pădurean Gregoriu a concluzionat că autoturismul a rulat cu o viteză de 44-49 Km/h, în condiții de zăpadă pe carosabil, iar în momentul în care, în coborâre a ajuns într-o curbă la stânga, aderența cu solul a scăzut, astfel că autoturismul a derapat. Concluziile sunt astfel că, evenimentul rutier s-a produs în condițiile declarate de către conducătorul auto.
În ce privește urmele pe zăpadă care nu corespund descrierii evenimentelor, din răspunsul la interogatoriu și din declarația dată de martorul audiat în cauză rezultă că autovehiculul a fost mișcat de la locul impactului, la îndemnul inspectorului de daune din cadrul societății pârâte, autovehiculul fiind împins din nou înspre copac, pentru a fi fotografiat exact la locul accidentului, astfel încât autoturismul nu a putut fi deplasat pe urmele inițiale, motiv pentru care apar cele două rânduri de urme fotografii.
De asemenea, din analiza planșelor foto depuse la dosar(f. 42, 43, 98), nu rezultă că autoturismul ar fi suferit două impacturi cu copacul. Dacă ar fi fost astfel, ar fi trebuit ca astfel de urme să fie vizibile și la nivelul barei față, iar urmele pe copac ar fi trebuit să fie mai accentuate.
În ce privește airbagurile, conform declarației martorului audiat în cauză acestea s-au declanșat, atât de la șofer, cât și de la pasagerul din dreapta.
Pe de altă parte, aceste airbaguri nu pot fi cele despăgubite de societatea pârâtă în dosarul de daună A/0000219/2009/SJ, atâta timp cât, după închiderea acelui dosar de dauna, pârâta însăși a făcut o nouă inspecție de risc, atestând prin aceasta faptul că autovehiculul a fost readus în starea inițială, dându-și astfel acordul pentru continuarea preluării riscurilor asigurate, în aceleași condiții.
De asemenea, pârâta nu a făcut dovada existenței unei fraude în care să fie implicat reclamantul și numita P. A. Lucia, implicată într-un eveniment rutier pentru care s-au deschis două dosare de daune care au fost respinse la plată.
Ca urmare a producerii evenimentului asigurat a fost deschis dosarul de dună nr. AAA/392/2009/SJ/SJ, în urma constatărilor efectuate dauna a fost apreciată ca fiind totală.
Reclamantul a făcut dovada că la data producerii accidentului autovehiculul proprietatea acestuia era asigurat facultativ (CASCO) la pârâta societate de asigurări, conform poliței privind asigurarea de avarii a autovehiculelor nr.A 5. din_, valabilă de la data de_ până la_ . De asemenea, a făcut dovada îndeplinirii obligației a de plata a primei de asigurare, în contractul de asigurare încheiat cu pârâta fiind stipulată o primă de asigurare în cuantum de
4.094 lei pentru autoturismul Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, eșalonată în 12 rate lunare a câte 341,17 lei fiecare.
Conform art.5.1 lit. a din condițiile generale de asigurare, "G. A. S. îl despăgubește pe Asigurat pentru pagubele materiale directe cauzate autovehiculului descris în polița sau în specificația la poliță, atât în staționare cât și
în circulație, ca urmare a producerii riscurilor de avarii accidentale cauzate de: ciocniri, loviri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile, răsturnări, derapări, zgârieri, căderi, căderii pe autovehicul a unor corpuri etc.";.
Din coroborarea art.27 din Legea nr.136/ 1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu art.10.2 din contractul de asigurare, rezultă că
"despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat";.
La stabilirea întinderii efective a daunei suferite de către reclamant, se va scădea din suma asigurată, franșiza stipulată de comun acord în polița de asigurare și valoarea epavei.
Reclamantul are dreptul de a fi despăgubit pentru paguba efectiv suferită, fără luarea în calcul a valorii epavei, calculată de către expertul tehnic Pădurean Gregoriu (f.119), respectiv cu suma de 15.300 lei, în caz contrar intervenind o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Contractul de asigurare reprezintă legea părților. Întrucât în contractul CASCO încheiat de acestea nu este prevăzută acordarea de penalități, instanța de fond a respins solicitarea reclamantului de acordare a penalităților.
În baza art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată la 3523 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, constând din contravaloarea taxelor judiciare și a onorariului avocațial.
În baza art. 201 rap. la art. 213 alin.2 Cod proc.civ., pârâta S.C G. A.
S.A a fost obligată să plătească expertului Pădurean Gregoriu, suma de 400 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză tehnică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC G.
A. SA București, solicitând casarea sau modificarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta consideră că, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, deoarece din probele administrate a rezultat că autoturismul asigurat a fost avariat cu intenție, pentru ca reclamantul să încaseze ilegal o sumă de bani de la societatea de asigurare. Acest fapt rezultă din dinamica accidentului, din analiza fotografiilor de la locul accidentului, cât și din declarațiile reclamantului și ale martorului, care se contrazic. Instanța a interpretat greșit răspunsul reclamantului la interogatoriu, reținând că autovehiculul a fost mișcat de la locul impactului la îndemnul inspectorului de daune. În realitate, în interogatoriu s-a consemnat că inspectorul i-a cerut reclamantului să facă cât mai multe fotografii. Mai mult, este imposibil ca două persoane să împingă din șanț, la deal un autovehicul de aproximativ 1,5 tone, în condiții de zăpadă semnificativă.
În ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei, reprezentând diferență onorariu pentru expertiză, soluția primei instanțe este nelegală, deoarece pârâtei nu i s-a pus în vedere să efectueze această plată.
De asemenea, prima instanță nu a ținut seama de faptul că unele piese avariate sunt cele despăgubite de pârâtă într-un dosar de daună anterior (A/0000219/2009/SJ).
Nu a fost luată în considerare nici expertiza tehnică efectuată de expertul Jiga D., în care se explică în detaliu și corect că accidentul nu s-a putu produce în condițiile declarate de reclamant. În această situație, cererea reclamantului trebuia
respinsă, în temeiul prevederilor art. 6.15 lit.a din Condițiile generale privind asigurarea de avarii a autovehiculelor, care stipulează că asigurătorul nu datorează despăgubiri dacă cererea de despăgubire este frauduloasă ori are la bază acte și declarații false sau falsificate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299.316 și art. 274 C.pr.civ.
Intimatul reclamant P. C. V. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-și exprima poziția procesuală.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul pârâtei SC G. A. SA este neîntemeiat, pentru următoarele motive:
În ce privește criticile aduse soluției de fond, referitoare la dinamica producerii accidentului, conduita neculpabilă a asiguratului și la cuantumul despăgubirilor stabilite, T. apreciază că, în mod întemeiat prima instanță și-a argumentat soluția pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat de expertul Pădurean Gregoriu, ale cărui concluzii sunt în sensul că dinamica producerii accidentului este conformă declarației reclamantului, iar avariile provocate autoturismului sunt consecința directă a respectivului eveniment rutier, fiind evidente și justificate. Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv planșele foto depuse în dosarul de daună întocmit de pârâtă, respectiv declarația reclamantului din același dosar, interogatoriul luat acestuia în fața instanței de fond și declarația martorului P. F.
, aflat în autoturismul asigurat la data producerii accidentului.
În schimb, opiniile exprimate de expertul asistent Jiga D. -Andrei nu fac decât de preia concluziile expertizei extrajudiciare comandate de pârâtă în cursul instrumentării dosarului de daună. Chiar și expertul asistent confirmă că avariile au fost cauzate prin ciocnirea autoturismului cu copacul situat pe partea dreaptă a carosabilului, însă susține că impactul a fost produs de reclamant în mod intenționat. Or, o astfel de concluzie nu poate fi acceptată, ea fiind dedusă de către expert doar din analiza planșelor foto ce evidențiază urmele lăsate de autovehicul pe zăpadă. Expertul judiciar numit de instanța de judecată, a cărei obiectivitate nu poate fi pusă la îndoială, spre deosebire de cea a expertului parte ales de pârâtă, oferă o explicație tehnică detaliată și convingătoare cu privire la existența urmelor lăsate pe zăpadă (f.115 dosar fond), arătând că autoturismul fiind în mișcare în momentul în care aderența a scăzut datorită procesului de frânare, forța centrifugă a devenit mai mare decât forța gravitațională, dând o rezultantă spre exteriorul curbei care, compusă cu forța dată de mișcarea de rulare, a generat mișcarea de deplasare laterală rectilinie spre pomul din exteriorul curbei. De asemenea, expertul judiciar a argumentat faptul că înainte de producerea impactului, autoturismul era într-o mișcare compusă, rezultată din derapare și rulare.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod întemeiat prima instanță a înlătura din ansamblul probator opinia nesusținută de alte probe a expertului asistent.
Întreaga apărare a pârâtei se bazează pe pretinsa fraudă a reclamantului, care însă nu a fost în nici un fel dovedită. Din împrejurarea că reclamantul a readus autovehiculul pe carosabil și ulterior, după discuția telefonică avută cu inspectorul
de daune l-a repoziționat în locul impactului pentru a-l fotografia, în nici un caz nu poate fi trasă concluzia că reclamantul, în mod intenționat, a intrat cu mașina în copacul situat pe partea dreaptă a carosabilului. De asemenea, nici chiar expertul asistent nu susține că au existat, în mod cert, două impacturi cu copacul, așa cum pretinde pârâta. În fine, în privința airbagurilor, pârâta nu a dovedit că sunt aceleași cu cele despăgubite într-un alt dosar de daună, iar expertiza, declarația martorului și interogatoriul reclamantului dovedesc faptul că ambele airbaguri s-au declanșat în momentul impactului cu copacul.
În ce privește valoarea despăgubirilor, tribunalul constată că modul de stabilire ale acestora nu a fost contestat prin cererea de recurs.
În consecință, T. constată că în mod temeinic și legal prima instanță a înlăturat toate apărările pârâtei și a admis primul capăt din cererea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 26.127 lei, reprezentând valoarea daunei cauzate autoturismului cu nr. de înmatriculare_, în urma evenimentului rutier din data de_ .
În fine, referitor la motivul de recurs ce vizează obligarea pârâtei la plata către expert a diferenței de onorariu de 400 lei, tribunalul constată că obligația plății expertizei a fost pusă în sarcina pârâtei, prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2012, având în vedere că proba cu expertiza a fost încuviințată la cererea pârâtei. În aceste condiții, chiar dacă instanța a omis să pună în vedere pârâtei să achite diferența de decont ulterior comunicării expertizei, obligația suportării acestei cheltuieli rămâne tot în sarcina pârâtei, instanța având posibilitatea să dispună asupra ei prin chiar hotărârea de dezinvestire.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G. A. SA (fosta SC A. SA) în contradictoriu cu reclamantul P. C. V., împotriva Sentinței civile nr.1302/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător , | Grefier, | ||
H. I. D. | C. N. | C. C. | D. | V. V. |
Red.HI/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud. fond: E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 1230/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 11/2013. Pretenții → |
|---|
