Decizia civilă nr. 1230/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1230
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul T. G. -C., domiciliat în Z., str. Torentului, nr. 26, bl. T-20, sc. A, ap. 5, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 2276/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apărătorul recurentului, avocat P. a Aurel - în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar (fila 7)- și intimatul reclamant M. V. S., lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze, cu care a fost legal învestită.
Întrebat fiind de instanță, intimatul reclamant răspunde că are vârsta de 19
ani.
Părțile arată că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul apărătorului recurentului în
susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului consideră sentința pronunțată de instanța de fond nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului și casarea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea ca nefondată a acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale formulată de către recurent. De asemenea, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
Instanța de fond a admis acțiunea pentru 300 lei daune morale și 1000 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea reconvențională a recurentului. A considerat injustă poziția instanței, având în vedere că în dosarul penal recurentul a fost sancționat pentru acea faptă, sancțiune îndestulătoare raportat la situația creată la momentul respectiv.
Potrivit probațiunii administrate în cauză, și reclamantul are o culpă, condiție în care este nejustificată acordarea daunelor morale, mai ales că pârâtul a fost sancționat și a recunoscut în ce postură a fost pus. Față de aceste aspecte, acordarea
daunelor morale nu se justifică. Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii principale.
Instanța vorbește în cauză de un criteriu al echității.
Comportamentul minorei este altul după incidentul care a avut loc, dovada fiind făcută de actele medicale depuse la dosar.
Același principiu al echității trebuia aplicat și în cazul cererii reconvenționale, prin acordarea de daune morale, măcar în cuantumul în care s-au acordat prin admiterea acțiunii principale.
Susținerile instanței, cum că s-ar fi discutat problema în prezența minorei și de acolo ar fi pornit simptomele de anxietate ale acesteia, nu au nicio acoperire juridică.
Față de starea în care a ajuns minora și de actele medicale doveditoare, se justifica admiterea cererii reconvenționale și nu a celei principale.
Cheltuielile de judecată au fost stabilite la 1000 lei, mai mult decât cuantumul daunelor morale, or, acestea ar fi trebuit diminuate, măcar la 300 lei.
Hotărârea pronunțată este netemeinică raportat la probele administrate, dar și nelegală.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Luând cuvântul, intimatul reclamant arată că a crescut într-o familie în care a fost învățat și educat să respecte omul și societatea și i se pare absurd ca cineva să facă legea cu palma.
Arată că a fost panicat și a fugit spre fratele său. Nu a văzut fetița, nu a avut nici un fel de conflict verbal cu aceasta și nici măcar vizual.
Și în ziua de azi fratele său se joacă cu fetița și nu se vede ca aceasta să fie deranjată psihic.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate. Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2276/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. V. S., în contradictoriu cu pârâtul T. G. C., fiind obligat pârâtul T. G. C. să achite reclamantului M. V. S., suma de 300 lei, reprezentând daune morale, fiind respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional T. G. C., în reprezentarea minorei T. A., privind obligarea reclamantului pârât reconvențional M. V. S. la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale și morale.
A fost obligat pârâtul T. G. C. să achite reclamantului M. V. S. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
În data de_, în jurul orei 18.30, pârâtul T. G. C., pe fondul unor neînțelegeri între copii, respectiv fratele său mai mic și T. A., l-a lovit cu palma peste ureche pe reclamant.
Această stare de fapt rezultă din cercetările efectuate de către organele de cercetare penală în dosarul nr. 1721/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Zalău, precum și din declarațiile martorilor M. B. Rareș și P. I. S. (f. 3746-47).
Potrivit art. 1357 Cod civil, "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare";.
Având în vedere situația mai sus expusă, instanța a apreciat ca fiind dovedite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale subiective, pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie: fapta ilicită, constând în lovirea cu palma peste față a reclamantului, prejudiciul cert și actual, constând în suferința provocată reclamantului, generată de palma aplicată, raportul de cauzalitate, dovedit prin declarațiile martorilor și declarația de recunoaștere a pârâtului, dată în fața organelor de cercetare penală și culpa, care în acest caz revine pârâtului.
În ce privește întinderea prejudiciului, instanța apreciază că suma de 5.000 lei daune morale, solicitată de către reclamant, depășește cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit, criteriul echității exprimând cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei prejudiciate, iar cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale, apreciind că suma de 300 lei reflectă suferința fizică și morală resimțită ca urmare a loviturii unice aplicate de către pârât, sumă ce nu poate depăși în cazul de față întinderea sancțiunii administrative aplicate pârâtului făptuitor, pentru atingerea adusă valorilor sociale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul T. G. C. să achite reclamantului M. V. S. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f.43,44).
Asupra cererii reconvenționale, instanța a reținut pe baza materialului probator administrat, că nu se confirmă
faptul că minora T. A. a fost de față când tatăl său l-a lovit pe reclamant, iar actele medicale și raportul extrajudiciar de psihodiagnostic și evaluare clinică depuse în probațiune de către reprezentantul minorei atestă faptul că T. A. prezintă sentimente puternice de vinovăție, fiindu-i teamă că "fratele lui D îl va băga pe tatăl său la pușcărie"; (f.25). S-a apreciat în consecință că tulburările de anxietate nu au fost generate de comportamentul reclamantului, ci de faptul că, din vina sa, tatăl său ar putea avea probleme cu legea, iar aceste tulburări ar fi putut fi evitate dacă minora ar fi fost menajată și nu s-ar fi discutat în prezența sa despre conflictul existent între persoanele adulte, existența litigiului penal nefiind un subiect de discutat cu aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarate recurs în termen pârâtul reclamant reconvențional T. G. C., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeincie, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând cauza în fond, să fie respinsă acțiunea principală și admisă acțiunea sa reconvențională, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului formulat arată că este injustă aprecierea făcută de instanță în contextul în care, în dosarul penal, a fost sancționat pentru fapta sa pe care nu a contestat-o, ci a justificat-o față de starea în care s-a comportat reclamantul față de fiica sa. Apreciază că există și o culpă a reclamantului la crearea situației descrise și deci nu se justifică acordarea daunelor morale.
Arată că cheltuielile de judecată sunt incorecte, trebuiau și acestea reduse proporțional cu admiterea cererii - s-au solicitat 5000 lei și s-au acordat 300 lei, iar cheltuielile de judecate acordate au fost în cuantum de 1000 lei - mai mult decât dauna morală acordată.
Se impun și acordarea daunelor morale solicitate pe cale reconvențională pe considerentul că comportamentul minorei este altul după sperietura pe care a tras-o dovada fiind actele medicale depuse la dosar, iar concluzia instanței potrivit căreia simptomele de anxietate și psihice ale minorei s-ar datora sentimentelor sale de vinovăție pentru situația creată este netemeinică față de probele administrate.
Intimatul nu a depus întâmpinare dar s-a prezentat în instanță solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate.
În recurs nu au fost depuse alte acte, nu s-a solicitat și nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este parțial întemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat corect ca fiind dovedite în cauză cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale subiective, pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie cuantificând judicios daunele morale cuvenite reclamantului pentru acoperirea prejudiciului ocazionat de agresiunea pârâtului asupra sa în data de _
.
Raport la probatoriul administrat (actele medicale și raportul extrajudiciar de psihodiagnostic și evaluare clinică) a fost reținută și împrejurarea că fiica minoră a recurentului reclamant reconvențional prezintă sentimente puternice de vinovăție, ce se datorează temerilor că "fratele lui D îl va băga pe tata la pușcărie"; (f.25), astfel că justificat s-a apreciat că tulburările de anxietate prezentate de minoră nu se datorează reclamantului, ci acestor temeri, care apoi s-au accentuat când fetița a aflat și de existența procesului pentru daune cu fratele lui D.
Cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului de către prima instanță - constând în onorariu avocațial în suma de 1000 lei - se impune a fi însă diminuate la 500 lei - raportat atât la împrejurarea că acțiunea acestuia a fost admisă doar în parte, cât și raportat la munca depusă de avocat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, și cheltuielile de judecată care se acordă în recurs vor fi diminuate, astfel că intimatul M. V. S. va fi obligat să achite recurentului T. G. C. suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T. G. C. împotriva sentinței civile nr.
2276 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant - diminuate conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Păstrează neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimatul să achite recurentului suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs - diminuate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
K. | M. | L. | M. D. | G. | M. L. | -M. |
Red. LM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 154/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 999/2013. Pretenții → |
|---|
