Decizia civilă nr. 11/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.11 /R/2013 Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții O. I., P. V.
A., PATITIU V. și P. I. împotriva sentinței civile cu nr. 1916 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții recurenți O. I. și P. I., asistați de avocat Bora Ieronim, cu delegație, pentru toți recurenții, aflată la dosarul cauzei la fila 5, reclamantul intimat L. F. asistat de avocat M. Stelian, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
S-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud, având ca obiect succesiune, uzucapiune, validare antecontract de vânzare-cumpărare.
Pârâții recurenți O. I. și P. I., personal, depun la dosar un script cu valențe de răspuns la întâmpinare.
Reprezentanții părților arată că nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.
Nemaifiind alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților, prin reprezentanți, în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți, avocat Bora Ieronim, solicită admiterea recursului, în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată atât în instanța de fond, cât și în recurs. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților recurenți să permită trecerea peste terenul lor doar primăvara și toamna, în perioada necesară desfășurării activităților agricole și reducerea cheltuielilor de judecată la care au fost obligați în instanța de fond, pentru motivele arătate în scris prin cererea de recurs pe care le susține și verbal în ședință. Solicită obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați, avocat M. Stelian, solicită respingerea recursului ca nefiind fondat, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor
de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.1916 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr._ s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții L. F. , L. M., L. M. , B. E., B.
E. , S. C., S. F. , U. L. C. și U. V. , L. G. și L.
V. , în contradictoriu cu pârâții O. I. , P. V. A. , P. V., P. I. si, in consecință, au fost obligați pârâții să permită reclamanților trecerea cu piciorul și atelajele de la calea publică peste terenul înscris in CF 25287 M. nr. top.326/1/2, pe traseul folosit anterior, respectiv traseul marcat cu linie verde între punctele A-B, care trece succesiv peste terenurile reclamantului L. F. și pârâtului Pățit I., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ - al Judecătoriei Năsăud, au fost obligați pârâți în solidar să plătească reclamanților suma de 560,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea reconvențională formulată de reclamantul L. F. din prezenta cauză (dosar nr._ ) s-a solicitat instituirea unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant înscris in CF 25287, M. nr. top. 326/1/1 peste fondul aservit înscris in CF 25287 M. nr. top. 326/1/2 .
În cadrul aceluiași dosar au formulat cereri de intervenție în interes propriu numiții B. E. și B. E., L. M. și L. M. A., U. L. C. și U.
V., L. G. și L. V., reclamanți în prezenta cauză, și au solicitat obligarea numiților O. I. și P. V. să le permită accesul la calea publică raportat la modul de folosință a acestor imobile.
Instanța a reținut faptul că datorită amplasamentului, imobilele terenuri folosite de reclamanți constituie loturi de teren înfundate, iar accesul la calea publică s-a efectuat potrivit înțelegerii dintre părți atât cu piciorul cât și cu atelajele peste mai multe imobile printre care se află și imobilul proprietatea pârâților. Această cale de acces nu este amenajată pentru a putea fi folosită cu autovehicule, din probele administrate (declarații de martor, cercetare la fața locului) instanța reținând că a fost folosită doar cu piciorul și atelajele necesare pentru lucrările agricole.
Această cale de acces identificată cu ocazia cercetării locale și marcată în schița aflată la fila 33 din dosarul cauzei, respectiv traseul marcat cu linie verde între punctele A-B, care trece succesiv peste terenurile reclamantului L. F. și pârâtului Pățit I., a fost folosită de peste 21 de ani, până în primăvara acestui an, când în urma unor neînțelegeri, pârâții nu au mai permis accesul reclamanților la unele loturi respectiv la "cumpărături";.
De asemenea instanța a reținut că datorită poziționării acestor imobile, această cale de acces ar facilita accesul pentru desfășurarea activităților specifice, agricole cu caracter sezonier, reclamanții având culturi agricole pe aceste terenuri.
Toate aceste aspecte au fost reținute de instanță din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și cercetarea efectuată la fața locului.
Referitor la existența unei alte căi de acces instanța a reținut că nu a fost folosită și nu există amenajată o altă cale de acces, singura cale de acces fiind cea pe care au folosit-o reclamanții, cum de altfel a recunoscut și pârâtul Pățit I. cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Astfel instanța reține că la momentul soluționării prezentei acțiuni loturile reclamanților sunt loturi înfundate. Aspectul privind posibilitatea amenajării unei alte căi de acces, care să poată deveni practicabilă cu oarecare cheltuieli și pe un eventual traseu mai scurt, urmează a fi avut în vedere la momentul judecării dosarului de fond, pentru aceasta fiind necesar a se administra alte probe mai complexe, ceea ce nu este posibil pe calea sumară a ordonanței președințiale.
Din cele de mai sus, instanța a considerat că reclamanții au făcut dovada existenței unui drept anterior, anume dreptul de trecere pe această cale de acces folosită cu mulți ani în urmă, faptul că nu au altă posibilitate de trecere și trecerea este absolut urgentă și necesară pentru a putea strânge recolta și pentru efectuarea lucrărilor agricole de toamnă.
Fiind întrunite cerințele prevăzute de art.581 al.1 Cod procedură civilă, respectiv urgența și nerezolvarea fondului, instanța a considerat întemeiată cererea de ordonanță președințială, motiv pentru care a și admis-o în parte conform dispozitivului.
Având în vedere natura scopului pentru care este urgentă trecerea, anume de a efectua lucrări agricole și de a aduna recolta hotărârea a fost dată cu dreptul de a putea cere executarea silită fără somație sau trecerea vreunui termen.
De asemenea, având în vedere natura hotărârii pe calea ordonanței președințiale, anume vremelnicia, dovada făcută de reclamanți că a sesizat instanța de judecată și cu o acțiune de drept comun privind instituirea unei servituți de trecere, îndreptată tot împotriva pârâților din prezentul dosar, obligația impusă pârâților în prezentul proces va fi numai până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va da în dosarul nr._, având ca obiect instituirea unei servituți de trecere.
Întrucât pârâții se află în culpă procesuală, instanța, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, i-a obligat pe aceștia, să plătească reclamanților suma de 560,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva hotărârii expuse au declarat recurs, în termen legal, pârâții O. I.
, P. V. A., P. V. și P. I. , solicitând instanței în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților să permită trecerea peste terenul lor doar primăvara și toamna, în perioada necesară desfășurării activităților agricole, solicitând, de asemenea, și reducerea cheltuielilor de judecată la care au fost obligați în instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare, pârâții recurenți arată că în fapt, prin sentința atacată au fost obligați să permită accesul reclamanților peste terenul lor. S-a reținut, totodată, că această cale de acces și terenurile reclamanților au fost folosite doar pentru activitățile agricole.
Pârâții recurenți consideră sentința atacată nelegală și netemeinică.
Astfel, trei sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de ordonanță președințială pentru a fi admisibile: vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului.
Referitor la vremelnicie pârâții recurenți au subliniat că cererile de intervenție în dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud nu au fost admise în principiu. Cel puțin până la admiterea în principiu nu vor ști dacă vor face obiectul acelui dosar. Așadar, prezenta cerere ar avea caracter definitiv în situația respingerii în principiu a acestora.
În ceea ce privește urgența consideră că din probele administrate nu rezultă care este nevoia stringentă a reclamanților de a avea acces la terenurile presupus ale lor, cu atât mai mult cu autovehiculele. Nu s-au administrat dovezi că pârâții ar construi, ar avea culturi agricole, au materiale pe teren sau orice alte împrejurări din care să rezulte existența unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
Singurul motiv invocat de reclamanți este că au trecut pe terenul pârâților cu un timp în urmă.
Ori, din probele administrate a rezultat că accesul la aceste terenuri, "la cumpărături"; a fost făcut peste terenul numitului P. icica. Doar că din motive de bună vecinătate, transformate în prezent în relații de dușmănie, au permis accesul peste terenul lor. În prezent nu mai pot fi de acord cu această trecere deoarece intenționează să construiască o casă de locuit. Au intenționat să permită accesul sezonier pentru folosirea agricolă a terenurilor, însă reclamanții în mod șicanator doresc să nu-și poată folosi terenul, executarea lucrărilor fiind sistată pe calea ordonanței președințiale (dos.nr._ al Judecătoriei Năsăud).
Așadar, această condiție nu ar fi îndeplinită.
Nici ultima condiție de admisibilitate a unei astfel de acțiuni a neprejudecării fondului nu este îndeplinită.
Astfel, printre obiectivele formulate în dosarul de fond nr._, au solicitat ca expertul să se pronunțe dacă calea de acces solicitată de pârâții reclamanți reconvenționali este cea mai scurtă către drumul public sau există o altă variantă mai scurtă (pe la numitul P. icica). Apreciază că dacă s-ar admite cererea reclamanților, instanța s-ar pronunța pe fondul cauzei, apreciind că aceasta este calea de acces cea mai scurtă.
Tot în cadrul acestei condiții, practica judiciară a statuat că instanța trebuie să
"pipăie fondu dreptului";, să existe o aparență a drepturilor reclamanților.
Or, este evident că reclamanții nu pot invoca un drept al lor de trecere. De altfel, nici nu au invocat că ar avea un drept. După cum ei au arătat mai sus, singurul motiv invocat de reclamanți ar fi că au trecut pe terenul lor timp de mai mulți ani. După cum se știe, servitutea de trecere nu este un drept ce poate fi dobândit prin uzucapiune, deci folosința nu are relevanță. Este real că în motivarea scrisă au arătat că acesta ar fi cel mai scurt drum la calea publică, însă așa cum rezultă din cercetarea la fața locului, acest aspect nu este real. Dimpotrivă, pe la numitul P. icica drumul ar fi mai scurt.
Nu are importanță că pe acest drum există curți ale altor persoane care la rândul lor nu sunt de acord cu această trecere. Și peste terenul lor calea de acces ar trece prin grădinile lor, peste culturile lor agricole. De ce ar fi dreptul lor de proprietate mai susceptibil de îngrădire, de dezmembrare decât al altor persoane ? Nu există nici un motiv, cu atât mai mult cu cât din probele testimoniale administrate a rezultat că la
momentul cumpărării acestor terenuri, calea de trecere ce se folosea era pe la numitul
P. icica. Așadar, dacă s-au cumpărat aceste terenuri ca fonduri dominante, cu drum de trecere printr-un loc, pe acolo trebuie folosit.
Dacă s-ar solicita pentru lucrări agricole, cererea nu ar putea fi admisă decât sezonier, respectiv primăvara și toamna. După cum s-a observat cu ocazia cercetării la fața locului pe teren nu există construcții sau amenajări care să necesite accesul cu autovehicule. Oricum, reclamanții nu ar putea obține autorizație de construire conform dispozițiilor legale atâta timp cât nu sunt proprietari exclusivi asupra terenurilor.
După cum s-a observat cu ocazia cercetării la fața locului, un drum de trecere cu vehiculele ar necesita defrișări, distruge ale culturilor agricole și ale terenului, ceea ce le-ar crea lor pagube și nu ar preveni o pagubă iminentă a reclamanților.
În privința petitului subsidiar, recurenții apreciază că atâta timp cât instanța a reținut că terenurile reclamanților au destinație agricole se impune cel mult accesul acestora în perioadele necesare desfășurării activităților agricole și nu tot timpul anului. Admițând în parte acțiunea instanța trebuia să admită în parte și cererea de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat art.304 pct.9, art.304¹, art.581 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, au depus la dosar întâmpinare (f.9-10), prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Intimații au precizat că această cale de acces este folosită de ei de peste 25 de ani, și că în prezent nu au alte posibilități de acces la loturile lor de terenuri.
Recursul declarat de pârâți este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, și a argumentelor expuse în continuare.
Criticile aduse hotărârii prin recurs nu sunt întemeiate, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică, pe baza unui probatoriu judicios administrat și apreciat.
Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt întrunite în cauză, atât în privința caracterului vremelnic și a urgenței cât și neprejudecării fondului.
Susținerile recurenților referitoare la definitivarea măsurii, în cazul în care cererea de intervenție în interes propriu a reclamanților nu va fi admisă în principiu în dosarul de fond, sunt combătute de încheierea de ședință din 10 octombrie 2012, dată în dosarul nr._, atașat, prin care s-a admis în principiu cererea de intervenție
în interes propriu formulată de S. | C. | , S. | F., B. | E., B. | F. | , | |
L. i Mihau, L. M. A., U. | L. | C. | , U. | V., L. | G. și L. | V. | , |
toți având calitatea de reclamanți în prezenta cauză, iar reclamantul L. F. are calitatea de pârât reclamant reconvențional în dosarul de fond.
Urgența cererii este pe deplin justificată, de vreme ce loturile reclamanților nu au ieșire la calea publică, iar pârâții au închis calea de acces pe care aceștia au folosit- o până la momentul ivirii conflictului dintre părți.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a instituit servitutea temporară pe traseul marcat cu line verde între punctele A-B, acest acces fiind folosit de către reclamanți de peste 20 de ani, așa cum rezultă din probatoriul testimonial administrat. Chiar și pârâtul Pățit I., prezent la cercetarea locală (f.32), a recunoscut că reclamanții au folosit această cale
de acces pentru a ajunge la loturile lor. Prin urmare, aparența dreptului este în favoarea acestei variante.
Apărările vizând posibilitatea stabilirii unei căi de acces mai scurte, mai puțin împovărătoare, pe la alți vecini, nu pot fi stabilite pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, verificările sumare ce pot fi efectuate limitându-se la aparența dreptului, fiind în căderea instanței investite cu soluționarea fondului pricinii stabilirea unei variante de servitute care să corespundă deopotrivă intereselor reclamanților și a pârâților.
În cauză nu există probe care să justifice admiterea solicitării de limitare în timp a exercitării dreptului de trecere, natura și perioada de executare a lucrărilor agricole de către reclamanți nefiind determinată. Drept consecință, nu există elemente care să conducă la concluzia că trecerea trebuie asigurată doar în anumite perioade de timp și nu în permanență. Fiind vorba de o măsură cu caracter temporar, drepturile pârâților recurenți nu sunt prejudiciate, urmând ca la judecata fondului, dacă se va opta pentru varianta de servitute instituită prin prezenta ordonanță, să se verifice și necesitatea limitării în timp a drepturilor reclamanților.
Solicitarea de limitare a cheltuielilor de judecată acordate la fond nu poate fi încuviințată, de vreme ce nu se justifică admiterea subsidiarului recursului.
Constatând că pârâții se recurenți se află în culpă procesuală în recurs, tribunalul în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată în recurs, justificate prin plata onorariului avocațial (f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ce nefondat recursul declarat de pârâții O. I. , cu domiciliul în loc.M., nr.423, județul Bistrița-Năsăud, P. V. A., P. V. și P. I. , toți trei cu domiciliul în loc.M., nr.472, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1916 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2013.
Președinte, | Judecători, | ||||||
S. | I. | N. | C. | - I. | C. | V. | V. |
Grefier,
Red./tehnored. S.I. 2 ex. _
Jud. fond C. M.
| ← Decizia civilă nr. 141/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 104/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
