Decizia civilă nr. 258/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 258/R
Ședința publică din data de 16 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta C.
A., cu domiciliul în S. M., str. Cuza V., bl. 5, sc. A, et. 1, ap. 3, județul
M., împotriva sentinței civile nr. 3086 din data de 17 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că dezbaterile în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.3086 pronunțată la data de 17 decembrie 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă promovată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta C. A. și în consecință a fost stabilit în favoarea reclamantului, până la soluționarea definitivă a acțiunii, obiect al dosarului_, următorul program de vizitare a minorei B. Sady Ș. ia, născută la data de 14 august 2009: în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, Sâmbăta, de la orele 12.00-17.00 chiar și în absența mamei, în vacanța de iarnă, o săptămână, cu posibilitatea de a lua minora la domiciliul reclamantului din Oravița, din 27 decembrie -3 ianuarie, în vacanța de primăvară o săptămână, din 7-14 aprilie și în vacanța de vară, o lună, în iulie, cu obligația de a fi readusă minora de fiecare dată după expirarea perioadei încuviințate la domiciliul mamei.
Instanța a dispus în temeiul art. 274 cod procedură civilă, obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 679 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis cererea de ordonanță președințială și s-a dispus stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei sale, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului_ .
S-a mai constatat că în cadrul dosarului mai sus menționat, pârâta a învestit judecătoria cu soluționarea unor petite vizând stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorei și în sarcina reclamantului, exercitarea autorității părintești exclusive și stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei. În cadrul aceluiași dosar, reclamantul, pe calea cererii reconvenționale a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești, stabilirea locuinței minorei la domiciliul său și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Instanța a avut în vedere faptul că prin rezoluția din_ emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în raport de făptuitoarea C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. 1-2 cod penal, rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 cod penal, amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 cod penal, șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 cod penal și calomnie prevăzută de art. 206 cod penal. În argumentarea soluției, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate și rele tratamente aplicate minorului, învederându-se împrejurarea conform căreia, făptuitoarea C. A., la momentul la care a luat minora din Oravița și a dus-o în localitatea S. M. deținea custodia fetiței prin admiterea ordonanței președințiale promovate și finalizate prin sentința civilă nr. 679 din_ .
La dosarul cauzei, au fost atașate anchetele sociale efectuate la domiciliul părților și dispuse în vederea aprecierii temeiniciei cererilor formulate în dosarul nr._ .
Ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei, a formulat propunerea de încredințare a minorei spre creștere și educare mamei, apreciindu-se că aceasta deține condiții materiale și garanții morale necesare în acest sens, în timp ce ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului din Oravița, relevă împrejurarea deplasărilor periodice de către reclamant în Italia, în scopul de a se ocupa de firma pe care o deține pe teritoriul acestei țări, considerându-se că reclamantul prezintă toate garanțiile morale și materiale în vederea încredințării minorei.
S-a considerat că se impune ca cererea de ordonanță președințială să fie supusă analizei din punct de vedere al condițiilor de admisibilitate pe care această instituție le reclamă, urgența, vremelnicia măsurii ordonate și neprejudecarea fondului.
Urgența constituie o cerință esențială a ordonanței președințiale, fapt ce justifică și enunțarea ei expresă de art. 581 alin. 1 C.proc.civ. În acest sens, textul îngăduie instanței să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice. Legea nu definește conceptul de urgență, ea se limitează doar la a indica situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării.
Transpunând condițiile reclamate de art. 581 cod procedură civilă și exigențele interesului superior al minorului, speței deduse judecății instanța a apreciat îndeplinită condiția urgenței, aceasta fiind justificată în persoana reclamantului prin prisma neînțelegerilor relevate de către părți în cuprinsul cererii introductive și al întâmpinării.
Participarea părintelui în procesul de creștere și educare a propriului copil și dezvoltarea unei relații armonioase cu minorul implică întotdeauna urgență, avându-se vârsta fragedă a minorei și evoluția sa rapidă pe parcursul primilor ani de viață.
Pe de altă parte, s-a arătat de către prima instanță că există urgență în a stabili relații firești între copil și părintele căruia nu i-a fost încredințat, urgență determinată de etapa fragilă a acestor relații prin prisma vârstei minorei, avându-se în vedere că orice piedică în dezvoltarea acestor relații poate conduce la deteriorarea legăturilor în viitor.
Plasând semnul egalității între caracterul vremelnic al ordonanței președințiale și posibilitatea instanței de a lua doar măsuri temporare, provizorii, se poate susține teza îndeplinirii condiției vremelniciei, în contextul în care măsura solicitată prin ordonanța președințială este limitată temporar, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Deși art. 581 cod procedură civilă nu menționează în mod expres condiția nerezolvării litigiului în fond, în practică s-a apreciat că neprejudecarea fondului reprezintă o condiție esențială, ce emerge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
În privința neprejudecării fondului, instanța a constatat îndeplinirea acesteia, întrucât cercetarea aparenței de drept este suficientă pentru luarea măsurii solicitate.
Este cunoscut că principiul interesului superior al minorului prevalează în toate demersurile și deciziile care vizează copiii.
În ceea ce privește stabilirea dreptului de a avea legături personale cu minorul și dezvoltarea acestei relații în cadrul unui program de vizitare, instanța a reținut că, reclamantul, în calitate de părinte are dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea și educarea lui, drept recunoscut de lege.
Pe de altă parte, pentru evoluția în condiții optime a unui minor, este necesară prezența ambilor părinți, cât timp aceștia nu reprezintă un pericol pentru copil.
Din probațiunea administrată în cauză, nu rezultă posibilitatea de a fi afectată evoluția minorei dacă legăturile dintre tată și minoră s-ar desfășura în absența mamei. Mai mult, instanța apreciază că înscrisurile atașate dosarului cauzei nu sprijină teza existenței riscului de a nu fi readusă minora la domiciliul mamei prin exercitarea programului de vizitare în maniera propusă de reclamant. Sub acest ultim aspect, este de menționat că înscrisurile anexate, dimpotrivă, relevă împrejurarea că pârâta este cea care a luat minora de la domiciliul reclamantului (din Oravița) fără consimțământul acestuia din urmă.
Având in vedere considerentele mai sus expuse, constatând că în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 581 cod procedură civilă, instanța a admis ordonanța președințială conform dispozitivului sentinței.
Constatând culpa procesuală a pârâtei în promovarea acțiunii, instanța a dat eficiență prevederilor art. 274 cod procedură civilă și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâta C. A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată.
De asemenea s-a solicitat suspendarea executării Sentinței civile atacate până la soluționarea recursului declarat.
În motivarea cererii s-a arătat că soluția dată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece nu este îndeplinită condiția urgenței,în condițiile în care cererea a fost formulată la mai mult de 6 luni de la data la care fetița a ajuns la mamă.
S-a mai arătat că anterior părțile au avut un alt litigiu în procedura ordonanței președințiale, legat de stabilirea autorității părintești exclusive și stabilirea domiciliului minorei, iar instanța de judecată a respins irevocabil cererea formulată constatând că nu este îndeplinită condiția urgenței. Pentru identitate de soluție s-a arătat că nici în acest dosar nu ar trebui admisă cererea de ordonanță președințială.
Sub un alt aspect, recurenta a arătat că în fața instanței de fond nu i-a fost respectat dreptul la apărare deoarece a formulat pentru termenul la care s- a dezbătut cauza o cerere de amânare, cererea fiind respinsă.
Hotărârea a fost pronunțată fără administrarea probelor solicitate a fi administrate, respectiv atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei S. M. respectiv emiterea unei adrese către DGASPC M. .
În subsidiar s-a arătat că se solicită modificarea în parte a hotărârii în sensul dea se reduce programul de vizitare a copilului, deoarece nu există nici o garanție că la finalul programului, copilul va fi adus la domiciliul mamei.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 5 lei, potrivit art. 11 raportat la prevederile art. 3 din Legea 146/1997și timbru judiciar de0,15 lei potrivit OG 32/1995.
În recursa fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor de recurs, se rețin următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea reclamantului B. I., ca în cadrul procedurii ordonanței președințiale, să i se încuviințeze de către instanța de judecată legături personale cu copilul B. Sendi Ș. ia, fiica sa.
Instanța de fond a constatat că cererea este întemeiată, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ. a admis cererea formulată.
Motivele de recurs pot fi încadrate ca fiind motivele prevăzute de art.304 pct. 5, respectiv art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Astfel, motivul legat de necomunicarea cererii de chemare în judecată, respectiv încălcarea dreptului la apărare constituie motive ce pot fi încadrate în cuprinsul prevederilor art. 304pct. 5 C.proc.civ., însă aspectele menționate de recurentă nu vor fi avute în vedere de instanță.
Se constată într-adevăr, din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare că nu a fost comunicată cererea de chemare în judecată, însă din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei de recurentă și în cuprinsul căreia a fost expusă poziția procesuală, se reține că aceasta a făcut mențiuni legate de cererea de chemare în judecată arătând că nu este de acord cu condițiile solicitate de reclamant programul de vizitare astfel cum acesta a fost formulat, făcându-se referire chiar și la înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei.
Din acest punct de vedere se consideră că intimatei-recurente nu i s-a cauzat nici un prejudiciu prin acest fapt deoarece din apărările formulate rezultă că a avut cunoștință de cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de reclamantul-intimat.
În privința solicitării de amânare a cauzei, potrivit art. 156 alin.1 C.proc.civ., instanța are posibilitatea de a acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată. În prezenta cauză, instanța de fond a considerat cererea formulată ca fiind neîntemeiată, astfel că cererea de amânare a fost respinsă motivat și deși nu s-a solicitat, instanța a amânat pronunțarea pentru ase depune concluzii scrise.
Din acest punct de vedere se consideră că respingerea cererii de amânare și faptul că instanța a considerat că nu se impune încuviințarea altor probe decât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu poate duce la concluzia că s-a încălcat dreptul la apărare al pârâtei-recurente.
În ceea ce privește motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., respectiv interpretarea greșită a legii sau faptul că hotărârea este
lipsită de temei legal, nici acest motiv de recurs nu va fi avut în vedere de instanța de judecată, deoarece și acesta este neîntemeiat.
Se reține că în speță este îndeplinită condiția urgenței, deoarece relațiile dintre părinți și copii, modul în care acestea sunt încuviințate de instanță și felul în care acestea se desfășoară presupun urgență și intervenirea cât mai rapidă a autorităților pentru a restabili situația normală în care ambii părinți au posibilitatea de a avea legături cu copilul lor minor.
Susținerea că într-un alt dosar care a avut ca și obiect stabilirea domiciliului copilului și solicitarea de a se încuviința exercitarea exclusivă a autorității părintești doar de către mamă, instanța de judecată a considerat că nu este îndeplinită condiția urgenței nu va fi avută în vedere. În respectivul dosar instanța a analizat alte aspecte legate de exercitarea autorității părintești de către unul dintre părinți, o astfel de solicitare vizând în fapt decăderea părintelui împotriva căruia se pronunță hotărârea din o parte din drepturile legate de persoana copilul său, astfel că s-a reținut că nu este îndeplinită condiția urgenței. O astfel de măsură este una care este contrară situației normale, astfel că trebuie fundamentată pe stări de fapt care reclamă atât urgență cât și gravitate. În speța dedusă judecății, solicitarea vizează nu stabilirea unui drept care să deroge de la regula normală ci tocmai solicitarea de a se respecta regula, respectiv solicitarea părintelui de a i se încuviința să aibă legături personale cu copilul său până când, în calea dreptului comun seva pronunța o instanță asupra acestui aspect.
Astfel, se constată îndeplinită condiția urgenței astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art.581 C.proc.civ..
În ceea ce privește neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii se constată că și aceste condiții impuse de art.581 C.proc.civ. sunt îndeplinite.
Recurenta a mai arătat că reclamantul are un comportament care nu este caracteristic unui părinte, susținându-se că împreună cu alte 3 persoane a încercat să o ia pe fetiță de la grădiniță, iar în perioada în care fetița a fost la reclamant, acest fapt s-a datorat acțiunilor abuzive pe care acesta le-a întreprins. Din acest punct de vedere s-a mai arătat că nu există certitudinea că fetița va fi înapoiată mamei la finalul programului de vizitare.
Instanța consideră că nici aceste susțineri nu sunt în măsură să ducă la respingerea solicitării reclamantului de a avea legături personale cu fiica sa pentru o perioadă de timp determinată și stabilită de instanța de judecată, prin hotărâre. Mai mult decât atât, susținerea recurentei nu se coroborează cu nici una dintre probele administrate în cauză.
În privința solicitării de a se dispune suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea cererii de recurs, instanța constată că acest capăt de cerere nu a fost analizat până la acest moment, astfel că cererea a devenit fără obiect deoarece suspendarea ar fi avut efect doar până la data la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
Reținând cele de mai sus, având în vedere și prevederile art.312raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., instanța va respinge recursul declarat de recurenta C. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. A., domiciliată în S. M., str. Cuza V., bl. 5, sc. A, et. 1, ap. 3, județul M.
, împotriva Sentinței civile nr. 3086 pronunțate la data de 17 decembrie 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Respinge ca devenită fără obiect cererea privind suspendarea executării Sentinței civile nr. 3086 pronunțate la data de 17 decembrie 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
Ț. | DP M. | B. | , P. G. | G. | O. | V. |
Red./dact./M.B.P./_ Verificat _
2ex.
J. . la fond P. M. R.
| ← Decizia civilă nr. 12/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 141/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
