Decizia civilă nr. 12/2013. Ordonanta presedintiala

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/2013

Ședința publică din data de 17 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: C. N. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: I. S. GREFIER: V. V.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții A. I. și A. M. împotriva sentinței civile nr.1937 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, având ca obiect ordonanță președințială - servitute de trecere.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare nu se prezintă nici una dintre

părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care: Tribunalul lasă cauza la o a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat Bora Ieronim cu împuternicire avocațială la

dosar - fila 3, lipsă fiind părțile.

Reprezentantul recurenților reclamanți, av.Bora Ieronim arată că susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, depune chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.

Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat, comunicat și legal timbrat potrivit dovezii depuse în ședință publică.

S-a acvirat dosarul civil nr._ al Judecătoriei Năsăud.

Reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.

Nemaifiind alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul reprezentantului recurenților în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurenților reclamanți, av.Bora Ieronim, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul stabilirii traseului de trecere pe o lățime de cca. 4 m și obligarea pârâților oponenți la plata cheltuielilor de judecată în fond, potrivit motivelor arătate în scris pe care le susține și verbal în ședință publică. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 1937/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud s-a admis, în parte, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. I. și A. M. în contradictoriu cu pârâții T. M., M. L., SC "E. P. "; S. și L. M. și, în consecință: au fost oblgiați pârâții să le permită reclamanților accesul cu piciorul, atelajele și vehiculele de la calea publică, la imobilele terenuri înscrise în CF 25564 Ilva Mare, nr. top 2748/2, CF 25567 Ilva Mare, nr. top 2748/1, CF 25566 Ilva Mare nr. top 2747, CF 25565 Ilva Mare, nr. top 2749, peste imobilul cu număr cadastral 79 înscris în CF 25573 Ilva Mare, pe traseul reprezentat de pod (lățime 4 m) și suprafața de acces (lățime circa 3 m) situată pe lateral (marginea de est a terenului deținut de pârâți), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Năsăud; au fost obligați pârâții în solidar să le plătească reclamanților suma de 10,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă de fond promovată pe rolul instanței (obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud), reclamanții A. I. și A. M. au solicitat validarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, rectificarea unei cărți funciare și a schiței de intabulare a unor imobile, precum și instituirea unei servituți de trecere (cu caracter permanent).

În considerentele acțiunii promovate s-a relevat că, accesul reclamanților cu piciorul, atelajele și vehiculele de la calea publica și pe drumul public, la imobilele terenuri înscrise în CF 25564 Ilva Mare, top. 2748/2, CF 25567 Ilva Mare, top. 2748/1, CF 25566 Ilva Mare, top. 2747, CF 25565 Ilva Mare, top. 2749 peste imobilul cu nr. cadastral 79 înscris în CF 25573 Ilva Mare s-a efectuat pe traseul unui drum de acces vechi, utilizat de circa 100 de ani.

Acest drum și traseu vechi conform depozițiilor martorilor și concluziilor din procesul- verbal întocmit cu prilejul cercetării locale, a fost uzitat până în primăvara anului 2012, când practic proprietarul SC "E. P. "; S., respectiv pârâtul L. M., a instalat un gard din lemn (scândură) pentru a delimita proprietățile învecinate.

Coroborând informațiile furnizate de martori cu celelalte date utile rezultate din înscrisuri și cercetarea locală, instanța a reținut că, traseul vechiului drum de acces se efectua din drumul principal, spre o moară, care a existat pe terenul pârâtei SC "E. P. "; S., trecându-se peste apă (pârâul I. ) și care tranzitează practic pe mijloc terenul acestei societăți.

În considerarea realizării unui obiectiv economic cu fonduri F.A.R.E. (fermă zootehnică) s-a remarcat o atitudine de oponență a proprietarului SC "E. P. "; S. pentru pătrunderea persoanelor fizice - proprietari ai terenurilor limitrofe și care constituie loturi înfundate și utilizarea traseului drumului de acces instituit pe mijlocul terenului, iar pentru a se evita "tăierea terenului în două"; și pentru utilizarea în scopul preconizat și prin implicarea unor costuri mai reduse s-a sesizat orientarea pentru o cale de acces pe lateral.

În accepțiunea reclamanților acest drum de acces, cu vechiul traseu, astfel redat, a fost utilizat de către cetățeni pentru a ajunge la o moară instalată anterior pe terenul aparținând inițial lui Slăvoacă C. și soției F., care l-a înstrăinat proprietarului actual - pârâta SC "E. P. "; S. .

În prezent pe acest teren se cultivă lucernă, iar drumul uzitat pe porțiunea de mijloc,în opinia reclamanților are conotația unui drum comunal ("drum scris";) fiind evidențiat pe harta cadastrală a localității L. I., iar în opinia pârâtului L. M. drumul nu comportă această aserțiune, ci doar uzanța anterioară determinată de scopul exclusiv al accesului la moară (în prezent demolată).

În mod cert martorii audiați, cât și părțile din proces, au confirmat necesitatea permisivității accesului peroanelor fizice de la drumul public, la terenurile învecinate și care constituie loturi înfundate și amplasate dincolo de terenul pârâtului L. M., dar disputa principală s-a circumscris căii de acces uzitate.

În final, s-a remarcat chiar o achiesare a tuturor părților pentru utilizarea accesului și pe traseul drumului asigurat cu concursul pârâtului L. M. și determinat pe marginea terenului, respectiv pe traseul reprezentat de pod (lățime 4 m) și în linie dreaptă pe suprafața de acces (lățime circa 3 m), situată pe lateral (marginea de est a terenului deținut de pârâți) și înspre terenul familiei

  1. și respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond nr._ .

    De asemenea acest traseu de trecere permite accesul de la drumul public spre lotul reclamanților, dar conform informațiilor furnizate de martori necesită o cheltuială minimă pentru amenajare și conferă beneficiul de uzanță fără să creeze prejudicii și impedimente prin împărțirea terenului pârâților în două.

    Din considerentele acestei cereri de ordonanță președințiale și a demersurilor reclamanților s-au reținut ca și pertinente și obiective următoarele aspecte:

    • necesitatea desfășurării activităților agricole specifice perioadelor de timp pentru strânsul și transportul culturilor agricole (fân, cartofi), cât și pentru utilizarea materialelor lemnoase depozitate pe teren;

    • utilitatea accesului spre terenul deținut de către reclamanți și care necesită această trecere în scopul preconizat;

    • perioada de timp extinsă în care, prin prisma raporturilor de bună vecinătate, a fost uzitat de către reclamanți și proprietarii terenurilor limitrofe, un traseu de trecere chiar situat pe mijlocul terenului pârâților;

    • caracterul de lot înfundat al terenului deținut de către reclamanți.

Urgența cererii s-a justificat și prin raportare la lucrările agricole efectuate de către reclamanți și care implică recoltarea fânului de cultivarea de cartofi și transportul și prelucrarea materialelor lemnoase, activități care în prezent au fost sistate sau diminuate din cauza imposibilității (restricției) de acces și transport cu mijloace auto sau utilaje și în circumstanțele în care au beneficiat temporar de accesul pe terenul vecinei Feștilă F. doar pentru anul în curs și cu acordul expres al acesteia.

Coroborând informațiile furnizate de martorii audiați în cauză, instanța de fond a apreciat că prezenta cerere de ordonanță președințială este întemeiată și prin raportare la dispozițiile art. 581 si urm Cod procedură civilă și prin raportare la art. 617 Noul Cod Civil, a admis-o conform dispozitivului.

În concret, s-a reținut faptul că datorită amplasamentului imobilul teren proprietatea reclamanților constituie lot de teren înfundat, iar accesul la calea publică s-a efectuat atât cu piciorul, cât și cu atelajele peste imobilul utilizat în prezent de către pârâți de mai mulți ani, dar pe varianta traseului vechi care ducea către fosta moară și prin mijlocul terenului în discuție.

De asemenea datorită poziționării în amonte și a altor terenuri din zonă aparținând unor proprietari sau posesori faptici diferiți această cale de acces a fost uzitată de mai multe persoane și facilita accesul pentru desfășurarea activităților specifice, agricole cu caracter sezonier.

Deși s-a inoculat în principal ipoteza uzanței căii vechi de acces prin practicarea pe o perioadă de timp îndelungată (circa 100 de ani și de mai multe generații), totuși probele administrate au relevat posibilitatea unei alte căi de acces și cu eliminarea impedimentelor semnalate pentru drumul de trecere vechi (traseu mai lung situat pe mijloc, inconvenabil pentru scopul edificării unei ferme agricole și chiar cu o restrângere a dreptului de proprietate al pârâților într-un mod șicanatoriu).

Potrivit dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă, instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În materia ordonanței președințiale trebuie să se regăsească următoarele condiții și caractere: neprejudicierea fondului cauzei, aparența de drept, urgența și caracterul vremelnic și executoriu.

Prin raportare la obiectul propriu-zis al cererii și aceste condiții specifice ordonanței președințiale și respectiv din analiza actelor dosarului, instanța a apreciat că în speță se vizează adoptarea unei măsuri cu caracter vremelnic, iar prin introducerea acțiunii de fond (obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud) se tinde spre instituirea propriu-zisă a servituții și verificarea celorlalte variante de acces ca elemente ce trebuie tranșate prin intermediul acestei acțiuni de drept comun.

Verificând și condiția ur genț ei, instanța de fond a constat că reclamanții și-au justificat în speță această condiție, pe de o parte prin sistarea folosinței propriu-zise a căii de acces, a permisivității trecerii dinspre drumul public înspre terenul reclamanților și pe de altă parte prin imposibilitatea continuării lucrărilor agricole aferente care se impun în perioadele de timp specifice, cât și pentru transportul și prelucrarea materialului lemnos existent pe teren.

În practica judiciară s-a conchis că, în ipoteza în care dreptul de servitute este amenințat cu păgubirea prin întârziere instanța judecătorească poate interveni pe calea ordonanței președințiale pentru a ordona măsuri în vederea păstrării sale.

În aceste context, s-a cercetat valabilitatea formală a titlurilor invocate de către părțile litigante și s-a concluzionat că din examinarea lor sumară rezultă în favoarea reclamanților aparența de drept care coincide cu starea de fapt anterioară tulburării a cărei înlăturare se ordonă (tulburarea rezidă în interzicerea accesului de către pârâți pe calea evidențiată sau pe o cale alternativă cu destinație similară).

Totuși instanța a apreciat din ansamblul probatoriu că, predilecția pentru uzitarea acestei servituți rezidă atât în accesul cu piciorul, cu atelajele, cât și cu vehiculele (mijloace auto), iar calea de trecere adoptată pentru această permisivitate și prin prisma avantajelor evidențiate rezidă în traseul reprezentat pe porțiunea laterală și nu pe mijlocul terenului deținut de către pârâți.

În soluționarea acestei cereri și prin modalitatea de adoptare soluție, instanța s-a raportat la redactarea inițială a petitului și caracterul vremelnic ce atrage intervalul temporal derulat până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond, fără distincția acordată de părți (sezonier sau permanent).

În temeiul dispozițiilor art. 274, 276, art. 277 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții oponenți în solidar, să le plătească reclamanților suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din taxă timbru și timbru judiciar și justificate conform chitanțelor aferente.

Se menționează că, deși la fondul cauzei s-a solicitat și contravaloare onorariu avocat, aceste cheltuieli nu s-au inclus în cuantumul acordat de instanță, deoarece nu s-au atașat până în momentul pronunțării soluției dovezile justificative, iar pretențiile privind cheltuielile de judecată conform art. 276 Cod procedură civilă, au fost admise doar în parte și prin raportare la soluția de admitere în parte și a cererii de ordonanță președințială și reținând varianta traseului de trecere propus în subsidiar.

Potrivit dispozițiilor art. 582 Cod procedură civilă, prezenta cerere este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor, dar prin corelare cu situația intervenită, amânarea pronunțării, absența părților de la pronunțare s-a apreciat ca oportună pentru evitarea vreunei circumstanțe care să implice tardivitatea termenului pentru promovarea căii de atac și lezarea intereselor părților - adoptarea măsurii comunicării hotărârii de către instanță.

Împotriva hotărârii expuse au declarat recurs, în termen legal, reclamanții A. I. și A.

M., solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul stabilirii traseului de trecere pe o lățime de cca. 4 m și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond.

În motivare, recurenții reclamanți arată că în fapt, sentința atacată este legală și temeinică parțial. S-a stabilit astfel un drum de acces pe o lățime de circa trei metri pe terenul pârâților. Este necesar a se stabili o lățime mai mare, de aproximativ patru metru deoarece pe laterala estică a terenului pârâților sunt plantați arbuști ce se înclină spre terenul acestora, pe o suprafață de aproximativ un metru. La un eventual acces cu vehiculele este posibil a se deteriora această vegetație. Practic traseul stabilit ar fi impracticabil cu vehiculele datorită acestor împrejurări. De asemenea, reclamanții solicită obligarea pârâților care s-au opus admiterii cererii la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanții au expediat prin fax concluzii scrise și chitanța privind plata onorariului de avocat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9, art.304 ind.1 și art.581 Cod procedură

civilă.

cauză.

Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare în Examinând hotărârea judecătorească prin prisma criticilor formulate și sub toate

aspectele conform art. 304 ind. 1 Cod proc. Civ., tribunalul reține următoarele.

Nefondat se pretinde în calea de atac a recursului majorarea lățimii căii de acces instituite, de la 3 la 4 ml. Pe de o parte o atare solicitare nu a fost adresată primei instanțe, în fața căreia s-a solicitat să stabilească traseul servituții de trecere fie pe vechiul drum de acces, fie pe cel creat de proprietarul fondului aservit pe marginea proprietății sale, fără a se fi pretins și lărgirea acestuia din urmă . Pe de altă parte probele administrate (depozițiile testimoniale) atestă unitar că traseul afectat servituții de trecere este suficient pentru ca accesul să poată fi practicat și cu atelaje și mijloace auto (tractorul), nedovedindu-se că lățimea de 3 m. a traseului creat ar reprezenta un impediment obiectiv la accesul către terenul reclamanților recurenți, dimpotrivă fiind demonstrat contrariul, anume că este posibil accesul atât cu piciorul, cât și cu atelajele și vehiculele necesare exploatării fondului aservit .

Corectă însă se solicită reformarea dispoziției primei instanțe referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată. Mai întâi că nu sunt avute în vedere cele justificate cu chitanța atașată concluziilor scrise expediate prin fax și ajunse la instanță în ziua pentru care se amânase pronunțarea (_ ora 12:34), respectiv onorariul de avocat în sumă de 500 lei, măsura admiterii acțiunii promovate justificând și acordarea acestora alăturat taxelor judiciare de timbru. Mai apoi s- a dispus obligarea în solidar a tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că reclamanții în mod expres și-au îndreptat această pretenție doar împotriva celor care s-au opus demersului lor. Cum pârâții T. M. și M. L. nu aparțin acestei ultime categorii, manifestarea lor de voință nefiind exprimată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, în persoana lor nu poate fi

antrenată nicio culpă procesuală în cauza pendinte, aspect ce îi exclude de la dezdăunare în termenii art. 274 Cod proc. Civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. Civ. recursul declarat de reclamanții A. I. și A. M. va fi admis, iar hotărârea atacată modificată în parte în sensul că acordarea cheltuielilor de judecată este în limita sumei de 510,3 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial și că plata acestora este doar în sarcina pârâților S.C. E. P. S. și L.

M., celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.

Recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 312 Cod proc. Civ.

Admite recursul declarat de reclamanții A. I. și A. M. , domiciliați în loc. L. I., str.G., nr.35, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1937/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâților T. M. , domiciliat în loc.O., S. C., nr.16, bl.C, sc.B, ap.19, județul Bihor și M. L. , domiciliată în loc.B., str.13 D., nr.117, sc.B, ap.1, județul B., de la plata cheltuielilor de judecată ce sunt în sumă de 510,3 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte Judecători Grefier Nășcuția C. I. C. - S. I. V. V.

Red.dact. N.C._ Jud fond PAT

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 12/2013. Ordonanta presedintiala