Decizia civilă nr. 11/4. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.11 4
Ședința publică din 7 octombrie 2013 Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
Pentru azi fiind amânată pronunțarea - după recalificarea căii de atac - asupra apelului declarat de pârâții G. I., domiciliat în comuna S., nr.201, jud.S. și G. S. ,domiciliat în N., str. T., bl.12, et.2, ap.12, jud.Timiș, împotriva sentinței civile nr.294 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 30 septembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a instanța din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 7 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.294 din 27 martie 2013 a Judecătoriei Jibou a fost admisă acțiunea reclamanților Ș. C. și Ș. M. , formulata in contradictoriu cu pârâții G. I. , I. F. și G. S. .
S-a dispus partajarea imobilului teren intravilan in suprafață de 800 mp, înscris in TP nr.22579/72782/_, prin formarea a doua loturi a cate 400 mp fiecare și atribuirea lor distinctă către reclamanți și pârâți, potrivit liniei de hotar care s-a stabilit prin expertiza efectuata de dl.Zaharie Tudor, expertiză cuprinsă ca parte integrantă în hotărâre.
De asemenea, a fost stabilită linia de hotar intre proprietatea reclamanților și cea a pârâților, pe linia A,B,C,2, evidențiată in anexa 2 a raportului de expertiza.
Pârâții au fost obligați, in solidar, să plătească reclamanților suma de 3250 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin TP nr. 22579/72782/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafață de 800 mp, din intravilanul localității S., în favoarea antecesorului părților din prezenta cauza, în calitate de moștenitori ai def.Lujerdean Toma.
Conform Certificatul de Moștenitor nr.295/2006, masa succesorală după def.G. Raveica cuprinde și terenul din litigiu, moștenitorii acesteia fiind părțile din prezenta cauza, fiecare cu ¼ din masa succesorală.
Ulterior, pe calea unui partaj voluntar, părțile au ieșit din indiviziune cu privire la mai multe terenuri din masa succesorală, insă au convenit in mod expres ca suprafața de 1200 mp, intravilan, in care sunt cuprinși și cei 800 mp curți- construcții și casa părintească, rămân în continuarea coproprietatea indiviză a părților.
In acțiunea introductivă se face referire la carte funciară, însă nu s-a depus extras cu privire la terenul în suprafață de 800 mp a cărui partajare se solicita.
In cauza s-a efectuat o expertiza, care a stabilit suprafețele de teren și a partajat-o pe cea de 800 mp, stabilind linia de hotar așa cum a fost aceasta anterior. Față de cele ce preced, făcând aplicarea prevederilor art.1143 Cod civil, prima instanță a admis cererea reclamanților și a dispus ieșirea din indiviziune, prin formarea a două loturi și atribuirea acestora in mod distinct, potrivit delimitărilor
evidențiate in expertiză, care face parte integrantă din hotărâre.
S-a constatat că partajarea s-a făcut cu respectarea prevederilor art.673/5 si următoarele Cod procedură civilă, formându-se loturi egale, terenul fiind perfect partajabil in natură.
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, judecătoria a reținut că, fiind stabilit prin partaj dreptul de proprietate exclusiva al părților, și stabilindu-se linia de hotar, in baza prevederilor art.560 cod civil devin aplicabile și prevederile art.561 Cod civil, potrivit cărora orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând în condițiile legii cheltuielile ocazionate.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamanților suma de 3250 lei, cheltuieli de judecata, compuse din onorariu avocat, taxa judiciar de timbru și contravaloare expertiza.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții G.
I. și G. S., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării unei noi expertize topografice care să identifice, din punct de vedere topografic, imobilul în litigiu, să se facă propuneri de partajare a acestuia prin formarea a două loturi cu nr.topo. noi, aproximativ egale, iar propunerea de stabilire a liniei de hotar să fie realizată în cel puțin două variante, pentru a da posibilitatea pârâților să aleagă varianta cel mai puțin păgubitoare și care să le permită accesul în curte și grădina casei. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată, în esență, că deși terenul supus partajului, în suprafață de 800 mp, este înscris în CF, nu a fost depus extrasul cf. Apoi, deși s-au împărțit curtea și întreaga grădină aferentă celor două imobile învecinate, numai pentru suprafața de 800 mp s-a depus titlul de proprietate, iar diferența terenului în litigiu se găsește în alte trei titluri de proprietate, aflate în posesia reclamanților, care nu a u fost depuse la dosar, cu toate că se face referire la ele și în cuprinsul expertizei. Toate aceste terenuri sunt întabulate, dar expertiza nu a identificat terenurile din punct de vedere topografic, realizând doar o împărțeală în natură a curții și grădinii celor două case.
Modalitatea în care s-a stabilit linia de hotar este păgubitoare pentru pârâți, întrucât aceștia nu mai au posibilitatea de a pătrunde în curte cu un utilaj și de a
ajunge la grădină pentru a o cultiva. De fapt, între cele două proprietăți nu a existat niciodată o linie de hotar, curtea fiind comună, iar ușa de intrare și poarta de la stradă au fost astfel concepute încât să deservească ambele familii.
Hotărârea este nelegală și sub aspectul obligării pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată, contrar prevederilor art. 560 C.civ., conform cărora cheltuielile grănițuirii se suportă în mod egal de proprietarii terenurilor învecinate.
În drept,, au fost invocate prevederile art. 304 C.pr.civ.
Intimații reclamanți nu a formulat întâmpinare, dar prin reprezentantul lor avocat, au pus concluzii de respingere a căii de atac promovate de pârâți.
În recurs, la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2013, instanța a recalificat calea de atac a Sentinței civile nr. 294/_ a Judecătoriei Jibou, constatând că acțiunea introductivă cuprinde două capete principale de cerere, respectiv partaj și grănițuire, iar pentru acesta din urmă calea legală de atac este apelul, nu recursul, având în vedere obiectul neevaluabil în bani a acțiunii, precum și faptul că grănițuirea nu se regăsește în enumerarea limitativă cuprinsă de art. 282 ind.1 alin.1 C.pr.civ. În consecință, cauza a fost judecată în apel.
După recalificarea căii de atac, apelanți-pârâți, prin reprezentantul lor avocat, au solicitat admiterea apelului și anularea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, apreciind că modul defectuos în care a fost soluționată cauza echivalează cu necercetarea fondului.
În completarea probațiunii, intimații reclamanți au depus înscrisurile de la filele 17-36.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că apelul pârâților este întemeiat pentru următoarele motive:
Acțiunea introductivă privește două capete principale de cerere, în care imobilele la care se referă sunt parțial diferite.
Astfel, primul capăt de cerere privește partajarea terenului intravilan în suprafață de 800 mp, înscris în TP nr. 22579/72782 din_ și întabulat în CF 751, nr. top. 186-188/1/a/3 S. . Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost dobândit prin reconstituire în temeiul Legii 18/1991, titlul de proprietate fiind emis în favoarea reclamantei S. M. și a pârâților, în calitate de moștenitori ai defunctului Lujerdean Toma.
Contrar reținerii primei instanțe, acest teren nu a făcut parte din masa succesorală a defunctei G. Raveica stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 295/2006 și, implicit, nici nu a format obiectul Actului de partaj voluntar succesoral parțial încheiat de părți la data de_ . Conform certificatului de moștenitor anterior amintit, în averea imobilă lăsată de mama reclamantei și a pârâților au fost incluse terenurile înscrise în TP 22601/74742, printre care și terenul intravilan în suprafață de 1200 mp, din care 800 mp arabil și 400 mp curți- construcții, cu casa și anexele gospodărești situate în S., nr, 201. Acest din urmă imobil, proprietate extratabulară, este distinct de cel cu privire la care s-a solicitat partajul, întabulat în CF 751 S. nr.top. 186-188/1/a/3, cele două terenuri fiind reconstituite prin titluri de proprietate diferite și în favoarea unor proprietari diferiți.
Terenul ce face obiectul partajului, deși potrivit acțiunii și mențiunilor înscrise în titlul de proprietate este întabulat, nu a fost identificat în hotărârea primei
instanțe și nici în cuprinsul expertizei cu date de carte funciară. Este adevărat că reclamanții au omis să depună în probațiune extrasul cf, dar nici instanța nu și-a manifestat rolul activ, cerându-l și nici nu a solicitat expertului să identifice topografic acest teren.
De altfel, în privința expertizei ordonate în cauză, tribunalul constată că instanța nici nu a stabilit ca obiectiv identificarea terenului supus partajului și efectuarea propunerii de lotizare, ci doar s-a solicitat expertului să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, ținându-se seama și de cei câte 400 mp ce le revine prin partaj. În aceste condiții, expertul a identificat imobilele părților în suprafață totală de 2836 mp și a trasat o variantă pentru stabilirea liniei de hotar, fără însă a delimita pe schiță terenul de 800 mp supus partajului și de a evidenția loturile rezultate din partaj. Prin urmare, trimiterea din dispozitivul sentinței la raportul de expertiză este fără valoare, din moment ce nici terenul supus partajului și nici loturile formate nu sunt identificate de expert.
Apoi, tot cu privire la primul capăt de cerere, tribunalul constată că, pornind de la premisa greșită că terenul supus partajului a fost moștenit de părți de la defuncta
G. Raveica, prima instanță a stabilit că reclamanta și pârâții au cote egale de proprietate asupra terenului, de ¼ pentru fiecare. În realitate însă, în lipsa actelor de stare civilă și a oricărei explicații cu privire legătura de rudenie dintre părți și defunctul Lujersdean Toma, cotele de proprietate ale părților nu pot fi stabilite.
Referitor la modalitatea de lotizare, în temeiul recunoașterii pârâtei I. Floare exprimată prin întâmpinare, judecătoria a stabilit că reclamanților le revine jumătate din teren, deoarece au cumpărat de la pârâta I. Floare și cota-parte ce-i revenea acesteia. În pofida acestei rețineri, din dispozitivul sentinței rezultă că cealaltă jumătate de teren a fost atribuită tuturor pârâților, deci inclusiv pârâtei I. Floare
Apoi, pretinsul contract de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți și recunoscut de pârâta I. Floare nu a fost dovedit în condițiile de validitate cerute de lege, respectiv prin contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În consecință, în privința primului capăt de cerere din acțiunea introductivă, privind partajarea terenului în suprafață de 800 mp, înscris în CF 751, nr. top. 186- 188/1/a/3 S., în condițiile în care prima instanță a dispus doar o partajare formală, în două loturi egale, unul pentru reclamanți și celălalt pentru pârâți, fără a identifica efectiv acest imobil și a delimita loturile formate prin partaj, fără a stabili cotele din dreptul de proprietate ce revin copartajanților și a justifica, prin raportare la aceste cote, întinderea loturilor atribuite, tribunalul apreciază că fondul cauzei nu a fost cercetat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă, instanța reține că reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre imobilul lor, compus din casă cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 1200 mp și terenul pârâților și ai reclamantei S. M., compus din casă cu anexe gospodărești. Imobilele supuse grănițuirii nu sunt suficient descrise în acțiune, iar pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra lor nu a fost administrată nicio probă în fața primei instanțe. Actele de proprietate au fost depuse abia în fața instanței de apel.
Doar în cuprinsul raportului de expertiză se face trimitere la titlurile de proprietate în care aceste imobile sunt înscrise, fără însă ca aceste titluri să fie
depuse la dosar. În acest sens, expertul precizează că reclamanților le revine 1200 mp, formată din 400 mp - din TP nr. 22579/72785, 400 mp - din TP nr. 22579/72787 și 400 mp rezultată din partajarea suprafeței de 800 mp din TP nr. 22579/72782, iar pârâților le revine suprafața măsurată de 1636 mp, care cuprinde suprafața de 1200 mp din TP nr. 22601/74742 și suprafața de 400 mp rezultată din partajarea terenului de 800 mp din TP nr. 22579/72782.
Nici aceste terenuri nu sunt fiecare în parte delimitate pe schița întocmită de expert și nu sunt identificate cu date de carte funciară, cu toate că, cea mai mare parte din ele sunt întabulate în cf.
J. a admis acțiunea reclamanților și a stabilit linia de hotar între proprietatea acestora și cea a pârâților pe linia A,B,C,2 din anexa 2 a raportului de expertiză, fără a face o minimă descriere a imobilele grănițuite pentru care, așa cum s-a arătat anterior, în fața primei instanțe nu au fost depuse nici titlurile de proprietate, nici extrasele cf.
Nici în privința celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă fondul cauzei nu a fost cercetat, din moment ce prima instanță nu a verificat dreptul de proprietate asupra imobilelor supuse grănițuirii și nu le-a identificat prin expertiza topografică. În lipsa identificării terenurilor, conform schițelor de întabulare și de punere în posesie nu se poate verifica corectitudinea trasării liniei de hotar. Apoi, este de observat că terenul în suprafață de 1200 mp din TP 22601/74742 despre care se arată că aparține pârâților, constituie în realitate proprietatea comună a acestora și a reclamantei S. M. .
Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul constată că prima instanță nu a lămurit cauza, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului și, având în vedere
cererea apelanților pârâți de trimitere a cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 297 alin.1 C.pr.civ., va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași prime instanțe, respectiv Judecătoria Jibou.
În rejudecare, prima instanță, pentru a lămuri cauza sub toate aspectele, va stabili, cu privire la primul capăt de cerere, cotele părți ce revin reclamanților și pârâților asupra terenului de 800 mp supus partajului, sens în care va solicita părților să suplimenteze probațiunea cu înscrisuri constând în actele de stare civilă pentru dovedirea legăturii de rudenie cu defunctul Lujerdean Toma, precum și cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta I. Floare și reclamanți. Se va avea în vedere că numai în condițiile dovedirii acestei vânzări reclamantul S.
C. își justifică legitimarea procesuală activă pentru primul capăt de cerere, iar în caz contrar, numai reclamanta S. M. are această calitate.
Apoi, în privința celui de-al doilea capăt de cerere, luând în considerare înscrisurile depuse în fața instanței de apel, judecătoria va identifica imobilele cu privire la care se solicită stabilirea liniei de hotar, punând totodată în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea sub acest aspect.
Totodată, va ordona efectuarea unei completări la raportul de expertiză topografică, stabilind ca obiective identificarea, inclusiv topografică, a terenului de 800 mp supus partajului și efectuarea propunerii de lotizare, prin evidențierea pe schiță a loturilor nou formate. Pentru stabilirea liniei de hotar, imobilele părților vor fi identificate conform schițelor de întabulare și proceselor-verbale și a schițelor de punere în posesie în temeiul cărora au fost eliberate titlurile de proprietate.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite apelul formulat de apelanții-pârâți G. I. și G. S., în contradictoriu cu intimații S. C., S. M. și I. F., împotriva Sentinței civile nr.294 din 27 martie 2013 a Judecătoriei Jibou, pe care o anulează în tot și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||
H. | I. D. | C. N. | C. | V. | V. |
Red.HID/_
Dact.VV/_ /7ex. Jud.fond: Matyuș G. Com.5.ex./2_
| ← Decizia civilă nr. 1157/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 312/2013. Partaj judiciar → |
|---|
