Decizia civilă nr. 318/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/R/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul H.
V. împotriva Sentinței civile nr.3243/2012 pronunțată în dosar nr._ și a Încheierilor de ședință din data de_ și_, privind și pe intimații H.
A. și H. A. M., având ca obiect,partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantului av. Nemeș L., intimatul H. M. A., asistat de av. Cernea Sandu C., lipsind:
intimat Intervenient în nume propriu - H. A. M.
intimat Pârât - H. M. A.
apelant Reclamant - H. V. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Se constată că a fost comunicată întâmpinarea apelantului.
T. ul întreabă reprezentanții prezenți dacă au de formulat cereri în probațiune.
Reprezentanta apelantului solicită a se încuviința luarea unui supliment de interogator intimatului și audierea martorilor indicați în motivele de apel, respectiv; Iancu Nicolae și Puia I. cu teza probatorie, pentru interogator și martori privind pasivul succesoral după defuncta H. Victoria.
Reprezentantul intimatului arată că se opune admiterii cererii în probațiune, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 297 C.pr.c. raportat la petitul de apel privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de înmormântare și a c/v monumentului funerar, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin urmare instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la acest capăt de cerere. În cazul în care se admit probele solicitate de apelant, raportat la acest capăt de cerere, ar însemna să se procedeze la judecarea acestui capăt de cerere, referitor la care nu a intrat pe fond, ori în acest caz, în prezent ar evoca fondul. Potrivit art. 297 acest lucru este posibil, decât în cazul anulării hotărârii instanței de fond. De aceea în acest moment, raportat la acest capăt de cererea, raportat la teza probatorie formulată, se opune administrării acestor probe, considerând că nu se mai impune. Dacă totuși se admit, raportat la acest capăt de cerere, se pune problema că ar fi prematur a discuta cu privire la probe. În măsura în care instanța va admite pentru apelant cererile în probațiune, solicită la rândul său audierea a doi martori și suplimentarea interogatoriului apelantului, dar numai în măsura în care se admit pentru apelant.
T. ul după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta apelantului, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau
excepții de ridicat, declară închisă cercetarea jud. și acordă cuvântul cu privire la apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat,cu cheltuieli de judecată la fond și apel. De asemenea, arată că a solicitat ca prin decizia ce se va pronunța să fie modificată sentința de fond, care este netemeinică și nelegală, cât și înlăturarea dispozițiilor Încheierilor civile de ședință din data de_ și din_, pe motiv că măsura dispusă este nelegală și netemeinică. Solicită a se constata că instanța de fond a fost sesizată cu o cerere a cărui obiect, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului proprietatea sa în cotă de 3/8 parte. Prin cererea introductivă, a învederat instanței modul în care reclamantul și defuncta au achitat c/v apartamentului, faptul că reclamantul a avut o contribuție net superioară defunctei sale soții, datorită faptului că a decedat, cu mult înainte ca prețul apartamentului să fie stabilit prin contract. În data de _
, a înțeles să formuleze o cerere de majorare a pretențiilor care viza atât investițiile personale la imobil, după decesul soției acestuia, cât și cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și monumentul funerar, invocând pentru aceasta excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție admisă în ședința publică din_ . Ulterior, la termenul din_, a fost investită instanța cu o cerere de sistare de indiviziune, prin care alăturat de investițiile făcute în cuantum de 3299 lei, a dobândit un drept de creanță în sumă de 17430 lei privind c/v a aportului bănesc sporit la plata prețului apartamentului, respectiv a c/v ratelor achitate în cotă de ½ aferentă dreptului de proprietate și a solicitat compensarea între acest drept de creanță și sulta pe care o datora pârâtului după deducerea investițiilor. Prin Încheierea de ședință din_, instanța a apreciat că această completare este de fapt o modificare a cererii introductive, apreciind că este tardiv formulată și a admis excepția invocată de pârât în acest sens. Solicită a se constata că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire dispozițiile Deciziei nr. 6/_, a Î.C.C.J ., care a stabilit că în acțiunea de împărțire a unei succesiuni, trebuie să se aibă în vedere și cererile formulate de moștenitori, privind drepturile și obligațiile succesorilor cât și cererile aduse la masa de împărțit a bunurilor. Instanța de fond a menționat în considerente, că acest drept de creanță, ce reprezenta partea reclamantului de contribuție este o majorare de pretenții, ci o modificare de acțiune. Cu privire la această cerere este depusă în termen, reclamantul aflându-se în posesia bunurilor ce fac parte din masa succesorală, care a fost dezbătută în 2005, iar termenul de 3 ani vizavi de cheltuieli nu era prescris. Ca urmare, solicită anularea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare, cheltuielile urmând a fi stabilite între cei doi moștenitori apelantul și intimatul . În ce privește cererea de modificare a acțiunii, chiar dacă a fost investită instanța cu petitul de sistarea indiviziunii, a înțeles a completa și
a majora acel drept de creanță. Conform contractului de vânzare-cumpărare, a fost dobândit în temeiul Decretului -Lege 60/1991 și a stabilit sume modice. Contractul a fost încheiat în anul 1991, plata s-a efectuat prin avans și apoi plată în rate lunare, iar în 1994 soția reclamantului a decedat. Dreptul de proprietate dobândit de reclamant, se ridică la această cotă indicată și ratele nu erau plătite în integralitatea lor din anul 1994 de la decesul soției până când au fost achitate integral de apelant. Nu solicită modificarea cadrului procesual, ci doar a se recunoaște dreptul de creanță. Solicită a se constata că instanța este datoare a lămuri aceste aspecte.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat cu respingerea pe fond a acțiunii și menținerea sentinței de fond ca temeinică și
legală, pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. În ce privește
susținerea de către reclamant, cum că i s-ar reveni o contribuție mai mare la imobil, nu pot fi primite conform dispozițiilor art.1201 C.c. din 1864. În ce privește pe apelant, acesta a indicat o cotă de contribuție de ½ din imobil,
instanța a ținut seama de această precizare și a procedat ca atare, astfel nu se poate avea în considerare o altă contribuție. La stabilirea cuantumului sultei,
instanța de fond în mod corect a avut în vedere valoarea de circulație a imobilului stabilită prin expertiză, cât și de cotele de proprietate stabilite prin Sentința civilă nr. 3265/2012 pronunțată în dosar nr. 982/2005, a Judecătoriei T., stabilită sultă pe care apelantul trebuie s-o achite de intimatului este de 3/8 parte din valoarea de circulație a imobilului. Cu privire la judecarea din nou a cauzei, principiul puterii de lucru judecat, împiedică judecarea din nou a cauzei, față de sentința irevocabilă pronunțată, amintită anterior. Ori desființarea unei hotărâri judecătorești nu se poate face decât prin exercitarea căilor de atac, ori această hotărâre nu a fost desființată ori în acest caz legalitatea acesteia și temeinicia nu mai pot fi puse în discuție. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, referitor la solicitarea reclamantului, privind obligarea clientului său, la plata cheltuielilor de înmormântare și a monumentului funerar privind pe defunctă, instanța de fond în mod corect a admis excepția prin încheierea din_ . Solicită a se constata că acțiunea în regres, este prescriptibilă conform dispozițiilor art,. 3 din Decret nr. 167/1958, legea nu prevede ca atare, acțiunea are caracter personal și este prescriptibilă, în termenul general de prescripție și are caracter întrerupător, doar în cazul nerecunoașterii dreptului, ori apelantul a continuat să locuiască în imobil. Solicită a se constata dispozițiile art. 132 C.pr.c., privind stabilirea momentului expres, până la care se poate formula modificare de acțiune, cât și a dispozițiilor art. 103 C.pr.c., privind sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea termenului stabilit. Consideră că în baza acestor temeiuri, a operat decăderea reclamantului de a formula cereri noi. Cererea depusă de reclamant din febr. 2012, reprezintă o completare la acțiune din care reiese dreptul de regres ce nu a fost soluționată în cererea introductivă.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr.3243/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. s-a admis în parte acțiunea civilă precizată
formulată de reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâtul H. M. A. .
S-a constatat că reclamantul a efectuat la imobilul înscris în CF 3640 Poiana, nr.top. 1181/1/21/S/VIII următoarele investiții: a efectuat separarea de gaz, a montat centrală termică, a montat ușă metalică la intrare, a montat gresie în baie și bucătărie, în valoare de 8902 lei.
s-a dispus partajarea imobilului înscris in în C.F. nr. 3640 Poiana, nr.top. 1181/1/21/S/VIII în natură, prin atribuirea întregului imobil in favoarea reclamantului H. V. cu obligarea acestuia la plata sultei in favoarea pârâtului HAnc M. A. in cuantum de 42.685,125 lei în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a dispus înscrierea in C.F. nr. 3640 Poiana a dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu de drept cumpărare, moștenire și partaj, ca bun propriu.
S-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta H. A.
M. ca neîntemeiată.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Imobilul din litigiu este situat în T., str. Z., nr. 4, apartament nr. 8, jud. Cluj și este înscris în C.F. nr. 3640 Poiana, cu nr. top. 1181/1/2l/S/VIII, fiind compus din: 3 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, hol, debara, sas, logie, în
suprafață utilă de 53,11, cu părțile comune indivize aferente de 2,52% parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col. nr. 3633, nr.top. 1181/1/21 în suprafață de 742 m.p., din care cota de 18,70/742 parte teren atribuit în folosință,
m.p. sunt proprietare reclamanta Toth C. și pârâta Fulop E., în cote de 1/2 parte fiecare. Potrivit extrasului C.F. nr. 3640 Poiana, proprietarii imobilului sunt reclamantul H. V., în cotă de 5/8 parte și pârâtul H. M. A., în cotă de 3/8 parte. Instanța a reținut că aceste cote părți din imobil ce le revin celor doi coproprietari au fost stabilite prin Sentința civilă nr. 3265/2005 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. 982/2005, în urma dezbaterii succesiunii după defuncta H. Victoria, soția reclamantului.
Sentința civilă nr. 3265/2005 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr.982/2005 prin care s-a stabilit componența masei succesorale rămase după defuncta H. Victoria, s-a stabilit calitatea de moștenitori ai acestei defuncte în favoarea reclamantului și a pârâtului, precum și cotele ce le revin se bucură de putere de lucru judecat, existând potrivit art. 1200 pct. 4 C.civ. prezumția absolută că hotărârea pronunțată de instanță și rămasă irevocabilă exprimă adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Întrucât obiectul și cauza dosarului nr. 982/2005 și a prezentului dosar sunt diferite, instanța apreciază că în cauză nu este incidență excepția autorității de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, însă cu toate acestea hotărârea pronunțată anterior se bucură de puterea lucrului judecat în sensul obligativității respectării efectelor acelei hotărâri, fiind obligați să se supună efectelor acestei hotărâri atât t reclamantul, cât și pârâtul, care au avut calitatea de părți în dosarul nr. 982/2005 al Judecătoriei T. .
În consecință, atât cota parte din imobil ce a intrat în masa succesorală a defunctei H. Victoria, cât și cotele de proprietate ale părților din imobil au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 3265/2005 a Judecătoriei T., afectele acestei sentințe fiind obligatorii atât pentru părți, cât și pentru instanță,
astfel încât instanța nu are posibilitatea stabilirii unor cote părți din imobil diferite, așa cum a solicitat reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu a invocat și intervenienta
H. A. M., susținând că începând cu anul 1995, când a început o relație de concubinaj cu reclamantul, a contribuit la plata diferenței de preț pentru apartament. Instanța apreciază că faptul că intervenienta a contribuit la achitarea diferenței de preț pentru imobil după decesul soției reclamantului nu îi conferă acesteia un drept de proprietate asupra apartamentului atâta timp cât acesta a fost cumpărat de reclamant și defuncta sa soție în timpul căsătoriei, având potrivit art.
30 C.fam. calitatea de bun comun al soților. Contribuția intervenientei la plata unor rate din prețul apartamentului după începerea relației de concubinaj cu reclamantul îi conferă acesteia doar un drept de creanță corespunzător contribuției aduse, însă instanța nu a fost sesizată cu o cerere în acest sens, iar potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil urmează să se pronunțe doar asupra cererilor cu care a fost sesizată.
În consecință instanța a apreciat că cererea de intervenție principală formulată de intervenienta H. A. M., prin care se solicită constatarea unui drept de proprietate asupra imobilului din litigiu și intabularea acestuia în cartea funciară, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Cu privire la starea de coproprietate asupra imobilului din litigiu instanța a reținut că potrivit art. 728 C.civ. "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune", coproprietarii putând solicita oricând ieșirea din indiviziune deoarece acțiunea de sistare a stării de indiviziune este imprescriptibila.
Reclamantul a solicitat ca partajul asupra imobilului sa se realizeze in natura, in varianta atribuirii întregului imobil in favoarea sa, cu
obligarea la plata sultei corespunzătoare cotei deținuta de pârât. Pârâtul nu s-a opus modalității de partaj solicitate, din contră a arătat că este de acord cu atribuirea imobilului din litigiu în favoarea reclamantului și cu plata sultei corespunzătoare cotei sale de proprietate.
Instanța a reținut că ca imobilul din litigiu nu poate fi comod partajat în natură deoarece s-ar fărâmița excesiv și având în vedere poziția procesuală a părților, apreciază ca se impune ca partajul sa se realizeze in modalitatea prevăzuta de art. 673 10alin. 4 C.pr.civ., respectiv prin atribuirea întregului bun în favoarea reclamantului cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare cotei de proprietate a pârâtului, respectiv 3/8 parte.
Printr-o completare de acțiune (fila 17) reclamantul a solicitat să se constate că după decesul soției sale a efectuat anumite investiții la imobil, constând în separare de gaz, montat centrală termică, montat ușă metalică la intrare, montat gresie în baie și bucătărie, investiții care au fost recunoscute de pârât (fila 21), mai puțin montarea gresiei, care însă a fost confirmată prin expertizele efectuate în cauză. În consecință în temeiul art. 111 C.pr.civ. instanța a constatat că reclamantul a efectuat la imobilul din litigiu următoarele investiții: a efectuat separarea de gaz, a montat centrală termică, a montat ușă metalică la intrare, a montat gresie în baie și bucătărie.
Prin aceeași completare de acțiune reclamantul a mai solicitat să se constate că a suportat cheltuielile de înmormântare și cheltuielile cu mormântul și monumentul funerar, cerere cu privire la care a fost invocată și admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune (fila 21).
În vederea stabilirii sultei, în cauză a fost efectuată mai întâi o expertiză tehnică judiciară de către ing. Moga Andrei (filele 31-36), având ca obiectiv evaluarea imobilului din litigiu și evaluarea investițiilor efectuate de reclamant, iar ulterior această expertiză fiind contestată a mai fost efectuată o expertiza tehnică judiciară de către ing. Nicolae Tempeleanu. Având în vedere faptul că cea de-a doua expertiză nu a fost efectuată de către o comisie de experți, ci tot de către un singur expert, instanța a apreciat că nu are o valoarea superioară celei dintâi, însă a ținut seama de aceasta din urmă la soluționarea cauzei deoarece este mai recentă, iar valoarea imobilului din litigiu a fost stabilită la un moment mai apropiat de cel al pronunțării hotărârii, fiind efectuată după 3 ani de la data efectuării expertizei anterioare. Astfel, instanța a avut în vedere valoarea imobilului din litigiu stabilită prin expertiza efectuată de ing. Tempeleanu Nicolae ca fiind 122.729 lei, valoare ce include și investițiile efectuate de reclamant. În ceea ce privește investițiile realizate de reclamant la imobilul din litigiu, menționate anterior, instanța a avut în vedere valoarea de 8902 lei menționată de dl. expert Nicoale Tempeleanu în cuprinsul raportului de expertiză și în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni (filele 154, 191) având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal încheiat de expert cu ocazia efectuării expertizei rezultă că această valoare a fost acceptată de către pârât (fila 127). În plus ar fi inechitabil ca la stabilirea sultei să se țină cont de valoarea imobilului stabilită în cursul anului 2010 și de valoarea investițiilor stabilită în anul 2007 printr-o expertiză anterioară.
Având în vedere faptul că investițiile efectuate la imobilul din litigiu au sporit valoarea acestuia, însă au fost suportate exclusiv de către reclamant, urmează ca la stabilirea valorii imobilului supus partajului să nu se țină cont de aceste investiții la care pârâtul nu a avut nicio contribuție. În consecință valoarea imobilului în lipsa investițiilor este de 113.827 lei, urmând ca în funcție de această valoare să fie calculată sulta ce-i revine pârâtului în urma partajului, raportat la cota sa de 3/8 parte din imobil, aceasta fiind în sumă de 42.685,125 lei.
În urma partajului, reclamantul devine proprietar asupra întregului imobil, astfel încât în temeiul art. 20, 22 din Legea nr. 7/1996 instanța a dispus intabularea în CF nr. 3640 Poiana a dreptului de proprietate al acestuia, cu titlu de drept cumpărare, moștenire și partaj, ca bun propriu.
În ceea ce privește cererile formulate prin ultima completare de acțiune, depusă de reclamant la dosar la data de_ (fila 170), acestea nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei deoarece în ședința publică din data de _
instanța a constatat că în temeiul art. 103 alin. 1 coroborat cu art. 132 C.pr.civ. a operat decăderea reclamantului din dreptul de a modifica acțiunea. Cu toate acestea, reclamantul își poate valorifica aceste pretenții privind investițiile ulterioare și dreptul de creanță invocat în cadrul unui litigiu ulterior.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată este parțial întemeiată, urmând să fie admisă în parte, conform dispozitivului prezentei hotărâri, având în vedere că sulta a fost calculată în funcție de cotele de proprietate ale părților stabilite prin Sentința civilă nr. 3265/2005 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. 982/2005, nu de cele indicate de reclamant.
In ceea ce privește cererea de intervenție principală instanța a reținut că apreciază că este neîntemeiată pentru considerentele expuse anterior, urmând să fie respinsă.
In temeiul art. 274, 276 Cod procedură civilă, reținând faptul că partajul profita ambelor părți, instanța a arătat că va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva Sentinței civile nr.3243/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. reclamantul H. V., împotriva Sentinței civile nr.3243/2012 pronunțata în dosarul cu numărul de mai sus și a încheierilor din ședințele publice din data de_ (f.21) și din data de_, ( f.187), a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului declarat în termen legal, în temeiul art. 282 și urm.cod proc.civ. și pe cale de consecința să fie modificată în tot sentința instanței de fond, în sensul de a se admite cererea introductivă de
instanța așa cum a fost formulată și ulterior majorată .
Consideră că sentința instanței de fond se impune a fi modificată în totalitate, datorită următoarelor motive :
Astfel, prin cererea introductivă de instanța a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului ce constituie proprietatea subsemnatului in cota de 5/8 si a paratului H. M. A., fiul său în cota de 3/8 parte. Așa cum am menționat in motivarea cererii mele introductive de instanța drepturile noastre de proprietate au fost stabilite prin Sentința Civila nr.3265/2005 a Judecătoriei T.
. Prin cererea introductivă a învederat modul în care împreună cu defuncta H. Victoria a achitat contravaloarea acestui apartament, respectiv faptul că a avut o contribuție net superioară soției tocmai datorită faptului că aceasta a decedat cu mult timp înainte ca prețul apartamentului să fie achitat integral. Întrucât pârâtul a tăgăduit faptul ca a avut o contribuție net superioară fostei soții, așa după cum își rezervase dreptul prin cererea de chemare in judecată, la data de_ a înțeles să formuleze o majorare a pretențiilor sale, cerere care viza pe de o parte atât investițiile personale făcute în imobilul apartament din litigiu, după decesul soției, respectiv separarea de gaz, montarea centralei termice, a ușii metalice de la intrarea în apartament și montarea gresiei în baie și bucătărie precum și cheltuielile suportate în exclusivitate de el legate de înmormântarea defunctei soții și contravaloarea amenajării mormântului acesteia. Pârâtul, prin întâmpinarea formulată a recunoscut doar în parte aceste pretenții, mai puțin cheltuielile de înmormântare și cele suportate cu monumentul funerar, invocând pentru acestea excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție admisă în ședința publică de la termenul din data de_ .
Prin completarea de acțiune a solicitat instanței să constate că la apartamentul din litigiu a realizat izolația exterioară a acestuia, a cărei contravaloare în cuantum de 3.299 lei, urma a fi dedusă din valoarea de
circulație a imobilului, alăturat celorlalte investiții, să se stabilească că a dobândit un drept de creanță în sumă de 17.430 lei reprezentând contravaloarea actualizată a aportului bănesc sporit la plata prețului de cumpărare a apartamentului, ( respectiv contravaloarea ratelor achitate din surse proprii peste cota de 1/2 aferenta dreptului său de proprietate ) și a solicitat să dispună compensarea între acest drept de creanță și sultă pe care o datorează pârâtului, după deducerea investițiilor personale făcute în apartamentul din litigiu.
Față de aceste aspecte consideră că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire și contravine atât normelor legale în vigoare cât și practicii instanțelor.
A mai arătat că instanța de fond a ignorat Decizia nr. 6/_, a I,.C.C.J., obligatorie, prin care s-a stabilit ca în acțiunea de împărțire a unei succesiuni, instanța trebuie să aibă în vedere și cererile formulate de moștenitori privind drepturile și obligațiile succesorilor, printre care și cererile de aducere la masa de împărțire ale altor bunuri, a fructelor acestora, a datoriilor și sarcinilor succesiunii
Întrucât, așa cum s-a arătat, acțiunea în legătură cu cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de parastase și obiceiuri practicate ulterior în
memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmărește valorificarea unui drept de creanță, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusă termenului general de prescripție de 3 ani. O atare acțiune este prescriptibilă în termenul arătat, indiferent dacă pretenția se valorifică în cadrul partajului sau pe cale separată, deoarece instituția prescripției are în vedere natura dreptului și nu cadrul procesual în care acesta se valorifică.
Cum posesia exercitată de către moștenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupător de prescripție, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, republicat, de la data formulării cererii de ieșire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale.
In concluzie, raportându-ne la prezenta cauza,consideră că în mod evident eronat instanța a respins cererea vizând sarcinile moștenirii ce incumbă pasivului succesoral. Astfel,se impune respingerea excepției prescripției .
Plecând de la aceeași decizie nr.6 din 19 ian.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justitie-Sectiile Unite, consideră că instanța a apreciat greșit faptul ca cea de a doua completare de acțiune reprezintă de fapt o modificare a acesteia și că este tardiv formulată. Cu privire la aceste cereri este necesar a se avea în vedere că izolația exterioară a blocului, investiție pentru care a achitat peste
3.000 lei a fost efectiv observată de expert cât și de pârât. La momentul la care expertul a luat act de starea efectivă a apartamentului polistirenul era depozitat în balcon, iar schela pentru efectuarea lucrării era ridicată, întrucât operațiunea de izolare urma să se desfășoare începând cu ziua următoare celei în care s-a efectuat expertiza. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat ca ar fi modificat acțiunea și că este tardiv formulată.
Cu privire la solicitarea de a i se recunoaște dreptul de creanță în sumă de
17.430 lei reprezentând contravaloarea actualizata a aportului bănesc sporit la plata prețului de cumpărare a apartamentului, ( respectiv contravaloarea ratelor achitate de subsemnatul din surse proprii peste cota de ½ parte aferenta dreptului său de proprietate ) și compensarea între acest drept de creanță și sulta pe care o datorează pârâtului, după deducerea investițiilor personale făcute în apartamentul din litigiu, în pofida considerentelor stabilite de înalta Curte si a probelor evidente existente la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat ca si
aceasta cerere este de fapt o modificare a acțiunii tardiv formulata,respingând-o ca atare.
Este evident faptul că a dobândit un drept de creanță a cărui solicitare nu face altceva decât să-i majoreze pretențiile față de pârât și nicidecum nu reprezintă o modificare a cererii introductive de instanța.
Având în vedere faptul că prin acțiunea de partaj pentru a se respecta principiul egalității între moștenitori și a se evita alte procese, instanța de fond era datoare a da curs tuturor cererilor făcute de părți, pe oricare cale, privitoare la drepturile și obligațiile succesorale, printre care și cele legate de datoriile și sarcinile succesiunii. Mai mult, în procesul de ieșire din indiviziune, între moștenitori trebuie să fie lichidate, fiind conexe, toate pretențiile reciproce dintre ei cu privire la averea succesorală.
Este evident faptul că imobilul cu destinația apartament,ce face obiectul prezentei, a fost dobândit împreună fosta soție, defuncta H. Victoria, în condițiile Decretului-Lege nr.60/91. Prețul acestui apartament a fost de 117.954 lei (ROL) și a fost achitat astfel: de amândoi soții, respectiv reclamantul și def. H. Victoria, în cota egală de ½ parte fiecare, s-a achitat avansul de 13.564 lei și apoi un număr de 18 rate, până în luna iunie 1994, când a survenit decesul acesteia. Ulterior decesului lui H. Victoria, respectiv din luna iulie 1994 reclamantul a achitat diferența de preț inițial singur și ulterior, alături de intervenientă, cu care a avut o relație de concubinaj care apoi s-a concretizat într-o relație de căsătorie.
Astfel, ulterior decesului fostei soții H. Victoria,a achitat suma de 21.924 lei, în rate lunare, plus 54.563 lei în data de_, când a lichidat contractul.
Din această sumă, a achitat în contul datoriei fostei soții de 58.977 lei (echivalentul cotei de ½ parte din valoarea contractului încheiat cu Urbana din care a plătit in timpul vieții doar 22.442 lei) suma de 36.535 lei ROL. La momentul_ această sumă reprezenta echivalentul a 5298 USD calculat la un curs de 6,895 lei Rol. Astăzi, raportându-ne la cursul USD de 3,29 lei Ron/1 USD, această sumă reprezintă echivalentul de 17. 430 lei.
Consideră că dat fiind faptul că prin actul normativ mai sus menționat, respectiv Decretul- Lege 60/91 s-a dorit protecția socială a ambilor chiriași cumpărători și s-a asigurat o dobândire în cote egale a imobilului, față de împrejurarea că a avut un aport personal mai mare la plata prețului, consideră că sunt îndreptățit a pretinde stabilirea în favoarea sa a unui drept de creanță aferent sumei achitate peste propria sa cotă de ½ parte, ce-i revenea potrivit contractului încheiat, respectiv a sumei de 17.430 lei.
Intimatul H. M. -A. , a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea dispozițiilor sentinței atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia reclamantul a avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea apartamentului în litigiu apelul este nefondat. Așa cum corect a reținut prima instanță, prin sentința civilă nr.3265/2005 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr.982/2005 s-a constata că masa succesorală rămasă după defuncta H. Victoria se compune din cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 3640 Poiana, nr.top 1181/1/21/S/VIII, calitate de moștenitori având soțul supraviețuitor H. V. în cotă de ¼ parte și H. M. A., în calitate de fiu în cota de ¾ parte. Prin urmare, cu putere de lucru judecat s-a statuat asupra cotei
de contribuție a reclamantului la dobândirea imobilului în litigiu, oricărei încercări de modificare a acesteia opunându-i-se puterea de lucru judecat.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerea dintre două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Desființarea unei hotărâri judecătorești nu se poate realiza decât prin exercitarea căilor de atac, iar legalitatea și temeinicia ei nu pot fi puse în discuție într-un alt proces, deoarece, atâta timp cât nu a fost desființată, se bucură de autoritate de lucru judecat.
Cu privire la cheltuielile de înmormântare și contravaloarea amenajării mormântului funerar, tribunalul apreciază că în mod legal prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune. Aceste cheltuieli de înmormântare sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art 3 din Decretul lege nr.167/1958, termen care curge de la decesului. Acțiunea în legătură cu cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de parastase și obiceiuri practicate ulterior în memoria defunctului, inclusiv cele cu monumentul funerar, are un caracter personal, deoarece urmărește valorificarea unui drept de creanță. O astfel de acțiune este prescriptibilă în termenul de 3 ani
indiferent dacă pretenția se valorifică în cadrul partajului sau pe cale separată, deoarece instituția prescripției are în vedere natura dreptului și nu cadrul procesual în care acesta se valorifică.
În ceea ce privește dispozițiile Deciziei nr. 6 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de către apelant în motivarea apelului prima instanță prin hotărârea pronunțată nu le-a încălcat. De altfel, I. a statuat prin aceasta că cererile privind lichidarea pretențiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare și respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani atât în situațiile când sunt formulate în cadrul acțiunii de sistare a
indiviziunii, cât și atunci când sunt formulate pe cale separată.
Contrar susținerilor apelantului, posesia exercitată de către moștenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupător de prescripție numai atunci când are semnificația unei recunoașteri neechivoce a datoriei de către ceilalți moștenitori. În speță, posesia exercitată de către reclamant asupra imobilului care a intrat parțial în masa succesorală după defuncta H. Victoria nu are semnificația unei recunoașteri, din partea intimatului că ar fi suportat în integralitate cheltuielile de înmormântare și contravaloarea monumentului funerar. Potrivit dispozițiilor art.16 din Decretului Lege nr.167/1958 cauzele de întrerupere a cursului prescripției sunt: recunoașterea dreptului, introducerea unei cereri d chemare în judecată sau efectuarea unui act începător de executare. Faptul că reclamantul în calitate de coproprietar a folosit imobilul rămânând în posesie nu poate fi considerat act întrerupător de prescripție..
Cu privire la pretențiile ce vizau contravaloarea izolației exterioare, apelul este nefondat. Așa cum recunoaște și apelantul, la momentul efectuării expertizei, izolarea blocului nu fusese realizată, polistirenul fiind depozitat pe balcon, iar schela pentru efectuarea lucrării era ridicată. Prin urmare, nefiind executată lucrarea, nu avea cum să fie evaluată. Pe de altă parte reclamantul nu a suferit nici o vătămare prin neluarea în considerare a acestei izolări. Astfel în evaluarea imobilului această lucrare nu a fost cuprinsă, iar prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantului doar acestuia îi profită întreaga lucrare.
În fine, nici motivul de apel potrivit căruia instanța de fond a ignorat dispozițiile Deciziei nr. 6 din 19 ianuarie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție cu ocazia pronunțării asupra tardivității completării de acțiune depusă la
termenul din data de 16 februarie 2012 nu este întemeiat. Decizia amintită este obligatorie, însă vizează strict prescriptibilitatea cererilor privind lichidarea pretențiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare și respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral.
Pe de altă parte, este adevărat că, soluționând acțiunea de împărțire a unei succesiuni, instanța trebuie să aibă în vedere și cererile formulate de moștenitori privind drepturile și obligațiile succesorilor, printre care și cererile de aducere la masa de împărțit și a altor bunuri, a fructelor acestora, a datoriilor și sarcinilor succesiunii, numai că aceste cereri trebuie formulate în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de lege. O asemenea acțiune însă a fost cea de stabilire a masei succesorale, prezenta acțiune fiind una de sistare a indiviziunii.
În acest sens, art. 132 C.p.civ. prevede în mod clar care este momentul până la care reclamantul are posibilitatea de a întregi sau modifica cererea introductivă, iar art. 103, al. 1 stabilește sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestui termen. Potrivit acestui ultim text de lege invocat, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art.296 Cod de procedură civilă acesta va fi respins și menținută în întregime sentința atacată.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va obliga apelantul să plătească intimatului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul H. V. împotriva Sentinței civile nr.3243/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
T., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatului H. M. A. suma de 1400 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie .
Cu drept re recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Ana-SS
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
E. C.
Red.S.S. /Dact.- E.C. 5 expl./8 Iulie 2013 Jud.fond A. L. P.
| ← Decizia civilă nr. 3/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 1157/2013. Partaj judiciar → |
|---|
