Decizia civilă nr. 312/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 312/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător A. -F. D. Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelant C. E. E. și pe intimat B. C., intimat S. R. PRIN C. LOCAL AL C. S., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 2950,72 lei și 8 lei timbru judiciar.
La data de_ reprezentantul apelantului a depus la dosar note de ședință prin care arată că acesta nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și pune în discuție această excepție.
Intimata arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4081/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, s-a admis acțiunea formulată, precizată și extinsă de reclamanta B. C., în contradictoriu cu pârâții C. E. și S. R. prin C. Local al comunei S., jud.Cluj, solicitând instanței:
S-a constatat faptul că în timpul căsătoriei reclamanta B. C. și pârâtul
E., au dobândit cu contribuție comună și egală următoarele bunuri imobile:
Terenul în suprafață totală de 700 mp, identificat cu tarla 188/3, parcela 27, în întindere de 300 mp., "curți, construcții";, respectiv cu tarla 188/3, parcela 28, în întindere de 400 mp., "arabil";, situat în intravilanul satului C., comuna
S., înscris în Titlul de proprietate nr. 5496/209/12 ianuarie 1994, emis pe seama pârâtului C. E.E. cu drept de constituire a dreptului de proprietate;
Imobilul având destinația de casă familială P+E, executată pe fundații din beton, zidăria din cărămidă, planșee din beton și lemn, șarpanta din lemn și învelitoarea din țiglă, compusă din: la parter - cameră, bucătărie, cămară, baie, degajament, pivniță și garaj auto, iar la etaj - 6 camere, logie, terasă deschisă, scară de acces, construită în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.8 din data de 10 noiembrie 1991, emisă de Primăria comunei S., jud.Cluj, la adresa administrativă sat C., nr. 57;
S-a dispus înscrierea asupra terenului în suprafață de 700 mp a construcției în descrierea și compunerea de mai sus, pe seama reclamantei și a pârâtului, în întregime, ca bun comun, dobândit cu titlu de drept lege, prin constituirea dreptului de proprietate, în ceea ce privește terenul și cu titlu de drept construcție proprie, în ceea ce privește casa familială;
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin partajarea în natură a celor două imobile, după cum urmează:
în privința construcției - conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Moga Andrei în sensul atribuirii apartamentului 1, aflat la parter, pe seama reclamantei, respectiv în sensul atribuirii apartamentului 2, aflat la etaj, pe seama pârâtului.
în privința terenului, identificat în regim de carte funciară în CF 267 C., sub A59, prevăzut cu nr. top. 1,2,5,6,8,9,161-169/1/1/1/1/1/1/2/1/1, având ca proprietar tabular S. R., ca parte integrantă din suprafața totală de 15400 mp - conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Deac Andrei Nicolae, astfel: lotul 1, în suprafață de 219 mp, asupra căruia urmează a fi înregistrată construcția, rămâne în coproprietatea reclamantei și a pârâtului în cotă de ½ parte fiecare; lotul 2, în suprafață de 241 mp, se atribuie reclamantei; lotul 3, în suprafață de 240 mp, se atribuie pârâtului;
S-a dispus înscrierea în CF a realității imobiliare de mai sus.
A obligat reclamanta la plata către pârâtul C. E. a unei sulte de 23.095
lei.
A obligat reclamanta la plata către dl. expert Deac Andrei Nicolae a sumei de
1920 lei reprezentând onorariu expert.
A obligat pârâtul C. E. la plata către reclamantă a sumei de 978,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.5496/209/_ (fila 6 dos.), s-a constituit dreptul de proprietate al pârâtului C. E. asupra unei suprafețe de 700 mp situată administrativ în comuna S., sat C., intravilan, identificată cu tarla 188/3, parcela 28, respectiv tarla 188/3, parcela 27.
Întrucât la momentul la care pârâtul C. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză era căsătorit cu reclamanta B. C. (filele 25-27 dos.), și iar din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă incidența vreuneia dintre situațiile reglementate de art.31 C.fam., instanța a dat eficiență dispozițiilor art.30 C.fam. în sensul că terenul mai sus individualizat în suprafață de 700 mp este bun comun devălmaș al reclamantei B. C. și al pârâtului C. E. .
A mai avut în vedere instanța că asupra acestui teren a fost edificată de asemenea în timpul căsătoriei reclamantei și pârâtului o construcție, încă nefinalizată integral, în baza Autorizației pentru executarea de lucrări nr. 8/_ (fila 7 dos.). Și această construcție a devenit, în lumina art.30 C.fam., bun comun devălmaș al reclamantei B. C. și al pârâtului C. E. .
În cauză, s-a solicitat sistarea stării de codevălmășie atât asupra terenului, cât și asupra construcției, indicându-se de către reclamantă și necontestându-se de către pârât cote de contribuție egală a celor doi foști soți.
În privința construcției, aceasta a făcut obiectul raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit în cauză de expert Moga Andrei (fila 39 și urm. dos.). Ținând cont de concluziile raportului de expertiză, văzând dispozițiile art.728 C.civ. și art. 673 ind.5, alin.2 C.p.c., instanța a dispus partajarea construcției conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Moga Andrei în sensul atribuirii apartamentului 1, aflat la parter, pe seama reclamantei, respectiv în sensul atribuirii apartamentului 2, aflat la etaj, pe seama pârâtului. Apoi, pentru egalizarea loturilor astfel formate, întrucât valoarea apartamentului 1 a fost indicată a fi 102.033 lei, iar cea a apartamentului 2 a fost indicată a fi de 78.938 lei, instanța a obligat pe reclamantă la plata către pârât a unei sulte de 23.095 lei.
În privința terenului, acesta a făcut obiectul raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert Deac Andrei Nicolae (fila 130 și urm. dos.). Ținând cont de concluziile raportului de expertiză, văzând dispozițiile art.728 C.civ. și art. 673 ind.5, alin.2 C.p.c., instanța a dispus partajarea terenului în 3 loturi, conform variantei 1, pct 4 din raportul de expertiză întocmit de expert Deac Andrei Nicolae, astfel: lotul 1, în suprafață de 219 mp, asupra căruia urmează a fi înregistrată construcția și care va rămâne în coproprietatea reclamantei și pârâtului în cotă de ½ parte fiecare; lotul 2, în
suprafață de 241 mp, care urmează a fi atribuit reclamantei; lotul 3, în suprafață de 240 mp, care urmează a fi atribuit pârâtului. Dată fiind partajarea în varianta de mai sus, nu se mai impune stabilirea de sultă egalizatoare.
Mai trebuie avut în vedere că terenul a fost identificat în regim de carte funciară în CF 267 C., sub A59, prevăzut cu nr. top. 1,2,5,6,8,9,161- 169/1/1/1/1/1/1/2/1/1, având ca proprietar tabular S. R., cu titlu de drept de expropriere, ca parte integrantă din suprafața totală de 15400 mp.
Față de toate cele de mai sus, instanța a admis acțiunea așa cum a fost aceasta formulată, precizată și extinsă.
A mai reținut instanța că prin Încheierea de ședință din_ a pus în sarcina reclamantei obligația de a achita în favoarea expertului Deac Andrei Nicolae suma de 1920 lei, obligație pe care reclamanta nu și-a îndeplinit-o, astfel încât, prin dispozitivul prezentei hotărâri instanța a obligat pe reclamantă să plătească expertului Deac Andrei Nicolae suma de 1920 lei.
Totodată, din perspectiva cheltuielilor de judecată, întrucât prezentul litigiu presupune realizarea unui partaj care profită în egală măsură ambelor părți copartajante, instanța a apreciat că toate cheltuielile trebuie suportate în cotă egală de către reclamantă și pârât. Astfel, au fost angajate pentru soluționarea litigiului următoarele cheltuieli care au fost suportate doar de către reclamantă: taxă de timbru de 36 lei (fila 4 dos.), 0,75 lei timbru judiciar (fila 2 verso); 1920 lei pe care reclamanta urmează a-i plăti în baza prezentei hotărâri expertului Deac în condițiile în care reclamanta nu a achitat până la pronunțarea prezentei hotărâri nici avansul și nici diferența de onorariu în favoarea acestui expert. Din suma totală de 1956,76 lei, jumătate, respectiv 978,37 lei a fost pusă în sarcina pârâtului a fi plătită către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată. În privința sumelor achitate celorlalți experți în cauză, acestea au fost deja plătite în părți egale de ambele părți litigante, astfel încât nu se mai impune a fi avute în vedere la partajarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. E. , solicitând instanței admiterea apelului, cu consecința schimbării in întregime a sentinței atacate.
În motivare apelantul pârât arată faptul că terenul din litigiu este bun propriu, iar reclamanta nu a avut absolut nicio contribuție la dobândirea ei, motiv pentru care nu se poate susține ca a fost dobândit in timpul căsătoriei cu contribuție comuna egala. Instanța de fond nu arata nici in ce a constat contribuția reclamantei la dobândirea terenului, si nici nu motivează in niciun fel cum a ajuns la concluzia ca a existat o contribuție la dobândirea dreptului de proprietatea asupra terenului si ca aceasta a fost egala cu contribuția lui.
In al doilea rând, instanța ignora in soluționarea acestei cauze faptul ca terenul este bun propriu, ca este singurul care folosește imobilul din litigiu, ca doar o parte din imobil este amenajat si pretabil de locuit si ca in aceasta parte amenajata deține un atelier care îl ajută să își procure principalele mijloace de trai.
În altă ordine de idei, instanța de fond nu arată care sunt considerentele de fapt și de drept pe care se întemeiază varianta de partaj dispusă, care fărâmițează terenul in 3 loturi si deși nu folosește nicio porțiune din imobil, atribuie apartamentul folosit si deținut de el, pe seama reclamantei care are un alt domiciliu astfel încât își pune in pericol pe de-o parte procurarea principalelor mijloace de trai, iar pe de alta parte, si creează o situație injusta prin mutarea sa forțată intr-o porțiune de imobil nefolosita de nimeni niciodată si neamenajata.
Hotărârea atacata este data cu încălcarea legii, respectiv cu interpretarea si aplicarea greșita a legii.
Capătul de cerere prin care se solicita sa se constate ca terenul înscris in TP 5496/209 din data de 12 Ianuarie 1994 este inadmisibil raportat la prev. art. 8 si urm. din legea 18/1991.
Art.8 din legea 18/1991 prevede ca stabilirea dreptului de proprietate
se face prin reconstituirea sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in CAP sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, moștenitorii acestora, membrii
cooperatori care nu au adus pământ si alte persoane anume stabilite. Iar conform al.3 al aceluiași articol, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.
Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca pentru a se constitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren este necesara îndeplinirea cumulativa a doua condiții, si anume: calitatea de persoana îndreptățită a beneficia de constituirea dreptului de proprietate si formularea unei cereri de constituire in termenul legal.
In ceea ce privește prima condiție, constituirea dreptului de proprietate asupra terenului se poate face doar intuitu personae, in considerarea calității de persoana îndreptățită, astfel cum este aceasta definita la art.8 din Legea 18/1991.
In plus, pentru a beneficia de reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, in condițiile legii 18/1991, este necesara formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu, or reclamanta nu a formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate.
Susținerea instanței de fond potrivit căreia "din ansamblul probator nu rezulta incidența vreuneia dintre situațiile prev. la art. 31 din C.Fam.,si ca urmare instanța a dat eficienta dispozițiilor art. 30 C.Fam., in sensul ca terenul de 700 mp este bun comun devalmas al lui si al intimatei B. C. ", are la baza o greșita interpretare si aplicare a legii. Codul Familiei reprezintă legea comuna in materie, reglementând cazurile generale care reprezintă bunuri proprii ale unuia dintre soți, iar legea 18/1991 este o lege speciala care prevede o constituire "speciala" a dreptului de proprietate, derogatorie fata de dreptul comun.
Potrivit art. 111 CPC, cererea in constatare nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. Reclamanta solicita sa se constate ca imobilul înscris in TP nr. 5496/209 din 12 ianurie 1994 emis pe seama lui este bun comun dobândit in timpul căsătoriei, fără să țină seama de faptul ca se poate formula si trebuie sa se formuleze o acțiune in realizarea dreptului, cu privire la dreptul de proprietate invocat de către reclamanta asupra terenului, respectiv trebuie sa anuleze Titlul de proprietate nr. 5496/209 din data de 12 Ianuarie 1994 și să solicite emiterea unui titlu nou, pe numele ambilor, daca sunt întrunite prevederile legii 18/1991.
Modul prin care s-a dispus partajarea bunurilor comune încalcă prevederile legale in domeniu.
Potrivit dispozițiilor art. 673/5 al.2 CPC, instanța a făcut împărțeala in natura, iar potrivit art. 673/9 CPC, la formarea si atribuirea loturilor, instanța a ținut seama de acordul părților,......, natura bunurilor, domiciliul si ocupația unuia dintre soți. Având in vedere ca el și-a amenajat un atelier care îl ajuta sa își procure principalele mijloace de trai in apartamentul 1, aceasta parte din imobil fiind si singura amenajata si posibila de locuit, solicită ca apartamentul nr. l sa-i fie atribuit acestuia, obligându-l ca in acest caz sa achite o sulta in favoarea intimatei, pentru întregirea loturilor, cu atât mai mult cu cât reclamanta are domiciliul in alta parte. Mai mult, prin partajarea bunurilor trebuie sa se aibă in vedere ca soluția adoptata sa nu fie prejudiciabila pentru părți.
Sentința contestata nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
La data de_ reclamanta intimată B. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 12 iunie 2013, apelantul pârât a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2950,72 lei și timbru judiciar de 8 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. Apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, așa cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f. 21), însă apelantul nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, motiv pentru care la acest termen de judecată T. ul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, având în vedere faptul că apelantul Criste E. nu a făcut dovada achitării plății taxei de timbru, nu a formulat cerere de reexaminare sau de ajutor public judiciar, în temeiul art. 20 din Legea 146/1997 va admite excepția netimbrării apelului declarat de apelantul pârât Criste E. și, în consecință, se va anula ca netimbrat apelul declarat de pârâtul Criste E. împotriva Sentinței civile nr. 4081/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o va păstra în totul.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate. ????
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului.
Anulează ca netimbrat apelul formulat de paratul C. E E. impotriva Sentinței civile nr. 4081/_ pronunțată de Judecătoria Turda in dosar nr._ pe care o păstrează in totul.
Fără cheltuieli de judecată in apel.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
-F. D.
Grefier,
P.
RED./DACT./CB/CȘ_ /5 ex.
Jud. fond . C. M. Macarie
A.P. 13 Iunie 2013
| ← Decizia civilă nr. 11/4. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 489/2013. Partaj judiciar → |
|---|
