Decizia civilă nr. 1107/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1107/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului Civil privind pe recurent-pârât I. M. M. și pe intimat-reclamant I. I. "N. S. ", împotriva sentinței civile nr. 344/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, având ca obiect "pretenții";.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. UL
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 344/_ instanța admis cererea de chemare în judecată formulată de către I. I. ,,N. S. ,, cu sediul în C. -N., str.
M. nr. 19-21, în contradictoriu cu pârâtul I. M. M., cu domiciliul în C. -N.
, str. H. nr. 92, ap. 9, jud. C. și, în consecință:
A obligat pârâtul I. M. M. la plata sumei de 357,86 lei cu dobânda legală calculată de la data externării numitului Timoce Milu Constantin, către I.
I. ,,N. S. ,, reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate Timoce Milu-Constantin.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele
:
Dispozițiile aplicabile în speță, având în vedere data producerii accidentului de circulație -_ - care este faptul generator de obligații, sunt cele ale vechiului cod civil, astfel cum au fost invocate de către reclamant.
Potrivit dispozițiilor art. 998-999 Cod civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Răspunderea civilă delictuală se angajează numai cu îndeplinirea, cumulativă, a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prejudiciul
, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, ca efect negativ, suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană și, la rândul său, trebuie să îndeplinească două condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Fapta ilicită,
ca element al răspunderii civile delictuale, este reprezentată de orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane. La analizarea acestei condiții, se are în vedere obiectivarea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și voință a unei anumite persoane.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane nu este suficient să existe o faptă ilicită și un prejudiciu, este necesar ca între fapta ilicită și
prejudiciu să existe legătură de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi angajată, este necesar ca fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat cu vinovăție.
Când se analizează vina celui care a cauzat prejudiciul, se analizează latura subiectivă a faptei, atitudinea subiectivă, psihică, pe care autorul a avut-o față de faptă și de urmările acesteia, la momentul la care a săvârșit-o.
În materia răspunderii civile delictuale, vinovăția autorului prejudiciului poate îmbrăca forma intenției și a culpei, inclusiv a culpei levissima.
În speță, fapta ilicită este constituită de accidentul de circulație care a avut loc la data de_, pentru care a fost pornită acțiunea penală împotriva pârâtului, acțiune penală care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. unic de dosar_ .
În ceea ce privește posibilitatea soluționării acțiunii civile de către persoana prejudiciată printr-o faptă care îmbracă și elementele constitutive ale unei infracțiuni, legea oferă posibilitatea persoanei fizice sau juridice prejudiciate să-și valorifice pretențiile civile fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acțiunii la instanța civilă. Dreptul de opțiune între cele două acțiuni este irevocabil, potrivit adagiului ";electa una via non datur recursus ad alteram";.
În speță, reclamantul s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cadrul dosarului nr._ . Prin s.p. nr. 191/_ a Judecătoriei Huedin pârâtul din prezenta cauză a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă pentru accidentul de circulație care a avut loc la data de_ la o pedeapsă finală de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendare condiționată și a fost obligat la plata de despăgubiri civile în sumă de 357,86 lei către partea civilă I.
I. ,,N. S. ,,, reclamantul din prezenta cauză. Această soluție a fost confirmată de către instanța de apel care, prin d.p. nr. 294/A/2010 a T. ului C. a respins apelul inculpatului.
Prin d.p. nr. 124/R/_ însă, Curtea de Apel C. a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap la art 10 lit. h C.P.P și a constatat stinsă acțiunea civilă promovată de către părțile civile Drăgoi Viorel, Drăgoi V. și Drăgoi Lucreția.
Fostul T. Suprem, prin d.p. nr. 661/1971 a arătat că în cazul în care părțile s-au împăcat instanța, înainte de a înceta procesul penal, este obligată să verifice dacă faptele arătate în plângere întrunesc elementele infracțiunii deoarece, în caz contrar va pronunța, cu precădere, achitarea inculpatului. Această opinie a fost considerată întemeiată și în literatura de specialitate, întrucât într-un proces penal nu pot fi discutate probleme ale răspunderii penale, deci nu se poate discuta despre înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părților, câtă vreme se constată că lipsește elementul obiectiv al unei asemenea răspunderi.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, având în vedere dispozițiile art. 998-999 C civ., instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, astfel încît urmează a fi admisă, cu consecința obligării pârâtului I. M.
M. plata sumei de 357,86 lei cu dobânda legală calculată de la data externării numitului Timoce Milu Constantin, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. M. M., prin care a slicitat admiterea prezentului recurs, casarea sentinței civile nr. 344/2013 a Judecătoriei Huedin și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
În motivarea cererii
a arătat:
Prin sentința civilă nr. 344 din_ a Judecătoriei Huedin s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind obligat la plata sumei de 357,86 Ron către I. I. "N. S. " din C. -N. reprezentând
contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate Timoce Milu- Constantin.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât.
Astfel, arată că autotursimul marca Subaru pe care l-a condus la data producerii accidentului, era asigurat la societatea de asigurări Omniasig Vienna Insurance Group S.A. (fostă BCR Asigurări Viena Insurance Group S.A.) cu o asigurare CASCO, poliță de asigurare care a fost atașată dosarului penal nr._ al Judecătoriei Huedin.
Potrivit L. 36/1995 (privind asigurările și reasigurările în România) art. 55 despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice și juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de către asigurat.
De aceea, arată că împrocesuarea sa pentru plata cheltuielilor de spitalizare este eronată, reclamanta îndreptându-se împotriva sa în mod greșit, fiind necesar ca în această cauză să stea asigurătorul.
Arătă de asemenea că asigurătorului trebuia să i se adreseze reclamanta pentru plata cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate Milu Timoce-Constantin, și nu recurentului-pârât.
Potrivit art. 41, art. 44, art. 57 și art. 54 din L. nr. 36/1995, asigurătorul trebuia chemat și citat în prezenta cauză, deoarece acesta a stat garant în procesul penal în temeiul poliței de asigurare, acesta fiind obligat de contractul de asigurare al autovehiculului să despăgubească în limitele legii persoanele care reclamă sume de bani din producerea de accidente. Alminteri, sistemul de asigurări ar funcționa ca o fabrică de procurat bani, dacă societățile de asigurări nu ar fi obligate de a despăgubi în situațiile în care se produc accidente. Este ilogic ca reclamanta să se adreseze recurentului-pârât pentru plata sumelor de bani care reprezenta contravaloarea prestațiilor medicale, atâta vreme cât cunoștea procedura de a se adresa societății de asigurări.
Pe fondul cauzei, arătă faptul că nu puteau stabili îndeplinirea elementelor faptei ilicite în condițiile art. 998-999 V. C.Civ., atâta vreme cât potrivit procedurilor din procesul penal nu s-a stabilit în mod cert dacă fapta cauzatoare de prejudicii s- a comis în condițiile stării de necesitate, așa cum a susținut atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, condiție care trebuia să înlăture elementul penal din cauza. Faptul că în faza de recurs a procesului penal nu s-a putut discuta acest aspect, așa cum a fost susținut în fond și apel, din pricina împăcării părților, nu duce la concluzia necesară că a avut culpă la producerea accidentului. Forma culpei sau cauzele care împiedică răspunderea pentru aceasta ar fi trebuit discutate în faza penală a cauzei, recurentul-pârât nemaiavând posibilitatea acum de a formula apărări de natură a exclude sau diminua aportul său la producerea ilicitului civil. Chiar și așa, din punct de vedere civil al acestui dosar, precizează că este greșită interpretarea dată de către instanța de fond din prezenta cauză a concluziilor deciziei penale nr. 661/1971 a fostului T. Suprem, în sensul că trebuia ca instanța penală să verifice înainte de încetarea procesului penal (în privința părților care s-au împăcat) dacă faptele arătate în plângere întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, altfel al fi trebuit să pronunțe o hotărâre de achitare. Prin logică se deduce concluzia instanței de fond din prezentul dosar că, dacă instanța de recurs penală (în fața căreia a s-a produs împăcarea părților) nu a pronunțat o hotărâre de achitare, se presupune că a verificat întrunirea elementelor consitutive ale infracțiunii, și prin urmare ar exista fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Acea verificare nu era obligatorie pentru instanță, iar raportarea la o speță de acum 40 de ani este inoportună, în acea perioadă fiind reglementate despăgubirile civile și persoanele ținute să le achite în altă manieră decât acum.
Prin cererea introductivă s-a făcut referire la art. 313 din L. 95/2006, articol care privește are ca fundament răspunderea "potrivit legii" a persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane. Dacă această premisă este îndeplinită, atunci potrivit art. 313 alin 1 din L. nr. 95/2006 acele persoane au
obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. În cazul de față, acest lucru trebuia făcut la solicitare de către societatea de asigurări, în condițiile subrogării din baza contractului de asigurare.
Solicită instanței a se dispune pronunțarea pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât și a se respinge cererea reclamantei I.
I. "N. S. " din C. -N. ca făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În drept: L. 36/1995 Art. 299 C.Proc.Civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește prima critică formulată de către recurent, în sensul că se impune admiterea lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. M. M. tribunalul o apreciază ca fiind nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între cel care formulează cererea și care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății(calitate procesuală activă), precum și pe de altă parte, între cel împotriva căruia este îndreptată cererea și cel obligat în același raport juridic dedus judecății( calitate procesuală pasivă).
Or, în raportul juridic întemeiat pe dispozițiile art.998, 999 din Vechiul Cod civil, pârâtul-recurent este persoana căruia îi poate incumba obligația de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului I. I. "N. laie S. ";.
În aceste condiții, în speță nu își au aplicabilitatea dispozițiile art.55 din Legea nr.136/1995, întrucât în prezenta speță reclamantul I. I. "N. laie S. "; și-a întemeiat pretențiile pe dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește a doua critică în sensul că în mod eronat prima instanță a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil tribunalul o va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod judicios prima instanță a reținut că în speță sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția autorului prejudiciului.
În mod corect prima instanță a statuat că în prezentul litigiu fapta ilicită este constituită de accidentul de circulație care a avut loc la data de_, pentru care a fost pornită acțiunea penală împotriva pârâtului, acțiune penală care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. unic de dosar_ .
Așa cum în mod pertinent a reținut prima instanță, în speță, reclamantul s- a constituit parte civilă în procesul penal, în cadrul dosarului nr._ . Prin s.p. nr. 191/_ a Judecătoriei Huedin pârâtul din prezenta cauză a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă pentru accidentul de circulație care a avut loc la data de_ la o pedeapsă finală de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendare condiționată și a fost obligat la plata de despăgubiri civile în sumă de 357,86 lei către partea civilă I. I. ,,N. S. ,,, reclamantul din prezenta cauză. Această soluție a fost confirmată de către instanța de apel care, prin d.p. nr. 294/A/2010 a T. ului C. a respins apelul inculpatului.
Prin d.p. nr. 124/R/_ însă, Curtea de Apel C. a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap la art 10 lit. h C.P.P și a constatat stinsă acțiunea civilă promovată de către părțile civile Drăgoi Viorel, Drăgoi V. și Drăgoi Lucreția.
Faptul că s-a dispus, prin decizia penală anterior evocată, încetarea procesului penal, constându-se stinsă acțiunea civilă, atrage, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță aplicabilitatea dispozițiilor art.20 Cod de procedură penală potrivit cărora "persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărâre rămasă definitivă a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În aceste condiții, contrar opiniei recurentului, în cadrul acestui litigiu pârâtul își putea face toate apărările pe care le considera pertinente în vederea înlăturării incidenței dispozițiilor art.998, 999 din Vechiul Cod civil.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. M. M. împotriva sentinței civile nr. 344/2013 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. M. M. împotriva sentinței civile nr. 344/2013 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
dact. D.D. 06 Decembrie 2013 red AD/tehn ID
13decembrie 2013
| ← Încheierea civilă nr. 294/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 162/2013. Pretenții → |
|---|
